Aviz nr.2 din 05.01.2018 privind constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova pentru exercitarea obligaţiei constituţionale de promulgare a unei legi (Sesizarea nr.1f /2018)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

A V I Z

privind constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei

de Preşedinte al Republicii Moldova pentru exercitarea obligaţiei

constituţionale de promulgare a unei legi

(Sesizarea nr.1f /2018)

nr. 2  din  05.01.2018

 (în vigoare 05.01.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 33-39 art. 13 din 02.02.2018

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 4 ianuarie 2018

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Adoptă următorul aviz:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 4 ianuarie 2018 de către dl Serghei Sîrbu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în temeiul prevederilor art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.f) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.f) şi 38 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.28 din 17 octombrie 2017.

2. Autorul sesizării a solicitat Curţii Constituţionale:

“1. Constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova pentru asigurarea exercitării atribuţiilor constituţionale în scopul promulgării Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova;

2. Constatarea instituirii interimatului funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale în scopul promulgării Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova.”

3. Curtea a decis să examineze admisibilitatea concomitent cu fondul cauzei.

4. La şedinţa plenară publică a Curţii sesizarea a fost susţinută de dl Serghei Sîrbu, deputat în Parlament. Reprezentantul Preşedintelui Republicii Moldova nu a fost prezent la şedinţa Curţii.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

5. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 56

Devotamentul faţă de ţară

“[…]

(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice [...] răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin [...].”

Articolul 79

Validarea mandatului şi depunerea jurământului

“[…]

(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Parlamentului şi a Curţii Constituţionale, cel târziu la 45 de zile după alegeri, următorul jurământ:

«Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei».”

Articolul 91

Interimatul funcţiei

“Dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau dacă Preşedintele este demis ori dacă se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru.”

Articolul 93

Promulgarea legilor

“(1) Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile.

(2) Preşedintele Republicii Moldova este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, spre reexaminare, Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărârea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea.”

Articolul 135

Atribuţiile

“(1) Curtea Constituţională:

[…]

f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte, precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;

[…]”

Articolul 140

Hotărârile Curţii Constituţionale

“[…]

(2) Hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate.”

ÎN FAPT

6. La 7 decembrie 2017, Parlamentul Republicii Moldova a votat Legea nr.257 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova.

7. În aceeaşi zi, legea menţionată supra a fost remisă spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova.

8. Prin scrisoarea nr.01/1-06-154 din 20 decembrie 2017, Preşedintele a refuzat promulgarea legii şi a trimis-o Parlamentului spre reexaminare. În motivarea deciziei sale, Preşedintele a obiectat că Legea nr.257 contravine dispoziţiilor articolelor 32 [libertatea opiniei şi a exprimării], 34 [dreptul la informaţie] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

9. La 22 decembrie 2017, Parlamentul şi-a menţinut hotărârea adoptată anterior, votând repetat Legea nr.257 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova nr.260/2006. La 27 decembrie 2017, legea revotată a fost transmisă repetat spre promulgare.

10. Prin scrisoarea nr.01/1-06-06 din 4 ianuarie 2018, Preşedintele a refuzat promulgarea Legii nr.257 din 22 decembrie 2017, invocând “[…] interesul suprem al cetăţenilor ţării, […] importanţa actelor internaţionale afectate de norma criticată şi […] caracterul neconstituţional al legii respective”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

11. Autorul sesizării susţine, în esenţă, că prin refuzul deliberat de a promulga o lege, care a fost revotată de Parlament, Preşedintele şi-a încălcat obligaţia constituţională prevăzută la articolul 93 alin.(2) din Constituţie. Or, în cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărârea adoptată anterior, Preşedintele este obligat să promulge legea, indiferent de faptul dacă au fost sau nu luate în considerare obiecţiile sale.

12. În consecinţă, refuzul Preşedintelui de a promulga legea revotată de Parlament urmează a fi calificată ca circumstanţă de imposibilitate temporară a Preşedintelui de a-şi exercita atribuţiile, ce justifică instituirea interimatului funcţiei de Preşedinte pentru asigurarea exercitării acestei obligaţii constituţionale.

B. Admisibilitatea sesizării

13. Competenţa Curţii Constituţionale de a soluţiona prezenta cauză este prevăzută de dispoziţiile articolului 135 alin.(1) lit.f) din Constituţie, potrivit cărora Curtea Constituţională constată circumstanţele care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova.

14. Curtea reţine că prin Hotărârea nr.28 din 17 octombrie 2017 a statuat că instituirea interimatului funcţiei, cauzat de refuzul deliberat de a executa una sau mai multe obligaţii constituţionale, şi circumstanţele care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte urmează a fi constatate în fiecare caz în parte de către Curtea Constituţională, în conformitate cu competenţa atribuită acesteia prin articolul 135 alin.(1) lit.f) din Constituţie, la sesizarea subiecţilor prevăzuţi de articolul 38 alin.(1) şi (2) lit.c) din Codul jurisdicţiei constituţionale, în funcţie de domeniul lor de competenţă.

15. Curtea constată că, în temeiul articolului 38 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii în Parlament sunt în drept să sesizeze Curtea Constituţională pentru orice chestiune ce ţine de competenţa lor, inclusiv pentru verificarea circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova în cazul refuzului deliberat de a executa una sau mai multe obligaţii constituţionale.

16. În speţă, ţinând cont de faptul că Parlamentul este unica autoritate legislativă a statului şi că deputaţii au dreptul de iniţiativă legislativă şi de a vota pentru adoptarea legilor, Curtea reţine că prezenta sesizare se înscrie în domeniul de competenţă al deputaţilor şi, astfel, este depusă de subiectul abilitat cu dreptul de a sesiza Curtea.

C. Aprecierea Curţii

17. Examinând sesizarea, Curtea observă că aceasta vizează constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova în vederea depăşirii blocajului instituţional generat de acesta prin refuzul deliberat de a-şi exercita obligaţia constituţională de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova, votată repetat de către Parlament.

- Cu privire la competenţa Preşedintelui de promulgare a legilor

18. Curtea reaminteşte că, în cadrul regimului parlamentar al Republicii Moldova, Preşedintele Republicii Moldova are un volum de competenţe expres stabilite de Constituţie.

19. Curtea reţine că, potrivit articolului 93 alin.(1) din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că promulgarea legii este operaţiunea finală a procedurii legislative şi ea permite şefului statului să învestească legea cu formulă executorie, obligând autorităţile publice să procedeze la executarea prevederilor acesteia (a se vedea HCC nr.3 din 28 februarie 1996).

21. În accepţiunea generală, promulgarea este acţiunea prin care şeful statului atestă existenţa legii şi impune autorităţilor publice respectarea şi supravegherea executării ei. Deci, Preşedintele Republicii, semnând un decret de promulgare, verifică, constată şi certifică existenţa legii, votată de Parlament în condiţiile cerute de Constituţie (a se vedea HCC nr.23 din 9 iulie 1998).

22. Promulgarea legii este o prerogativă imperativă a Preşedintelui ţării, consacrată în Constituţie.

23. În corespundere cu articolul 93 alin.(2) din Constituţie, Preşedintele este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, spre reexaminare, Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărârea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea.

24. Din această perspectivă, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat că controlul legii exercitat de Preşedinte în cadrul procedurii de promulgare are la bază trei componente (direcţii): de procedură, de oportunitate şi de constituţionalitate.

25. În acest sens, Curtea reaminteşte că în Hotărârea nr.9 din 26 februarie 1998 a statuat că din textul articolului 93 din Constituţie rezultă că şeful statului este în drept să trimită legea, la care are obiecţii, spre reexaminare Parlamentului doar o singură dată.

26. În acelaşi timp, Curtea reţine că în Hotărârea nr.23 din 9 iulie 1998 a statuat că:

“Preşedintele este obligat, potrivit dispoziţiilor articolului 93 alin.(2) din Constituţie, să promulge legea în termen de două săptămâni de la înregistrarea ei la Preşedinţie – atât în cazul în care nu are obiecţii asupra legii, cât şi în cazul în care o trimite spre reexaminare, iar Parlamentul îşi menţine hotărârea adoptată anterior. Nerespectarea acestei proceduri şi a acestui termen constituie o încălcare a articolului 93 alin.(2) din Constituţie. Asupra constituţionalităţi legii adoptate, atunci când există divergenţe de opinii, în baza articolului 135 din Constituţie, se pronunţă Curtea Constituţională”.

27. În acelaşi sens, în Hotărârea nr.9 din 14 februarie 2014, Curtea a subliniat că:

“64. [...] în conformitate cu prevederile constituţionale, Preşedintele Republicii Moldova poate cere reexaminarea de către Parlament a legii o singură dată, în cazul revotării fiind obligat să o promulge, chiar şi în eventualitatea unor dubii asupra constituţionalităţii legii adoptate.

65. Această situaţie este susceptibilă să genereze un impas constituţional, pentru că, pe de o parte, Preşedintele Republicii Moldova ar fi obligat să promulge o lege contrară Constituţiei, încălcând astfel Constituţia, iar, pe de alta, ar încălca Constituţia şi dacă nu ar promulga legea, atentând asupra exercitării puterii legislative.

66. În acest context, Curtea consideră că Preşedintele Republicii Moldova, în cazul trimiterii legii spre reexaminare Parlamentului pentru motive de neconstituţionalitate, poate sesiza concomitent Curtea Constituţională, în calitate de unică autoritate de jurisdicţie constituţională, în vederea controlului constituţionalităţii legii adoptate.

67. Pe de altă parte, având în vedere norma imperativă a articolului 93 din Constituţie, Curtea reţine că sesizarea în vederea controlului constituţionalităţii legii înainte de publicare nu are incidenţă directă asupra procedurilor de promulgare, astfel încât, în eventualitatea promulgării legii contestate până la pronunţarea hotărârii Curţii Constituţionale, controlul a priori al constituţionalităţii legii îşi continuă procedura în cadrul controlului a posteriori.”

28. Astfel, Curtea constată că, în cadrul procedurii de promulgare a legilor, Preşedintele Republicii Moldova are dreptul să înainteze obiecţii asupra legii votate de Parlament o singură dată, însă nu are drept de veto faţă de legea adoptată, aceasta fiind prin excelenţă opera Parlamentului, în calitate de unică autoritate legislativă a statului.

29. Curtea reiterează că dreptul Preşedintelui de a refuza doar o singură dată, motivat, promulgarea unei legi este o soluţie de natură să elimine blocajul instituţional ce s-ar genera prin eventualul refuz repetat al Preşedintelui Republicii Moldova de a promulga o lege în privinţa căreia Parlamentul îşi menţine hotărârea adoptată anterior.

30. Corelativ, Curtea menţionează că Preşedintele este obligat să promulge legea adoptată de Parlament pe durata a cel mult două săptămâni de la data înregistrării ei la Preşedinţie sau de la data înregistrării la Preşedinţie în cazul reexaminării ei la cererea Preşedintelui. Dispoziţiile articolului 93 din Constituţie sunt imperative, necondiţionate şi obligatorii atât pentru Preşedintele Republicii Moldova, cât şi pentru Parlament (HCC nr.23 din 9 iulie 1998).

- Cu privire la efectele refuzului Preşedintelui de a-şi îndeplini obligaţiile constituţionale

31. Curtea reţine că prevederea de la articolul 93 alin.(2) din Constituţie urmează a fi interpretată prin aplicarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat în articolul 6 din Legea fundamentală. În considerarea acestui principiu, pentru evitarea blocajelor instituţionale şi pentru buna lor funcţionare, autorităţile publice au obligaţia de a colabora.

32. Totodată, Curtea relevă că în situaţia unor blocaje instituţionale, când atribuţiile unor instituţii nu sunt exercitate de titularii acestora, indiferent de motivele acestor blocaje, dispoziţiile constituţionale prevăd suplinirea acestora prin instituirea interimatului.

33. În Hotărârea nr.28 din 17 octombrie 2017 Curtea a reţinut că inacţiunea instituţiei prezidenţiale, prin neexercitarea atribuţiilor fie pentru motive obiective, fie pentru motive subiective, prin refuzul deliberat de a exercita atribuţiile, are consecinţe identice, adică blocarea altor instituţii.

34. Aşadar, Curtea a statuat că, în cazul refuzului deliberat al Preşedintelui de a-şi exercita atribuţiile, consecinţele sunt identice cu cele ce survin în cazul imposibilităţii exercitării atribuţiilor pentru motive obiective, astfel, soluţionarea acestor situaţii trebuie să fie identică, adică instituirea interimatului.

35. La fel, Curtea a reţinut că prin refuzul deliberat de a-şi executa una sau mai multe obligaţii constituţionale Preşedintele se înlătură el însuşi de la exercitarea acestora.

- Constatarea circumstanţelor care justifică instituirea interimatului

36. În speţă, Curtea constată că la 20 decembrie 2017, Preşedintele Republicii Moldova, dl Igor Dodon, în temeiul articolului 93 alin.(2) din Constituţie a trimis Parlamentului spre reexaminare Legea nr.257 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova. În motivarea acestei decizii, Preşedintele a obiectat că legea în cauză ar îngrădi în mod nejustificat libertatea opiniei şi a exprimării, precum şi dreptul la informaţie, contrar articolelor 32, 34 şi 54 din Constituţie.

37. Curtea reţine că, deşi la 22 decembrie 2017 Parlamentul şi-a menţinut votul pentru Legea nr.257 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova, la 4 ianuarie 2018 Preşedintele a refuzat, contrar prevederilor exprese ale articolului 93 alin.(2) din Constituţie, promulgarea acesteia, invocând “[…] interesul suprem al cetăţenilor ţării, […] importanţa actelor internaţionale afectate de norma criticată şi […] caracterul neconstituţional al legii respective”. Totodată, în scrisoarea de refuz al promulgării, Preşedintele a menţionat că ar fi sesizat Curtea Constituţională pentru examinarea constituţionalităţii Legii nr.257 din 22 decembrie 2017.

38. În acest context, fără a analiza conţinutul Legii nr.257 din 22 decembrie 2017, Curtea reţine că, deşi a invocat pretinsa neconstituţionalitate a legii în primul refuz de promulgare, Preşedintele nu şi-a valorificat dreptul de a sesiza concomitent Curtea Constituţională, în calitate de unică autoritate de jurisdicţie constituţională, în vederea controlului constituţionalităţii legii adoptate. Mai mult, nici chiar în ziua când a doua oară a refuzat să promulge legea în cauză, Preşedintele nu a depus la Curtea Constituţională o sesizare privind examinarea constituţionalităţii Legii nr.257 din 22 decembrie 2017, contrar celor indicate în scrisoarea de refuz repetat al promulgării. Or, Curtea constată că abia la 5 ianuarie 2017 a fost înregistrată la Curtea Constituţională sesizarea nr.2a privind controlul constituţionalităţii Legii nr.257 din 22 decembrie 2017.

39. Aşa fiind, Curtea reaminteşte că eventuala sesizare în vederea controlului constituţionalităţii legii înainte de publicare nu are incidenţă directă asupra procedurilor de promulgare, având în vedere norma imperativă a articolului 93 din Constituţie. Astfel, în conformitate cu prevederile constituţionale, Preşedintele Republicii Moldova poate cere reexaminarea de către Parlament a legii o singură dată, în cazul revotării fiind obligat să o promulge, chiar şi în eventualitatea unor dubii asupra constituţionalităţii legii adoptate (HCC nr.9 din 14 februarie 2014).

40. Or, Curtea reiterează că în eventualitatea promulgării legii contestate până la pronunţarea hotărârii Curţii Constituţionale, controlul a priori al constituţionalităţii legii îşi continuă procedura în cadrul controlului a posteriori.

41. În lumina celor expuse, Curtea conchide că Preşedintele avea obligaţia constituţională de a promulga Legea nr.257 din 22 decembrie 2017, votată repetat de către Parlament, chiar şi în eventualitatea unor dubii asupra constituţionalităţii acesteia.

42. În asemenea condiţii, Curtea constată că refuzul Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi îndeplini obligaţia constituţională de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017, în privinţa căreia Parlamentul şi-a menţinut hotărârea adoptată anterior, constituie o încălcare a normei imperative exprese a articolului 93 din Constituţie şi, astfel, şi a jurământului depus la învestirea în funcţie. În acest context, Curtea consideră necesar să reitereze Adresa nr.PCC-01/124b din 17 octombrie 2017 formulată Parlamentului de a reglementa răspunderea [inclusiv penală] pentru neexecutarea obligaţiilor constituţionale şi a hotărârilor Curţii Constituţionale.

43. Prin urmare, având în vedere faptul că Preşedintele a refuzat în mod deliberat de a-şi îndeplini obligaţia constituţională de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017, Curtea reţine că, în sensul articolului 91 din Constituţie, Preşedintele se află în imposibilitate temporară, pentru considerente subiective (lipsa voinţei), de a-şi exercita atribuţia în cauză, ceea ce justifică instituirea interimatului funcţiei pentru asigurarea exercitării acestei obligaţii constituţionale. Or, prin refuzul deliberat al Preşedintelui de a-şi îndeplini obligaţia constituţională menţionată, Preşedintele s-a înlăturat el însuşi de la exercitarea acesteia.

44. Totodată, Curtea reţine că, potrivit articolului 91 din Constituţie, în cazul în care Preşedintele Republicii Moldova se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Prim-ministru.

45. Astfel, în temeiul articolului 91 din Constituţie, în ordinea exercitării interimatului, Preşedintele Parlamentului sau Prim-ministrul va emite, în calitate de Preşedinte interimar, decretul de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie, conducându-se de art.63 lit.d) şi art.66 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională emite următorul

AVIZ:

1. Se constată ca circumstanţă care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova în cadrul procedurii legislative refuzul deliberat al Preşedintelui de a-şi îndeplini obligaţia constituţională de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova, în privinţa căreia Parlamentul şi-a menţinut hotărârea adoptată anterior, ceea ce constituie, în sensul articolului 91 din Constituţie, imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţia în cauză.

2. În temeiul articolului 91 din Constituţie, în ordinea exercitării interimatului, Preşedintele Parlamentului sau Prim-ministrul va emite, în calitate de Preşedinte interimar, decretul de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova.

3. Prezentul aviz este definitiv, nu poate fi supus nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

La 5 ianuarie 2018, prin Avizul nr.2, Curtea Constituţională a constatat ca circumstanţă care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova în cadrul procedurii legislative refuzul deliberat al Preşedintelui de a-şi îndeplini obligaţia constituţională de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova, în privinţa căreia Parlamentul şi-a menţinut hotărârea adoptată anterior, ceea ce constituie, în sensul articolului 91 din Constituţie, imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţia în cauză.

Totodată, Curtea a statuat că, în temeiul articolului 91 din Constituţie, în ordinea exercitării interimatului, Preşedintele Parlamentului sau Prim-ministrul va emite, în calitate de Preşedinte interimar, decretul de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova.

Curtea a menţionat că, în cadrul procedurii de promulgare a legilor, Preşedintele Republicii Moldova are dreptul să înainteze obiecţii asupra legii votate de Parlament o singură dată, însă nu are drept de veto faţă de legea adoptată, aceasta fiind prin excelenţă opera Parlamentului, în calitate de unică autoritate legislativă a statului.

Curtea a constatat că refuzul Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi îndeplini obligaţia constituţională de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017, în privinţa căreia Parlamentul şi-a menţinut hotărârea adoptată anterior, constituie o încălcare a normei imperative exprese a articolului 93 din Constituţie şi, astfel, şi a jurământului depus la învestirea în funcţie.

În Hotărârea nr.28 din 17 octombrie 2017, Curtea a constatat lipsa instrumentelor coercitive de punere în executare sau de sancţionare în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor constituţionale, ce derivă din prevederile Constituţiei şi actele Curţii Constituţionale, fapt pentru care a formulat Parlamentului Adresa nr.PCC-01/124b din 17 octombrie 2017 în vederea reglementării răspunderii [inclusiv penală] pentru neexecutarea obligaţiilor constituţionale şi a hotărârilor Curţii Constituţionale.

În acest context, Curtea reiterează cele expuse în Adresa menţionată supra şi solicită Parlamentului operarea modificărilor de rigoare în acest sens.

În conformitate cu prevederile articolului 28/1 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Parlamentul va informa Curtea despre rezultatele examinării acestor adrese.