Aviz nr.4 din 21.09.2010 privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

A V I Z

privind constatarea circumstanţelor care justifică

dizolvarea Parlamentului

nr. 4  din  21.09.2010

 (în vigoare 21.09.2010) 

Monitorul Oficial nr.179-181 art.22 din 24.09.2010

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

grefier – Dina Musteaţa, cu participarea lui Alexandru Ohotnicov, reprezentantul autorului sesizării, Ion Creangă, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, Gheorghe Susarenco, reprezentantul permanent al Guvernului la Curtea Constituţională, Serghei Sîrbu, reprezentantul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Andrei Volentir, reprezentantul Partidului Democrat din Moldova, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.f) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.f) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Preşedintelui interimar al Republicii Moldova, dl Mihai Ghimpu, prezentată în conformitate cu art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 alin.(2) lit.b) şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 13 septembrie 2010 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.

Audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de participanţii la şedinţă, Curtea Constituţională

A CONSTATAT:

Prin sesizarea depusă Preşedintele interimar al Republicii Moldova a solicitat Curţii Constituţionale să constate circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului de legislatura a XVIII-a, motivînd că neparticiparea celor 48 de deputaţi din fracţiunea parlamentară a Partidului Comuniştilor al Republicii Moldova la alegerile ordinare din 10 noiembrie 2009 şi la alegerile repetate din 7 decembrie 2009 pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova atrage după sine consecinţele prevăzute de art.78 alin.(5) din Constituţie.

Examinînd sesizarea în raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale privind alegerea Preşedintelui Republicii Moldova şi dizolvarea Parlamentului, Curtea Constituţională reţine următoarele.

Potrivit Legii Supreme (art.135 alin.(1) lit.f)), constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

La 29 iulie 2009 au avut loc alegerile în Parlamentul Republicii Moldova. Prin Avizul nr.3 din 14 august 2009 Curtea Constituţională a confirmat legalitatea alegerilor, iar prin Hotărîrea nr.14 de la aceeaşi dată a validat mandatele a 101 deputaţi aleşi în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVIII-a.

Una din atribuţiile Parlamentului, stabilite prin Constituţie, este alegerea Preşedintelui Republicii Moldova.

Potrivit prevederii art.78 alin.(1) din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret. Prin urmare, obligaţia şi responsabilitatea pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova revine Parlamentului, organul reprezentativ suprem şi legislativ al ţării.

Procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova este reglementată de Legea organică nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000¹.

____________________

¹ M.O., 2000, nr.139-140, art.996

Prin Hotărîrea nr.54-XVIII din 3 noiembrie 2009², în conformitate cu art.2 alin.(4) din Legea nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000, Parlamentul a stabilit desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova pentru data de 10 noiembrie 2009.

____________________

² M.O., 2009, nr.160-161, art.484

Potrivit procesului-verbal nr.5 din 10 noiembrie 2009 privind totalizarea rezultatelor votării, prezentat de Comisia specială şi aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.63-XVIII din 10 noiembrie 2009³, la alegerile ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova a candidat o singură persoană, care nu a întrunit numărul necesar de voturi (trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi), stabilit de art.78 alin.(3) din Constituţie şi art.9 alin.(2) din Legea nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000.

____________________

³ M.O., 2009, nr.163-164, art.493

Conform Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.45 din 18 decembrie 2000 “Privind interpretarea art.78 alin.(3) şi alin.(5) din Constituţie”⁴, şedinţa publică specială a Parlamentului pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova şi alegerile prezidenţiale propriu-zise sînt valide numai în cazul în care la ele participă cel puţin 61 de deputaţi – 3/5 din numărul deputaţilor aleşi.

____________________

⁴ M.O., 2000, nr.163-165, art.48

Potrivit stenogramei şedinţei publice speciale a Parlamentului din 10 noiembrie 2009, 48 de deputaţi, membri ai fracţiunii parlamentare de opoziţie a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, au refuzat să participe la votare şi au părăsit sala de şedinţe, motivîndu-şi gestul prin neacceptarea candidaturii înaintate de către Alianţa pentru Integrarea Europeană.

În legătură cu faptul că la alegerile ordinare candidatul la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova a întrunit numai 53 de voturi, prin Hotărîrea nr.74-XVIII din 27 noiembrie 2009⁵, Parlamentul a dispus desfăşurarea alegerilor repetate pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova pentru 7 decembrie 2009.

____________________

⁵ M.O., 2009, nr.173, art.536

Pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova a fost propusă aceeaşi candidatură, care din nou nu a acumulat numărul necesar de 61 de voturi. Astfel, în cadrul alegerilor repetate din 7 decembrie 2009 Preşedintele Republicii Moldova nu a fost ales, fapt care atrage consecinţele prevăzute de art.78 alin.(5) din Constituţie.

Potrivit art.78 alin.(5) din Constituţie, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament. Aceste prevederi au fost preluate în art.10 alin.(2) din Legea nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000, care stipulează că, dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu este ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data pentru desfăşurarea alegerilor în noul Parlament.

Aşadar, în circumstanţele descrise, potrivit Legii Supreme, şeful statului are obligaţia de a dizolva Parlamentul. Această deducţie, în alte cazuri, a fost accentuată de Curtea Constituţională şi în avizele nr.4 din 26 decembrie 2000⁶ şi nr.2 din 12 iunie 2009⁷ privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului.

____________________

⁶ M.O., 2000, nr.163-165, art.49

⁷ M.O., 2009, nr.103, art.12

Astfel, la 7 decembrie 2009 s-au creat circumstanţele care angajează dizolvarea Parlamentului.

Dizolvarea Parlamentului, conform art.78 alin.(5) din Constituţie, se realizează cu respectarea prevederilor art.85 alin.(3) din Constituţie, care stipulează că în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

Norma constituţională enunţată este dezvoltată în art.10 alin.(3) din Legea nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000, care prevede că în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Următoarea dizolvare a Parlamentului va avea loc după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări.

La 16 iunie 2010 a expirat un an de la data ultimei dizolvări a Parlamentului, care a fost dispusă prin Decretul nr.2243-IV din 15 iunie 2009.

Potrivit dispoziţiilor constituţionale, Preşedintele Republicii Moldova emite decretul cu privire la dizolvarea Parlamentului şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament în temeiul avizului Curţii Constituţionale privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului.

Curtea Constituţională, în şedinţa plenară, a constatat că alegerile repetate pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, desfăşurate în cadrul şedinţei publice speciale a Parlamentului din 7 decembrie 2009, ca şi alegerile ordinare, au eşuat din cauză că 48 de deputaţi din fracţiunea parlamentară a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, exprimîndu-şi dezacordul cu candidatura înaintată de către membrii Alianţei pentru Integrare Europeană, n-au participat la votare. Ca rezultat, Preşedintele Republicii Moldova nu a fost ales, fapt ce a generat consecinţele prevăzute de art.78 alin.(5) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.63 lit.b) şi art.66 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională adoptă următorul

AVIZ:

1. Se constată drept circumstanţe care justifică dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a XVIII-a nealegerea Preşedintelui Republicii Moldova în cadrul alegerilor ordinare din 10 noiembrie 2009 şi al alegerilor repetate din 7 decembrie 2009.

2. Prezentul aviz este definitiv, nu poate fi supus nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

OPINIE SEPARATĂ

(concordantă) expusă în temeiul art.27 alin.(5) din

Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.67

din Codul jurisdicţiei constituţionale

În şedinţa din 21.09.2010 Curtea Constituţională a examinat sesizarea Preşedintelui interimar al Republicii Moldova privind constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului. La începutul şedinţei, în conformitate cu art.59 din Codul jurisdicţiei constituţionale, am solicitat amînarea audierilor pentru 23.09.2010, cînd va fi examinată adresarea Comisiei Electorale Centrale cu privire la confirmarea rezultatelor referendumului republican constituţional din 5 septembrie 2010, ca fiind chestiuni interdependente. Curtea Constituţională a respins acest demers, considerînd insuficiente motivele invocate.

Susţin în fond avizul Curţii asupra sesizării privind constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului, ca urmare a nealegerii Preşedintelui Republicii Moldova în cadrul alegerilor repetate din 7 decembrie 2009. În acelaşi timp, nu pot să fiu de acord cu decizia Curţii de a examina această sesizare înainte de sesizarea referitoare la rezultatele referendumului constituţional din 5 septembrie 2010, avînd în vedere raţiunile pregnante pentru inversarea consecutivităţii examinării acestora.

1. Desfăşurarea referendumului constituţional din 5 septembrie 2010 a fost stabilită prin Hotărîrea Parlamentului nr.150 din 07.07.2010, în scopul soluţionării “crizei constituţionale, generată de imposibilitatea alegerii Preşedintelui Republicii Moldova”. În cazul în care referendumul constituţional ar fi reuşit, fapt ce ar fi dus, incontestabil, la soluţionarea crizei constituţionale, dizolvarea Parlamentului ar fi avut alte consecinţe juridice şi politice. Astfel, la dizolvarea Parlamentului în situaţia respectivă Preşedintele ţării ar fi luat în considerare circumstanţele noi, precum alegerea Preşedintelui de către întregul popor, desfăşurarea alegerilor prezidenţiale generale ş.a. Rezultatul pozitiv al referendumului din 5 septembrie 2010 urma a fi reflectat şi în avizul ulterior al Curţii Constituţionale privind constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului.

Pentru considerentele expuse sînt de părere că aceste chestiuni, în virtutea interdependenţei existente, necesitau a fi examinate în consecutivitatea dictată de logica desfăşurării lucrurilor.

Această teză este confirmată şi de faptul că Preşedintele interimar al Republicii Moldova a sesizat Curtea numai după ce au devenit de facto clare rezultatele referendumului constituţional, asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe de jure la 23.09.2010.

2. Un alt motiv, care, în opinia mea, trebuia să determine Curtea Constituţională să examineze cauzele respective într-o consecutivitate logică, este că referendumul constituţional reprezintă un eveniment juridic strîns legat de alegerea Preşedintelui ţării, care necesita să fie consemnat de Curtea Constituţională în avizul cu privire la constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova, ca urmare a faptului că Parlamentul, fiind în incapacitatea de a soluţiona criza politică, generată de nealegerea Preşedintelui ţării, a cerut poporului – puterea suverană – să aprobe legea pentru modificarea art.78 din Legea Supremă.

3. Prin avizul privind constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului Curtea şi-a expus tangenţial opinia şi asupra rezultatelor referendumului constituţional din 5 septembrie 2010, prezentînd drept evidentă nevalabilitatea acestuia. Astfel, dacă la 23.09.2010, în procesul examinării rezultatelor referendumului, Curtea ar depista că în timpul votării sau al numărării voturilor au fost comise încălcări electorale grave, în baza art.172 din Codul electoral, ea trebuie să declare nul referendumul constituţional în ansamblu pe ţară sau în anumite unităţi administrativ-teritoriale. În acest caz, conform art.173 din Codul electoral, Comisia Electorală Centrală trebuie să repete, în termen de o lună, referendumul în întreaga ţară sau în anumite unităţi administrativ-teritoriale. În eventualitatea unei astfel de evoluţii Curtea ar fi trebuit să reflecte această situaţie în aviz.

Adresarea Comisiei Electorale Centrale privind referendumul republican constituţional şi sesizarea Preşedintelui interimar privind constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova au fost depuse la Curte la un interval scurt, fapt ce oferea Curţii Constituţionale posibilitatea de a le examina într-o ordine logică. Amînarea pentru două zile a examinării sesizării cu privire la constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului, solicitată prin demersul verbal al subsemnatului, nu ar fi avut repercusiuni negative pentru viaţa politică a statului. Dacă ar fi dat curs acestui demers, Curtea ar fi evitat să-şi expună opinia, indirect şi înainte de termen, asupra rezultatelor referendumului republican constituţional din 5 septembrie 2010.