Convenţia din 09.05.1980 privind transporturile internaţionale feroviare (COTIF)

30

ACT INTERNAŢIONAL

C O N V E N Ţ I E

privind transporturile internaţionale feroviare (COTIF)

Berna, 9 mai 1980

 (în vigoare 01.09.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 212-220 art. 473 din 21.08.2020

* * *

Notă: Convenția în versiunea modificată de Protocolul din 3 iunie 1999

Notă: Aderat prin Legea nr.150 din 16.07.2020

         Intrat în vigoare pentru R.Moldova: 01.09.2024
Ordinul MAEIE nr.165-T-08 din 11.09.2024

TITLUL I

Prevederi generale

ARTICOLUL 1

Organizaţia Interguvernamentală

§ 1 Părţile la prezenta Convenţie constituie, în calitate de state membre, Organizaţia Interguvernamentală pentru Transporturile Internaţionale Feroviare (OTIF), denumită în continuare "Organizaţie".

§ 2 Sediul Organizaţiei este la Berna. Adunarea generală poate hotărî schimbarea sediului într-un alt loc situat în unul din statele membre.

§ 3 Organizaţia are personalitate juridică. Ea are îndeosebi capacitatea de a contracta, de a achiziţiona şi de a înstrăina bunuri imobile şi mobile, precum şi de a acţiona în justiţie.

§ 4 Organizaţia, membrii personalului său, experţii la care ea face apel şi reprezentanţii statelor membre se bucură de privilegiile şi de imunităţile necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, în condiţiile definite în Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Organizaţiei, anexat la Convenţie.

§ 5 Relaţiile dintre Organizaţie şi statul în care aceasta îşi are sediul sunt reglementate printr-un Acord privind sediul Organizaţiei.

§ 6 Limbile de lucru ale Organizaţiei sunt franceza, germana şi engleza. Adunarea general poate introduce şi alte limbi de lucru.

ARTICOLUL 2

Scopul Organizaţiei

§ 1 Scopul Organizaţiei este de a promova, de a îmbunătăţi şi de a facilita, din toate punctele de vedere, traficul internaţional feroviar, în principal prin:

a) stabilirea de regimuri de drept uniform în următoarele domenii juridice:

1. contractul privind transportul internaţional de călători şi mărfuri în traficul internaţional feroviar direct, inclusiv transporturile complementare cu alte mijloace de transport care fac obiectul unui singur contract;

2. contractul privind utilizarea unor vehicule ca mijloc de transport în traficul internaţional feroviar;

3. contractul privind utilizarea infrastructurii în traficul internaţional feroviar;

4. transportul de mărfuri periculoase în traficul internaţional feroviar;

b) contribuirea la eliminarea, într-un termen cât mai scurt, ţinând seama de interesele publice specifice, a dificultăţilor la punctele de trecere a frontierei în traficul internaţional feroviar, în măsura în care cauzele acestor dificultăţi ţin de competenta statelor;

c) contribuirea la interoperabilitatea şi la armonizarea tehnică în sectorul feroviar prin validarea unor norme tehnice şi adoptarea unor prescripţii tehnice uniforme;

d) stabilirea unei proceduri uniforme pentru admiterea tehnică a materialului feroviar destinat utilizării în traficul internaţional;

e) urmărirea aplicării tuturor regulilor şi a recomandărilor stabilite în cadrul Organizaţiei;

f) dezvoltarea regimurilor de drept uniform, a regulilor şi procedurilor la care s-a făcut referire la literele a) până la e), ţinând seama de evoluţia juridică, economică şi tehnică.

§ 2 Organizaţia poate:

a) în cadrul obiectivelor menţionate la § 1, să elaboreze alte regimuri de drept uniform;

b) să constituie un cadru în care statele membre să poată elabora alte convenţii internaţionale având drept scop promovarea, îmbunătăţirea şi facilitarea traficului internaţional feroviar.

ARTICOLUL 3

Cooperarea internaţională

§ 1 Statele membre se angajează, în principiu, să-şi concentreze, în cadrul Organizaţiei, cooperarea internaţională din domeniul feroviar, în măsura în care există o coerenţă cu sarcinile care îi sunt atribuite în conformitate cu Articolele 2 şi 4. Pentru realizarea acestui obiectiv, statele membre vor lua toate măsurile necesare şi utile în scopul adaptării convenţiilor şi acordurilor internaţionale multilaterale în vigoare la care sunt parte contractante, în măsura în care aceste convenţii şi acorduri privesc cooperarea internaţională în domeniul feroviar şi transferă altor organizaţii interguvernamentale sau neguvernamentale competente care coincid cu sarcinile atribuite Organizaţiei.

§ 2 Obligaţiile care rezultă din § 1 pentru statele membre, care sunt în acelaşi timp Membre ale Comunităţilor Europene sau state părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European, nu prevalează asupra obligaţiilor pe care le au aceste state în calitatea lor de Membre ale Comunităţilor Europene sau de state părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European.

ARTICOLUL 4

Preluarea şi transferul de atribuţii

§ 1 Prin hotărârea Adunării generale, Organizaţia este autorizată să preia, în cadrul obiectivelor definite la Articolul 2, atribuţiile, resursele şi obligaţiile care ar urma să-i fie transferate de către alte organizaţii interguvernamentale în baza acordurilor încheiate cu aceste organizaţii.

§ 2 Prin hotărârea Adunării generale, Organizaţia poate să transfere altor organizaţii interguvernamentale atribuţii, resurse şi obligaţii în baza acordurilor încheiate cu aceste organizaţii.

§ 3 Organizaţia poate să preia, cu aprobarea Comitetului administrativ, unele funcţii administrative care au legături cu obiectivele sale şi care îi sunt încredinţate de un stat membru. Cheltuielile Organizaţiei aferente acestor funcţii revin în sarcina statului membru respectiv.

ARTICOLUL 5

Obligaţii specifice ale statelor membre

§ 1 Statele membre convin să adopte toate măsurile corespunzătoare în scopul facilitării şi accelerării traficului internaţional feroviar. În acest scop, fiecare stat membru se angajează, pe cât posibil:

a) să elimine orice procedură inutilă,

b) să simplifice şi să standardizeze formalităţile deja impuse,

c) să simplifice controalele la frontieră.

§ 2 In scopul facilitării şi îmbunătăţirii traficului internaţional feroviar, statele membre convin să-şi aducă contribuţia în scopul realizării unui grad cât mai mare posibil de uniformitate a regulamentelor, standardelor, procedurilor şi metodelor de organizare referitoare la vehiculele feroviare, personalul feroviar, infrastructura feroviară şi serviciile auxiliare.

§ 3 Statele membre convin să faciliteze încheierea de acorduri între gestionarii de infrastructură având drept scop optimizarea traficului internaţional feroviar.

ARTICOLUL 6

Reguli uniforme

§ 1 Traficul internaţional feroviar şi admiterea materialului feroviar pentru a fi utilizat în traficul internaţional, în măsura în care nu s-au făcut declaraţii sau nu s-au formulat rezerve în conformitate cu Articolul 42 § 1, prima frază, sunt reglementate de:

a) "Regulile uniforme privind Contractul de Transport International Feroviar de Călători (CIV)", care constituie Apendice A la Convenţie,

b) "Regulile uniforme privind Contractul de Transport internaţional Feroviar de Marfa (CIM)", care constituie Apendice B la Convenţie,

c) "Regulamentul privind Transportul internaţional Feroviar de Mărfuri periculoase (RID)", care constituie Apendice C la Convenţie,

d) "Regulile uniforme privind Contractele de Utilizare a Vehiculelor în Traficul internaţional Feroviar (CUV)", care constituie Apendice D la Convenţie,

e) "Regulile uniforme privind Contractul de Utilizare a Infrastructurii în Traficul internaţional Feroviar (CUI)", care constituie Apendice E la Convenţie,

f) "Regulile uniforme privind Validarea Normelor Tehnice şi Adoptarea Prescripţiilor Tehnice Uniforme aplicabile Materialului Feroviar destinat utilizării în Trafic internaţional (APTU)", care constituie Apendice F la Convenţie,

g) "Regulile uniforme privind Admiterea Tehnică a Materialului Feroviar utilizat în Trafic internaţional (ATMF)", care constituie Apendice G la Convenţie,

h) alte regimuri de drept uniform elaborate de Organizaţie în baza Articolului 2 § 2, litera a), care constituie de asemenea Apendice la Convenţie.

§ 2 Regulile uniforme, Regulamentului şi regimurile menţionate la § 1, inclusiv Anexele acestora, constituie parte integrantă la Convenţie.

ARTICOLUL 7

Definirea expresiei "Convenţie"

În prevederile următoare, expresia "Convenţie" acoperă Convenţia propriu-zisă, Protocolul la care s-a făcut referire în Articolul 1 § 4 şi Apendicele la care s-a făcut referire în Articolul 6, inclusiv Anexele acestora.

TITLUL II

Prevederi comune

ARTICOLUL 8

Legislaţia naţională

§ 1 La interpretarea şi aplicarea Convenţiei se va ţine seama de caracterul său de drept internaţional şi de necesitatea promovării uniformităţii.

§ 2 În lipsa unor prevederi în Convenţie, se aplică legislaţia naţională.

§ 3 "Legislaţie naţională" înseamnă legislaţia statului în care persoanele în drept îşi exercită drepturile, inclusive regulile referitoare la conflictele de legi.

ARTICOLUL 9

Unitatea de cont

§ 1 Unitatea de cont la care s-a făcut referire în Apendice reprezintă Dreptul de tragere special aşa cum este definit de Fondul Monetar Internaţional.

§ 2 Valoarea în Drept de tragere special a monedei naţionale a unui stat membru care este şi Membru al Fondului Monetar Internaţional se calculează în conformitate cu metoda aplicată de Fondul Monetar Internaţional pentru propriile operaţiuni şi tranzacţii.

§ 3 Valoarea în Drept de tragere special a monedei naţionale a unui stat membru care nu este Membru al Fondului Monetar Internaţional se calculează după metoda stabilită de statul respectiv. Acest calcul trebuie să exprime, în monedă naţională, o valoare reală cât mai apropiată posibil de valoarea care ar rezulta prin aplicarea § 2.

§ 4 De fiecare dată când se produce o schimbare a metodei lor de calcul sau a valorii monedei lor naţionale, în raport cu unitatea de cont, statele vor comunica secretarului general metoda lor de calcul în conformitate cu § 3. Acesta din urmă va notifica celelalte state membre asupra acestor informaţii.

§ 5 O sumă exprimată în unităţi de cont este transformată în moneda naţională a statului unde îşi are sediul tribunalul sesizat. Conversia se efectuează la valoarea pe care moneda corespunzătoare o are la data când s-a pronunţat decizia judecătorească sau la o dată convenită de părţi.

ARTICOLUL 10

Prevederi suplimentare

§ 1 Două sau mai multe state membre sau doi sau mai mulţi transportatori pot conveni asupra unor prevederi suplimentare în vederea punerii în aplicare a Regulilor uniforme CIV şi a Regulilor uniforme CIM; fără să poată însă deroga de la aceste Reguli uniforme.

§ 2 Prevederile suplimentare la care s-a făcut referire la § 1 vor intra în vigoare şi vor fi publicate în maniera cerută de legile şi prescripţiile fiecărui stat. Prevederile suplimentare ale statelor şi intrarea lor în vigoare sunt comunicate secretarului general. Acesta va notifica statele membre asupra acestor informaţii.

ARTICOLUL 11

Cauţiunea judiciară

Cauţiunea pentru garantarea plăţii cheltuielilor nu poate fi impusă în cazul acţiunii judiciare bazate pe Regulile uniforme CIV, Regulile uniforme CIM, Regulile uniforme CUV sau Regulile uniforme CUI.

ARTICOLUL 12

Executarea sentinţelor. Aplicarea sechestrelor

§ 1 Atunci când sentinţele pronunţate de instanţa competentă, în temeiul prevederilor Convenţiei, în urma procesului sau în lipsă, au devenit executorii, în conformitate cu legile aplicate de instanţa în cauză, ele căpătând forţă executorie în flecare din celelalte state membre, după îndeplinirea formalităţilor cerute de statul în care trebuie să aibă loc executarea. Revizuirea de fond a cazului nu este admisă. Aceste prevederi se aplică şi în cazul soluţionărilor judiciare.

§ 2 Prevederile de la § 1 nu se vor aplica sentinţelor care au forţă executorie provizorie, nici obligaţiilor la plata despăgubirilor care vor fi pronunţate împotriva unui reclamant ca urmare a respingerii acţiunii sale în justiţie.

§ 3 Creanţele izvorâte ca urmare a unui transport supus Regulilor uniforme CIV sau Regulilor uniforme CIM, datorate unui operator de transport de către un alt operator de transport care nu intră în jurisdicţia aceluiaşi stat membru, nu pot fi executate decât pe baza unei sentinţe pronunţate de organul jurisdicţional al statului membru care are jurisdicţie asupra operatorului titular al creanţelor de executat.

§ 4 Creanţele izvorâte dintr-un contract supus Regulilor uniforme CUV sau Regulilor uniforme CUI nu pot fi executate decât pe baza unei sentinţe pronunţate de organul jurisdicţional al statului membru care are jurisdicţie asupra operatorului titular al creanţelor de executat.

§ 5 Vehiculele feroviare nu pot fi sechestrate, pe un alt teritoriu decât cel al statului membru în care îşi are sediul social deţinătorul acestora, decât pe baza unei sentinţe pronunţate de organul jurisdicţional al acestui stat. Termenul "deţinător" desemnează cel care exploatează din punct de vedere economic, de o manieră durabilă, un vehicul feroviar ca mijloc de transport, fie că este proprietarul acestuia fie că are dreptul de a dispune de acesta.

TITLUL III

Structura şi funcţionarea

ARTICOLUL 13

Organele

§ 1 Funcţionarea Organizaţiei este asigurată de următoarele organe:

a) Adunarea generală,

b) Comitetul administrativ,

c) Comisia de revizuire,

d) Comisia de experţi pentru transportul mărfurilor periculoase (Comisia de experţi RID),

e) Comisia de facilităţi feroviare,

f) Comisia de experţi tehnici,

g) Secretarul general.

§ 2 Adunarea generală poate decide crearea, cu caracter temporar, a altor comisii având sarcini specifice.

§ 3 În cazul stabilirii cvorumului în Adunarea generală sau în Comisiile la care s-a făcut referire la § 1, literele c) până la f), nu sunt luate în considerare statele membre care nu au drept de vot (Articolul 14 § 5, Articolul 26 § 7 sau Articolul 40 § 4).

§ 4 Preşedinţia Adunării generale, preşedinţia Comitetului administrativ, precum şi funcţia de secretar general trebuie să fie atribuite, în principiu, unor cetăţeni ai unor state membre diferite.

ARTICOLUL 14

Adunarea generală

§ 1 Adunarea generală este compusă din toate statele membre.

§ 2 Adunarea generală:

a) stabileşte regulamentul său intern;

b) desemnează membrii Comitetului administrativ precum şi un membru supleant pentru fiecare din aceştia şi alege statul membru care va asigura preşedinţia Comitetului administrativ (Articolul 15 §§ 1 până la 3);

c) alege secretarul general (Articolul 21 § 2);

d) emite directive privind activitatea Comitetului administrativ şi a secretarului general;

e) stabileşte, pe perioade de câte şase ani, valoarea maximă la care se pot ridica cheltuielile Organizaţiei pe durata fiecărei perioade bugetare (Articolul 25); în cazul în care nu a stabilit o asemenea valoare, emite pentru o perioadă de maximum şase ani directive privind limitarea acestor cheltuieli;

f) hotărăşte schimbarea sediului Organizaţiei într-un alt loc (Articolul 1 § 2);

g) hotărăşte introducerea altor limbi de lucru (Articolul 1 § 6);

h) hotărăşte preluarea de către Organizaţie a altor atribuţii (Articolul 4 § 1) precum şi transferul unor atribuţii către o altă organizaţie interguvernamentală (Articolul 4 § 2);

i) hotărăşte, dacă este cazul, crearea cu caracter temporar, a altor comisii pentru sarcini specifice (Articolul 13 § 2);

j) examinează dacă atitudinea unui stat trebuie considerată drept o denunţare tacită (Articolul 26 § 7);

k) hotărăşte asupra încredinţării unui alt stat membru decât statul unde se află sediul Organizaţiei a executării auditării conturilor (Articolul 27 § 1);

l) hotărăşte unele propuneri de modificare a Convenţiei (Articolul 33 §§ 2 şi 3);

m) hotărăşte asupra cererilor de aderare care îi sunt prezentate (Articolul 37 § 4);

n) hotărăşte asupra condiţiilor de aderare a unei organizaţii regionale de integrare economice (Articolul 38 § 1);

o) hotărăşte asupra cererilor de asociere care îi sunt prezentate (Articolul 39 § 1);

p) hotărăşte asupra dizolvării Organizaţiei şi a eventualului transfer al atribuţiilor acesteia către o altă organizaţie interguvernamentală (Articolul 43);

q) hotărăşte asupra celorlalte probleme înscrise pe ordinea de zi.

§ 3 Secretarul general convoacă Adunarea generală o dată la trei ani sau la solicitarea fie a unei treimi din statele membre, fie a Comitetului administrativ, precum şi în cazurile menţionate la Articolul 33 §§ 2 şi 3 şi la Articolul 37 § 4.

El adresează statelor membre proiectul ordinii de zi, cu cel puţin trei luni înainte de deschiderea sesiunii, în condiţiile definite de regulamentul interior menţionat la § 2 litera a).

§ 4 La Adunarea generală, cvorumul (Articolul 13 § 3) este obţinut atunci când sunt reprezentate majoritatea statelor membre. Un stat membru poate fi reprezentat de un alt stat membru; un stat nu poate să reprezinte însă decât un singur alt stat.

§ 5 În cazul votării în Adunarea generală a modificărilor la Apendicele Convenţiei, statele membre care au făcut o declaraţie cu privire la Apendicele respectiv, în conformitate cu Articolul 42 § 1, prima frază, nu au drept de vot.

§ 6 Adunarea generală adoptă deciziile sale cu majoritatea statelor membre reprezentate la vot, cu excepţia cazurilor menţionate la § 2, literele e), f), g), h), 1) şi p), precum şi în cazul menţionat la Articolul 34 § 6, pentru care este necesară majoritatea de două treimi. Totuşi, în cazul menţionat la § 2 litera 1) nu este necesară o majoritate de două treimi decât în cazul unor propuneri de modificare a Convenţiei propriu-zise, cu excepţia Articolelor 9 şi 27 §§ 2 până la 10, precum şi a Protocolului menţionat la Articolul 1 § 4.

§ 7 La invitaţia secretarului general, lansată de comun acord cu majoritatea statelor membre,

a) state care nu sunt membre ale Organizaţiei,

b) organizaţii şi asociaţii internaţionale, care au competenţa în probleme legate de activitatea Organizaţiei sau care se ocupă cu probleme înscrise pe ordinea de zi, pot să participe, cu vot consultativ, la sesiunile Adunării generale.

ARTICOLUL 15

Comitetul administrativ

§ 1 Comitetul administrativ este compus dintr-o treime din statele membre.

§ 2 Membrii Comitetului şi un membru supleant pentru fiecare din aceştia, precum şi statul membru care deţine preşedinţia Comitetului, sunt desemnaţi pentru o perioadă de trei ani. Compunerea Comitetului este stabilită pentru fiecare perioadă, ţinând seama în principal de o repartiţie geografică echitabilă. Un membru supleant care a devenit membru al Comitetului în cursul unei perioade trebuie să fie desemnat ca membru al Comitetului pentru perioada care urmează.

§ 3 În cazul unui post vacant sau în cazul suspendării dreptului de vot al unui membru sau al absentei unui membru la două sesiuni consecutive ale Comitetului, fără ca acesta să dispună reprezentarea sa de către un alt membru, în conformitate cu § 6, membrul supleant desemnat de Adunarea generală exercită funcţiile acestuia pe durata întregii perioade rămase.

§ 4 Cu excepţia cazului menţionat la § 3, nici un stat membru nu poate să facă parte din Comitet pe o durată mai mare de două perioade întregi consecutive.

§ 5 Comitetul:

a) îşi stabileşte regulamentul interior;

b) încheie acordul privind sediul său;

c) stabileşte statutul personalului Organizaţiei;

d) îi numeşte pe înalţii funcţionari ai Organizaţiei, ţinând seama de competenţa candidaţilor şi de o repartiţie geografică echitabilă;

e) stabileşte un regulament privind finanţele şi contabilitatea Organizaţiei;

f) aprobă programul de lucru, bugetul, raportul de gestiune şi conturile Organizaţiei;

g) stabileşte, pe baza conturilor aprobate, contribuţiile definitive datorate de statele membre în conformitate cu Articolul 26, pentru cei doi ani calendaristicii anteriori, precum şi valoarea avansului de trezorerie datorat de statele membre, în conformitate cu Articolul 26 § 5 pentru anul în curs şi pentru anul calendaristic următor;

h) stabileşte atribuţiile Organizaţiei care privesc toate statele membre sau doar unele din statele membre şi, ca urmare, cheltuielile care trebuie suportate de aceste state membre (Articolul 26 § 4);

i) stabileşte valoarea remuneraţiilor specifice (Articolul 26 § 11);

j) emite directive speciale privind auditarea conturilor (Articolul 27 § 1);

k) aprobă preluarea de către Organizaţie a unor funcţii administrative (Articolul 4 § 3) şi stabileşte contribuţiile specifice datorate de statul membru în cauză;

l) comunică statelor membre raportul de gestiune, situaţia conturilor, precum şi deciziile şi recomandările sale;

m) stabileşte şi comunică statelor membre un raport privind activitatea sa, precum şi propuneri referitoare la reconstituirea sa, în vederea Adunării generale însărcinate să stabilească componenţa Comitetului, cu cel târziu două luni înaintea deschiderii sesiunii (Articolul 14 § 2, litera b));

n) controlează gestiunea secretarului general;

o) urmăreşte aplicarea corespunzătoare a Convenţiei de către secretarul general precum şi aplicarea, de către secretarul general, a deciziilor luate de celelalte organe; în acest scop, Comitetul poate să ia toate măsurile necesare îmbunătăţirii aplicării Convenţiei şi a deciziilor menţionate mai sus;

p) îşi face cunoscute opiniile motivate asupra problemelor care pot interesa activitatea Organizaţiei şi care îi sunt supuse de către un stat membru sau de către secretarul general;

q) soluţionează diferenţele dintre un stat membru şi secretarul general cu privire la funcţia sa de depozitar (Articolul 36 § 2);

r) hotărăşte asupra cererilor de suspendare a calităţii de membru (Articolul 40).

§ 6 În Comitet, cvorumul se obţine atunci când sunt reprezentate două treimi din membrii săi. Un membru poate fi reprezentat de un alt membru; un membru nu poate să reprezinte însă decât un singur alt membru.

§ 7 Comitetul ia decizii cu majoritatea membrilor săi reprezentaţi în timpul votului.

§ 8 Dacă nu există o decizie contrară, Comitetul se întruneşte la sediul Organizaţiei. Procesele verbale ale sesiunilor sunt transmise tuturor statelor membre.

§ 9 Preşedintele Comitetului:

a) convoacă Comitetul cel puţin o dată pe an, precum şi la solicitarea fie a patru dintre membrii săi, fie a secretarului general;

b) adresează membrilor Comitetului proiectul ordinii de zi;

c) tratează, în limitele şi în condiţiile definite în regulamentul interior al Comitetului, unele probleme urgente apărute în intervalul dintre sesiuni;

d) semnează acordul privind sediul său prevăzut la § 5, litera b).

§ 10 Comitetul poate, în limitele propriilor competente, să-l însărcineze pe preşedinte cu executarea anumitor sarcini specifice.

ARTICOLUL 16

Comisiile

§ 1 Comisiile menţionate la Articolul 13 § 1, literele c) până la f) şi § 2 sunt alcătuite, în principiu, din toate statele membre. Atunci când Comisia de revizuire, Comisia de experţi RID sau Comisia de experţi tehnici deliberează şi decid, în cadrul competenţelor lor, unele modificări ale Apendicelor la Convenţie, statele membre care au făcut, în conformitate cu Articolul 42 § 1, prima frază, o declaraţie privind Apendicele respective nu sunt membre ale Comisiei în cauză.

§ 2 Secretarul general convoacă Comisia fie din proprie iniţiativă, fie la solicitarea a cinci state membre, fie la solicitarea Comitetului administrativ. Secretarul general transmite proiectul ordinii de zi statelor membre cu cel puţin două luni înaintea deschiderii sesiunii.

§ 3 Un stat membru poate fi reprezentat de un alt stat membru; un stat membru nu poate însă reprezenta mai mult de două alte state.

§ 4 Fiecare stat membru reprezentat are dreptul la un vot. O propunere este adoptată dacă numărul de voturi pozitive este:

a) cel puţin egal cu o treime din numărul statelor membre reprezentate la vot şi

b) mai mare decât numărul de voturi împotrivă.

§ 5 La invitaţia secretarului general, lansată de comun acord cu majoritatea statelor membre,

a) state care nu sunt membre ale Organizaţiei,

b) state membre care nu sunt membre ale Comisiilor respective,

c) organizaţii şi asociaţii internaţionale, care au competenţe în problemele referitoare la activitatea Organizaţiei sau care se ocupă cu unele probleme înscrise pe ordinea de zi, pot participa, cu caracter consultativ, la sesiunile Comisiilor.

§ 6 Comisiile aleg pentru fiecare sesiune sau pentru o perioadă determinată un preşedinte şi unul sau mai mulţi vice-preşedinţi.

§ 7 Deliberările se desfăşoară în limbile de lucru. Expunerile făcute în şedinţă, în una din limbile de lucru, sunt traduse în substanţa lor şi în celelalte limbi de lucru, iar propunerile şi deciziile sunt traduse integral.

§ 8 Procesele verbale prezintă în rezumat deliberările. Propunerile şi deciziile sunt reproduse integral. În ceea ce priveşte deciziile, textul în limba franceză prevalează. Procesele verbale sunt transmise tuturor statelor membre.

§ 9 Comisiile pot crea grupe de lucru însărcinate cu tratarea problemelor stabilite.

§ 10 Comisiile îşi stabilesc propriul regulament interior.

ARTICOLUL 17

Comisia de revizuire

§ 1 Comisia de revizuire:

a) hotărăşte, în conformitate cu Articolul 33 § 4, asupra propunerilor de modificare a Convenţiei;

b) examinează propunerile ce vor fi supuse Adunării generale în vederea luării unei decizii, în conformitate cu Articolul 33 § 2;

§ 2 În cadrul Comisiei de revizuire, cvorumul (Articolul 13 § 3) se obţine atunci când sunt reprezentate majoritatea statelor membre.

ARTICOLUL 18

Comisia de experţi RID

§ 1 Comisia de experţi RID hotărăşte, în conformitate cu Articolul 33 § 5, asupra propunerilor de modificare a Convenţiei.

§ 2 În cadrul Comisiei de experţi RID, cvorumul (Articolul 13 § 3) se obţine atunci când este reprezentată o treime din statele membre.

ARTICOLUL 19

Comisia de facilităţi feroviare

§ 1 Comisia de facilităţi feroviare:

a) se pronunţă asupra tuturor problemelor care vizează facilitarea trecerii frontierelor în traficul internaţional feroviar;

b) recomandă standarde, metode, proceduri şi practici referitoare la facilităţile feroviare.

§ 2 În cadrul Comisiei de facilităţi feroviare, cvorumul (Articolul 13 § 3) se obţine atunci când este reprezentată o treime din statele membre.

ARTICOLUL 20

Comisia de experţi tehnici

§ 1 Comisia de experţi tehnici:

a) hotărăşte, în conformitate cu Articolul 5 din Regulile uniforme APTU, asupra validării unei norme tehnice privind materialul feroviar destinat să fie utilizat în traficul internaţional;

b) hotărăşte, în conformitate cu Articolul 6 din Regulile uniforme APTU, asupra adoptării unei prescripţii tehnice uniforme privind construcţia, exploatarea, întreţinerea sau privind o procedură referitoare la materialul feroviar destinat utilizării în traficul internaţional;

c) urmăreşte aplicarea normelor tehnice şi a prescripţiilor tehnice uniforme referitoare la materialul feroviar destinat utilizării în traficul internaţional feroviar şi examinează dezvoltarea acestora în vederea validării sau adoptării lor în conformitate cu procedurile prevăzute la Articolele 5 şi 6 din Regulile uniforme APTU;

d) hotărăşte, în conformitate cu Articolul 33 § 6, asupra propunerilor de modificare a Convenţiei;

e) tratează toate celelalte probleme care îi sunt atribuite în conformitate cu Regulile uniforme APTU şi cu Regulile uniforme ATMF.

§ 2 În cadrul Comisiei de experţi tehnici, cvorumul (Articolul 13 § 3) se obţine atunci când este reprezentată o jumătate din statele membre în sensul Articolului 16 § 1. Cu ocazia luării unor decizii referitoare la prevederile din Anexele la Regulile uniforme APTU, nu au drept de vot statele membre care au formulat o obiecţie în conformitate cu Articolul 35 § 4, cu privire la prevederile în cauză, sau au făcut o declaraţie în conformitate cu Articolul 9 § 1 din Regulile uniforme APTU.

§ 3 Comisia de experţi tehnici poate fie să valideze normele tehnice sau să adopte prescripţii tehnice uniforme, fie să refuze validarea sau adoptarea acestora; ea nu poate în nici un caz să le modifice.

ARTICOLUL 21

Secretarul general

§ 1 Secretarul general îşi asumă funcţiile legate de secretariatul Organizaţiei.

§ 2 Secretarul general este ales de Adunarea generală pe o perioadă de trei ani care poate fi prelungită de cel mult două ori.

§ 3 Secretarul general trebuie, în principal:

a) să-şi asume funcţiile de depozitar (Articolul 36);

b) să reprezinte Organizaţia în afara acesteia;

c) să comunice statelor membre deciziile luate de Adunarea generală şi de Comisii (Articolul 34 § 1, Articolul 35 §1);

d) să execute sarcinile care îi sunt încredinţate de celelalte organe ale Organizaţiei;

e) să examineze propunerile statelor membre de modificare a Convenţiei, recurgând, dacă este cazul, la asistenta unor experţi;

f) să convoace Adunarea generală şi Comisiile (Articolul 14 § 3, Articolul 16 § 2);

g) să transmită statelor membre; în timp util, documentele necesare pentru sesiunile diferitelor organe;

h) să elaboreze programul de lucru, proiectul de buget şi raportul de gestiune a Organizaţiei şi să le supună Comitetului administrativ spre aprobare (Articolul 25);

i) să gestioneze finanţele Organizaţiei în cadrul bugetului aprobat;

j) să încerce, la solicitarea uneia din părţile în cauză, să soluţioneze, punând la dispoziţie bunele sale oficii, diferenţele dintre acestea create ca urmare a interpretării sau a aplicării Convenţiei;

k) să emită, la solicitarea tuturor părţilor în cauză, o opinie privind diferenţele create ca urmare a interpretării sau a aplicării Convenţiei;

l) să-şi asume funcţiile care îi sunt atribuite în conformitate cu Titlul V;

m) să primească comunicatele statelor membre, ale organizaţiilor şi asociaţiilor internaţionale menţionate la Articolul 16 § 5 şi ale operatorilor (transportatori, gestionari de infrastructură, etc.) care participă la traficul internaţional feroviar şi să le notifice, dacă este cazul, celorlalte state membre, organizaţii şi asociaţii internaţionale, precum şi operatorilor respectivi;

n) să exercite conducerea personalului Organizaţiei;

o) să informeze statele membre, în timp util, asupra tuturor cazurilor de posturi rămase vacante în cadrul Organizaţiei;

p) să ţină la zi şi să publice listele liniilor menţionate la Articolul 24.

§ 4 Secretarul general poate să prezinte din proprie iniţiativă propuneri de modificare a Convenţiei.

ARTICOLUL 22

Personalul Organizaţiei

Drepturile şi obligaţiile personalului Organizaţiei sunt stabilite prin statutul personalului întocmit de Comitetul administrativ în conformitate cu Articolul 15 § 5, litera c).

ARTICOLUL 23

Buletinul

§ 1 Organizaţia editează un Buletin care conţine comunicatele oficiale, precum şi comunicate necesare şi utile în vederea aplicării Convenţiei.

§ 2 Comunicatele care, în conformitate cu Convenţia, revin în sarcina secretarului general, pot fi efectuate, dacă este cazul, sub forma unor publicări în Buletin.

ARTICOLUL 24

Listele liniilor

§ 1 Liniile maritime şi a căilor de navigaţie interioară menţionate în Articolul 1 din Regulile uniforme CIV şi din Regulile uniforme CIM, pe care se efectuează transporturi, care fac obiectul unui singur contract de transport, în plus faţă de transportul feroviar, sunt înscrise pe două liste:

a) lista liniilor maritime şi a căilor de navigaţie interioară CIV,

b) lista liniilor maritime şi a căilor de navigaţie interioară CIM.

§ 2 Liniile feroviare ale unui stat membru care a emis o rezervă în conformitate cu Articolul 1 § 6 din Regulile uniforme CIV sau în conformitate cu Articolul 1 § 6 din Regulile uniforme CIM sunt înscrise pe două liste în conformitate cu această rezervă:

a) lista liniilor feroviare CIV,

b) lista liniilor feroviare CIM.

§ 3 Statele membre adresează secretarului general comunicările lor privind înscrierea sau radierea de pe listă a liniilor menţionate la §§ 1 şi 2. Liniile maritime şi a căilor de navigaţie interioară menţionate la § 1, care fac legătura între unele state membre, nu sunt înscrise decât cu acordul acestor state; pentru radierea uneia dintre aceste linii este suficientă comunicarea din partea unuia din aceste state.

§ 4 Secretarul general notifică tuturor statelor membre înscrierea sau radierea unei linii.

§ 5 Transporturile pe liniile maritime şi pe căile de navigaţie interioară menţionate la § 1 şi transporturile pe liniile feroviare menţionate la § 2 fac subiectul prevederilor Convenţiei din momentul expirării unei luni de la data notificării înscrierii de către Secretarul general. Aceste linii încetează să mai fie subiectul prevederilor Convenţiei la expirarea a trei luni de la data notificării radierii lor de către secretarul general, cu excepţia transporturilor aflate în curs, care trebuie finalizate.

TITLUL IV

Finanţele

ARTICOLUL 25

Programul de lucru. Bugetul. Conturile. Raportul de gestiune

§ 1 Programul de lucru, bugetul şi conturile Organizaţiei acoperă o perioadă de doi ani calendaristici.

§ 2 Organizaţia editează, cel puţin o dată la doi ani, un raport de gestiune.

§ 3 Valoarea totală a cheltuielilor Organizaţiei, pentru fiecare perioadă bugetară, este determinată de Comitetul administrativ, la propunerea secretarului general.

ARTICOLUL 26

Finanţarea cheltuielilor

§ 1 Sub rezerva §§ 2 până la 4, cheltuielile Organizaţiei, care nu sunt acoperite prin alte venituri, sunt suportate de statele membre astfel: două cincimi pe baza cheii de repartiţie a contribuţiilor în conformitate cu sistemul Naţiunilor Unite, şi trei cincimi în mod proporţional cu lungimea totală a infrastructurilor feroviare precum şi a liniilor maritime şi a căilor de navigaţie interioară înscrise în conformitate cu Articolul 24 § 1. Totuşi, liniile maritime şi a căilor de navigaţie interioară nu sunt însă luate în calcul decât la jumătate din lungimea lor.

§ 2 Atunci când un stat membru a emis o rezervă în conformitate cu Articolul 1 § 6 din Regulile uniforme CIV sau în conformitate cu Articolul 1 § 6 din Regulile uniforme CIM, formula de calcul a contribuţiei menţionate la § 1 se aplică după cum urmează:

a) În locul lungimii totale a infrastructurilor feroviare de pe teritoriul statului membru respectiv nu se ia în consideraţie decât lungimea liniilor feroviare înscrise în conformitate cu Articolul 24 § 2;

b) partea din contribuţie în conformitate cu sistemul Naţiunilor Unite este calculată proporţional cu lungimea liniilor înscrise în conformitate cu Articolul 24 §§ 1 şi 2 în raport cu lungimea totală a infrastructurilor feroviare de pe teritoriul statului membru respectiv, înscrise în conformitate cu Articolul 24 § 1; ea nu poate fi în nici un caz mai mică de 0,01%.

§ 3 Fiecare stat membru suportă cel puţin 0,25% şi cel mult 15% din valoarea contribuţiilor.

§ 4 Comitetul administrativ stabileşte atribuţiile Organizaţiei care privesc:

a) toate statele membre în mod egal şi cheltuielile care sunt suportate de toate statele membre, în conformitate cu formula de calcul menţionată la § 1,

b) numai unele din statele membre şi cheltuielile care sunt suportate de aceste state membre, în conformitate cu aceeaşi formulă de calcul. § 3 se aplică prin analogie. Aceste prevederi nu aduc atingere Articolului 4 § 3.

§ 5 Contribuţiile statelor membre la cheltuielile Organizaţiei trebuie plătite sub forma unui avans de trezorerie plătibil în două aconturi, până cel târziu pe data de 31 octombrie a fiecăruia din cei doi ani ai bugetului. Avansul de trezorerie este fixat pe baza contribuţiilor definitive din cei doi ani precedenţi.

§ 6 Odată cu transmiterea raportului de gestiune şi a situaţiei conturilor de către statele membre, secretarul general comunică valoarea definitivă a contribuţiei pentru cei doi ani calendaristici precedenţi, precum şi valoarea sumei pentru avansul de trezorerie aferent următorilor doi ani calendaristici.

§ 7 După data de 31 decembrie a anului când s-a transmis comunicarea de către secretarul general, în conformitate cu § 6, la sumele datorate pentru ultimii doi ani calendaristici, se calculează câte o dobândă de cinci procente pe an. Dacă, în termen de un an de la această dată, un stat membru nu şi-a plătit partea sa din contribuţie, se suspendă dreptul său de vot până când îşi va îndeplini obligaţia de plată. După expirarea unui termen suplimentar de doi ani, Adunarea generală examinează dacă atitudinea statului în cauză trebuie considerată ca o denunţare tacită a Convenţiei şi stabileşte, dacă este necesar, data când această denunţare devine efectivă.

§ 8 Contribuţiile scadente sunt datorate în continuare, în cazurile de denunţare în conformitate cu § 7 sau cu Articolul 41, precum şi în cazul suspendării dreptului de vot menţionat la Articolul 40 § 4, litera b).

§ 9 Sumele care nu sunt acoperite vor fi suportate din resursele Organizaţiei.

§10 Statul membru care a denunţat Convenţia poate deveni din nou stat membru prin aderare, cu condiţia de a-şi fi plătit sumele cu care este debitor.

§ 11 Organizaţia percepe o remuneraţie pentru acoperirea cheltuielilor specifice rezultate din activităţile prevăzute la Articolul 21 § 3, literele j) până la 1). În cazurile prevăzute la Articolul 21 § 3, literele j) şi k), această remuneraţie este stabilită de Comitetul administrativ, la propunerea secretarului general. În cazul prevăzut la Articolul 21 § 3, litera 1), se aplică Articolul 31 § 3.

ARTICOLUL 27

Auditarea conturilor

§ 1 În absenţa unei decizii contrare a Adunării generale, în conformitate cu Articolul 14 § 2, litera k), auditarea conturilor se efectuează de către statul unde Organizaţia îşi are sediul, în conformitate cu regulile din prezentul Articol şi, sub rezerva oricăror directive speciale ale Comitetului administrativ, în conformitate cu regulamentul privind finanţele şi contabilitatea Organizaţiei (Articolul 15 § 5, litera e)).

§ 2 Auditorul va avea acces oricând fără restricţii la toate înregistrările, conturile, documentele contabile şi alte informaţii pe care le consideră necesare.

§ 3 Auditorul va informa Comitetul Administrativ şi Secretarul General cu privire la constatările auditului. În plus, el poate prezenta observaţii pe care le consideră adecvate cu privire la raportul financiar al Secretarului General.

§ 4 Mandatul de audit al conturilor este definit în Regulamentul financiar şi contabil şi prin mandatul suplimentar anexat la acesta.

TITLUL V

Arbitrajul

ARTICOLUL 28

Competenta

§ 1 Diferendele dintre statele membre, generate ca urmare a interpretării sau aplicării Convenţiei, precum şi diferendele dintre statele membre şi Organizaţie, create ca urmare a interpretării sau aplicării Protocolului în ceea ce priveşte privilegiile şi imunităţile, pot fi supuse spre soluţionare unui tribunal de arbitraj, la solicitarea uneia din părţi. Părţile hotărăsc în mod liber componenţa tribunalului de arbitraj şi procedura de arbitraj.

§ 2 Celelalte diferende izvorâte ca urmare a interpretării sau a aplicării Convenţiei şi a celorlalte convenţii elaborate de Organizaţie, în conformitate cu Articolul 2 § 2, dacă nu au fost soluţionate pe cale amiabilă sau supuse deciziei unor tribunale obişnuite, pot fi supuse spre soluţionare unui tribunal de arbitraj, prin acordul dintre părţile interesate. Pentru componenţa tribunalului de arbitraj şi procedura de arbitraj se aplică Articolele 29 până la 32.

§ 3 Fiecare stat, atunci când adresează o cerere de aderare la Convenţie, îşi poate rezerva dreptul să nu aplice prevederile de la §§ 1 şi 2, în întregime sau în parte.

§ 4 Statul care a emis o rezervă în conformitate cu § 3 poate să o retragă în orice moment, informându-1 în acest sens pe depozitar. Această retragere devine efectivă la o lună de la data la care depozitarul a înştiinţat statele membre despre aceasta.

ARTICOLUL 29

Înţelegerea referitoare la arbitraj. Grefa

Părţile încheie o înţelegere referitoare la arbitraj în care se specifică în special următoarele:

a) obiectul diferendului;

b) componenta tribunalului şi termenele convenite pentru numirea arbitrului sau arbitrilor;

c) locul convenit ca sediu al tribunalului.

Înţelegerea referitoare la arbitraj trebuie să fie comunicată secretarului general care îşi asumă funcţiile de grefa.

ARTICOLUL 30

Arbitrii

§ 1 Secretarul general întocmeşte şi ţine la zi o listă a arbitrilor. Fiecare stat membru poate nominaliza doi dintre cetăţenii săi pentru lista de arbitri.

§ 2 Tribunalul de arbitraj este alcătuit din unul, trei sau cinci arbitri, în conformitate cu cele convenite în înţelegerea referitoare la arbitraj încheiată. Arbitrii sunt aleşi dintre persoanele care figurează pe lista menţionată la § 1. Totuşi, dacă în înţelegerea referitoare la arbitraj sunt prevăzuţi cinci arbitri, fiecare dintre părţi poate să aleagă un arbitru din afara listei. Dacă în înţelegerea referitoare la arbitraj se prevede un arbitru unic, acesta este ales de comun acord de către părţi. Dacă înţelegerea referitoare la arbitraj prevede trei sau cinci arbitri, fiecare dintre părţi îşi alege unul sau doi arbitri, după caz; aceştia îl desemnează de comun acord pe al treilea sau pe al cincilea arbitru, care prezidează tribunalul de arbitraj. Dacă părţile nu pot conveni asupra desemnării arbitrului unic sau dacă arbitrii aleşi nu pot conveni asupra desemnării celui de-al treilea sau a celui de-al cincilea arbitru, această desemnare se face de către secretarul general.

§ 3 Arbitrul unic, sau al treilea arbitru sau al cincilea arbitru, trebuie să fie de altă cetăţenie decât cea a părţilor, doar dacă acestea din urmă nu sunt de aceeaşi cetăţenie.

§ 4 Intervenţia în diferend a unei terţe părţi rămâne fără efect în ceea ce priveşte componenţa tribunalului de arbitraj.

ARTICOLUL 31

Procedura. Cheltuielile

§ 1 Tribunalul de arbitraj hotărăşte asupra procedurii de urmat, ţinând seama în principal de următoarele prevederi:

a) el instrumentează şi judecă cauzele pe baza elementelor furnizate de părţi, fără să fie constrâns de interpretările acestora, atunci când este chemat să pronunţe sentinţa;

b) nu poate să acorde mai mult sau altceva decât se solicită în concluziile reclamantului, nici mai puţin decât s-a recunoscut de către pârât ca fiind datorat;

c) sentinţa arbitrală, motivată în mod corespunzător, este redactată de tribunalul de arbitraj şi este notificată părţilor de către secretarul general;

d) în afara unei prevederi contrare de drept imperativ al locului unde îşi are sediul tribunalul de arbitraj şi sub rezerva unui acord contrar al părţilor, sentinţa arbitrală este definitivă.

§ 2 Onorariile arbitrilor sunt stabilite de secretarul general.

§ 3 Prin sentinţa tribunalului de arbitraj se stabileşte valoarea costurilor şi cheltuielilor de judecată şi se hotărăşte repartizarea între părţi atât a acestor cheltuieli cât şi a onorariilor arbitrilor.

ARTICOLUL 32

Termenul de prescripţie. Forţa executorie

§ 1 Aplicarea procedurii de arbitraj are, în ceea ce priveşte întreruperea termenului de prescripţie, acelaşi efect ca cel prevăzut de dreptul material aplicabil pentru introducerea acţiunii în justiţie în fata instanţei de fond.

§ 2 Sentinţa tribunalului de arbitraj dobândeşte forţa executorie în fiecare din statele membre după ce s-au îndeplinit formalităţile cerute de statul unde are loc executarea sentinţei. Nu este admisă revizuirea fondului problemei.

TITLUL VI

Modificarea Convenţiei

ARTICOLUL 33

Competenţa

§ 1 Secretarul general aduce imediat la cunoştinţa statelor membre propunerile de modificare a Convenţiei care iau fost adresate de statele membre, sau pe care le-a elaborat personal.

§ 2 Adunarea generală hotărăşte asupra propunerilor de modificare a Convenţiei cu condiţia ca §§ 4 până la 6 să nu prevadă o altă competenţă.

§ 3 Sesizată de o propunere de modificare, Adunarea generală poate decide, cu majoritatea prevăzută la Articolul 14 § 6, dacă o asemenea propunere este în strânsă legătură cu una sau mai multe prevederi din Apendicele la Convenţie. În acest caz, precum şi în cazurile menţionate la §§ 4 până la 6, fraza a doua, Adunarea generală este de asemenea abilitată să decidă asupra acestei prevederi sau a prevederilor respective din Apendice.

§ 4 Sub rezerva deciziilor luate de Adunarea generală, în conformitate cu § 3, prima frază, Comisia de revizuire hotărăşte asupra propunerilor de modificare a:

a) Articolelor 9 şi 27 §§ 2 până la 10;

b) Regulilor uniforme CIV, cu excepţia Articolelor 1, 2, 5, 6, 16,26 până la 39,41 până la 53 şi 56 până la 60;

c) Regulilor uniforme CIM, cu excepţia Articolelor 1, 5, 6 §§ 1 şi 2, a Articolelor 8, 12, 13 § 2, a Articolelor 14, 15 §§ 2 şi 3, a Articolului 19 §§ 6 şi 7, precum şi a Articolelor 23 până la 27, 30 până la 33, 36 până la 41 şi 44 până la 48;

d) Regulilor uniforme CUV, cu excepţia Articolelor 1, 4, 5 şi 7 până la 12;

e) Regulilor uniforme CUI, cu excepţia Articolelor 1, 2, 4, 8 până la 15, 17 până la 19, 21, 23 până la 25;

f) Regulilor uniforme APTU, cu excepţia Articolelor 1, 3 şi 9 până la 11, precum şi a Anexelor la aceste Reguli uniforme;

g) Regulilor uniforme ATMF, cu excepţia Articolelor 1, 3 şi 9.

Atunci când sunt supuse Comisiei de revizuire unele propuneri de modificare, în conformitate cu literele a) până la g), o treime din statele reprezentate în Comisie poate solicita ca aceste propuneri să fie supuse Adunării generale în scopul luării unei decizii.

§ 5 Comisia de experţi RID decide asupra propunerilor de modificare a prevederilor Regulamentului privind Transportul Internaţional Feroviar de Mărfuri Periculoase (RID). Atunci când asemenea propuneri sunt supuse Comisiei de experţi RID, o treime din statele reprezentate în Comisie poate solicita ca aceste propuneri să fie supuse Adunării generale în scopul luării unei decizii.

§ 6 Comisia de experţi tehnici decide asupra propunerilor de modificare a Anexelor la Regulile uniforme APTU. Atunci când asemenea propuneri sunt supuse Comisiei de experţi tehnici, o treime din statele reprezentate în Comisie poate solicita ca aceste propuneri să fie supuse Adunării generale în scopul luării unei decizii.

ARTICOLUL 34

Deciziile Adunării generale

§ 1 Modificările Convenţiei, ca urmare a deciziei Adunării generale, sunt notificate statelor membre de către secretarul general.

§ 2 Modificările Convenţiei propriu-zise, ca urmarea deciziei Adunării generale, intră în vigoare, pentru toate statele membre, la douăsprezece luni de la data aprobării lor de către două treimi din statele membre, cu excepţia celor care, înaintea intrării lor în vigoare, au făcut o declaraţie conform căreia nu aprobă modificările în cauză.

§ 3 Modificările aduse la Apendicele Convenţiei, ca urmare a deciziei Adunării generale, intră în vigoare la douăsprezece luni de la data aprobării lor de către jumătate din statele care nu au făcut o declaraţie în conformitate cu Articolul 42 § 1, prima frază, pentru toate statele membre cu excepţia celor care, înaintea intrării lor în vigoare, au făcut o declaraţie conform căreia nu aprobă modificările în cauză şi cu excepţia celor care au făcut o declaraţie în conformitate cu Articolul 42 § 1, prima frază.

§ 4 Statele membre adresează secretarului general notificările lor privind aprobarea modificărilor aduse Convenţiei hotărâte de Adunarea generală, precum şi declaraţiile lor prin care comunică faptul că nu aprobă aceste modificări. Secretarul general informează despre aceasta celelalte state membre.

§ 5 Termenul menţionat la §§ 2 şi 3 se calculează începând cu data notificării de către secretarul general a îndeplinirii condiţiilor pentru intrarea în vigoare a modificărilor.

§ 6 În momentul adoptării unei modificări, Adunarea generală poate specifica faptul că modificarea respectivă este de o asemenea importanţă încât orice stat membru care a făcut o declaraţie în conformitate cu § 2 sau § 3 şi care nu a aprobat modificarea în termen de optsprezece luni de la data intrării sale în vigoare, va înceta să mai fie stat membru al Organizaţiei după expirarea acestui termen.

§ 7 Atunci când deciziile Adunării generale se referă la Apendicele la Convenţie, se suspendă în întregime aplicarea Apendicelui respectiv începând cu data intrării în vigoare a deciziilor, pentru traficul cu şi între statele membre care s-au opus deciziilor în termenele stabilite, în conformitate cu § 3. Secretarul general notifică statelor membre această suspendare; aceasta ia sfârşit după o lună de la data la care secretarul general a notificat celorlalte state membre retragerea acestei opuneri.

ARTICOLUL 35

Deciziile Comisiilor

§ 1 Modificările la Convenţie, ca urmare a deciziei Comisiei, sunt notificate statelor membre de către secretarul general.

§ 2 Modificările la Convenţia propriu-zisă, hotărâte de Comisia de revizuire, intră în vigoare pentru toate statele membre, în prima zi a celei de-a douăsprezecea luni imediat următoare lunii în cursul căreia secretarul general a notificat toate statele membre. Statele membre pot formula o obiecţie în cursul următoarelor patru luni de la data notificării. În cazul când sunt formulate obiecţii de către un sfert din statele membre, modificarea nu intră în vigoare. Dacă un stat membru formulează o obiecţie cu privire la o decizie a Comisiei de revizuire în acest termen de patru luni şi dacă acest stat denunţă Convenţia, denunţarea devine efectivă la data prevăzută pentru intrarea în vigoare a acestei decizii.

§ 3 Modificările aduse Apendicelor la Convenţie, hotărâte de Comisia de revizuire, intră în vigoare pentru toate statele membre, în prima zi din cea de-a douăsprezecea lună imediat următoare celei în cursul căreia secretarul general a notificat statele membre. Modificările hotărâte de Comisia de experţi RID sau de Comisia de experţi tehnici intră în vigoare pentru toate statele membre, în prima zi a celei de-a şasea luni imediat următoare celei în cursul căreia secretarul general a notificat statele membre.

§ 4 Statele membre pot formula o obiecţie în termen de patru luni începând cu data notificării menţionate la § 3. În cazul unei obiecţii formulate de un sfert din statele membre, modificarea nu intră în vigoare. În statele membre care au formulat, în termenele stabilite, o obiecţie cu privire la o decizie, aplicarea Apendicelui respectiv este suspendată în întregime, pentru traficul cu şi între statele membre, începând din momentul intrării în vigoare a deciziilor respective. Totuşi, în cazul unei obiecţii formulate împotriva validării unei norme tehnice sau împotriva adoptării unei prescripţii tehnice uniforme, doar acea normă sau prescripţie este suspendată, pentru traficul cu şi între statele membre, începând cu momentul în care deciziile respective intră în vigoare; situaţia este identică şi în cazul unei obiecţii parţiale.

§ 5 Secretarul general informează statele membre asupra suspendărilor menţionate la § 4; suspendările sunt ridicate după expirarea unui termen de o lună începând cu data la care secretarul general a notificat celorlalte state membre retragerea unei asemenea obiecţii.

§ 6 Pentru stabilirea numărului de obiecţii prevăzute la §§ 2 şi 4, nu sunt luate în considerare statele membre care:

a) nu au drept de vot (Articolul 14 § S, Articolul 26 § 7 sau Articolul 40 § 4),

b) nu sunt membre ale Comisiei respective (Articolul 16 § 1, a doua frază),

c) au făcut o declaraţie în conformitate cu Articolul 9 § 1 din Regulile uniforme APTU.

TITLUL VII

Prevederi finale

ARTICOLUL 36

Depozitarul

§ 1 Secretarul general este depozitarul prezentei Convenţii. Funcţiile sale în calitate de depozitar sunt cele prezentate în Partea a VH-a a Convenţiei de la Viena, din 23 mai 1969, privind Legea tratatelor.

§ 2 Atunci când între un stat membru şi depozitar intervine o divergenţă cu privire la îndeplinirea funcţiilor acestuia din urmă, depozitarul sau statul membru respectiv trebuie să aducă problema respectivă în atenţia celorlalte state membre sau, dacă este cazul, să o supună Comitetului administrativ în vederea luării unei decizii.

ARTICOLUL 37

Aderarea la Convenție

§ 1 Aderarea la Convenţie este deschisă oricărui stat pe al cărui teritoriu se exploatează o infrastructură feroviară.

§ 2 Un stat care doreşte să adere la Convenţie adresează depozitarului o cerere. Depozitarul comunică această cerere statelor membre.

§ 3 Cererea este considerată ca fiind acceptată la trei luni după comunicarea menţionată la § 2, în afara cazului când depozitarului i se adresează o opunere în această privinţă din partea a cinci state membre. Depozitarul va aviza, fără întârziere, atât statul care a formulat cererea, cât şi statele membre. Aderarea devine efectivă începând cu prima zi din cea de-a treia lună de la data acestei avizări.

§ 4 În cazul când cel puţin cinci state membre formulează o opunere în termenul prevăzut la § 3, cererea de aderare este supusă Adunării generale pentru a lua o decizie.

§ 5 Sub rezerva Articolului 42, orice aderare la Convenţie nu se poate referi decât la Convenţie, în versiunea sa aflată în vigoare la data când aderarea respectivă devine efectivă.

ARTICOLUL 38

Aderarea unor organizaţii regionale de integrare economică

§ 1 Aderarea la Convenţie este deschisă organizaţiilor regionale de integrare economică care au competenţa adoptării legislaţiei lor, care este obligatorie pentru membrii lor, în domeniile reglementate de această Convenţie, şi la care sunt membre unul sau mai multe state membre. Condiţiile acestei aderări sunt definite într-un acord încheiat între Organizaţie şi organizaţia regională.

§ 2 Organizaţia regională poate să exercite drepturile de care dispun membrii săi în baza Convenţiei, în măsura în care aceste drepturi acoperă domenii care ţin de competenţa sa. Acelaşi lucru este valabil şi pentru obligaţiile care revin statelor membre în baza Convenţiei, cu excepţia obligaţiilor financiare menţionate la Articolul 26.

§ 3 În vederea exercitării dreptului de vot şi a dreptului de a formula obiecţii prevăzut la Articolul 35 §§ 2 şi 4, organizaţia regională dispune de un număr de voturi egal cu cel al membrilor săi care sunt şi state membre ale Organizaţiei. Acestea din urmă nu-şi pot exercita drepturile, în special dreptul de vot, decât în măsura admisă la § 2. Organizaţia regională nu dispune de drept de vot în ceea ce priveşte Titlul IV.

§ 4 Pentru suspendarea calităţii de membru, se aplică prin analogie Articolul 41.

ARTICOLUL 39

Membrii asociaţi

§ 1 Orice stat pe al cărui teritoriu se exploatează o infrastructură feroviară poate deveni membru asociat al Organizaţiei. Se aplică prin analogie Articolul 32 §§ 2 până la 5.

§ 2 Un membru asociat poate să participe la lucrările organelor menţionate la Articolul 13 § 1, literele a) şi c) până la f) numai cu vot consultativ. Un membru asociat nu poate să fie desemnat ca membru al Comitetului administrativ.

El contribuie la cheltuielile Organizaţiei cu 0,25% din contribuţii (Articolul 26 § 3).

§ 3 Pentru suspendarea calităţii de membru asociat, se aplică prin analogie Articolul 41.

ARTICOLUL 40

Suspendarea calităţii de membru

§ 1 Un stat membru poate solicita, fără să denunţe Convenţia, suspendarea calităţii sale de membru al Organizaţiei, atunci când pe teritoriul său nu se mai efectuează nici un fel de trafic internaţional feroviar, din motive care nu sunt imputabile acestui stat membru.

§ 2 Comitetul administrativ decide asupra unei cereri de suspendare a calităţii de membru. Cererea trebuie să fie adresată secretarului general cu cel puţin trei luni înaintea unei sesiuni a Comitetului.

§ 3 Suspendarea calităţii de membru intră în vigoare în prima zi a lunii imediat următoare datei la care secretarul general a notificat statelor membre decizia Comitetului administrativ. Suspendarea calităţii de membru ia sfârşit odată cu notificarea de către statul membru a reluării pe teritoriul său a traficului internaţional feroviar. Secretarul general notifică, fără întârziere, despre aceasta celelalte state membre.

§ 4 Suspendarea calităţii de membru are drept consecinţă:

a) exonerarea statului membru de obligaţia de a contribui la finanţarea cheltuielilor Organizaţiei;

b) suspendarea dreptului de vot în organele Organizaţiei;

c) suspendarea dreptului de obiecţie în conformitate cu Articolul 34 §§ 2 şi 3 şi cu Articolul 35 §§ 2 şi 4.

ARTICOLUL 41

Denunţarea Convenţiei

§ 1 Convenţia poate fi denunţată în orice moment.

§ 2 Orice stat membru care doreşte să procedeze la o denunţare îl înştiinţează despre aceasta pe depozitar. Denunţarea devine efectivă la data de 31 decembrie a anului următor.

ARTICOLUL 42

Declarații și rezerve la Convenție

§ 1 Fiecare stat membru poate, în orice moment, să declare că nu va aplica în întregime anumite Apendice la Convenţie. În plus, nu se admit rezerve şi declaraţii privind neaplicarea anumitor prevederi ale Convenţiei propriu-zise sau ale Apendicelor la aceasta, decât dacă asemenea rezerve sau declaraţii sunt prevăzute în mod expres chiar în prevederile respective.

§ 2 Rezervele sau declaraţiile sunt adresate depozitarului. Ele devin efective în momentul în care Convenţia intră în vigoare pentru statul respectiv. Orice declaraţie făcută după intrarea în vigoare devine efectivă la data de 31 decembrie a anului imediat următor acestei declaraţii. Depozitarul informează statele membre despre aceasta.

ARTICOLUL 43

Dizolvarea Organizaţiei

§ 1 Adunarea generală poate să decidă dizolvarea Organizaţiei şi eventualul transfer al atribuţiilor sale unei alte organizaţii interguvernamentale, stabilind împreună cu această organizaţie, dacă este cazul, condiţiile acestui transfer.

§ 2 În cazul dizolvării Organizaţiei, bunurile şi activele sale sunt atribuite statelor membre care au fost membre ale Organizaţiei fără întrerupere, pe durata ultimilor cinci ani calendaristici anteriori anului în care s-a luat decizia în temeiul § 1, în mod proporţional cu coeficientul mediu al procentajului cu care au contribuit la cheltuielile Organizaţiei pe perioada celor cinci ani precedenţi.

ARTICOLUL 44

Prevedere tranzitorie

În cazurile prevăzute la Articolul 34 § 7, Articolul 35 § 4, Articolul 41 § 1 şi la Articolul 42, legislaţia aflată în vigoare în momentul încheierii contractelor supuse Regulilor uniforme CIV, Regulilor uniforme CIM, Regulilor uniforme CUV şi Regulilor uniforme CUI rămâne aplicabilă în contractele existente.

ARTICOLUL 45

Textele Convenţiei

§ 1 Convenţia este redactată în limbile franceză, germană şi engleză. În caz de divergenţă, textul în limba franceză prevalează.

§ 2 La propunerea unuia din statele interesate, Organizaţia publică traduceri oficiale ale Convenţiei în alte limbi, în măsura în care una din aceste limbi este limbă oficială pe teritoriul a cel puţin două state membre. Aceste traduceri sunt elaborate în cooperare cu serviciile competente ale statelor membre interesate.

PROTOCOLUL

Din 9 mai 1980 privind privilegiile şi imunităţile Organizaţiei

Interguvernamentale pentru Transporturile Internaţionale Feroviare (OTIF)

ARTICOLUL 1

Imunitatea de jurisdicţie, de executare şi de reţinere

§ 1 În cadrul activităţilor sale oficiale, Organizaţia beneficiază de imunitate de jurisdicţie şi de executare cu următoarele excepţii:

a) în măsura în care Organizaţia a renunţat în mod expres la aceasta imunitate într-un caz particular;

b) în cazul unei acţiuni civile în justiţie introdusă de un terţ;

c) în cazul unei cereri neconvenţionale în legătura directă cu o procedură iniţiată cu titlu principal de către Organizaţie;

d) în cazul unei reţineri, ordonată prin hotărâre judecătorească, asupra remuneraţiilor, a salariilor şi a altor retribuţii datorate de Organizaţie unui membru al personalului propriu.

§ 2 Activele şi alte bunuri ale Organizaţiei, indiferent unde se află acestea, beneficiază de imunitate fată de orice formă de rechiziție, confiscare, sechestru sau altă formă de reţinere sau de constrângere, cu excepţia cazului în care acestea sunt considerate necesare, ca măsură temporară pentru prevenirea accidentelor în care sunt implicate vehicule automotoare care aparţin sau sunt operate în contul Organizaţiei şi pentru anchetele în legătură cu respectivele accidente.

ARTICOLUL 2

Protecţia împotriva exproprierii

Dacă în scopuri de utilitate publică este necesară o expropriere, trebuie să se dispună toate măsurile corespunzătoare astfel încât să nu se permită ca exproprierea să devină un obstacol în calea exercitării activităţilor Organizaţiei şi trebuie să se plătească anticipat şi în cel mai scurt timp o despăgubire corespunzătoare.

ARTICOLUL 3

Scutirea de impozite

§ 1 Fiecare stat membru scuteşte de impozite directe Organizaţia, bunurile şi veniturile acesteia, în vederea exercitării activităţilor sale oficiale. Atunci când achiziţiile sau serviciile cu o valoare importantă, care sunt strict necesare pentru exercitarea activităţilor oficiale ale Organizaţiei, sunt efectuate sau utilizate de Organizaţie şi atunci când preţul acestor achiziţii sau servicii include taxe sau tarife, trebuie ca statele membre să dispună, de fiecare dată când acest lucru este posibil, luarea masurilor corespunzătoare în vederea scutirii de taxe sau tarife de acest fel sau în vederea rambursării contravalorii acestora.

§ 2 Nu se acorda nici o scutire în ceea ce priveşte impozitele şi taxele care nu constituie decât simpla remunerare a serviciilor aduse.

§ 3 Bunurile achiziţionate în conformitate cu § 1 nu pot fî vândute sau cedate şi nici utilizate altfel decât în condiţiile stabilite de către statul membru care a acordat scutirile.

ARTICOLUL 4

Scutirea de tarife si taxe

§ 1 Bunurile importate sau exportate de Organizaţie şi care sunt strict necesare pentru exercitarea activităţilor sale oficiale, sunt scutite de toate tarifele şi taxele care se percep la import sau la export.

§ 2 Nu se acordă nici o scutire, în sensul prezentului Articol, în cazul achiziţiilor şi al importurilor de bunuri sau al furnizării de servicii destinate nevoilor proprii ale membrilor personalului Organizaţiei.

§ 3 Articolul 3 § 3 se aplică, prin analogie, în cazul bunurilor importate în conformitate cu § 1.

ARTICOLUL 5

Activităţi oficiale

Activităţile oficiale ale Organizaţiei menţionate în prezentul Protocol sunt activităţile care corespund scopurilor definite la Articolul 2 din Convenţie.

ARTICOLUL 6

Tranzacţii monetare

Organizaţia poate să primească şi să deţină orice fel de fonduri, valută, numerar sau valori mobiliare. Ea poate să dispună în mod liber de acestea pentru orice folosinţe prevăzute de Convenţie şi poate să aibă conturi în orice fel de monedă în măsura în care acestea îi sunt necesare pentru a face faţă angajamentelor sale.

ARTICOLUL 7

Comunicate

Pentru comunicatele sale şi pentru transferul tuturor documentelor sale, tratamentul de care beneficiază Organizaţia nu este mai puţin favorabil decât cel acordat de fiecare stat membru altor organizaţii internaţionale comparabile.

ARTICOLUL 8

Privilegiile şi imunităţile reprezentanţilor statelor membre

Reprezentanţii statelor membre se bucură, în exercitarea funcţiilor lor şi pe durata călătoriilor lor de serviciu, pe teritoriul fiecărui stat membru, de următoarele privilegii şi imunităţi:

a) imunitate de jurisdicţie, chiar şi după încheierea misiunii lor, pentru actele lor, inclusiv in scris sau prin viu grai, săvârşite de ei în timpul exercitării funcţiilor lor; aceasta imunitate nu mai funcţionează însă în caz de pagube rezultate dintr-un accident provocat de un vehicul automotor sau orice alt mijloc de transport aparţinând unui reprezentant al unui stat, sau condus de acesta, sau în cazul unei încălcări a reglementărilor de circulaţie referitoare la mijlocul de transport în cauză;

b) imunitate în ceea ce priveşte arestarea şi detenţia preventivă, cu excepţia cazurilor de flagrant delict;

c) imunitate în ceea ce priveşte reţinerea bagajelor lor personale, cu excepţia cazurilor de flagrant delict;

d) inviolabilitatea tuturor documentelor sau actelor lor oficiale;

e) exceptarea pentru ei înşişi precum şi pentru soţii/soţiile lor de la orice măsură de limitare a intrării şi de la orice formalităţi de înregistrare a străinilor;

f) aceleaşi facilitaţi în ceea ce priveşte reglementările monetare sau de schimb ca cele acordate reprezentanţilor unor Guverne străine în misiune oficială temporară.

ARTICOLUL 9

Privilegiile şi imunităţile membrilor personalului Organizaţiei

Membrii personalului Organizaţiei se bucură, în exercitarea funcţiilor lor, de următoarele privilegii şi imunităţi pe teritoriul fiecărui stat membru:

a) imunitate de jurisdicţie pentru actele, inclusiv în scris sau prin viu grai, săvârşite în exercitarea funcţiilor lor si in limitele prerogativelor lor; aceasta imunitate nu mai funcţionează, însă, în caz de pagube rezultate dintr-un accident provocat de un vehicul automotor sau de orice alt mijloc de transport aparţinând unui membru al personalului Organizaţiei sau condus de acesta sau în cazul unei încălcări a reglementarilor de circulaţie referitoare la mijlocul de transport respectiv; membrii personalului continuă să beneficieze de această imunitate chiar şi după ce au încetat să mai fie în serviciul Organizaţiei;

b) inviolabilitatea tuturor actelor şi documentelor lor oficiale;

c) aceleaşi exceptări de la prevederile care limitează imigrarea şi care reglementează înregistrarea străinilor ca cele acordate în mod normal membrilor personalului organizaţiilor internaţionale; membrii de familie ai acestora se bucură de aceleaşi facilitaţi;

d) scutirea de impozitul, naţional pe venit, sub rezerva introducerii, în beneficiul Organizaţiei, a unei impozitări interne asupra remuneraţiilor, salariilor şi a altor retribuţii plătite de Organizaţie; statele membre au totuşi posibilitatea de a ţine seama de aceste remuneraţii, salarii şi retribuţii pentru calculul valorii impozitului care se percepe pe veniturile provenite din alte surse; statele membre nu au obligaţia să aplice această scutire fiscală în cazul indemnizaţiilor şi al pensiilor de retragere din activitate, precum şi ai rentelor viagere plătite de Organizaţie foştilor membri ai personalului sau persoanelor în drept;

e) în ceea ce priveşte reglementările de schimb, aceleaşi privilegii ca cele acordate în mod normal membrilor personalului organizaţiilor internaţionale;

f) în perioade de criză pe plan internaţional, aceleaşi facilitaţi de repatriere pentru ei şi pentru membrii de familie ai acestora ca cele acordate în mod normal membrilor personalului organizaţiilor internaţionale.

ARTICOLUL 10

Privilegiile şi imunităţile experţilor

Experţii la care apelează Organizaţia atunci când exercita funcţii pe lângă Organizaţie sau îndeplinesc misiuni pentru aceasta, inclusiv pe durata călătoriilor efectuate în timpul exercitării acestor funcţii şi în cursul misiunilor, se bucură de următoarele privilegii şi imunităţi, în măsura în care acestea le sunt necesare pentru exercitarea funcţiilor lor:

a) imunitate de jurisdicţie pentru actele, inclusiv în scris sau prin viu grai, săvârşite de ei în timpul exercitării funcţiilor; aceasta imunitate nu se mai aplică, însă, în caz de pagube rezultate dintr-un accident provocat de un vehicul automotor sau de orice alt mijloc de transport aparţinând unui expert sau condus de acesta, sau în cazul unei încălcări a reglementarilor de circulaţie referitoare la mijlocul de transport respectiv; experţii continuă să beneficieze de aceasta imunitate chiar şi după încetarea funcţiilor lor pe lângă Organizaţie;

b) inviolabilitatea tuturor actelor şi documentelor lor oficiale;

c) facilităţile de schimb necesare transferării remuneraţiilor lor;

d) aceleaşi facilitaţi, în ceea ce priveşte bagajele lor personale, ca cele acordate funcţionarilor Guvernelor străine aflaţi în misiune oficială temporară.

ARTICOLUL 11

Scopul privilegiilor şi al imunităţilor acordate

§ 1 Privilegiile şi imunităţile prevăzute de prezentul Protocol sunt instituite exclusiv pentru a se asigura, în orice împrejurări, funcţionarea liberă a Organizaţiei şi independentă totală a persoanelor cărora le sunt acordate. Autorităţile competente ridică orice imunitate în toate cazurile în care menţinerea acesteia poate împiedica acţionarea în justiţie şi în care aceasta imunitate poate fi ridicată fără a aduce atingere realizării obiectivului pentru care a fost acordată.

§ 2 Autorităţile competente în termenii § 1 sunt:

a) statele membre, pentru reprezentanţii lor;

b) Comitetul administrativ pentru secretarul general;

c) secretarul general pentru ceilalţi funcţionari ai Organizaţiei precum şi pentru experţii la care apelează Organizaţia.

ARTICOLUL 12

Prevenirea abuzurilor

§ 1 Nici una din prevederile prezentului Protocol nu pune în cauză dreptul pe care îl posedă fiecare stat membru de a lua toate măsurile de precauţie necesare în interesul siguranţei sale publice.

§ 2 Organizaţia cooperează în permanenţă cu autorităţile competente ale statelor membre în vederea facilitării unei bune administrări a justiţiei, a asigurării respectării legilor şi prescripţiilor statelor membre respective şi a prevenirii oricărui abuz la care ar putea conduce privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezentul Protocol.

ARTICOLUL 13

Tratamentul acordat propriilor cetăţeni

Nici un stat membru nu are obligaţia de a acorda privilegiile şi imunităţile menţionate la:

a) Articolul 8, cu excepţia literei d),

b) Articolul 9, cu excepţia literelor a), b) si d),

c) Articolul 10, cu excepţia literelor a) si b)

propriilor cetăţeni sau persoanelor care îşi au reşedinţa permanenta in acest stat.

ARTICOLUL 14

Acorduri complementare

Organizaţia poate să încheie cu un stat membru sau cu mai multe state membre unele acorduri complementare în vederea aplicării prezentului Protocol în ceea ce priveşte statul membru respectiv sau statele membre respective, precum şi alte acorduri în vederea asigurării bunei funcţionari a Organizaţiei.

REGULI UNIFORME

privind Contractul de Transport International Feroviar de Calatori

(CIV - Apendice A la Convenţia COTIF)

Titlul I

Prevederi generale

ARTICOLUL 1

Domeniu de aplicare

§ 1 Prezentele Reguli uniforme se aplică oricărui contract de transport feroviar de călători, efectuat contra plată sau gratuit, atunci când locul de plecare şi de destinaţie sunt situate în doua state membre diferite, indiferent de domiciliul sau sediul şi naţionalitatea părţilor la contractul de transport.

§ 2 Atunci când un transport internaţional care face obiectul unui contract unic include, în completare la transportul transfrontalier feroviar, un transport rutier sau pe o cale navigabilă interioară în traficul intern al unui stat membru, se aplică prezentele Reguli uniforme.

§ 3 Atunci când un transport internaţional care face obiectul unui contract unic include, în completare la transportul feroviar, un transport maritim sau un transport transfrontalier pe cale navigabilă interioară, prezentele Reguli uniforme se aplică dacă transportul maritim sau pe cale navigabilă interioara este efectuat pe linii înscrise în lista de linii prevăzută în Articolul 24 § 1 al Convenţiei.

§ 4 Prezentele Reguli uniforme se aplică de asemenea, în ceea ce priveşte răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a calatorilor, însoţitorilor expediţiilor transportate în conformitate cu Regulile uniforme CIM.

§ 5 Prezentele Reguli uniforme nu se aplică transporturilor efectuate între staţii situate pe teritoriul statelor limitrofe, atunci când infrastructura acestor staţii este administrată de către unul sau mai mulţi gestionari de infrastructura care aparţin de unul şi acelaşi stat dintre respectivele state limitrofe.

§ 6 Oricare stat care este parte la o convenţie privind transportul internaţional feroviar direct de calatori, comparabilă cu prezentele Reguli uniforme, poate, atunci când adresează o cerere de aderare la Convenţie, să declare că nu va aplica aceste Reguli uniforme decât transporturilor efectuate pe o parte a infrastructurii feroviare situată pe teritoriul sau. Această parte a infrastructurii feroviare trebuie definită în mod precis şi trebuie să fie conectată la infrastructura feroviară a unui stat membru. Atunci când un stat a făcut declaraţia mai sus menţionată, prezentele Reguli uniforme nu se aplică decât dacă:

a) locul de plecare sau de destinaţie, precum şi ruta prevăzută în contractul de transport sunt situate pe infrastructura specificată sau

b) infrastructura specificată leagă infrastructura a două state membre şi dacă aceasta a fost prevăzută în contractul de transport drept ruta pentru transportul de tranzit.

§ 7 Statul care a făcut o rezervă în conformitate cu § 6 poate, în orice moment, să renunţe la informarea depozitarului. Această renunţare are efect la o lună de la data la care depozitarul a avizat statele membre. Declaraţia devine fără efect, atunci când convenţia la care s-a făcut referire la § 6, prima frază, încetează a mai fi în vigoare pentru respectivul stat.

ARTICOLUL 2

Declaraţia privind răspunderea în caz de deces

sau vătămare corporala a calatorilor

§ 1 Oricare stat poate, în orice moment, să declare că nu va aplica călătorilor, victime ale accidentelor survenite pe teritoriul său, ansamblul prevederilor privind răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor, atunci când aceştia sunt cetăţeni ai respectivului stat sau au reşedinţa stabilă în acesta.

§ 2 Statul care a făcut o declaraţie în conformitate cu § 1 poate renunţa în orice moment, la informarea depozitarului. Această renunţare are efect la o lună de la data la care depozitarul o aduce la cunoştinţa statelor membre.

ARTICOLUL 3

Definiţii

În sensul prezentelor Reguli uniforme, termenul:

a) "transportator" înseamnă transportatorul contractual, cu care calatorul a încheiat contractul de transport in baza prezentelor Reguli uniforme, sau un transportator succesiv răspunzător in baza acestui contract;

b) "transportator substituit" înseamnă un transportator, care nu a încheiat contractul de transport cu un călător, dar căruia transportatorul la care s-a făcut referire la litera a) i-a încredinţat, în întregime sau în parte, executarea transportului feroviar;

c) "Condiţii generale de transport" înseamnă condiţiile transportatorului sub forma de condiţii generale sau de tarife legale în vigoare în fiecare stat membru şi care au devenit, prin încheierea contractului de transport, parte integrantă din acesta;

d) "vehicul" înseamnă un vehicul motor sau o remorcă transportată cu ocazia unui transport de calatori.

ARTICOLUL 4

Derogări

§ 1 Statele membre pot încheia acorduri care să prevadă derogări de la prezentele Reguli uniforme pentru transporturile efectuate exclusiv între două staţii situate pe ambele părţi ale frontierei, atunci când nu există alta staţie între acestea.

§ 2 Pentru transporturile efectuate între doua state membre, care tranzitează un stat care nu este membru, statele în cauză pot încheia acorduri care derogă de la prezentele Reguli uniforme.

§ 3 Sub rezerva altor prevederi de drept internaţional public, două sau mai multe state membre pot fixa între ele condiţiile în conformitate cu care transportatorii sunt supuşi obligaţiei de a transporta calatori, bagaje, animale şi vehicule în traficul între aceste state.

§ 4 Acordurile la care s-a făcut referire în §§ 1 până la 3, precum şi intrarea lor în vigoare, este comunicată Organizaţiei Interguvernamentale pentru Transporturile Internaţionale Feroviare. Secretarul general al Organizaţiei informează despre aceasta statele membre şi operatorii interesaţi.

ARTICOLUL 5

Drept imperativ

În lipsa unei clauze contrare în prezentele Reguli uniforme, este nulă şi neavenită orice stipulare care, direct sau indirect, ar deroga de la prezentele Reguli uniforme. Nulitatea unor astfel de stipulări nu implică şi nulitatea altor prevederi din contractul de transport. Totuşi, un transportator îşi poate asuma o răspundere mai mare şi obligaţii mai stricte decât cele prevăzute în prezentele Reguli uniforme.

Titlul II

Încheierea şi executarea contractului de transport

ARTICOLUL 6

Contractul de transport

§ 1 Prin contractul de transport transportatorul se angajează să transporte calatorul, precum şi, daca este cazul, bagaje şi vehicule la locul de destinaţie şi să livreze bagajele si vehiculele la locul de destinaţie.

§ 2 Contractul de transport trebuie să fie constatat prin unul sau mai multe legitimaţii de transport emise calatorului. Totuşi, fără a aduce prejudiciu Articolului 9, absenţa, neregularitatea sau pierderea legitimaţiei de transport nu afectează existenţa sau valabilitatea contractului, care în continuare este supus prezentelor Reguli uniforme.

§ 3 Legitimaţia de transport confirmă, până la proba contrară, încheierea şi conţinutul contractului de transport.

ARTICOLUL 7

Legitimaţia de transport

§ 1 Condiţiile generale de transport stabilesc forma şi conţinutul legitimaţiilor de transport, precum şi limba şi caracterele în care urmează a fi tipărite şi redactate.

§ 2 Pe legitimaţia de transport trebuie să fie înscris cel puţin:

a) transportatorul sau transportatorii;

b) declaraţia conform căreia transportul este supus, în pofida oricărei clauze contrare, prezentelor Reguli uniforme; aceasta se poate realiza cu sigla CIV;

c) orice altă indicaţie necesară pentru a dovedi încheierea şi conţinutul contractului de transport şi care permite calatorului să beneficieze de drepturile ce decurg din acest contract.

§ 3 Calatorul trebuie să se asigure, la primirea legitimaţiei de transport, că aceasta a fost redactată conform indicaţiilor sale.

§ 4 Legitimaţia de transport este transferabilă daca nu este nominală şi dacă nu a fost începută călătoria.

§ 5 Legitimaţia de transport poate fi stabilită sub forma de înregistrare electronică de date, care poate fi transformată în semne de scriere lizibile. Procedurile folosite pentru înregistrarea şi cea de tratare a datelor trebuie să fie echivalente, din punct de vedere funcţional, în special în ceea ce priveşte puterea doveditoare a legitimaţiei de transport reprezentată prin aceste date.

ARTICOLUL 8

Plata şi rambursarea preţului de transport

§ 1 Sub rezerva unei convenţii contrare între calator şi transportator, preţul de transport se plăteşte în avans.

§ 2 Condiţiile generale de transport stabilesc condiţiile de rambursare a preţului de transport.

ARTICOLUL 9

Dreptul la transport. Excluderea de la transport

§ 1 Încă de la începerea călătoriei, calatorul trebuie să deţină o legitimaţie de transport valabilă şi trebuie să o prezinte cu ocazia controlului legitimaţiilor de transport. Condiţiile generale de transport pot prevedea:

a) ca un calator care nu prezintă o legitimaţie de transport valabilă, trebuie să plătească, în afara legitimaţiei de transport, o suprataxă;

b) ca un calator care refuză plata imediată a preţului de transport sau a suprataxei, poate fi exclus de la transport;

c) dacă şi în ce condiţii are loc o rambursare a suprataxei.

§ 2 Condiţiile generale de transport pot prevedea că sunt excluşi de la transport sau pot fi excluşi de la transport calatorii care:

a) prezintă un pericol pentru siguranţa şi buna funcţionare a exploatării sau pentru siguranţa celorlalţi calatori,

b) incomodează pe ceilalţi calatori de maniera intolerabilă, şi că aceste persoane nu au dreptul la rambursarea nici a preţului de transport, nici a preţului pe care l-au plătit pentru transportul bagajelor lor înregistrate.

ARTICOLUL 10

Îndeplinirea formalităţilor administrative

Călătorul trebuie să se conformeze formalităţilor solicitate de autorităţile vamale sau de alte autorităţi administrative.

ARTICOLUL 11

Anularea sau întârzierea unui tren. Pierderea legăturii

Transportatorul trebuie, dacă este necesar, să certifice pe legitimaţia de transport că trenul a fost anulat sau s-a pierdut legătura.

Titlul III

Transportul de bagaje de mână, animale, bagaje înregistrate si vehicule

CAPITOLUL 1

Prevederi comune

ARTICOLUL 12

Obiecte si animale admise

§ 1 Călătorul poate lua cu el obiecte uşor de purtat (bagaje de mână) precum şi animale vii, în conformitate cu Condiţiile generale de transport. În plus, călătorul poate lua cu el obiecte incomode, în conformitate cu prevederile specifice conţinute în Condiţiile generale de transport. Nu sunt admise ca bagaje de mână obiectele sau animalele care pot deranja sau incomoda călătorii, sau pot provoca o pagubă.

§ 2 Călătorul poate expedia, sub forma de bagaje înregistrate, obiecte şi animale, în conformitate cu Condiţiile generale de transport.

§ 3 Transportatorul poate admite transportul de vehicule cu ocazia unui transport de calatori, în conformitate cu prevederile specifice conţinute în Condiţiile generale de transport.

§ 4 Transportul de mărfuri periculoase sub forma de bagaje de mână, bagaje înregistrate, precum şi în sau pe vehicule care, în conformitate cu prezentul Titlu, sunt transportate pe calea ferată, trebuie să se conformeze Regulilor privind Transportul International Feroviar de Mărfuri Periculoase (RID).

ARTICOLUL 13

Verificarea

§ 1 În cazul unei prezumţii grave de nerespectare a condiţiilor de transport, transportatorul are dreptul de a verifica dacă obiectele (bagaje de mână, bagaje înregistrate, vehicule inclusiv încărcătura lor) şi animalele transportate corespund condiţiilor de transport, dacă legile şi prescripţiile statului în care urmează să aibă loc verificarea nu o interzic. Călătorul trebuie să fie invitat să asiste la verificare. Dacă acesta nu se prezintă sau nu poate fi găsit, transportatorul trebuie să solicite prezenţa a doi martori independenţi.

§ 2 Atunci când s-a constatat că nu s-au respectat condiţiile de transport, transportatorul poate solicita de la călător plata cheltuielilor care decurg din verificare.

ARTICOLUL 14

Îndeplinirea formalităţilor administrative

Călătorul trebuie să se conformeze formalităţilor solicitate de autorităţile vamale sau de alte autorităţi administrative în cazul când, în timpul transportului, acesta deţine obiecte (bagaje de mana, bagaje înregistrate, vehicule inclusiv încărcătura acestora) sau animale. El va fi prezent la verificarea acestor obiecte, în afara excepţiilor prevăzute de legile şi prescripţiile fiecărui stat.

CAPITOLUL 2

Bagaje de mână şi animale

ARTICOLUL 15

Supravegherea

Supravegherea bagajelor de mână şi a animalelor, pe care le ia cu sine, incumbă călătorul.

CAPITOLUL 3

Bagaje înregistrate

ARTICOLUL 16

Expedierea bagajelor înregistrate

§ 1 Obligaţiile contractuale referitoare la expedierea bagajelor înregistrate trebuie să fie constatate printr-un buletin de bagaje înregistrate emisă călătorului.

§ 2 Fără a aduce prejudiciu Articolului 22, absenţa, neregularitatea sau pierderea buletinului de bagaje înregistrate nu afectează existenţa sau valabilitatea convenţiilor referitoare la expedierea bagajelor înregistrate, care se supun în continuare prezentelor Reguli uniforme.

§ 3 Buletinul de bagaje înregistrate face dovadă, până la proba contrară, a înregistrării bagajelor şi condiţiilor lor de transport.

§ 4 Până la proba contrară, se presupune că la luarea în sarcină de către transportator, bagajele înregistrate erau în bună stare aparentă şi că numărul şi greutatea bagajelor corespundea menţiunilor existente pe buletinul de bagaje înregistrate.

ARTICOLUL 17

Buletinul de bagaje înregistrate

§ 1 Condiţiile generale de transport stabilesc atât forma cât şi conţinutul buletinului de bagaje înregistrate, precum şi limba şi caracterele cu care trebuie tipărite şi redactate. Articolul 7 § 5 se aplică prin analogie.

§ 2 Pe buletinul de bagaje înregistrate trebuie înscris cel puţin:

a) transportatorul sau transportatorii;

b) indicaţia conform căreia transportul este supus prezentelor Reguli uniforme, în pofida oricărei clauze contrare; aceasta se poate realiza cu sigla CIV;

c) orice alta indicaţie necesara pentru a demonstra obligaţiile contractuale referitoare la expedierea bagajelor înregistrate şi care permite calatorului sa-şi valorifice drepturile ce decurg din contractul de transport.

§ 3 Călătorul trebuie să se asigure, la primirea buletinului de bagaje înregistrate, că aceasta a fost redactată conform indicaţiilor sale.

ARTICOLUL 18

Înregistrarea si transportul

§ 1 Cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel în Condiţiile generale de transport, înregistrarea bagajelor nu are loc decât la prezentarea unei legitimaţii de transport valabile cel puţin până la locul de destinaţie al bagajelor. În celelalte cazuri înregistrarea se realizează în conformitate cu prescripţiile în vigoare, la locul de expediţie.

§ 2 Atunci când Condiţiile generale de transport prevăd ca bagajele pot fi admise la transport fără prezentarea unei legitimaţii, prevederile prezentelor Reguli uniforme care stabilesc drepturile şi obligaţiile calatorului referitoare la bagajele sale înregistrate, se aplică, prin analogie, expeditorului bagajelor înregistrate.

§ 3 Transportatorul poate expedia bagajele înregistrate cu un alt tren sau un alt mijloc de transport şi pe un alt itinerar decât cel utilizat de calator.

ARTICOLUL 19

Plata preţului pentru transportul de bagaje înregistrate

Sub rezerva unei convenţii contrare între călător şi transportator, preţul pentru transportul de bagaje înregistrate este plătibil cu ocazia înregistrării.

ARTICOLUL 20

Marcarea bagajelor înregistrate

Călătorul trebuie să înscrie pe fiecare colet, într-un loc vizibil şi de o manieră suficient de durabilă si lizibilă:

a) numele sau şi adresa,

b) locul de destinaţie.

ARTICOLUL 21

Dreptul de a dispune de bagajele înregistrate

§ 1 Dacă circumstanţele o permit şi formalităţile vamale sau ale altor autorităţi administrative nu sunt contrare, călătorul poate solicita restituirea bagajelor la locul de expediere, la predarea buletinului de bagaje înregistrate şi, atunci când aceasta este prevăzută de Condiţiile generale de transport, la prezentarea legitimaţiei de transport.

§ 2 Condiţiile generale de transport pot conţine alte prevederi referitoare la dreptul de a dispune de bagajele înregistrate, în special modificări ale locului de destinaţie şi eventualele consecinţe financiare de suportat de către calator.

ARTICOLUL 22

Livrarea

§ 1 Livrarea bagajelor înregistrate se face în schimbul remiterii buletinului de bagaje înregistrate şi, dacă este cazul în schimbul achitării tarifelor care grevează expediţia. Transportatorul are dreptul, fără a fi obligat, să verifice dacă deţinătorul buletinului are calitatea de a prelua livrarea.

§ 2 Sunt asimilate la livrarea către deţinătorul buletinului de bagaje înregistrate, atunci când sunt efectuate în conformitate cu prescripţiile în vigoare, la locul de destinaţie:

a) remiterea bagajelor către autorităţile vamale sau comisionare, la sediile lor de expediţie sau la depozitele lor, atunci când acestea nu se afla sub supravegherea transportatorului;

b) acţiunea de încredinţare a animalelor vii unui terţ.

§ 3 Deţinătorul buletinului de bagaje înregistrate poate solicita livrarea bagajelor în locul de destinaţie imediat ce expira timpul convenit cât şi, dacă este cazul, timpul necesar pentru operaţiunile efectuate de către autorităţile vamale sau de către alte autorităţi administrative.

§ 4 În lipsa predării buletinului de bagaje înregistrate, transportatorul nu este obligat sa livreze bagajele decât celui care îşi justifică dreptul asupra lor; dacă această dovadă pare insuficientă, transportatorul poate pretinde o garanţie.

§ 5 Bagajele sunt livrate la locul de destinaţie pentru care au fost înregistrate.

§ 6 Deţinătorul buletinului de bagaje înregistrate ale cărui bagaje nu ii sunt livrate in conformitate cu 3, poate solicita certificarea pe buletin a datei şi orei la care el a solicitat livrarea.

§ 7 Cel în drept poate refuza acceptarea bagajelor, dacă transportatorul nu dă curs solicitării sale de a proceda la verificarea bagajelor înregistrate, în vederea constatării pagubei invocate.

§ 8 În toate celelalte cazuri, livrarea bagajelor se efectuează în conformitate cu prescripţiile în vigoare la locul de destinaţie.

CAPITOLUL 4

Vehicule

ARTICOLUL 23

Condiţii de transport

Prevederile specifice pentru transportul de vehicule, prevăzute în Condiţiile generale de transport, stabilesc în special condiţiile de acceptare la transport, de înregistrare, de încărcare si transport, de descărcare şi livrare, precum şi obligaţiile calatorului.

ARTICOLUL 24

Buletin de transport

§ 1 Obligaţiile contractuale referitoare la transportul de vehicule trebuie să fie constatate printr-un buletin de transport emis calatorului. Buletinul de transport poate fi inclus în legitimaţia de transport a calatorului.

§ 2 Prevederile specifice pentru transportul vehiculelor cuprinse în Condiţiile generale de transport determina forma şi conţinutul buletinului de transport, precum şi limba şi caracterele cu care trebuie tipărite şi redactate. Articolul 7 § 5 se aplică prin analogie.

§ 3 Pe buletinul de transport trebuie înscris cel puţin:

a) transportatorul sau transportatorii;

b) indicaţia conform căreia transportul este supus, în pofida oricărei clauze contrare, prezentelor Reguli uniforme; aceasta se poate realiza cu sigla CIV;

c) orice alta indicaţie necesara pentru a dovedi obligaţiile contractuale referitoare la transportul de vehicule şi care permite calatorului să-şi valorifice drepturile ce rezultă din contractul de transport.

§ 4 Călătorul trebuie să se asigure, la primirea buletinului de transport, că aceasta a fost redactată conform indicaţiilor sale.

ARTICOLUL 25

Drept aplicabil

Sub rezerva prevederilor prezentului Capitol, prevederile Capitolului III referitoare la transportul de bagaje se aplică la vehicule.

Titlul IV

Răspunderea transportatorului

CAPITOLUL 1

Răspunderea în caz de deces sau vătămare corporala a calatorilor

ARTICOLUL 26

Baza răspunderii

§ 1 Transportatorul este răspunzător pentru paguba rezultată din decesul, vătămarea corporală sau orice alt prejudiciu al integrităţii fizice sau psihice a calatorului, cauzat printr-un accident în legătură cu exploatarea feroviară, produs în timpul în care călătorul se afla în vehicule feroviare, intră sau iese din acestea, indiferent care este infrastructura feroviară utilizată.

§ 2 Transportatorul este exonerat de răspundere:

a) daca accidentul a fost provocat de împrejurări străine de exploatare feroviară şi pe care transportatorul, cu toate diligentele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu le putea evita şi ale căror consecinţe nu le putea preîntâmpina;

b) în măsura în care accidentul este din culpa călătorului;

c) dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui terţ pe care transportatorul, cu toate diligentele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu îl putea evita şi ale cărui consecinţe nu le putea preîntâmpina; un alt operator care utilizează aceeaşi infrastructură feroviară nu este considerat ca fiind un terț; nu se va aduce atingere dreptului de regres.

§ 3 Dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui terţ şi dacă, în ciuda acestui fapt, transportatorul nu este în întregime exonerat de răspunderea sa în conformitate cu 2, litera c), el răspunde pentru tot in limitele prezentelor Reguli uniforme şi fără a aduce prejudiciu dreptului sau de regres împotriva terţului.

§ 4 Prezentele Reguli uniforme nu aduc atingere răspunderii care poate reveni transportatorului pentru cazurile neprevăzute la 1.

§ 5 Atunci când un transport, care face obiectul unui contract de transport unic, este efectuat de către transportatori succesivi, este răspunzător, în caz de deces şi vătămare corporala a calatorilor, transportatorul care avea în sarcina, în conformitate cu contractul de transport, prestaţia de serviciu de transport în cursul căruia s-a produs accidentul. Atunci când aceasta prestaţie nu a fost realizata de transportator, ci de un transportator substituit, cei doi transportatori sunt răspunzători in mod solidar, in conformitate cu prezentele Reguli uniforme.

ARTICOLUL 27

Daune-interese în caz de deces

§ 1 În caz de deces al călătorului, daunele-interese cuprind:

a) cheltuielile necesare ca urmare a decesului, în special cele pentru transportul cadavrului şi pentru funerarii;

b) daca decesul nu a survenit imediat, daunele-interese prevăzute in Articolul 28.

§ 2 Daca, prin decesul unui călător, persoanele faţă de care acesta avea sau ar fi avut în viitor o obligaţie de întreţinere, în baza legii, sunt private de sprijinul lor, aceste persoane au dreptul de asemenea să fie despăgubite pentru aceasta pierdere. Acţiunea în daune-interese a persoanelor cărora calatorul le asigura întreţinerea, fără a fi obligat prin lege, este reglementată de legislaţia naţională.

ARTICOLUL 28

Daune-interese în caz de vătămare corporală

În caz de vătămare corporală sau de orice alt prejudiciu al integrităţii fizice sau psihice a călătorului, daunele-interese cuprind:

a) cheltuielile necesare, în special cele pentru tratament şi transport;

b) repararea prejudiciului cauzat fie prin incapacitate de muncă totală sau parţială, fie prin sporirea trebuinţelor.

ARTICOLUL 29

Despăgubiri pentru alte prejudicii corporale

Legislaţia naţională stabileşte dacă, şi în ce măsură, transportatorul trebuie să plătească daune-interese pentru prejudicii corporale, altele decât cele prevăzute la Articolele 27 si 28.

ARTICOLUL 30

Forma şi suma daunelor-interese în caz de deces şi vătămare corporală

§ 1 Daunele-interese prevăzute la Articolul 27 § 2 şi la Articolul 28, litera b) trebuie acordate sub formă de sumă globală. Totuşi, dacă legislaţia naţională permite alocarea unei rente, ele se acordă sub această formă, atunci când calatorul vătămat sau persoanele în drept la care s-a făcut referire în Articolul 27 § 2 o cer.

§ 2 Suma daunelor-interese care urmează a fl acordate potrivit § 1, se stabileşte în conformitate cu legislaţia naţională. Totuşi, în aplicarea prezentelor Reguli uniforme, este fixată o limită maximă de 175.000 unităţi de cont în capital sau în renta anuală corespunzând acestui capital, pentru fiecare călător, în cazul în care legislaţia naţională prevede o limita maximală de valoare mai mică.

ARTICOLUL 31

Alte mijloace de transport

§ 1 Sub rezerva lui § 2, prevederile referitoare la răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a calatorilor nu sunt aplicabile pagubelor survenite în timpul transportului care, conform contractului de transport, nu era un transport feroviar.

§ 2 Totuşi atunci când vehiculele sunt transportate cu feribotul, prevederile referitoare la răspunderea în caz de deces sau vătămare corporală a calatorilor se aplică pagubelor la care s-a făcut referire în Articolul 26 § 1 şi Articolul 33 § 1, cauzate de un accident în legătură cu exploatarea feroviară survenit în timp ce calatorul se afla în vehiculele menţionate, sau în timpul intrării sau ieşirii din acestea.

§ 3 Atunci când, ca urmare a unor circumstanţe excepţionale, exploatarea feroviară este în mod provizoriu întreruptă iar călătorii sunt transportaţi cu un alt mijloc de transport, transportatorul este răspunzător în conformitate cu prezentele Reguli uniforme.

CAPITOLUL 2

Răspunderea în caz de nerespectare a orarelor

ARTICOLUL 32

Răspunderea în caz de anulare, întârziere sau pierdere a legăturii

§ 1 Transportatorul este răspunzător fata de calator pentru paguba rezultată din faptul că, din cauza anularii, întârzierii sau pierderii unei legături, călătoria nu poate fi continuata în aceeaşi zi, sau continuarea nu poate fi ceruta în mod rezonabil în aceeaşi zi, din cauza circumstanţelor date. Daunele-interese cuprind cheltuielile rezonabile de cazare, precum şi cheltuielile rezonabile ocazionate de informarea persoanelor care-1 aşteptau pe calator.

§ 2 Transportatorul este exonerat de această răspundere, atunci când anularea, întârzierea sau pierderea legăturii este imputabila uneia din cauzele următoare:

a) circumstanţe exterioare exploatării feroviare pe care transportatorul, cu toate diligentele cerute particularităţile cazului în speţă, nu le putea evita şi a căror consecinţe nu le putea preîntâmpina,

b) o vină a calatorului sau

c) comportamentul unui terţ pe care transportatorul, cu toate diligentele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu putea sa-1 evite şi ale cărui consecinţe nu le putea preîntâmpina; un alt operator care utilizează aceeaşi infrastructură feroviară nu este considerat ca fiind un terţ; nu se aduce atingere dreptului de regres.

§ 3 Legislaţia naţională stabileşte dacă şi în ce măsură, transportatorul trebuie să plătească daune-interese pentru prejudicii altele decât cele prevăzute la § 1. Aceasta prevedere nu aduce atingere Articolului 44.

CAPITOLUL 3

Răspunderea în cazul bagajelor de mână, animalelor,

bagajelor înregistrate şi vehiculelor

Secţiunea 1

Bagaje de mână şi animale

ARTICOLUL 33

Răspunderea

§ 1 În caz de deces sau vătămare corporala a călătorilor, transportatorul este, de asemenea, răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială, sau avarierea obiectelor pe care calatorul fie le avea asupra sa, fie ca bagaj de mână; aceasta prevedere se aplică şi pentru animalele pe care călătorul le avea cu el. Articolul 26 se aplica prin analogie.

§ 2 În celelalte cazuri, transportatorul nu este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială, sau avarierea obiectelor, bagajelor de mână sau animalelor a căror supraveghere era în sarcina calatorului în conformitate cu Articolul 15, cu excepţia cazului în care paguba este cauzată de o vină a transportatorului. Celelalte Articole ale Titlului IV, cu excepţia Articolului 51 si Titlului VI, nu se aplică în acest caz.

ARTICOLUL 34

Limitarea daunelor-interese în caz de pierdere sau avariere a obiectelor

Atunci când transportatorul este răspunzător în baza Articolului 33 § 1, trebuie să plătească o despăgubire până la o sumă de 1.400 de unităţi de cont pentru fiecare călător.

ARTICOLUL 35

Exonerarea de răspundere

Transportatorul nu este răspunzător faţă de călător pentru paguba care rezultă din faptul că acesta nu se conformează prescripţiilor autorităţilor vamale sau ale altor autorităţi administrative.

Secţiunea 2

Bagaje înregistrate

ARTICOLUL 36

Baza răspunderii

§ 1 Transportatorul este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi avarie a bagajelor înregistrate survenită în intervalul de timp dintre preluarea de către transportator până la livrare, precum şi în caz de întârziere la livrare.

§ 2 Transportatorul este exonerat de această răspundere în măsura în care pierderea, avarierea sau întârzierea la livrare a avut drept cauză o vină a călătorului, un ordin dat de acesta nerezultând dintr-o vină a transportatorului, unui viciu propriu al bagajelor înregistrate, sau unor circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu putea să le preîntâmpine.

§ 3 Transportatorul este exonerat de această răspundere în măsura în care pierderea sau avaria rezultată ca urmare a unor riscuri specifice inerente în una sau mai multe din următoarele circumstanţe:

a) absenţa ambalajului sau ambalarea inadecvată;

b) natura specială a bagajelor;

c) expedierea ca bagaje a obiectelor excluse de la transport.

ARTICOLUL 37

Sarcina probei

§ 1 Sarcina probei ca pierderea, avaria sau întârzierea la livrare s-a datorat uneia din cauzele prevăzute la Articolul 36 § 2, incumba transportatorul.

§ 2 Atunci când transportatorul stabileşte că, ţinând cont de circumstanţele de fapt, pierderea sau avaria a putut rezulta din unul sau mai multe riscuri specifice prevăzute în Articolul 36 3, exista prezumţia ca ea rezulta din aceste riscuri. Persoana în drept îşi păstrează dreptul, totuşi, de a face dovadă că paguba nu a avut drept cauza, în totalitate sau în parte, unul din aceste riscuri.

ARTICOLUL 38

Transportatori succesivi

Dacă un transport care face obiectul unui contract de transport unic este efectuat de mai mulţi transportatori succesivi, fiecare transportator, la preluarea bagajelor cu buletinul de bagaje înregistrate sau vehiculul cu buletinul de transport, devine parte la contractul de transport, în ceea ce priveşte expedierea bagajelor sau transportul vehiculelor, în conformitate cu precizările buletinului de bagaje înregistrate sau buletinului de transport şi îşi asumă obligaţiile care decurg din acesta. În acest caz, fiecare transportator răspunde de efectuarea transportului pe parcursul total, până la livrare.

ARTICOLUL 39

Transportator substituit

§ 1 Atunci când transportatorul a încredinţat, în totalitate sau în parte, executarea transportului către un transportator substituit, care este sau nu în exerciţiul unei funcţiuni care îi este recunoscută în contractul de transport, transportatorul nu rămâne mai puţin răspunzător pentru întregul transport.

§ 2 Toate prevederile prezentelor Reguli uniforme care reglementează răspunderea transportatorului se aplică, de asemenea, şi în cazul răspunderii transportatorului substituit în privinţa transportului efectuat prin grija sa. Articolele 48 si 52 se aplică atunci când o acţiune în justiţie este introdusă împotriva agenţilor sau oricăror alte persoane la serviciul cărora transportatorul substituit recurge pentru efectuarea transportului.

§ 3 Orice convenţie specifică prin care transportatorul îşi asumă obligaţii care nu-i revin în baza prezentelor Reguli uniforme, sau renunţă la drepturile conferite prin aceste Reguli uniforme, este fără efect în ceea ce priveşte transportatorul substituit care nu 1- a acceptat în mod expres şi în scris. Indiferent dacă transportatorul substituit a acceptat sau nu această înţelegere, transportatorul rămâne, totuşi, legat prin obligaţiunile sau renunţările care rezultă din convenţia specifică menţionată.

§ 4 Atunci când şi în măsura în care transportatorul şi transportatorul substituit sunt răspunzători, răspunderea lor este solidară.

§ 5 Valoarea totală a despăgubirii datorate de transportator, de transportatorul substituit precum şi de agenţii lor şi de celelalte persoane la serviciul cărora au recurs pentru efectuarea transportului, nu depăşeşte limitele prevăzute prin prezentele Reguli uniforme.

§ 6 Prezentul Articol nu aduce atingere dreptului de regres care poate exista între transportator şi transportatorul substituit.

ARTICOLUL 40

Prezumţia de pierdere

§ 1 Persoana în drept poate, fără să aibă de furnizat alte dovezi, să considere că a pierdut un colet atunci când n-a fost livrat sau pus la dispoziţia sa în termen de paisprezece zile de la cererea de livrare prezentată în conformitate cu Articolul 22 § 3.

§ 2 Dacă un colet considerat pierdut este regăsit în cursul anului care urmează de la cererea de livrare, transportatorul trebuie să avizeze persoana în drept, dacă adresa sa este cunoscută sau poate fi aflată.

§ 3 În treizeci de zile de la primirea avizului la care s-a făcut referire la § 2, persoana în drept poate solicita să i se livreze coletul. În acest caz, el trebuie să plătească cheltuielile aferente transportului coletului la locul de expediţie până la cel în care va avea loc livrarea şi să restituie despăgubirea primită, din care se reţin, dacă este cazul, cheltuielile incluse în aceasta. Totuşi, el îşi păstrează dreptul de a pretinde despăgubire pentru întârzierea la livrare prevăzută la Articolul 43.

§ 4 Daca coletul regăsit nu a fost revendicat în termenul prevăzut la § 3 sau dacă coletul este recuperat la mai mult de un an de la cererea de livrare, transportatorul dispune asupra acestuia în conformitate cu legile şi prescripţiile în vigoare în locul unde a fost găsit coletul.

ARTICOLUL 41

Despăgubirea în caz de pierdere

§ 1 În caz de pierdere totală sau parţială a bagajelor înregistrate, transportatorul trebuie să plătească, în afara tuturor celorlalte daune-interese:

a) dacă suma pagubei este dovedită, o despăgubire egală cu aceasta sumă care să nu depăşească totuşi 80 de unităţi de cont pe kilogram lipsa din masa brută sau 1.200 de unităţi de cont pe colet;

b) dacă suma pagubelor nu este dovedită, o despăgubire forfetara de 20 de unităţi de cont pe kilogram lipsa din masa brută sau 300 de unităţi de cont pe colet.

Modul de despăgubire, pe kilogram lipsa sau pe colet, este stabilit în Condiţiile generale de transport.

§ 2 Transportatorul trebuie să restituie, în plus, preţul pentru transportul bagajelor şi celelalte sume plătite în legătură cu transportul coletului pierdut, precum şi tarifele vamale şi tarifele de acciza deja achitate.

ARTICOLUL 42

Despăgubirea în caz de avarie

§ 1 În caz de avarie a bagajelor înregistrate, transportatorul trebuie să plătească, excluzând toate celelalte daune-interese, o despăgubire echivalentă cu deprecierea bagajelor.

§ 2 Despăgubirea nu depăşeşte:

a) suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totală, dacă toate bagajele sunt depreciate datorită avariei;

b) suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a părţii depreciate, dacă doar o parte din bagaje s-a depreciat datorită avariei.

ARTICOLUL 43

Despăgubirea în caz de întârziere la livrare

§ 1 În caz de întârziere la livrare a bagajelor înregistrate, transportatorul trebuie să plătească, pentru fiecare perioadă integrala de douăzeci şi patru de ore de la solicitarea livrării, care nu depăşeşte maximum de paisprezece zile:

a) dacă persoana în drept aduce dovadă ca o paguba, inclusiv o avarie, a rezultat din aceasta, o despăgubire egala cu valoarea pagubei pana la un maximum de 0,80 unităţi de cont pe kilogram de masa bruta a băgatelor sau de 14 unităţi de cont pe colet, livrat cu întârziere;

b) dacă persoana în drept nu aduce dovadă că o pagubă a rezultat din aceasta, o despăgubire forfetara de 0,14 unităţi de cont pe kilogram de masă brută a bagajelor sau de 2,80 unităţi de cont pe colet, livrate cu întârziere.

Modul de despăgubire, pe kilogram lipsa sau pe colet, este stabilit în Condiţiile generale de transport.

§ 2 În caz de pierdere totală a bagajelor, despăgubirea prevăzută la § 1 nu se cumulează cu cea prevăzută în Articolul 41.

§ 3 În caz de pierdere parţială a bagajelor, despăgubirea prevăzută la § 1 este plătită pentru partea care nu a fost pierduta.

§ 4 În caz de avarie a bagajelor care nu a survenit în urma întârzierii la livrare, despăgubirea prevăzută la § 1 se cumulează, dacă este cazul, cu cea prevăzută în Articolul 42.

§ 5 În nici un caz cumulul despăgubirilor prevăzute la § 1 împreună cu cele prevăzute la Articolele 41 si 42 nu permite plata unei despăgubiri care să o depăşească pe cea care ar fi datorată în caz de pierdere totală a bagajelor.

Secţiunea 3

Vehicule

ARTICOLUL 44

Despăgubirea în caz de întârziere

§ 1 În caz de întârziere la încărcare dintr-o cauza imputabila transportatorului sau de întârziere la livrare a unui vehicul, transportatorul trebuie să plătească, atunci când persoana în drept aduce dovada că a rezultat o astfel de pagubă, o despăgubire care nu depăşeşte valoarea preţului de transport.

§ 2 Dacă persoana în drept renunţă la contractul de transport, în caz de întârziere la încărcare dintr-o cauză imputabilă transportatorului, preţul de transport este rambursat persoanei în drept. În plus, aceasta poate, dacă aduce dovadă că paguba a rezultat în urma întârzierii, să pretindă o despăgubire care nu depăşeşte preţul de transport.

ARTICOLUL 45

Despăgubirea în caz de pierdere

În caz de pierdere totală sau parţială a unui vehicul, despăgubirea care trebuie plătită persoanei în drept pentru paguba dovedită este calculată pe baza valorii uzuale a vehiculului. Aceasta nu depăşeşte 8.000 de unităţi de cont. O remorcă cu sau fără încărcătură este considerată ca un vehicul separat.

ARTICOLUL 46

Răspunderea în privinţa altor obiecte

§ 1 În privinţa obiectelor lăsate în vehicul sau care se găsesc în portbagaj (de ex. portbagaj sau port schi), fixate de vehicul, transportatorul nu este răspunzător decât pentru paguba survenită din vina sa. Despăgubirea datorată nu depăşeşte 1.400 unităţi de cont.

§ 2 În privinţa obiectelor fixate la exteriorul vehiculului, inclusiv portbagajele menţionate la § 1, transportatorul nu este răspunzător decât dacă se face dovadă că paguba rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune pe care transportatorul a comis-o fie cu intenţia de a provoca o astfel de pagubă, fie în mod temerar şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta, probabil, o astfel de pagubă.

ARTICOLUL 47

Legislaţia aplicabilă

Sub rezerva prevederilor prezentei Secţiuni, prevederile Secţiunii 2 referitoare la răspunderea pentru bagaje se aplică la vehicule.

CAPITOLUL 4

Prevederi comune

ARTICOLUL 48

Decăderea din dreptul de a invoca limitele de răspundere

Limitele de răspundere prevăzute în prezentele Reguli uniforme, precum şi prevederile legislaţiei naţionale care limitează despăgubirile la o sumă determinată, nu se aplică, dacă se face dovadă că paguba rezultată în urma unui act sau unei omisiuni pe care transportatorul a comis-o fie cu intenţia de a provoca o astfel de pagubă, fie în mod temerar şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta, probabil, o astfel de pagubă.

ARTICOLUL 49

Convertibilitate şi dobânzi

§ 1 Atunci când calculul despăgubirii implică convertibilitatea sumelor exprimate în unităţi monetare străine, aceasta este efectuată la rata de schimb aplicabilă de la data şi locul în care se efectuează plata despăgubirii.

§ 2 Persoana în drept poate pretinde dobânda asupra despăgubirii, calculată în procent de cinci la sută pe an, începând din ziua reclamafiei prevăzută în Articolul 55 sau, dacă nu s-a făcut reclamaţie, din ziua acţionării în justiţie.

§ 3 Totuşi, în cazul unei despăgubiri datorate conform Articolelor 27 şi 28, dobânda se aplică numai de la data la care au avut loc evenimentele relevante care servesc la evaluarea sumei despăgubirii, dacă data respectivă este ulterioară datei reclamaţiei sau datei acţionării în justiţie.

§ 4 În privinţa bagajelor, dobânda este datorată numai în cazul în care despăgubirea depăşeşte 16 unităţi de cont pe buletin de bagaje înregistrate.

§ 5 În privinţa bagajelor, dacă persoana în drept nu înaintează transportatorului, într-un termen care i-a fost fixat într-un mod rezonabil, piesele justificative cerute pentru lichidarea definitivă a reclamaţiei, dobânzile nu curg în perioada dintre expirarea termenului fixat şi depunerea efectiva a respectivelor piese.

ARTICOLUL 50

Răspunderea în caz de accident nuclear

Transportatorul este exonerat de răspunderea care îi revine în baza prezentelor Reguli uniforme atunci când paguba a fost cauzată în urma unui accident nuclear, şi atunci când operatorul unei instalaţii nucleare sau altă persoană care o înlocuieşte este răspunzătoare pentru acea pagubă, prevăzută de legile şi prescripţiile unui stat, care reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare.

ARTICOLUL 51

Persoane pentru care răspunde transportatorul

Transportatorul răspunde pentru agenţii săi şi pentru celelalte persoane la serviciile cărora recurge, sau pentru executarea transportului, atunci când respectivii agenţi şi alte persoane acţionează în exerciţiul funcţiunii lor. Gestionarii infrastructurii feroviare pe care se efectuează transportul sunt consideraţi persoane la serviciile cărora transportatorul recurge pentru efectuarea transportului.

ARTICOLUL 52

Alte acţiuni în justiţie

§ 1 În toate cazurile în care prezentele Reguli uniforme se aplică, orice acţiune în justiţie cu privire la răspundere, indiferent de motive, nu poate fi introdusă împotriva transportatorului decât în condiţiile şi limitele prevăzute în prezentele Reguli uniforme.

§ 2 Se aplică aceiaşi procedura pentru orice acţiune în justiţie introdusă împotriva agenţilor şi a altor persoane pentru care transportatorul răspunde în conformitate cu Articolului 51.

Titlul V

Răspunderea călătorului

ARTICOLUL 53

Principii specifice de răspundere

Călătorul este răspunzător în faţa transportatorului pentru orice pagubă:

a) rezultată din nerespectarea obligaţiilor sale în virtutea

1. Articolelor 10, 14 si 20,

2. prevederilor specifice pentru transportul vehiculelor, conţinute în Condiţiile generale de transport, sau

3. Regulamentului privind Transportul International Feroviar de Mărfuri Periculoase (RID), sau

b) cauzată de către obiectele sau animalele pe care le ia cu sine.

cu excepţia cazului în care el dovedeşte că paguba a fost cauzată de circumstanţe pe care nu le-a putut evita şi ale căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina, în ciuda faptului că el a făcut dovadă diligentei cerute unui călător exemplar. Aceasta prevedere nu aduce atingere răspunderii transportatorului în conformitate cu Articolele 26 şi 33 § 1.

Titlul VI

Exercitarea drepturilor

ARTICOLUL 54

Constatarea pierderii parţiale sau a avariei

§ 1 Atunci când o pierdere parţială sau o avarie a unui obiect transportat, aflat sub paza transportatorului (bagaje, vehicule), este descoperită sau este presupusă de către transportator sau pretinsă de persoana în drept, transportatorul trebuie să întocmească fără întârziere şi, dacă este posibil, în prezenţa persoanei în drept, un proces-verbal de constatare, menţionând natura pagubei, starea obiectului, şi, pe cât posibil, importanţa pagubei, cauza sa şi momentul în care s-a produs.

§ 2 O copie a procesului-verbal de constatare trebuie să fie transmisă gratuit persoanei în drept.

§ 3 În cazul în care persoana în drept nu acceptă constatările din procesul-verbal, această poate solicita ca starea în care se află bagajele sau vehiculul precum şi cauza şi suma pagubei să fie constatate de către un expert numit de către părţile participante la contractul de transport sau de către o instanţă. Procedura este supusa legilor şi prescripţiilor statului unde are loc constatarea.

ARTICOLUL 55

Reclamaţii

§ 1 Reclamaţiile referitoare la răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a calatorilor trebuie să fie adresate în scris transportatorului împotriva căruia poate fi introdusă o acţiune în justiţie. În cazul unui transport care face obiectul unui contract unic şi efectuat de transportatori succesivi, reclamaţiile, pot fi adresate, în mod egal, fie primului fie ultimului transportator, precum şi transportatorului care are sediul principal sau sucursala sau biroul în care a încheiat contractul de transport în statul în care calatorul are domiciliul sau reşedinţa obişnuită.

§ 2 Celelalte reclamaţii referitoare la contractul de transport trebuie să fie adresate în scris transportatorului menţionat în Articolul 56 §§ 2 si 3.

§ 3 Piesele pe care persoana în drept le considera utile a însoţi reclamaţia, trebuie să fie prezentate fie în original, fie în copii, dacă este cazul, copiile fiind autentificate corespunzător, dacă transportatorul o cere. În vederea soluţionării reclamaţiei, transportatorul poate solicita restituirea legitimaţiei de transport, a buletinului de bagaje înregistrate şi a buletinului de transport.

ARTICOLUL 56

Transportatori care pot fi acţionaţi în justiţie

§ 1 O acţiune în justiţie bazată pe răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a calatorilor nu poate fi introdusă decât împotriva unui transportator răspunzător în sensul Articolului 26 § 5.

§ 2 Sub rezerva § 4, celelalte acţiuni în justiţie introduse de calatori pe baza contractului de transport, pot fi introduse numai împotriva primului sau ultimului transportator sau împotriva transportatorului care executa partea de transport in cursul căreia s-a produs faptul generator al acţiunii în justiţie.

§ 3 Atunci când, în cazul unor transporturi efectuate de către transportatori succesivi, transportatorul care trebuie sa livreze bagajul sau vehiculul, este înscris, cu consimţământul sau, pe buletinul de bagaje înregistrate sau pe buletinul de transport, acesta poate fi acţionat injustiţie in conformitate cu § 2, chiar daca nu a preluat bagajul sau vehiculul.

§ 4 Acţiunea în justiţie privind recuperarea unei sume plătite in baza contractului de transport, poate fi introdusa împotriva transportatorului care a perceput aceasta suma sau împotriva celui in beneficiul căruia a fost perceputa suma respectiva.

§ 5 Acţiunea în justiţie poate fi introdusă împotriva unui transportator, altul decât cei menţionaţi la §§ 2 si 4, atunci când aceasta acţiune în justiţie este prezentata ca cerere reconvenţionala sau ca excepţie în instanţă, referitoare la o reclamaţie principala bazată pe acelaşi contract de transport.

§ 6 În măsura în care prezentele Reguli uniforme se aplică transportatorului substituit, acesta poate, de asemenea, să fie acţionat injustiţie.

§ 7 Dacă reclamantul are de ales între mai mulţi transportatori, dreptul sau de opţiune se stinge imediat ce acţiunea în justiţie este introdusă împotriva unuia din aceştia; acest lucru se aplică şi dacă reclamantul poate alege între unul sau mai mulţi transportatori şi un transportator substituit.

ARTICOLUL 57

Instanţa

§ 1 Acţiunile în justiţie bazate pe prezentele Reguli uniforme pot fi introduse în faţa instanţelor competente ale statelor membre desemnate de comun acord de către părţi, sau în faţa instanţei competente a unui stat membru pe teritoriul căruia pârâtul are domiciliul sau reşedinţa sa obişnuită, sediul principal sau sucursala sau biroul în care s-a încheiat contractul de transport. Nu pot fi sesizate alte instanţe.

§ 2 Atunci când o acţiune în justiţie bazată pe prezentele Reguli uniforme este introdusă în instanţă în fata unui organ jurisdicţional competent în condiţiile prevăzute la 1, sau atunci când într-un astfel de litigiu, un verdict a fost pronunţat de o astfel de instanţă, nu poate fi introdusa nici o nouă acţiune în justiţie pentru aceeaşi cauză între aceleaşi părţi, decât dacă decizia instanţei în faţa căreia a fost introdusă prima acţiune în justiţie nu poate fi executorie în statul unde este introdusă noua acţiune în justiţie.

ARTICOLUL 58

Stingerea acţiunii în justiţie în caz de deces sau vătămare corporală

§ 1 Orice acţiune în justiţie a persoanei în drept bazată pe răspunderea transportatorului, în caz de deces sau vătămare corporală a calatorilor, se stinge, dacă nu se semnalează accidentul suferit de calator de către persoana în drept, într-un termen de doisprezece luni de la data constatării pagubei, unuia dintre transportatorii căruia ii poate fi prezentată o reclamaţie, în conformitate cu Articolul 55 § 1. Atunci când persoana în drept sesizează verbal accidentul transportatorului, acesta trebuie să elibereze o dovadă a acestei sesizări verbale.

§ 2 Totuşi, acţiunea în justiţie nu se stinge dacă:

a) în termenul prevăzut la § 1, persoana în drept a prezentat o reclamaţie pe lângă unul din transportatorii desemnaţi în Articolul 55 § 1;

b) în termenul prevăzut la § 1, transportatorul răspunzător a luat cunoştinţă, pe o altă cale, de accidentul suferit de calator;

c) accidentul nu a fost semnalat sau a fost semnalat tardiv, în urma unor circumstanţe care nu pot fi imputate persoanei în drept;

d) persoana în drept dovedeşte că accidentul a avut drept cauză o vină a transportatorului.

ARTICOLUL 59

Stingerea acţiunii în justiţie izvorâtă din transportul de bagaje

§ 1 Acceptarea bagajelor de către persoana în drept stinge orice acţiune în justiţie împotriva transportatorului, izvorâtă din contractul de transport în caz de pierdere parţială, avarie sau întârziere la livrare.

§ 2 Totuşi, acţiunea în justiţie nu se stinge:

a) în caz de pierdere parţială sau avarie, daca:

1. pierderea sau avaria a fost constatată in conformitate cu Articolul 54, înainte ca persoana in drept sa accepte bagajele;

2. constatarea care ar fi trebuit să fie făcută în conformitate cu Articolul 54, a fost omisa exclusiv din vina transportatorului;

b) în caz de pagubă neaparentă, a cărei existentă este constatată după acceptarea bagajelor de către persoana în drept, dacă aceasta:

1. solicită constatarea în conformitate cu Articolul 54 imediat după descoperirea pagubei şi cel mai târziu în cele trei zile care urmează acceptării bagajelor, si

2. dovedeşte, în plus, că paguba este produsă între luarea în primire de către transportator şi livrare;

c) în caz de întârziere la livrare, dacă persoana în drept a valorificat, în cele douăzeci şi unu de zile, drepturile sale, pe lângă unul din transportatorii menţionaţi în Articolul 56 § 3;

d) dacă persoana în drept dovedeşte că paguba are drept cauză o vină a transportatorului.

ARTICOLUL 60

Termenul de prescripţie

§ 1 Termenul de prescripţie a acţiunii în justiţie privind daunele-interese bazate pe răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporala a calatorilor este:

a) pentru călător, de trei ani, începând cu ziua următoare accidentului;

b) pentru celelalte persoane în drept, de trei ani, începând de a doua zi de la decesul călătorului, fără ca acest termen să poată totuşi depăşi cinci ani cu începere din ziua următoare accidentului.

§ 2 Termenul de prescripţie pentru celelalte acţiuni în justiţie izvorâte din contractul de transport este de un an. Totuşi, termenul de prescripţie este de doi ani, dacă este vorba de o acţiune în justiţie privind paguba care a rezultat în urma unui act sau unei omisiuni comisă fie cu intenţia de a provoca o astfel de pagubă, fie în mod temerar şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta, probabil, o astfel de pagubă.

§ 3 Termenul de prescripţie prevăzut la § 2 curge pentru acţiuni în justiţie:

a) pentru despăgubirea pierderii totale, din a paisprezecea zi care urmează expirării termenului prevăzut în Articolul 22 § 3; –

b) pentru despăgubirea pierderii parţiale, avariei sau întârzierii la livrare, din ziua când a avut loc livrarea;

c) în toate celelalte cazuri referitoare la transportul calatorilor, din ziua expirării valabilităţii legitimaţiei de transport.

Ziua indicata pentru începerea termenului de prescripţie nu este inclusă în termen.

§ 4 În cazul unei reclamaţii scrise adresată transportatorului, în conformitate cu Articolul 55, împreună cu piesele justificative necesare, termenul de prescripţie este suspendat până la data la care transportatorul respinge reclamaţia în scris şi restituie piesele care sunt anexate. În cazul acceptării parţiale a reclamației, termenul de prescripţie îşi reia cursul pentru acea parte a reclamaţiei care rămâne în litigiu. Sarcina probei primirii reclamaţiei sau răspunsului şi cea a restituirii pieselor incumbă părţii care invocă aceste fapte. Termenul de prescripţie nu se suspendă pentru reclamaţiile ulterioare care au acelaşi obiect.

§ 5 Acţiunea în justiţie prescrisă nu poate fi exercitată, nici chiar sub forma unei cereri reconvenţionale sau a unei excepţii.

§ 6 De altfel, suspendarea şi încetarea termenului de prescripţie sunt reglementate de legislaţia naţională.

Titlul VII

Raporturi între transportatori

ARTICOLUL 61

Distribuirea preţului de transport

§ 1 Orice transportator trebuie să plătească transportatorilor interesaţi partea care le revine dintr-un preţ de transport pe care l-a încasat sau pe care ar fi trebuit să-l încaseze. Modalităţile de plată sunt fixate prin convenţie între transportatori.

§ 2 Articolul 6 § 3, Articolul 16 § 3 şi Articolul 25 se aplică şi în privinţa raporturilor dintre transportatorii succesivi.

ARTICOLUL 62

Dreptul de recurs

§ 1 Transportatorul care a plătit o despăgubire în baza prezentelor Reguli uniforme, are un drept de recurs împotriva transportatorilor care au participat la transport in conformitate cu prevederile următoare:

a) transportatorul care a cauzat paguba este singurul răspunzător;

b) atunci când paguba a fost cauzată de mai mulţi transportatori, fiecare dintre ei răspunde pentru paguba pe care a cauzat-o; dacă distincţia este imposibilă, despăgubirea este repartizată între ei în conformitate cu litera c);

c) dacă nu se poate dovedi care dintre transportatori a cauzat paguba, despăgubirea este repartizată între toţi transportatorii care au participat la transport, cu excepţia acelora care demonstrează că paguba nu a fost cauzată de aceştia; repartizarea se face proporţional cu partea din preţul de transport care revine fiecărui transportator.

§ 2 În cazul insolvabilităţii unuia dintre transportatori, partea care îi revenea şi care nu este plătită de el este repartizată între toţi ceilalţi transportatori care au participat la transport, proporţional cu parte din preţul de transport care revine fiecăruia dintre ei.

ARTICOLUL 63

Procedura de recurs

§ 1 Temeinicia plăţii efectuate de către transportatorul care exercită un drept de recurs în conformitate cu Articolul 62, nu poate fi contestată de către transportatorul împotriva căruia este exercitat recursul, atunci când despăgubirea a fost fixată de o instanţă, iar acestui ultim transportator, corect desemnat, i s-a permis să intervină în proces. Instanţa, sesizată prin acţiunea principală în justiţie, fixează termenele acordate pentru semnarea chemării în judecată şi pentru intervenţie.

§ 2 Transportatorul care îşi exercită dreptul de recurs, trebuie sa-şi formuleze reclamaţia la una şi aceeaşi instanţă pentru toţi transportatorii cu care nu a făcut o înţelegere, sub sancţiunea de a-şi pierde dreptul de recurs împotriva celor pe care nu i- a acţionat în judecată.

§ 3 Instanţa trebuie să statueze printr-o singură şi unică hotărâre asupra tuturor acţiunilor în recurs de care este sesizat.

§ 4 Transportatorul care doreşte să valorifice dreptul său de recurs, poate sesiza instanţă statului pe teritoriul căruia unul din transportatorii participanţi la transport are sediul principal sau sucursala sau biroul care a încheiat contractul de transport.

§ 5 Atunci când acţiunea în justiţie trebuie introdusă împotriva mai multor transportatori, transportatorul reclamant poate alege între instanţele competente în conformitate cu § 4, pe aceea în faţa căruia va introduce acţiunea sa în recurs.

§ 6 Procedura de recurs nu poate fi asociată cu procedurile de despăgubire a persoanei îndreptăţite în baza contractului de transport.

ARTICOLUL 64

Convenţii referitoare la acţiuni în recurs

Transportatorii sunt liberi să convină între ei prevederi care derogă de la Articolele 61 si 62.

Reguli uniforme privind Contractul de Transport

Internaţional Feroviar al Mărfurilor

(CIM - Apendice B la Convenţie)

Titlul I

Prevederi generale

ARTICOLUL 1

Domeniu de aplicare

§ 1 Prezentele Reguli uniforme se aplică oricărui contract de transport feroviar de mărfuri cu titlu oneros, dacă locul de luare în primire a mărfii şi locul prevăzut pentru livrare sunt situate în două state membre diferite. Acestea se aplică indiferent de sediul şi naţionalitatea părţilor la contractul de transport.

§ 2 Prezentele Reguli uniforme se aplică, de asemenea, contractelor de transport feroviar de mărfuri cu titlu oneros, dacă locul de luare în primire a mărfii şi locul prevăzut pentru livrare sunt situate în două state diferite din care cel puţin unul este stat membru şi dacă părţile la contract convin că contractul este supus acestor Reguli uniforme.

§ 3 Atunci când un transport internaţional care face obiectul unui contract unic include, în completarea unui transport transfrontalier feroviar, un transport rutier sau pe căi navigabile interioare în trafic intern al unui stat membru, se aplică prezentele Reguli uniforme.

§ 4 Atunci când un transport internaţional care face obiectul unui contract unic include, în completare la transport feroviar, un transport maritim sau un transport transfrontalier pe căi navigabile interioare, prezentele Reguli uniforme se aplică dacă transportul maritim sau transportul pe căile navigabile interioare este efectuat pe liniile înscrise în lista liniilor prevăzute la Articolul 24 § 1 din Convenţie.

§ 5 Prezentele Reguli uniforme nu se aplică transporturilor efectuate între staţii situate pe teritoriul unor state limitrofe, atunci când infrastructura acestor staţii este gestionată de unul sau mai mulţi gestionari de infrastructură care aparţin unuia şi aceluiaşi dintre aceste state.

§ 6 Fiecare stat, Parte a unei convenţii privind transportul internaţional feroviar direct de mărfuri şi de natură comparabilă cu prezentele Reguli uniforme, poate, atunci când adresează o cerere de aderare la Convenţie, să declare că nu va aplica aceste Reguli uniforme decât transporturilor efectuate pe o parte a infrastructurii feroviare situată pe teritoriul său. Această parte a infrastructurii feroviare trebuie să fie definită precis şi să fie legată la infrastructura feroviară a unui stat membru. Atunci când un stat a făcut declaraţia susmenţionată, aceste Reguli uniforme nu se aplică decât cu condiţia:

a) ca locul de preluare a mărfii sau locul de livrare precum şi itinerarul prevăzut în contractul de transport să fie situate pe infrastructura desemnată sau

b) ca infrastructura desemnată să lege infrastructura a două state membre şi ca ea să fi fost prevăzută în contractul de transport ca itinerar pentru un transport de tranzit.

§ 7 Statul care a făcut o declaraţie în conformitate cu § 6, poate să renunţe la ea în orice moment prin informarea depozitarului. Această renunţare are efect la o lună de la data la care depozitarul a facut-o cunoscută statelor membre. Declaraţia devine fără efect atunci când convenţia vizată la § 6, prima frază, încetează de a mai fi în vigoare pentru acest stat.

ARTICOLUL 2

Prescripţii de drept public

Transporturile cărora li se aplică prezentele Reguli uniforme rămân supuse prescripţiilor de drept public, îndeosebi prescripţiilor referitoare la transportul de mărfuri periculoase, precum şi prescripţiilor de drept vamal şi acelora referitoare la protecţia animalelor.

ARTICOLUL 3

Definiţii

Pentru scopurile prezentelor Reguli uniforme, termenul:

a) "transportator" înseamnă transportatorul contractual, cu care expeditorul a încheiat contractul de transport în baza acestor Reguli uniforme, sau un transportator care îi urmează şi care este răspunzător pe baza acestui contract;

b) "transportator substituit" înseamnă un transportator care nu a încheiat contractul de transport cu expeditorul, dar căruia transportatorul vizat la litera a) i-a încredinţat, în totalitate sau în parte, executarea transportului feroviar;

c) "Condiţii generale de transport" înseamnă condiţiile transportatorului sub formă de condiţii generale sau de tarife legal în vigoare în fiecare stat membru şi care au devenit, prin încheierea contractului de transport, parte integrantă a acestuia;

d) "unitate de transport intermodal" înseamnă containerele, cutiile mobile, semiremorcile sau alte unităţi de încărcare similare, utilizate în transportul intermodal.

ARTICOLUL 4

Derogări

§ 1 Statele membre pot să încheie acorduri care prevăd derogări de la prezentele Reguli uniforme pentru transporturile efectuate exclusiv între două staţii situate de o parte şi de alta a frontierei, atunci când nu există o altă staţie între ele.

§ 2 Pentru transporturile efectuate între două state membre, care tranzitează printr-un stat nemembru, statele implicate pot să încheie acorduri care derogă de la prezentele Reguli uniforme.

§ 3 Acordurile menţionate la §§ 1 şi 2 precum şi intrarea lor în vigoare sunt comunicate Organizaţiei Interguvernamentale pentru Transporturile Internaţionale Feroviare. Secretarul general al Organizaţiei informează despre aceasta statele membre şi operatorii interesaţi.

ARTICOLUL 5

Drept imperativ

În lipsa unei clauze contrare în prezentele Reguli uniforme, este nulă şi neavenită orice stipulare care în mod direct sau indirect, ar deroga de la aceste Reguli uniforme. Nulitatea unor astfel de stipulări nu atrage nulitatea celorlalte prevederi ale contractului de transport. Cu toate acestea, un transportator îşi poate asuma o răspundere şi obligaţii mai grele decât cele care sunt prevăzute de prezentele Reguli uniforme.

Titlul II

Încheierea şi executarea contractului de transport

ARTICOLUL 6

Contractul de transport

§ 1 Prin contractul de transport, transportatorul se angajează să transporte marfa cu titlu oneros la locul de destinaţie şi să o predea destinatarului.

§ 2 Contractul de transport trebuie să fie constatat printr-o scrisoare de trăsură potrivit unui model uniform Totuşi, lipsa, inexactitatea sau pierderea scrisorii de trăsură nu afectează nici existenţa nici valabilitatea contractului care rămâne supus prezentelor Reguli uniforme.

§ 3 Scrisoarea de trăsură este semnată de expeditor şi de transportator. Semnătura poate fi înlocuită printr-o ştampilă, o indicaţie a maşinii contabile sau prin orice altă modalitate adecvată.

§ 4 Transportatorul trebuie să certifice pe duplicatul scrisorii de trăsură, în mod adecvat, luarea în primire a mărfii şi trebuie să remită duplicatul expeditorului.

§ 5 Scrisoarea de trăsură nu are valoarea unui conosament.

§ 6 Pentru fiecare expediţie trebuie întocmită o scrisoare de trăsură. Dacă nu există o convenţie contrară între expeditori şi transportator, una şi aceiaşi scrisoare de trăsură se poate referi numai la încărcătura unui singur vagon.

§ 7 În cazul unui transport care circulă pe teritoriul vamal al Comunităţii Europene sau pe teritoriul pe care este aplicată procedura de tranzit comun, fiecare expediţie trebuie să fie însoţită de o scrisoare de trăsură care să corespundă cerinţelor Articolului 7.

§ 8 Asociaţiile internaţionale ale transportatorilor întocmesc modelele uniforme de scrisoare de trăsură de acord cu asociaţiile internaţionale ale clientelei şi cu organismele competente în materie vamală din statele membre, precum şi cu orice organizaţie interguvernamentală de integrare economică regională care are competenţă pentru propria sa legislaţie vamală.

§ 9 Scrisoarea de trăsură, inclusiv duplicatul său, poate fi întocmită sub formă de înregistrare electronică a datelor, care pot fi transformate în semne de scriere lizibile. Procedeele folosite pentru înregistrarea şi tratarea datelor trebuie să fie echivalente din punct de vedere funcţional, îndeosebi în ceea ce priveşte forţa probatorie a scrisorii de trăsură reprezentată de aceste date.

ARTICOLUL 7

Conţinutul scrisorii de trăsură

§ 1 Scrisoarea de trăsură trebuie să conţină următoarele indicaţii:

locul şi data întocmirii sale; numele şi adresa expeditorului;

numele şi adresa transportatorului care a încheiat contractul de transport;

numele şi adresa celui căruia îi este efectiv remisă marfa, dacă acesta nu este transportatorul vizat la litera c);

locul şi data luării în primire a mărfii; locul de livrare;

numele şi adresa destinatarului;

h) denumirea naturii mărfii şi a modului de ambalare, şi, pentru mărfurile periculoase, denumirea prevăzută de Regulamentul privind Transportul International Feroviar al Mărfurilor Periculoase (RID);

i) câtimea coletelor şi însemnele şi numerele specifice necesare identificării expediţiilor de coletărie; vagonului, în cazul transportului în vagoane complete;

J) numărul vagonului, în cazul transportului în vagoane complete;

k) numărul vehiculului feroviar care rulează pe roţi proprii, dacă este predat la transport ca marfa;

l) în plus, în cazul unităţilor de transport intermodal, categoria, numărul sau alte caracteristici necesare identificării lor;

m) masa brută a mărfii sau cantitatea mărfii exprimată sub alte forme;

n) enumerarea detaliată a documentelor cerute de vămi sau de alte autorităţi administrative, anexate la scrisoarea de trăsură sau ţinute la dispoziţia transportatorului, la o autoritate legal desemnată sau la un organ desemnat în contract;

o) tarifele aferente transportului (preţul de transport, tarifele accesorii, tarifele vamale şi alte tarife survenite din momentul încheierii contractului de transport până la livrare), în măsura în care ele trebuie să fie plătite de către destinatar sau orice altă indicaţie că tarifele sunt datorate de către destinatar;

p) indicaţia că transportul este supus, în pofida oricărei clauze contrarii, prezentelor Reguli uniforme.

§ 2 Dacă este cazul, scrisoarea de trăsură trebuie să conţină, în plus, următoarele indicaţii:

în caz de transport care se efectuează de transportatori succesivi, transportatorul care trebuie să livreze marfa, atunci când acesta şi-a dat consimţământul la înscrierea în scrisoarea de trăsură; tarifele pe care expeditorul le ia în sarcina sa; suma rambursului de perceput la livrarea mărfii; valoarea declarată a mărfii şi suma reprezentând interesul special la livrare; termenul convenit în care trebuie efectuat transportul; itinerarul convenit; o listă a documentelor care nu sunt menţionate la § 1, litera n) remise transportatorului; menţiunile expeditorului privind descrierea sigiliilor pe care le-a aplicat pe vagon.

§ 3 Părţile la contractul de transport pot înscrie în scrisoarea de trăsură orice altă menţiune pe care o consideră utilă.

ARTICOLUL 8

Răspunderea pentru menţiunile înscrise în scrisoarea de trăsură

§ 1 Expeditorul răspunde pentru toate cheltuielile şi pagubele suportate de transportator din cauza:

înscrierii de către expeditor în scrisoarea de trăsură, a unor menţiuni incorecte, inexacte, incomplete sau înscrise în altă parte decât în locul rezervat fiecăreia dintre ele, sau a omiterii de către expeditor a unor menţiuni prevăzute de RID.

§ 2 Dacă, la cererea expeditorului, transportatorul înscrie menţiuni în scrisoarea de trăsură, se consideră, până la proba contrară, că el a acţionat în contul expeditorului.

§ 3 Dacă scrisoarea de trăsură nu conţine menţiunile prevăzute la Articolul 7 § 1, litera p), transportatorul este răspunzător pentru orice cheltuieli şi pagube suportate de cel în drept din cauza acestei omisiuni.

ARTICOLUL 9

Mărfuri periculoase

Atunci când expeditorul a omis menţiunile prevăzute de RID, transportatorul poate, în orice moment, potrivit împrejurărilor, să descarce sau să distrugă marfa sau să o facă inofensivă, fără ca aceasta să constituie un motiv de despăgubire, cu excepţia cazului când el a avut cunoştinţă de caracterul periculos al mărfii la luarea sa în primire.

ARTICOLUL 10

Plata tarifelor

§ 1 Dacă nu există o convenţie contrară între expeditor şi transportator, tarifele (preţurile de transport, tarifele accesorii, tarifele vamale şi alte tarife survenite din momentul încheierii contractului de transport până la livrare) sunt plătite de către expeditor.

§ 2 Atunci când, în baza unei convenţii între expeditor şi transportator, tarifele sunt puse în sarcina destinatarului şi când destinatarul nu a retras scrisoarea de trăsură, nici nu şi-a valorificat drepturile în conformitate cu Articolul 17 § 3, nici nu a modificat contractul de transport în conformitate cu Articolul 18, expeditorul rămâne obligat la plata tarifelor.

ARTICOLUL 11

Verificarea

§ 1 Transportatorul are dreptul să verifice, în orice moment, dacă au fost respectate condiţiile de transport şi dacă expediţia corespunde cu menţiunile înscrise în scrisoarea de trăsură de către expeditor. Atunci când verificarea se referă la conţinutul expediţiei, aceasta se face, pe cât posibil în prezenţa celui în drept. În cazul în care acest lucru nu este posibil, transportatorul apelează la doi martori independenţi, în lipsa altor prevederi în legile şi prescripţiile statului în care are loc verificarea.

§ 2 Dacă expediţia nu corespunde cu menţiunile făcute în scrisoarea de trăsură, sau dacă prevederile referitoare la transportul de mărfuri admise în anumite condiţii nu au fost respectate, rezultatul verificării trebuie menţionat pe fila scrisorii de trăsură care însoţeşte marfa şi, dacă transportatorul încă mai deţine duplicatul scrisorii de trăsură şi pe acesta. În acest caz, cheltuielile ocazionate de verificare grevează marfa, dacă ele nu au fost plătite imediat.

§ 3 Atunci când expeditorul efectuează încărcarea, el are dreptul să ceară verificarea de către transportator a stării mărfii şi a ambalajului său, precum şi a exactităţii menţiunilor din scrisoarea de trăsură privind câtimea coletelor, marcajele şi numerele lor, precum şi masa brută sau cantitatea indicată în alt mod. Transportatorul nu este obligat să procedeze la verificare decât dacă are mijloacele adecvate pentru a o face. Transportatorul poate reclama plata cheltuielilor de verificare. Rezultatul verificărilor este consemnat în scrisoarea de trăsură.

ARTICOLUL 12

Forţa probatorie a scrisorii de trăsură

§ 1 Scrisoarea de trăsură face dovadă, până la proba contrară, a încheierii şi a condiţiilor contractului de transport şi a luării în primire a mărfii de către transportator.

§ 2 Atunci când transportatorul a efectuat încărcarea, scrisoarea de trăsură face dovada, până la proba contrară, a stării mărfii şi a ambalajului său indicată în scrisoarea de trăsură sau, în lipsa unor astfel de menţiuni, a aparentei stări bune în momentul luării în primire de către transportator şi a exactităţii enunţurilor scrisorii de trăsură cu privire la câtimea coletelor, mărcile lor şi numerele lor, precum şi la masa brută sau la cantitatea indicată în alt mod.

§ 3 Atunci când expeditorul a efectuat încărcarea, scrisoarea de trăsură face dovada, până la proba contrară, a stării mărfii şi a ambalajului său indicată în scrisoarea de trăsură sau, în lipsa unor astfel de menţiuni, a aparentei stări bune şi a exactităţii menţiunilor enunţate la § 2 numai în cazul în care transportatorul Ie-a verificat şi a înscris în scrisoarea de trăsură rezultatul corespunzător acestei verificări.

§ 4 Totuşi, scrisoarea de trăsură nu este o dovadă în cazul în care ea conţine o rezervă motivată. O rezervă poate fi motivată îndeosebi prin faptul că transportatorul nu are mijloace adecvate pentru a verifica dacă expediţia corespunde menţiunilor înscrise în scrisoarea de trăsură.

ARTICOLUL 13

Încărcarea şi descărcarea mărfii

§ 1 Expeditorul şi transportatorul convin cui îi incumbă încărcarea şi descărcarea mărfii. În lipsa unei astfel de convenţii, încărcarea şi descărcarea îi incumbă transportatorului pentru colete, în timp ce pentru vagoanele complete, încărcarea îi incumbă expeditorului şi descărcarea după livrare, destinatarului.

§ 2 Expeditorul este răspunzător pentru toate consecinţele unei încărcări defectuoase efectuată de el şi trebuie, în special, să repare paguba suferită din această cauză de către transportator. Dovada încărcării defectuoase îi incumbă transportatorului.

ARTICOLUL 14

Ambalajul

Expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru toate pagubele şi cheltuielile care ar avea la origine lipsa sau defectuozitatea ambalajului mărfii, cu excepţia cazului în care defectuozitatea, fiind aparentă sau cunoscută de transportator în momentul luării în primire, transportatorul nu a făcut rezerve asupra acesteia.

ARTICOLUL 15

Îndeplinirea formalităţilor administrative

§ 1 În vederea îndeplinirii formalităţilor cerute de vămi sau de alte autorităţi administrative, care trebuie îndeplinite înaintea livrării mărfii, expeditorul trebuie să anexeze la scrisoarea de trăsură sau să pună la dispoziţia transportatorului documentele necesare şi să-i furnizeze toate informaţiile dorite.

§ 2 Transportatorul nu este obligat să verifice dacă aceste documente şi informaţii sunt exacte sau suficiente. Expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru toate pagubele care ar putea rezulta din lipsa, insuficienţa sau inexactitatea acestor documente şi informaţii, cu excepţia cazului în care vina revine transportatorului.

§ 3 Transportatorul este răspunzător pentru consecinţele pierderii sau utilizării incorecte a documentelor menţionate în scrisoarea de trăsură şi care o însoţesc sau care îi sunt înmânate, cu excepţia cazului când pierderea sau paguba ocazionată de utilizarea incorectă a documentelor a fost cauzată de împrejurări pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea preîntâmpina. Totuşi, eventuala despăgubire nu o poate depăşi pe cea prevăzută în cazul pierderii mărfii.

§ 4 Expeditorul, printr-o menţiune înscrisă în scrisoarea de trăsură, sau destinatarul care dă o dispoziţie în conformitate cu Articolul 18 § 3, poate cere:

a) să asiste el însuşi la îndeplinirea formalităţilor cerute de vămi sau de alte autorităţi administrative, sau să fie reprezentat de un mandatar, pentru a furniza toate informaţiile sau a formula toate observaţiile utile;

să îndeplinească el însuşi formalităţile cerute de vămi sau de alte autorităţi administrative, sau să încredinţeze unui mandatar îndeplinirea lor, în măsura în care legile şi prescripţiile statului în care acestea trebuie efectuate o permit;

să procedeze la plata tarifelor vamale şi a altor tarife, în cazul în care el însuşi sau mandatarul său asistă la îndeplinirea formalităţilor cerute de vămi sau de alte autorităţi administrative, sau le îndeplineşte, în măsura în care legile şi prescripţiile statului în care se efectuează o permit.

În aceste cazuri, nici expeditorul, nici destinatarul care are dreptul de a dispune, nici mandatarul lor nu pot intra în posesia mărfii.

§ 5 Dacă, pentru îndeplinirea formalităţilor cerute de vămi sau de alte autorităţi administrative, expeditorul a desemnat un alt loc în care prescripţiile în vigoare nu permit să fie îndeplinite, sau dacă el a indicat pentru aceste formalităţi orice alt mod de a proceda care nu poate fi executat, transportatorul operează în modul pe care îl consideră cel mai favorabil intereselor persoanei în drept şi comunică expeditorului măsurile luate.

§ 6 Dacă expeditorul a luat asupra sa plata tarifelor vamale, transportatorul poate îndeplini formalităţile vamale la alegere, fie în parcurs, fie la locul de destinaţie.

§ 7 Totuşi, transportatorul poate proceda în conformitate cu § 5 dacă destinatarul nu a retras scrisoarea de trăsură în termenul prevăzut de prescripţiile în vigoare la locul de destinaţie.

§ 8 Expeditorul trebuie să se conformeze prescripţiilor vamale sau ale altor autorităţi administrative cu privire la ambalarea şi protejarea cu prelate a mărfurilor. Dacă expeditorul nu a ambalat sau nu a protejat cu prelate mărfurile conform acestor prescripţii, transportatorul poate să facă el însuşi aceasta; cheltuielile care rezultă de aici grevează marfa.

ARTICOLUL 16

Termene de livrare

§ 1 Expeditorul şi transportatorul convin asupra termenului de livrare. În lipsa unei conveniţi, acest termen nu poate depăşi pe cea care rezultă din aplicarea §§ 2 până la 4.

§ 2 Sub rezerva §§ 3 şi 4, termenele maxime de livrare sunt următoarele:

a) pentru vagoane complete

- termenul de expediere 12 ore,

- termenul de transport, în fracţiuni indivizibile - 24 ore; de 400 km

b) pentru coletărie

- termenul de expediere 24 ore,

- termenul de transport, în fracţiuni indivizibile - 24 ore. de 200 km.

Distanţele se raportează la itinerarul convenit, în lipsa acestuia, la itinerarul cel mai scurt posibil.

§ 3 Transportatorul poate stabili termene suplimentare de o durată

determinată în cazurile următoare:

a) expediţiile sunt transportate pe

- linii al căror ecartament este diferit,

- mare sau căi navigabile interioare,

- o şosea dacă nu există legătură feroviară;

b) circumstanţe extraordinare de natură să determine o dezvoltare anormală a traficului sau dificultăţi anormale pentru exploatare.

Durata termenelor suplimentare trebuie să figureze în Condiţiile generale de transport.

§ 4 Termenul de livrare începe să curgă după luarea în primire a mărfii; el este prelungit cu durata staţionării intervenite fără vină imputabilă transportatorului. Termenul de livrare este suspendat în zilele de duminică şi de sărbători legale.

ARTICOLUL 17

Livrarea

§ 1 Transportatorul trebuie să remită scrisoarea de trăsură şi să livreze marfa destinatarului la locul de livrare prevăzut, contra descărcării şi plăţii creanţelor care rezultă din contractul de transport.

§ 2 Sunt asimilate livrării destinatarului, atunci când sunt efectuate în conformitate cu prescripţiile în vigoare la locul de livrare:

remiterea mărfii autorităţilor vamale sau concesionarea în localurile lor de expediţie sau în antrepozitele lor, când acestea nu se găsesc sub paza transportatorului; antrepozitarea mărfii la transportator sau depozitarea sa la un comisionar-expeditor sau într-un antrepozit public.

§ 3 După sosirea mărfii la locul de livrare, destinatarul poate cere transportatorului să-i remită scrisoarea de trăsură şi să-i livreze marfa. Dacă pierderea mărfii este constatată sau dacă marfa nu a sosit la expirarea termenului prevăzut la Articolul 29 § 1, destinatarul poate valorifica, în nume propriu, împotriva transportatorului, drepturile care rezultă pentru el din contractul de transport.

§ 4 Cel în drept poate refuza acceptarea mărfii, chiar după primirea scrisorii de trăsură şi achitarea creanţelor rezultând din contractul de transport, atât timp cât nu s-a procedat la verificările pe care Ie-a cerut în vederea constatării unei pagube invocate.

§ 5 Pentru surplus, livrarea mărfii este efectuată în conformitate cu prescripţiile în vigoare la locul livrării.

§ 6 Dacă marfa a fost livrată fără încasarea prealabilă a unui ramburs care grevează marfa, transportatorul este obligat să-l despăgubească pe expeditor la concurenţa sumei rambursului, fără a aduce atingere dreptului său de regres împotriva destinatarului.

ARTICOLUL 18

Dreptul de a dispune de marfa

§ 1 Expeditorul are dreptul să dispună de marfa şi să modifice prin dispoziţii ulterioare contractul de transport. Îndeosebi, el poate cere transportatorului:

a) să oprească transportul mărfii;

b) să amâne livrarea mărfii;

c) să livreze marfa la un destinatar diferit de cel înscris în scrisoarea de trăsură;

d) să livreze marfa într-un alt loc decât cel înscris în scrisoarea de trăsură.

§ 2 Dreptul expeditorului, chiar în posesia duplicatului scrisorii de trăsură, de a modifica contractul de transport se stinge în cazurile în care destinatarul:

a retras scrisoarea de trăsură; a acceptat marfa;

şi-a valorificat drepturile în conformitate cu Articolul 17 § 3;

este autorizat, în conformitate cu § 3, să dea dispoziţii; începând din acest moment, transportatorul trebuie să se conformeze dispoziţiilor şi instrucţiunilor destinatarului.

§ 3 Dreptul de a modifica contractul de transport aparţine destinatarului din momentul întocmirii scrisorii de trăsură, dacă pe aceasta nu este făcută de către expeditor o menţiune contrară.

§ 4 Dreptul destinatarului de a modifica contractul de transport se stinge în cazul în care:

a retras scrisoarea de trăsură; a acceptat marfa;

şi-a valorificat drepturile în conformitate cu Articolul 17 § 3;

a prescris în conformitate cu § 5, să se livreze marfa unui terţ şi acesta şi-a valorificat drepturile în conformitate cu Articolul 17 § 3.

§ 5 Dacă destinatarul a prescris să se livreze marfa unui terţ, acesta nu este autorizat să modifice contractul de transport.

ARTICOLUL 19

Exercitarea dreptului de a dispune

§ 1 Atunci când expeditorul sau, în cazul Articolului 18 § 3, destinatarul doreşte să modifice, prin dispoziţii ulterioare, contractul de transport, acesta trebuie să prezinte transportatorului duplicatul scrisorii de trăsură pe care trebuie să fie înscrise modificările.

§ 2 Expeditorul sau, în cazul Articolului 18 § 3, destinatarul trebuie să-l despăgubească pe transportator pentru cheltuielile şi prejudiciile pe care le produce executarea modificărilor ulterioare.

§ 3 Executarea modificărilor ulterioare trebuie să fie posibilă, licită şi raţional exigibilă, în momentul în care dispoziţiile parvin celui care trebuie să le execute şi ea nu trebuie, mai ales, nici să împiedice exploatarea normală a întreprinderii transportatorului, nici să aducă prejudicii expeditorilor sau destinatarilor altor expediţii.

§ 4 Modificările ulterioare nu trebuie să aibă ca efect divizarea expediţiei.

§ 5 Atunci când, în temeiul condiţiilor prevăzute la § 3, transportatorul nu poate executa dispoziţiile pe care le primeşte, el trebuie să anunţe imediat despre aceasta pe cel de la care au provenit dispoziţiile.

§ 6 În caz de culpă a transportatorului, acesta este răspunzător pentru consecinţele neexecutării sau executării defectuoase a unei modificări ulterioare. Totuşi, eventuala despăgubire nu o poate depăşi pe cea prevăzută în caz de pierdere a mărfii.

§ 7 Transportatorul care dă curs modificărilor ulterioare cerute de expeditor, fără să ceară prezentarea duplicatului scrisorii de trăsură, este răspunzător faţă de destinatar pentru paguba care rezultă de aici, dacă duplicatul scrisorii de trăsură i-a fost transmis acestuia din urmă. Totuşi, eventuala despăgubire nu trebuie să o depăşească pe cea prevăzută în caz de pierdere a mărfii.

ARTICOLUL 20

Împiedicări la transport

§ 1 În caz de împiedicare la transport, transportatorul decide dacă este preferabil să transporte din oficiu marfa modificându-i itinerarul, sau dacă este mai convenabil în interesul persoanei în drept să-i ceară instrucţiuni, fumizându-i acestuia toate informaţiile utile de care dispune.

§ 2 Dacă nu este posibilă continuarea transportului, transportatorul cere instrucţiuni celui care are dreptul să dispună de marfa. Dacă transportatorul nu poate obţine instrucţiuni în timp util, el trebuie să ia măsurile pe care le consideră cele mai favorabile intereselor celui care are dreptul să dispună de marfa.

ARTICOLUL 21

Împiedicări la livrare

§ 1 În caz de împiedicare la livrare, transportatorul trebuie să-l prevină fără întârziere pe expeditor şi să îi ceară instrucţiuni, cu excepţia cazului în care, printr-o menţiune în scrisoarea de trăsură, expeditorul a cerut ca marfa să-i fie returnată din oficiu dacă survine o împiedicare la livrare.

§ 2 Când împiedicarea la livrare încetează înaintea sosirii instrucţiunilor expeditorului, marfa este livrată destinatarului. Expeditorul trebuie informat fără întârziere despre aceasta.

§ 3 În caz de refuz al mărfii de către destinatar, expeditorul are dreptul să dea instrucţiuni, chiar daca nu poate prezenta duplicatul scrisorii de trăsură.

§ 4 Când împiedicarea la livrare intervine după ce destinatarul a modificat contractul de transport în conformitate cu Articolul 18 §§ 3 până la 5, transportatorul trebuie să-l informeze pe acest destinatar.

ARTICOLUL 22

Consecinţele împiedicărilor la transport şi la livrare

§ 1 Transportatorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor care îi sunt cauzate de cererea sa de instrucţiuni, executarea instrucţiunilor primite, faptul că instrucţiunile cerute nu îi parvin sau nu îi parvin la timp, faptul că el a luat o decizie conformă cu Articolului 20 § 1, fără să fi cerut instrucţiuni, dacă aceste cheltuieli nu sunt consecinţa greşelii sale. Îndeosebi el poate percepe preţul de transport aplicabil pe itinerarul respectiv şi dispune asupra termenelor care corespund acestuia din urmă.

§ 2 În cazurile prevăzute la Articolul 20 § 2 şi la Articolul 21 § 1, transportatorul poate descărca imediat marfa pe cheltuiala persoanei în drept; după descărcare, transportul este considerat încheiat. Transportatorul îşi asumă atunci paza mărfii în contul persoanei în drept El poate, totuşi, încredinţa marfa unui terţ şi atunci nu mai este răspunzător decât pentru alegerea judicioasă a acestui terţ. Marfa rămâne grevată de creanţele care rezultă din contractul de transport şi de orice alte cheltuieli.

§ 3 Transportatorul poate proceda la vânzarea mărfii, fără a aştepta instrucţiunile persoanei în drept, când natura perisabilă sau starea mărfii o justifică sau când cheltuielile cu paza sunt disproporţionate în raport cu valoarea mărfii. În celelalte cazuri el poate, de asemenea, proceda la vânzare dacă, într-un interval de timp rezonabil, nu a primit de la persoana în drept instrucţiuni contrare a căror executare poate fi cerută în mod echitabil.

§ 4 Dacă marfa a fost vândută, produsul vânzării, după scăderea cheltuielilor care grevează marfa, trebuie pus la dispoziţia persoanei în drept. Dacă produsul este inferior acestor cheltuieli expeditorul trebuie să plătească diferenţa.

§ 5 Procedura în caz de vânzare este stabilită de legile şi prescripţiile în vigoare la locul unde se găseşte marfa, sau de uzanţele acestui loc.

§ 6 Dacă, în caz de împiedicare la transport sau la livrare, expeditorul nu dă instrucţiuni în timp util şi dacă împiedicarea la transport sau la livrare nu poate fi suprimată în conformitate cu §§ 2 şi 3, transportatorul poate înapoia marfa expeditorului sau, dacă se justifică, să o distrugă, pe cheltuiala acestuia din urmă.

Titlul III

Răspunderea

ARTICOLUL 23

Bazele răspunderii

§ 1 Transportatorul este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii, survenite din momentul luării în primire a mărfii până la livrare, precum şi pentru paguba care rezultă din depăşirea termenului de livrare, oricare ar fi infrastructura feroviară utilizată.

§ 2 Transportatorul este descărcat de această răspundere în măsura în care pierderea, avaria sau depăşirea termenului de livrare a avut drept cauză o greşeală a persoanei în drept, o dispoziţie a acestuia care nu rezultă dintr-o greşeală a transportatorului, un viciu propriu al mărfii (deteriorare interioară, deşeu, etc.) sau din împrejurări pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu putea să le preîntâmpine.

§ 3 Transportatorul este exonerat de această răspundere în măsura în care pierderea sau avaria rezultă din riscuri specifice inerente unuia sau mai multor fapte de mai jos: transport efectuat în vagon descoperit, în baza condiţiilor generale de transport, sau când acesta a fost în mod expres convenit şi înscris în scrisoarea de trăsură; sub rezerva pagubelor care le-ar suferi ca urmare a influentelor atmosferice, nu sunt considerate ca fiind transportate în vagon descoperit, mărfurile transportate în unităţi de transport intermodal şi în vehicule rutiere închise transportate pe vagoane; dacă, pentru transportul mărfurilor în vagoane descoperite, expeditorul utilizează prelate, transportatorul îşi asumă aceeaşi răspundere ca aceea care îi incumbă pentru transportul în vagoane descoperite fără prelate, chiar dacă este vorba de mărfuri care, în conformitate cu Condiţiilor generale de transport, nu sunt transportate în vagoane descoperite; lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin natura lor la pierderi sau avarii, atunci când ele nu sunt ambalate sau sunt ambalate în mod necorespunzător; încărcarea mărfurilor de către expeditor sau descărcarea de către destinatar; natura anumitor mărfuri expuse din cauze inerente naturii lor la pierdere totală sau parţială sau la avarie, mai ales prin spargere, ruginire, deteriorare interioară şi spontană, deshidratare, diminuare; desemnare sau numerotare incorectă, inexactă sau incompletă a coletelor; transport de animale vii; transport care, în baza prevederilor aplicabile sau a convenţiilor între expeditor şi transportator şi indicate în scrisoarea de trăsură, trebuie efectuat sub escortă, dacă pierderea sau avaria rezultă dintr-un risc pe care escorta avea ca scop să-l evite.

ARTICOLUL 24

Răspunderea în caz de transport al vehiculelor feroviare ca marfa

§ 1 În cazul transportului de vehicule feroviare care rulează pe roţi proprii şi care sunt predate la transport ca marfa, transportatorul răspunde pentru paguba care rezultă din pierderea sau din avaria vehiculului sau a pieselor sale, survenite începând de la luarea în primire până la livrare, precum şi pentru paguba care rezultă din depăşirea termenului de livrare, dacă nu dovedeşte că paguba nu rezultă din vina sa.

§ 2 Transportatorul nu răspunde pentru paguba care rezultă din pierderea accesoriilor care nu sunt înscrise pe cele două părţi ale vehiculului sau nu sunt menţionate pe inventarul care îl însoţeşte.

ARTICOLUL 25

Sarcina probei

§ 1 Probarea faptului că pierderea, avaria sau depăşirea termenului de livrare a avut drept cauză una din faptele prevăzute la Articolul 23 § 2 incumbă transportatorului.

§ 2 Atunci când transportatorul stabileşte că pierderea sau avaria a putut rezulta, dat fiind circumstanţele de fapt, dintr-unul sau mai multe din riscurile specifice prevăzute la Articolul 23 § 3, există prezumţia că ea rezultă din acestea. Persoana în drept îşi păstrează totuşi dreptul de a dovedi că paguba nu a fost cauzată în totalitate sau în parte de unul din aceste riscuri.

§ 3 Prezumţia potrivit § 2 nu este aplicabilă în cazul prevăzut la Articolul 23 § 3, litera a) dacă este vorba de o pierdere de valoare neobişnuită sau de pierdere de colete.

ARTICOLUL 26

Transportatori succesivi

Când un transport care face obiectul unui contract de transport unic este efectuat de mai mulţi transportatori succesivi, fiecare transportator, luând în sarcină marfa cu scrisoarea de trăsură, participă la contractul de transport conform stipulaţiilor din scrisoarea de trăsură şi îşi asumă obligaţiile care decurg din acestea. În acest caz, fiecare transportator răspunde pentru executarea transportului pe parcursul total până la livrare.

ARTICOLUL 27

Transportator substituit

§ 1 Atunci când transportatorul a încredinţat, în totalitate sau în parte, executarea transportului unui transportator substituit, care îşi exercită sau nu un drept ce îi revine prin contractul de transport, transportatorul rămâne, totuşi, răspunzător pentru întregul transport.

§ 2 Toate prevederile prezentelor Reguli uniforme care stabilesc răspunderea transportatorului se aplică de asemenea răspunderii transportatorului substituit pentru transportul efectuat prin grija sa. Prevederile Articolelor 36 şi 41 se aplică atunci când este intentată o acţiune în justiţie împotriva agenţilor şi tuturor celorlalte persoane la serviciile cărora recurge transportatorul substituit pentru executarea transportului.

§ 3 Orice convenţie specifică prin care transportatorul îşi asumă obligaţii care nu-1 incumbă în baza prezentelor Reguli uniforme, sau renunţă la drepturile care îi sunt conferite de aceste Reguli uniforme, este fără efect faţă de transportatorul substituit care nu Ie-a acceptat în mod expres şi în scris. Indiferent de faptul că transportatorul substituit a acceptat sau nu această convenţie, transportatorul rămâne totuşi legat prin obligaţiile sau renunţările care rezultă dintr-o astfel de convenţie specifică.

§ 4 Atunci când şi în măsura în care transportatorul şi transportatorul substituit sunt răspunzători, răspunderea lor este solidară.

§ 5 Suma totală a despăgubirilor datorate de transportator, transportatorul substituit, precum şi de agenţii lor şi de celelalte persoane la serviciile cărora ei recurg pentru executarea transportului, nu poate depăşi limitele prevăzute în prezentele Reguli uniforme.

§ 6 Prezentul Articol nu aduce atingere drepturilor de regres care pot exista între transportator şi transportatorul substituit.

ARTICOLUL 28

Prezumţia de pagubă în caz de reexpediere

§ 1 Atunci când un transport expediat în conformitate cu prezentele Reguli uniforme a făcut obiectul unei reexpedieri supuse aceloraşi Reguli şi când o pierdere parţială sau o avarie a fost constatată după această reexpediere, există prezumţia că ea a fost produsă pe durata ultimului contract de transport, dacă expediţia a rămas sub paza transportatorului şi a fost reexpediată aşa cum a sosit la locul de reexpediere.

§ 2 Această prezumţie este, de asemenea, aplicabilă atunci când contractul de transport anterior reexpedierii nu era supus prezentelor Reguli uniforme, dacă acestea ar fi fost aplicate în caz de expediere directă între primul loc de expediere şi ultimul loc de destinaţie.

§ 3 De altfel această prezumţie este aplicabilă când contractul de transport anterior reexpedierii era supus unei convenţii privind transportul internaţional feroviar direct de mărfuri şi de natură comparabilă prezentelor Reguli uniforme, şi atunci când această convenţie conţine o aceeaşi prezumţie de drept în favoarea transporturilor expediate în conformitate cu aceste Reguli uniforme.

ARTICOLUL 29

Prezumţia de pierdere a mărfii

§ 1 Persoana în drept poate, fără a trebui să furnizeze alte probe, să considere marfa pierdută când ea nu a fost livrată destinatarului sau ţinută la dispoziţia sa în cele treizeci de zile care urmează expirării termenelor de livrare.

§ 2 Persoana în drept, primind plata despăgubirii pentru marfa pierdută, poate solicita în scris să fie informat fără întârziere, în cazul în care marfa este regăsită în cursul anului care urmează plăţii despăgubirii. Transportatorul răspunde în scris acestei solicitări.

§ 3 În cele treizeci de zile care urmează primirii înştiinţării în baza § 2, persoana în drept poate solicita ca marfa să-i fie livrată contra plăţii creanţelor rezultând din scrisoarea de trăsură şi contra restituirii despăgubirii primite din care se scad, dacă este cazul, cheltuielile care ar fi fost incluse în această despăgubire. Totuşi, el îşi păstrează drepturile la despăgubire pentru depăşirea termenului de livrare prevăzut la Articolele 33 şi 35.

§ 4 În lipsa solicitării prevăzute la § 2 sau a instrucţiunilor date în termenul prevăzut la § 3, sau dacă marfa este regăsită la mai mult de un an de la plata despăgubirii, transportatorul dispune în conformitate cu legile şi prescripţiile în vigoare din locul în care se găseşte marfa.

ARTICOLUL 30

Despăgubire în caz de pierdere

§ 1 În caz de pierdere totală sau parţială a mărfii, transportatorul trebuie să plătească, excluzând orice alte daune-interese, o despăgubire calculată după cursul la bursă, sau în lipsa acestuia, după preţul curent de pe piaţă, iar în lipsa ambelor, după valoarea uzuală a mărfurilor de aceeaşi natură şi calitate, în ziua şi locul unde marfa a fost luată în primire.

§ 2 Despăgubirea nu poate depăşi 17 unităţi de cont per kilogramul lipsă din masa brută.

§ 3 În caz de pierdere a unui vehicul feroviar care rulează pe roţi proprii şi care este predat la transport ca marfa, sau a unei unităţi de transport intermodal, sau a părţilor lor, despăgubirea este limitată, excluzând orice alte daune-interese, la valoarea uzuală a vehiculului sau a unităţii de transport intermodal sau a pieselor lor, în locul şi momentul pierderii. Dacă este imposibil să se constate în ziua sau la locul pierderii, despăgubirea este limitată la valoarea uzuală în ziua şi locul luării în primire.

§ 4 Transportatorul trebuie să restituie în plus preţul de transport, tarifele de vamă achitate şi celelalte sume cheltuite în legătură cu transportul mărfii pierdute, cu excepţia drepturilor de accize aplicate mărfurilor care circulă sub o procedură de suspendare a unor astfel de obligaţii.

ARTICOLUL 31

Răspunderea în cazul pierderii de greutate în parcurs

§ 1 În legătură cu mărfurile care, prin natura lor, suferă în general o pierdere de greutate în parcurs datorată transportului, transportatorul nu răspunde decât pentru partea de pierdere care depăşeşte, oricare ar fi parcursul efectuat, toleranţele de mai jos: două procente din masă pentru mărfurile lichide sau predate la transport în stare umedă; un procent din masă pentru mărfurile uscate.

§ 2 Limita de răspundere prevăzută la § 1 nu poate fi invocată dacă se probează, date fiind circumstanţele de fapt, că pierderea nu rezultă din cauze care justifică toleranţa.

§ 3 În cazul în care mai multe colete sunt transportate cu o singură scrisoare de trăsură, pierderea de greutate în parcurs este calculată pentru fiecare colet atunci când masa sa la plecare este indicată separat în scrisoarea de trăsură sau poate fi constatată într-un alt mod.

§ 4 În caz de pierdere totală a mărfii sau în caz de pierdere de colete, la calculul despăgubirii nu se face nici o reducere care rezultă din pierderea de greutate în parcurs.

§ 5 Acest Articol nu derogă de la Articolele 23 şi 25.

ARTICOLUL 32

Despăgubire în caz de avarie

§ 1 În caz de avarie a mărfii, transportatorul trebuie să plătească, excluzând orice alte daune-interese, o despăgubire echivalentă cu deprecierea mărfii. Suma despăgubirii este calculată aplicând la valoarea mărfii definită în conformitate cu Articolul 30, procentajul de depreciere constatat la locul de destinaţie.

§ 2 Despăgubirea nu poate depăşi:

valoarea pe care ar fi atins-o în caz de pierdere totală, dacă expediţia este depreciată în totalitate prin avariere;

valoarea pe care ar fi atins-o în caz de pierdere a părţii depreciate, dacă numai o parte a expediţiei este depreciată prin avariere.

§ 3 În caz de avarie asupra unui vehicul feroviar care rulează pe roţi proprii şi care este predat la transport ca marfa, sau a unei unităţi de transport intermodal, sau piese ale lor, despăgubirea este limitată, excluzând orice alte daune-interese, la costul de repunere în funcţiune. Despăgubirea nu poate depăşi suma datorată în caz de pierdere.

§ 4 Transportatorul trebuie, să restituie în plus, în proporţia stabilită la § 1, tarifele prevăzute la Articolul 30 § 4.

ARTICOLUL 33

Despăgubirea în caz de depăşire a termenului de livrare

§ 1 Dacă din depăşirea termenului de livrare rezultă o pagubă, inclusiv o avarie, transportatorul trebuie să plătească o despăgubire care nu poate depăşi de patru ori preţul de transport.

§ 2 În caz de pierdere totală a mărfii, despăgubirea prevăzută la § 1 nu se cumulează cu cea prevăzută la Articolul 30.

§ 3 În caz de pierdere parţială a mărfii, despăgubirea prevăzută la § 1 nu poate depăşi de patru ori preţul de transport al părţii nepierdute a expediţiei.

§ 4 În caz de avarie a mărfii, care nu rezultă din depăşirea termenului de livrare, despăgubirea prevăzută la § 1 se cumulează, dacă este cazul, cu cea prevăzută la Articolul 32.

§ 5 În nici un caz, cumulul despăgubirii prevăzut la § 1 cu cel prevăzut la Articolele 30 şi 32 nu poate depăşi plata unei despăgubiri care ar fi datorată în caz de pierdere totală a mărfii.

§ 6 Atunci când, în conformitate cu Articolul 16 § 1, termenul de livrare este stabilit prin convenţie, aceasta poate prevedea şi alte modalităţi de despăgubire decât cele prevăzute la § 1. Dacă, în acest caz, termenele de livrare prevăzute la Articolul 16 §§ 2 până la 4 sunt depăşite, persoana în drept poate pretinde fie despăgubirea prevăzută prin convenţia mai sus menţionată, fie cea prevăzută la §§ 1 până la 5.

ARTICOLUL 34

Despăgubirea în caz de declarare a valorii

Expeditorul şi transportatorul pot conveni ca expeditorul să declare în scrisoarea de trăsură o valoare a mărfii care depăşeşte limita menţionată la Articolul 30 § 2. În acest caz, suma declarată se substituie acestei limite.

ARTICOLUL 35

Despăgubirea în caz de declarare a interesului la livrare

Expeditorul şi transportatorul pot conveni ca expeditorul să înscrie în scrisoarea de trăsură suma în cifre a unui interes special la livrare, în caz de pierdere sau avarie şi depăşirea termenului de livrare. În caz de declarare a interesului la livrare, poate fi cerută, pe lângă despăgubirile prevăzute la Articolele 30, 32 şi 33, repararea pagubei suplimentare probate până la concurenţa sumei declarate.

ARTICOLUL 36

Decăderea din dreptul de a invoca limitele de răspundere

Limitele de răspundere prevăzute la Articolul 15 § 3, Articolul 19 §§ 6 şi 7, Articolul 30 şi Articolele 32 până la 35 nu se aplică, dacă este dovedit că paguba rezultată în urma unui act sau unei omisiuni comisă de transportator, fie cu intenţia de a provoca o astfel de pagubă, fie în mod temerar şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta, probabil, o astfel de pagubă.

ARTICOLUL 37

Convertire şi dobânzi

§ 1 Atunci când calculul despăgubirii implică convertirea sumelor exprimate în unităţi monetare străine, aceasta este făcută potrivit cursului din ziua şi din locul plăţii despăgubirii.

§ 2 Persoana în drept poate pretinde dobânzi la despăgubire, calculate la cinci procente pe an, începând din ziua reclamaţiei prevăzute la Articolul 43 sau, dacă nu a existat o astfel de reclamaţie, din ziua acţionării în justiţie.

§ 3 Dacă persoana în drept nu remite transportatorului, într-un termen convenabil care îi este fixat, piesele justificative necesare pentru lichidarea definitivă a reclamaţiei, dobânzile nu curg între expirarea termenului fixat şi remiterea efectivă a acestor piese.

ARTICOLUL 38

Răspunderea în traficul cale ferată-mare

§ 1 În transporturile cale ferată-mare care circulă pe liniile maritime prevăzute la Articolul 24 § 1 al Convenţiei, fiecare stat membru poate, cerând ca menţiunea utilă să fie făcută pe lista liniilor supusă prezentelor Reguli uniforme, să adauge ansamblul cauzelor de exonerare de mai jos la cele prevăzute la Articolul 23:

incendiul, cu condiţia ca transportatorul să facă dovada că acesta nu a fost cauzat de acţiunile sale sau din vina sa, de cele ale căpitanului, marinarilor, pilotului sau ale agenţilor săi;

salvare sau tentativă de salvare a unor vieţi omeneşti sau a unor bunuri pe mare; încărcarea mărfii pe puntea navei, cu condiţia ca ea să fi fost încărcată pe punte cu acordul expeditorului menţionat în scrisoarea de trăsură şi ca ea să nu fie pe vagon;

d) pericole sau accidente ale mării sau ale altor ape navigabile.

§ 2 Transportatorul nu se poate prevala de cauzele de exonerare prevăzute la § 1, decât dacă face dovada că pierderea, avaria sau depăşirea termenului de livrare a survenit pe parcursul maritim, de la încărcarea mărfii la bordul navei până la descărcarea sa de pe navă.

§ 3 Atunci când transportatorul se prevalează de cauzele de exonerare prevăzute la § 1, el rămâne totuşi răspunzător dacă persoana în drept face dovada că pierderea, avaria sau depăşirea termenului de livrare este datorată unei greşeli a transportatorului, căpitanului, marinarilor, pilotului sau agenţilor transportatorului.

§ 4 Atunci când acelaşi parcurs maritim este deservit de mai mulţi operatori înscrişi pe lista liniilor, în conformitate cu Articolul 24 § 1 al Convenţiei, regimul de răspundere aplicabil acestui parcurs trebuie să fie acelaşi pentru toţi aceşti operatori. În plus, atunci când aceşti operatori au fost înscrişi pe listă la solicitarea mai multor state membre, adoptarea acestui regim trebuie, în prealabil, să facă obiectul unui acord între aceste state.

§ 5 Măsurile luate în conformitate cu §§ 1 şi 4 sunt comunicate secretarului general. Ele intră în vigoare, cel mai curând, la expirarea unui interval de treizeci de zile începând de la data la care secretarul general notifică aceste măsuri celorlalte state membre. Expediţiile aflate în parcurs nu sunt afectate de măsurile respective.

ARTICOLUL 39

Răspunderea în caz de accident nuclear

Transportatorul este absolvit de răspunderea care îl incumbă în baza prezentelor Reguli uniforme pentru paguba cauzată de un accident nuclear când cel care exploatează o instalaţie nucleară sau o altă persoană care îi este substituită este răspunzătoare pentru această pagubă, ca urmare a legilor şi prescripţiilor unui stat care stabilesc răspunderea în domeniul energiei nucleare.

ARTICOLUL 40

Persoane pentru care răspunde transportatorul

Transportatorul răspunde pentru agenţii săi şi pentru alte persoane la serviciile cărora recurge pentru executarea transportului atunci când aceşti agenţi sau aceste alte persoane acţionează în exerciţiul funcţiunii lor. Gestionarii infrastructurii feroviare pe care este efectuat transportul sunt consideraţi drept persoane la ale căror servicii transportatorul recurge pentru executarea transportului.

ARTICOLUL 41

Alte acţiuni în justiţie

§ 1 În toate cazurile în care se aplică prezentele Reguli uniforme, orice acţiune în justiţie privind răspunderea, sub orice fel de titlu, nu poate fi introdusă împotriva transportatorului decât în condiţiile şi limitările acestor Reguli uniforme.

§ 2 Acelaşi lucru este valabil pentru orice acţiune în justiţie introdusă împotriva agenţilor şi a altor persoane faţă de care transportatorul este răspunzător în baza Articolului 40.

Titlul IV

Exercitarea drepturilor

ARTICOLUL 42

Proces-verbal de constatare

§ 1 Atunci când pierderea parţială sau avaria este descoperită sau presupusă de transportator, sau a cărei existenţă este susţinută de persoana în drept, transportatorul trebuie să întocmească fără întârziere şi, dacă este posibil, în prezenţa persoanei în drept, un proces-verbal care constată, în conformitate cu natura pagubei, starea mărfii, masa sa şi, pe cât posibil, importanţa pagubei, cauza şi momentul în care s-a produs.

§ 2 O copie a procesului-verbal de constatare trebuie să fie remisă gratuit persoanei în drept.

§ 3 Atunci când persoana în drept nu acceptă constatările procesului-verbal, el poate solicita ca starea şi masa mărfii, precum şi cauza şi valoarea pagubelor să fie constatate de un expert numit de părţile la contractul de transport sau pe cale judecătorească. Procedura este supusă legilor şi prescripţiilor statului unde a avut loc constatarea.

ARTICOLUL 43

Reclamaţii

§ 1 Reclamaţiile referitoare la contractul de transport trebuie să fie adresate în scris transportatorului împotriva căruia poate fi introdusă acţiunea în justiţie.

§ 2 Dreptul de a prezenta reclamaţie aparţine persoanelor care au dreptul de a-1 acţiona injustiţie pe transportator.

§ 3 Pentru a prezenta reclamaţia, expeditorul trebuie să prezinte duplicatul scrisorii de trăsură. În lipsa acestuia el trebuie să prezinte autorizarea destinatarului sau să aducă dovada că acesta a refuzat expediţia.

§ 4 Pentru a prezenta reclamaţia, destinatarul trebuie să prezinte scrisoarea de trăsură, dacă aceasta i-a fost remisă.

§ 5 Scrisoarea de trăsură, duplicatul şi celelalte piese pe care persoana în drept consideră necesar să le anexeze reclamaţiei trebuie să fie prezentate fie în original, fie în copii dacă este cazul, a căror conformitate este legal certificată, dacă transportatorul o cere.

§ 6 În cursul soluţionării reclamaţiei, transportatorul poate solicita prezentarea scrisorii de trăsură în original, a duplicatului sau a buletinului de ramburs, pentru a înscrie în acestea constatările soluţionării.

ARTICOLUL 44

Persoane care pot introduce o acţiune în

justiţie împotriva transportatorului

§ 1 Sub rezerva §§ 3 şi 4, acţiunile injustiţie care izvorăsc din contractul de transport pot fi introduse de către:

a) expeditor, până în momentul în care destinatarul a retras scrisoarea de trăsură, a acceptat marfa, sau şi-a valorificat drepturile care îi revin în baza Articolului 17 § 3 sau Articolului 18 § 3;

b) destinatar, începând din momentul în care a retras scrisoarea de trăsură, a acceptat marfa, sau şi-a valorificat drepturile care îi revin în baza Articolului 17 § 3 sau Articolul 18 §3.

§ 2 Dreptul destinatarului de a introduce o acţiune în justiţie este stins din momentul în care persoana desemnată de destinatar în conformitate cu Articolul 18 § 5 a retras scrisoarea de trăsură, a acceptat marfa sau şi-a valorificat drepturile care-i revin în baza Articolului 17 § 3.

§ 3 Acţiunea în justiţie pentru recuperarea unei sume plătite în baza contractului de transport nu poate fi introdusă decât de cel care a efectuat plata.

§ 4 Acţiunea în justiţie referitoare la rambursări nu poate fi introdusă decât de expeditor.

§ 5 Pentru a introduce o acţiune în justiţie, expeditorul trebuie să prezinte duplicatul scrisorii de trăsură. În lipsa acestuia, el trebuie să prezinte autorizarea destinatarului, sau să facă dovada că acesta a refuzat marfa. Dacă este necesar, expeditorul trebuie să facă dovada lipsei sau pierderii scrisorii de trăsură.

§ 6 Pentru a introduce o acţiune în justiţie, destinatarul trebuie să prezinte scrisoarea de trăsură, dacă aceasta i-a fost remisă.

ARTICOLUL 45

Transportatori împotriva cărora se poate introduce o acţiune în justiţie

§ 1 Acţiunile în justiţie care izvorăsc din contractul de transport pot fi introduse sub rezerva §§ 3 şi 4 numai împotriva primului sau al ultimului transportator, sau a celui care a executat partea de transport în cursul căreia s-a produs faptul generator al acţiunii injustiţie.

§ 2 Atunci când în cazul transporturilor executate de către transportatori succesivi, transportatorul care trebuie să livreze marfa este înscris cu consimţământul său în scrisoarea de trăsură, acesta poate fi acţionat în justiţie în conformitate cu § 1, chiar dacă el n-a primit nici marfa, nici scrisoarea de trăsură.

§ 3 Acţiunea injustiţie pentru recuperarea unei sume plătite în baza unui contract de transport poate fi introdusă împotriva transportatorului care a perceput această sumă, sau împotriva celui în beneficiul căruia a fost percepută suma.

§ 4 Acţiunea în justiţie privind rambursarea poate fi introdusă numai împotriva transportatorului care a luat în primire marfa la locul de expediere.

§ 5 Acţiunea în justiţie poate fi introdusă împotriva unui transportator, altul decât cei specificaţi la §§ 1 până la 4, atunci când aceasta este prezentată ca cerere reconvenţională sau ca excepţie în instanţă referitoare la o cerere principală bazată pe acelaşi contract de transport.

§ 6 În măsura în care prezentele Reguli uniforme se aplică transportatorului substituit, acesta poate fi de asemenea acţionat injustiţie.

§ 7 Dacă reclamantul are de ales între mai mulţi transportatori, dreptul său de opţiune se stinge în momentul în care acţiunea în justiţie este intentată împotriva unuia dintre aceştia; acest lucru este valabil şi dacă reclamantul are de ales între unul sau mai mulţi transportatori şi un transportator substituit.

ARTICOLUL 46

Instanţa

§ 1 Acţiunile în justiţie bazate pe prezentele Reguli uniforme pot fi introduse în faţa organelor jurisdicţionale competente ale statelor membre desemnate de comun acord de către părţi, sau în faţa instanţei judecătoreşti din statul pe al cărui teritoriu: pârâtul îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită, sediul principal sau sucursala sau agenţia care a încheiat contractul de transport, sau este situat locul de luare în primire a mărfii sau cel prevăzut pentru livrare.

Alte instanţe nu pot fi sesizate.

§ 2 Atunci când o acţiune în justiţie fondată pe prezentele Reguli uniforme este introdusă în instanţă în faţa unui organ jurisdicţional competent, în condiţiile prevăzute la § 1, sau când într-un astfel de litigiu a fost pronunţată o sentinţă de către o astfel de instanţă, nu poate fi introdusă nici o nouă acţiune în justiţie pentru aceeaşi cauză între aceleaşi părţi, decât dacă decizia instanţei în faţa căreia a fost introdusă prima acţiune în justiţie nu este susceptibilă de a fi executată în statul în care noua acţiune în justiţie este introdusă.

ARTICOLUL 47

Stingerea acţiunii în justiţie

§ 1 Acceptarea mărfii de către persoana în drept stinge orice acţiune injustiţie împotriva transportatorului izvorâtă din contractul de transport, în caz de pierdere parţială, avarie sau depăşire a termenului de livrare.

§ 2 Totuşi, acţiunea injustiţie nu este stinsă:

a) în caz de pierdere parţială sau avarie, dacă

pierderea sau avaria a fost constatată în conformitate cu Articolul 42 înaintea acceptării mărfii de către persoana în drept;

constatarea care ar fi trebuit să fie făcută în conformitate cu Articolul 42 nu a fost omisă decât din greşeala transportatorului;

b) în caz de pagubă neaparentă a cărei existenţă este constatată după acceptarea mărfii de către persoana în drept, dacă acesta

1. cere constatarea în conformitate cu Articolul 42 imediat după descoperirea pagubei şi cel mai târziu în cele şapte zile care urmează acceptării mărfii, şi

2. dovedeşte în plus că paguba s-a produs între luarea în primire a mărfii şi livrare;

în caz de depăşire a termenului de livrare, dacă persoana în drept şi-a valorificat drepturile, în şaizeci de zile, împotriva unuia din transportatorii vizaţi la Articolul 45 § 1; dacă persoana în drept dovedeşte că paguba a rezultat în urma unui act sau unei omisiuni comise fie cu intenţia de a provoca astfel de pagubă, fie în mod temerar şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta, probabil, o astfel de pagubă.

§ 3 Dacă marfa a fost reexpediată conform Articolului 28, acţiunile în justiţie în caz de pierdere parţială sau avarie izvorâte dintr-unul din contractele de transport anterioare se sting ca şi cum ar fi vorba de un contract unic.

ARTICOLUL 48

Termenul de prescripţie

§ 1 Termenul de prescripţie pentru acţiunea în justiţie izvorâtă din contractul de transport este de un an. Totuşi, termenul de prescripţie este de doi ani dacă este vorba de o acţiune în justiţie:

de transferare a unui ramburs perceput de la destinatar de către transportator;

de transferare a unei sume provenite dintr-o vânzare efectuată de către transportator;

să recupereze încasările unei vânzări efectuate de către transportator;

pentru o pagubă care a rezultat în urma unui act sau unei omisiuni comise fie cu intenţia de a provoca o astfel de pagubă, fie în mod temerar şi în cunoştinţă de cauză că ar rezulta, probabil, o astfel de pagubă;

bazată pe unul din contractele de transport anterioare reexpedierii, în cazul prevăzut la Articolul 28.

§ 2 Termenul de prescripţie curge pentru acţiunea injustiţie:

de despăgubire pentru pierdere totală, din a treizecia zi care urmează expirării termenului de livrare;

de despăgubire pentru pierdere parţială, avarie sau depăşire a termenului de livrare, din ziua în care a avut loc livrarea;

în toate celelalte cazuri, din ziua în care dreptul de acţiune injustiţie poate fi exercitat, ziua indicată drept punct de plecare al termenului de prescripţie nu este niciodată cuprinsă în termen.

§ 3 Termenul de prescripţie este suspendat de o reclamaţie scrisă în conformitate cu Articolului 43, până în ziua în care transportatorul respinge reclamaţia în scris şi restituie piesele care au fost anexate la aceasta. În caz de acceptare parţială a reclamaţiei, termenul de prescripţie îşi reia cursul pentru partea reclamaţiei care rămâne în litigiu. Sarcina probei primirii reclamaţiei sau a răspunsului şi cea a restituirii pieselor sunt în sarcina părţii care invocă acest fapt. Termenul de prescripţie nu suspendă reclamaţiile ulterioare care au acelaşi obiect.

§ 4 Acţiunea în justiţie prescrisă nu mai poate fi exercitată, chiar sub forma unei cereri reconvenţionale sau a unei excepţii.

§ 5 Pe de altă parte, suspendarea şi întreruperea termenului de prescripţie sunt reglementate de legislaţia naţională.

Titlul V

Raporturi între transportatori

ARTICOLUL 49

Decontul

§ 1 Oricare transportator care a încasat, fie la plecare, fie la destinaţie tarifele sau alte creanţe care rezultă din contractul de transport, sau care ar fi trebuit să încaseze aceste tarife sau alte creanţe, trebuie să plătească transportatorilor interesaţi partea care le revine. Modalităţile de plată sunt stabilite prin convenţii între transportatori.

§ 2 Prevederile Articolului 12 se aplică relaţiilor între transportatori succesivi.

ARTICOLUL 50

Dreptul de recurs

§ 1 Transportatorul care a plătit o despăgubire în baza prezentelor Reguli uniforme, are dreptul de recurs împotriva transportatorilor care au participat la transport în conformitate cu prevederile următoare:

transportatorul care a cauzat paguba este singurul răspunzător pentru aceasta; atunci când paguba a fost cauzată de mai mulţi transportatori, fiecare din ei răspunde pentru paguba pe care a cauzat-o; dacă diferenţierea este imposibilă, despăgubirea este repartizată între ei în conformitate cu litera c);

c) dacă nu se poate dovedi care din transportatori a cauzat paguba, despăgubirea este repartizată între toţi transportatorii care au participat la transport, cu excepţia celor care dovedesc că paguba nu a fost cauzată de ei; repartiţia este făcută proporţional cu partea de remuneraţie a transportului care revine fiecăruia dintre transportatori.

§ 2 În caz de insolvabilitate a unuia dintre aceşti transportatori, partea care îi incumbă şi nu este plătită de el este repartizată între toţi ceilalţi transportatori care au participat la transport, proporţional cu partea din remunerarea transportului care revine fiecăruia dintre ei.

ARTICOLUL 51

Procedura de recurs

§ 1 Temeiul plăţii efectuate de transportatorul care exercită dreptul de recurs în baza Articolului 50 nu poate fi contestat de transportatorul împotriva căruia este exercitată acţiunea în recurs, atunci când despăgubirea a fost fixată în instanţă şi când acest ultim transportator, citat în mod legal, a fost pus în situaţia să intervină în proces. Tribunalul, sesizat prin acţiunea principală în justiţie, stabileşte termenele acordate pentru citare şi pentru cererea de intervenţie.

§ 2 Transportatorul care îşi exercită dreptul de recurs trebuie să-şi prezinte cererea la una şi aceeaşi instanţă împotriva tuturor transportatorilor cu care este în litigiu, sub sancţiunea de a pierde dreptul de recurs împotriva celor pe care nu i-ar cita.

§ 3 Tribunalul trebuie să se pronunţe în una şi aceeaşi hotărâre judecătorească asupra tuturor acţiunilor în recurs de care a fost sesizat.

§ 4 Transportatorul care doreşte să-şi valorifice dreptul său de recurs poate sesiza instanţele judecătoreşti ale statului pe teritoriul căruia unul dintre transportatorii care au participat la transport îşi are sediul principal sau sucursala sau agenţia care a încheiat contractul de transport.

§ 5 Atunci când acţiunea în justiţie trebuie introdusă împotriva mai multor transportatori, transportatorul care exercită dreptul de recurs poate alege dintre organele jurisdicţionale competente în baza § 4, pe cea înaintea căreia îşi va introduce acţiunea în recurs.

§ 6 Procedura de recurs nu poate fi asociată cu procedurile de compensare efectuate de persoana îndreptăţită în baza contractului de transport.

ARTICOLUL 52

Acorduri privitoare la acţiuni în regres

Transportatorii sunt liberi să convină între ei prevederi care derogă de la Articolele 49 şi 50.

REGULAMENT

privind Transportul Internaţional Feroviar al Mărfurilor Periculoase

(RID - Apendice C la Convenţie)

ARTICOLUL 1

Scopul

§ 1 Prezentul Regulament se aplică:

a) transporturilor internaţionale feroviare de mărfuri periculoase pe teritoriul statelor membre,

b) transporturilor în completarea transportului feroviar la care sunt aplicabile Regulile uniforme CIM, sub rezerva prescripţiilor internaţionale care reglementează transporturile printr-un alt mod de transport,

precum şi activităţilor prevăzute de Anexa la prezentul Regulament.

§ 2 Mărfurile periculoase, al căror transport Anexa îl exclude, nu trebuie să facă obiectul unui transport internaţional.

ARTICOLUL 1 BIS

Definiţii

În sensul prezentului Regulament şi a Anexelor sale, "Statele Semnatare RID" înseamnă stat membru al Organizaţiei care nu a făcut o declaraţie cu privire la prezentul Regulament, în conformitate cu articolul 42 § 1, prima propoziţie din Convenţie.

ARTICOLUL 2

Excepţii

Prezentul Regulament nu se aplică, în totalitate sau în parte, la transporturile de mărfuri periculoase a căror exceptare este prevăzută în Anexă. Excepţiile pot fi prevăzute, în mod unic dacă, cantitatea, natura transporturilor exceptate sau ambalajul garantează siguranţa transportului.

ARTICOLUL 3

Restricţii

Fiecare stat membru îşi păstrează dreptul de a reglementa sau de a interzice transportul internaţional de mărfuri periculoase pe teritoriul său din alte motive decât cele privind siguranţa pe timpul transportului.

ARTICOLUL 4

Alte prescripţii

Transporturile la care se aplică prezentul Regulament rămân supuse prescripţiilor naţionale sau internaţionale aplicabile în general transportului feroviar de mărfuri.

ARTICOLUL 5

Tipuri de trenuri admise. Transport ca bagaje de mână,

bagaje înregistrate sau la bordul autovehiculelor

§ 1 Mărfurile periculoase nu pot fi transportate decât în trenuri de marfa, cu excepţia:

a) mărfurilor periculoase, care în conformitate cu Anexa, sunt admise la transport cu respectarea cantităţilor maximale relevante şi condiţiilor specifice de transport în trenuri, altele decât trenurile de mărfuri;

b) mărfurilor periculoase transportate în condiţiile specifice ale Anexei ca bagaje de mână, bagaje înregistrate sau în sau pe autovehicule, în conformitate cu Articolul 12 al Regulilor uniforme CIV.

§ 2 Mărfurile periculoase nu pot fi luate ca bagaje de mână sau transportate sau predate pentru transport ca bagaje înregistrate sau în ori la bordul vehiculului dacă ele întrunesc condiţiile speciale specifice în Anexe.

ARTICOLUL 6

Anexa

Anexa face parte integrantă din prezentul Regulament.

Anexa va primi conţinutul pe care comisia de experţi pentru transportul mărfurilor periculoase îl va stabili în momentul intrării în vigoare a Protocolului din 3 iunie 1999 referitor la modificarea Convenţiei cu privire la Transportul Internaţional Feroviar (COTIF) din 9 mai 1980, în conformitate cu Articolul 19 § 4 al acestei Convenţii.

REGULI UNIFORME

privind Contractele de Utilizare a Vehiculelor în Trafic Internaţional Feroviar

(CUV - Apendice D la Convenţie)

ARTICOLUL 1

Domeniu de aplicare

Prezentele Reguli uniforme se aplică contractelor bilaterale sau multilaterale privind utilizarea vehiculelor feroviare ca mijloace de transport pentru efectuarea transporturilor, în conformitate cu Regulile uniforme CIV şi Regulile uniforme CIM.

ARTICOLUL 2

Definiţii

În sensul prezentelor Reguli uniforme, termenul:

a) "operator de transport feroviar" înseamnă orice operator cu statut privat sau public, autorizat sa transporte persoane sau mărfuri, tracţiunea fiind asigurată de acesta;

b) "vehicul" înseamnă orice vehicul apt să circule pe propriile roţi pe căile ferate, neprevăzut cu mijloc de tracţiune;

c) "deţinător" înseamnă acela care exploatează în mod economic şi de manieră durabila un vehicul, ca mijloc de transport, în calitate fie de proprietar, fie având drept de dispunere asupra lui;

d) "staţie de domiciliu" înseamnă locul care este înscris pe vehicul şi la care acest vehicul poate sau trebuie să fie înapoiat în conformitate cu condiţiile din contractul de utilizare.

ARTICOLUL 3

Semne şi inscripţii pe vehicule

§ 1 În pofida prescripţiilor referitoare la admiterea tehnică a vehiculelor în circulaţie în trafic internaţional, cel care, în baza unui contract prevăzut la Articolul 1, pune la dispoziţie un vehicul, trebuie să se asigure că pe vehicul sunt înscrise:

a) indicaţia deţinătorului;

b) dacă este cazul, indicaţia operatorului de transport feroviar în al cărui parc de vehicule este încorporat vehiculul;

c) dacă este cazul, indicaţia staţiei de domiciliu;

d) alte semne şi inscripţii convenite în contractul de utilizare.

§ 2 Semnele şi inscripţiile prevăzute la § 1 pot fi completate prin mijloace de identificare electronică.

ARTICOLUL 4

Răspunderea în caz de pierdere sau avarie a unui vehicul

§ 1 Cu excepţia cazului în care dovedeşte că paguba nu s-a produs din vina sa, operatorul de transport feroviar căruia i-a fost încredinţat vehiculul în vederea utilizării ca mijloc de transport răspunde pentru paguba care rezultă din pierderea sau avarierea vehiculului sau a accesoriilor acestuia.

§ 2 Operatorul de transport feroviar nu este răspunzător pentru paguba rezultată în urma pierderii accesoriilor care nu sunt înscrise pe ambele laturi ale vehiculului, sau care nu sunt menţionate în inventarul care îl însoţeşte.

§ 3 În caz de pierdere a vehiculului sau a accesoriilor acestuia, despăgubirea este limitată, cu excluderea oricăror altor daune-interese, la valoarea uzuală a vehiculului sau a accesoriilor acestuia, considerate în locul şi momentul pierderii. Dacă este imposibil a se certifica ziua şi locul pierderii, despăgubirea este limitată la valoarea uzuala în ziua şi locul unde vehiculul a fost încredinţat pentru utilizare.

§ 4 În caz de avarie a vehiculului sau a accesoriilor acestuia, despăgubirea este limitată, cu excluderea oricăror altor daune-interese, la cheltuielile de reparaţie. Despăgubirea nu depăşeşte suma datorată în caz de pierdere.

§ 5 Părţile la contract pot conveni prevederi care derogă de la §§ 1 până la 4.

ARTICOLUL 5

Decăderea din dreptul de a invoca limitele de răspundere

Limitele de răspundere prevăzute la Articolul 4 §§ 3 şi 4, nu se aplică dacă se dovedeşte că paguba care a rezultat în urma unui act sau unei omisiuni pe care operatorul de transport feroviar a comis-o fie cu intenţia de a provoca o astfel de pagubă, fie în mod temerar şi în cunoştinţa de cauză că ar putea rezulta, probabil, o astfel de pagubă.

ARTICOLUL 5 BIS

Legea rămânând neafectată

§1 Prevederile articolului 5, precum şi cele ale articolelor 6, 7 şi 22 nu afectează obligaţiile pe care părţile la contractul de utilizare a infrastructurii trebuie să le îndeplinească în conformitate cu legile şi prescripţiile în vigoare în statul în care se află infrastructura, inclusiv, acolo unde legislaţia este asemănătoare cu cea a Uniunii Europene.

§ 2 Dispoziţiile articolelor 8 şi 9 nu aduc atingere obligaţiilor pe care părţile la contractul de utilizare a infrastructurii trebuie să le îndeplinească într-un stat membru al UE sau într-un stat în care se aplică legislaţia Uniunii Europene ca urmare a acordurilor internaţionale cu Uniunea Europeană.

§ 3 Dispoziţiile §§ 1 şi 2 se referă în special la:

- acorduri care trebuie încheiate între întreprinderile feroviare sau solicitanţii autorizaţi şi administratorii de infrastructură;

- licenţă,

- certificare de siguranţă,

- asigurare,

- taxarea care implică scheme de performanţă pentru a reduce la minimum întârzierile şi întreruperile şi a îmbunătăţi performanţa reţelei feroviare,

- aranjamente de compensare în favoarea clienţilor şi

- soluţionare a litigiilor.

ARTICOLUL 6

Prezumţia de pierdere a unui vehicul

§ 1 Persoana în drept poate, fără să fie nevoit să furnizeze alte dovezi, să considere un vehicul ca pierdut în momentul în care a solicitat operatorului de transport feroviar căruia i-a încredinţat acest vehicul pentru utilizare ca mijloc de transport, să facă cercetările necesare pentru vehicul, şi dacă acest vehicul nu a fost pus la dispoziţia sa în cele trei luni care urmează din ziua sosirii cererii sale, sau daca n-a primit nici o indicaţie referitoare asupra locului unde se află vehiculul. Acest termen este majorat cu durata imobilizării vehiculului pentru orice cauză neimputabilă operatorului de transport feroviar sau pentru avarie.

§ 2 Dacă vehiculul considerat pierdut este regăsit după plata despăgubirii, persoana îndreptăţită poate, într-un termen de şase luni de la primirea avizării, să solicite operatorului de transport feroviar căruia i-a încredinţat vehiculul pentru utilizare ca mijloc de transport, ca vehiculul să îi fie înapoiat, fără cheltuieli şi contra restituirii despăgubirii, în staţia de domiciliu sau într-un alt loc convenit.

§ 3 Dacă solicitarea vizata la § 2 nu e formulată sau dacă vehiculul este regăsit la mai mult de un an de la plata despăgubirii, operatorul de transport feroviar căruia persoana în drept i-a încredinţat vehiculul pentru utilizare ca mijloc de transport dispune de vehicul, în conformitate cu legile şi prescripţiile în vigoare în locul în care s-a găsit vehiculul.

§ 4 Părţile la contract pot conveni prevederi care derogă de la §§ 1 până la 3.

ARTICOLUL 7

Răspunderea pentru pagubele cauzate de un vehicul

§ 1 Cel care, în baza unui contract prevăzut la Articolul 1, a încredinţat vehiculul pentru utilizare ca mijloc de transport, răspunde pentru paguba cauzată de vehicul, atunci când vina îi este imputabilă.

§ 2 Părţile la contract pot conveni prevederi care derogă de la § 1.

ARTICOLUL 8

Substituire

Când contractul de utilizare a vehiculelor prevede că operatorul de transport feroviar poate încredinţa vehiculul altor operatori de transport feroviar pentru utilizare ca mijloc de transport, operatorul de transport feroviar poate, cu acordul deţinătorului, să convină cu ceilalţi operatori de transport feroviar ca:

a) sub rezerva dreptului de regres pe care îl are, li se substituie în ceea ce priveşte răspunderea faţă de deţinător în caz de pierdere sau avarie ale vehiculului sau ale accesoriilor acestuia;

b) numai deţinătorul este răspunzător faţă de alţi operatori de transport feroviar pentru pagubele cauzate de vehicul, dar numai operatorul de transport feroviar care este partener contractual al deţinătorului e autorizat să valorifice drepturile altor operatori de transport feroviar.

ARTICOLUL 9

Răspunderea pentru agenţi şi alte persoane

§ 1 Părţile la contract sunt răspunzătoare pentru agenţii lor şi pentru alte persoane la serviciul cărora recurg pentru executarea contractului, atunci când acei agenţi sau acele persoane acţionează în exerciţiul funcţiunii lor.

§ 2 Cu excepţia unei convenţii contrare între părţile la contract, gestionarii de infrastructură pe care operatorul de transport feroviar utilizează vehiculul ca mijloc de transport, sunt consideraţi ca persoane la ale căror servicii operatorul de transport feroviar recurge.

§ 3 §§ 1 si 2 se aplică în egala măsura în caz de substituire, în conformitate cu Articolul 8.

ARTICOLUL 10

Alte acţiuni în justiţie

§ 1 În toate cazurile în care prezentele Reguli uniforme se aplică, orice acţiune în justiţie pentru răspundere în caz de pierdere sau avarie a vehiculului sau a accesoriilor sale, indiferent de natura acesteia, nu poate fi introdusă împotriva operatorului de transport feroviar căruia vehiculul i-a fost încredinţat pentru utilizare ca mijloc de transport, decât în condiţiile şi limitările acestor Reguli uniforme şi celor din contractul de utilizare.

§ 2 § 1 se aplică în egală măsura în caz de substituire în conformitate cu Articolul 8.

§ 3 Acelaşi mod se aplică pentru orice acţiune în justiţie introdusă împotriva agenţilor şi altor persoane pentru care răspunde operatorul de transport feroviar căruia vehiculul i-a fost încredinţat pentru utilizare ca mijloc de transport.

ARTICOLUL 11

Instanţa

§ 1 Acţiunile injustiţie izvorâte dintr-un contract încheiat în baza prezentelor Reguli uniforme pot fi introduse în faţa instanţei desemnate de comun acord între părţile la contract.

§ 2 Cu excepţia unei convenţii contrare între părţi, instanţa competentă este cea a statului membru în care pârâtul îşi are sediul. Dacă pârâtul nu are sediul într-un stat membru, instanţa competenta este cea a statului membru în care s-a produs paguba.

ARTICOLUL 12

Termenul de prescripţie

§ 1 Termenul de prescripţie pentru acţiunile în justiţie bazate pe Articolele 4 şi 7 este de trei ani.

§ 2 Termenul de prescripţie curge:

a) pentru acţiunile în justiţie bazate pe Articolul 4, din ziua în care a fost constatată pierderea sau avaria vehiculului sau din ziua în care persoana în drept putea considera vehiculul pierdut, în conformitate cu Articolul 6 § 1 sau § 4.

b) pentru acţiunile în justiţie bazate pe Articolul 7, din ziua în care s-a produs paguba.

REGULI UNIFORME

privind Contractul de Utilizare a Infrastructurii

în Traficul Internaţional Feroviar

(CUI - Apendice E la Convenţie)

Titlul 1

Prevederi generale

ARTICOLUL 1

Domeniu de aplicare

§ 1 Prezentele Reguli uniforme se aplică oricărui contract de utilizare a infrastructurii feroviare în scopul transportului internaţional în sensul Regulilor uniforme CIV şi al Regulilor uniforme CIM. Ele se aplică indiferent de locul de desfăşurare a activităţii şi de naţionalitatea părţilor la contract. Prezentele Reguli uniforme se aplică chiar dacă infrastructura feroviară este gestionată sau utilizată de state ori de instituţii sau organizaţii guvernamentale.

§ 2 Sub rezerva Articolului 21, prezentele Reguli uniforme nu se aplică în legătură cu alte relaţii de drept cum ar fi îndeosebi:

a) răspunderea transportatorului sau a gestionarului pentru agenţii acestora sau alte persoane ale căror servicii le utilizează pentru îndeplinirea sarcinilor lor;

b) răspunderea între transportator sau gestionar, pe de o parte, şi terţ, pe de altă parte.

ARTICOLUL 2

Declaraţia privind răspunderea în caz de pagube corporale

§ 1 Orice stat poate declara, în orice moment, că nu va aplica victimelor unor accidente survenite pe teritoriul său totalitatea prevederilor privind răspunderea în caz de pagube corporale, dacă victimele sunt cetăţeni ai acelui stat sau au reşedinţa obişnuită în acel stat.

§ 2 Statul care a făcut o declaraţie în conformitate cu § 1 o poate retrage în orice moment prin informarea depozitarului. Această renunţare va avea efect la o lună de la data la care depozitarul o face cunoscută statelor membre.

ARTICOLUL 3

Definiţii

În scopul prezentelor Reguli uniforme, termenul de:

a) "infrastructura feroviara" înseamnă toate liniile feroviare şi instalaţiile fixe, în măsura în care acestea sunt necesare pentru circulaţia vehiculelor feroviare şi siguranţa traficului;

b) "gestionar" înseamnă cel care pune la dispoziţie infrastructura feroviară;

c) "transportator" înseamnă cel care transportă persoane sau mărfuri pe calea ferată în trafic internaţional, conform Regulilor uniforme CIV sau Regulilor uniforme CIM;

d) "auxiliar" înseamnă agenţii sau alte persoane ale căror servicii sunt utilizate de transportator sau gestionar pentru îndeplinirea contractului, în cazul în care aceşti agenţi sau aceste alte persoane acţionează în exerciţiul funcţiunii lor;

e) "terţ" înseamnă orice persoană alta decât gestionarul, transportatorul şi auxiliarii acestora;

f) "licenţa" înseamnă autorizaţia acordată în conformitate cu legislaţia şi prescripţiile statului în care transportatorul îşi are sediul de desfăşurare a principalei sale activităţi, privind realizarea activităţii de transportator feroviar;

g) "certificat de siguranţă" înseamnă documentul care atestă, în conformitate cu legislaţia şi prescripţiile statului în care se găseşte infrastructura utilizată, ca, din punct de vedere al transportatorului,

- organizarea internă a întreprinderii precum şi

- personalul ce urmează a fi angajat şi vehiculele ce urmează a se utiliza pe infrastructură, respecta cerinţele impuse în materie de siguranţă în vederea asigurării unor servicii care să nu prezinte nici un pericol pe această infrastructură.

ARTICOLUL 4

Drept imperativ

Dacă nu se prevede altfel în prezentele Reguli uniforme, orice stipulare care ar constitui, direct sau indirect, o derogare de la prezentele Reguli uniforme este nulă şi neavenită. Nulitatea unor astfel de stipulări nu va atrage după sine nulitatea altor prevederi ale contractului. Cu toate acestea, părţile la contract îşi pot asuma răspunderi mai mari şi obligaţii mai împovărătoare decât cele prevăzute în prezentele Reguli uniforme sau pot stabili o valoare maximă a despăgubirii pentru pagubele materiale.

Titlul II

Contractul de utilizare

ARTICOLUL 5

Conţinut şi forma

§ 1 Relaţiile între gestionar şi transportator sunt reglementate printr-un contract de utilizare.

§ 2 Contractul reglementează în special condiţiile administrative, tehnice şi financiare de utilizare. Acesta trebuie să cuprindă cel puţin următoarele menţiuni:

a) infrastructura ce urmează a se utiliza,

b) gradul de utilizare,

c) serviciile prestate de gestionar,

d) serviciile prestate de transportator,

e) personalul ce urmează a fi angajat,

f) vehiculele ce urmează a se utiliza,

g) condiţiile financiare.

§ 3 Contractul trebuie să fie încheiat în scris sau într-o formă echivalentă. Absenţa sau neregularitatea unui document scris sau a unei forme echivalente a contractului, sau absenţa uneia din menţiunile specificate la§ 2 nu vor afecta existenţa sau valabilitatea contractului, care rămâne sub rezerva prezentelor Reguli uniforme.

ARTICOLUL 5 Bis

Legea rămânând neafectată

§ 1 Dispoziţiile articolului 5, precum şi cele ale articolelor 6, 7 şi 22 nu afectează prevederile obligaţiile pe care părţile la contractul de utilizare a infrastructurii trebuie să le îndeplinească conform legilor şi prescripţiilor în vigoare în statul în care se află infrastructura situat, inclusiv, dacă este cazul, legislaţia Uniunii Europene.

§ 2 Dispoziţiile articolelor 8 şi 9 nu afectează obligaţiile părţilor contractul de utilizare a infrastructurii trebuie să fie întrunit într-un stat membru al UE sau într-un stat în cazul în care legislaţia Uniunii Europene se aplică ca urmare a rezultatelor internaţionale acorduri cu Uniunea Europeană.

§ 3 Dispoziţiile §§ 1 şi 2 se referă în special la:

- acorduri care trebuie încheiate între întreprinderile feroviare sau autorizate solicitanţii si administratorii de infrastructură,

- licenţă,

- certificare de siguranţă;

- asigurare,

- taxarea care implică scheme de performanţă pentru a reduce la minimum întârzierile şi perturbările şi îmbunătăţi performanţa reţelei feroviare;

- aranjamente de compensare în favoarea clienţilor şi

- soluţionare a litigiilor.

ARTICOLUL 6

Obligaţiile specifice ale transportatorului şi gestionarului

§ 1 Transportatorul trebuie să fie autorizat să realizeze activitatea de transportator feroviar. Personalul ce urmează a se angaja şi vehiculele ce se vor folosi trebuie să respecte cerinţele de siguranţa. Gestionarul poate solicita transportatorului să dovedească, prin prezentarea unei licenţe şi a unui certificat de siguranţa valabile, sau a unor copii legalizate ale acestora sau în orice alt fel, că aceste condiţii sunt îndeplinite.

§ 2 Transportatorul trebuie să informeze gestionarul asupra oricărui eveniment susceptibil să afecteze valabilitatea licenţei sale, a certificatelor de siguranţă sau a altor dovezi.

§ 3 Gestionarul poate solicita transportatorului să dovedească că a încheiat o asigurare privind răspunderea suficientă, sau că a luat măsurile echivalente pentru a acoperi toate pretenţiile, indiferent de motiv, la care se face referire la Articolele 9 până la 21. În fiecare an, transportatorul trebuie să dovedească printr-o atestare într-o formă corespunzătoare, că asigurarea privind răspunderea sau prevederile echivalente există încă; el trebuie să informeze gestionarul asupra oricărei modificări, înainte ca aceasta să devină valabila.

§ 4 Părţile la contract trebuie să se informeze reciproc în legătură cu orice eveniment care ar putea împiedica executarea contractului pe care l-au încheiat.

ARTICOLUL 7

Durata contractului

§ 1 Contractul de utilizare poate fi încheiat pentru o perioadă determinată sau nedeterminată.

§ 2 Gestionarul poate denunţa imediat contractul de utilizare în cazul în care:

a) transportatorul nu mai este autorizat să îndeplinească activitatea de transportator feroviar;

b) personalul ce urmează a fi angajat şi vehiculele ce se vor utiliza nu mai îndeplinesc cerinţele de siguranţă;

c) transportatorul are întârzieri de plăţi, adică

1. pe durata a două termene succesive de plată şi cu o sumă care depăşeşte contravaloarea taxei de utilizare pe o lună, sau

2. pe o perioadă care acoperă doua termene de plată şi cu o sumă care este egală cu contravaloarea taxei de utilizare pe două luni;

d) transportatorul a încălcat în mod evident una din obligaţiile specifice prevăzute la Articolul 6 §§ 2 si 3.

§ 3 Transportatorul poate denunţa imediat contractul de utilizare dacă gestionarul îşi pierde dreptul de a gestiona infrastructura.

§ 4 Fiecare parte la contractul de utilizare poate sa-1 denunţe imediat în cazul unei încălcări evidente a uneia din obligaţiile principale de către cealaltă parte la contract, daca acea obligaţie priveşte siguranţa persoanelor sau mărfurilor; părţile la contract pot conveni asupra modalităţilor de exercitare a acestui drept.

§ 5 Partea la contract care a cauzat această denunţare răspunde faţă de cealaltă parte pentru paguba care a rezultat, cu excepţia cazului în care dovedeşte ca această pagubă nu a fost cauzată din vina sa.

§ 6 Părţile la contract pot conveni asupra condiţiilor care derogă de la prevederile § 2 literele c) si d) si § 5.

Titlul III

Răspunderea

ARTICOLUL 8

Răspunderea gestionarului

§ 1 Gestionarul răspunde pentru:

a) pagubele corporale (deces, vătămare corporala sau orice alt prejudiciu al integrităţii fizice sau psihice),

b) pagubele materiale (distrugere sau avariere a unor bunuri mobile sau imobile),

c) pagubele pecuniare rezultate din daune-interese datorate de transportator în virtutea Regulilor uniforme CIV şi Regulilor uniforme CIM,

provocate transportatorului sau auxiliarilor acestuia în timpul utilizării infrastructurii şi care îşi au originea în infrastructură.

§ 2 Gestionarul este exonerat de această răspundere:

a) în caz de pagube corporale şi de pagube pecuniare care rezultă din daunele-interese datorate de transportator în virtutea Regulilor uniforme CIV.

1. dacă evenimentul care aduce după sine pagube a fost provocat de circumstanţe exterioare exploatării, pe care gestionarul, cu toate diligentele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu le-a putut evita şi a căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina,

2. în măsura în care evenimentul care aduce după sine pagube este provocat din vina unei persoane care suporta paguba,

3. dacă evenimentul care aduce după sine pagube se datorează comportamentului unui terţ, pe care gestionarul, cu toate diligentele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu l-a putut evita şi a căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina;

b) în caz de pagube materiale şi de pagube pecuniare rezultate din daunele-interese ce trebuie plătite de transportator in virtutea Regulilor uniforme CIM, când paguba este provocată din vina transportatorului sau dintr-o dispoziţie a transportatorului care nu poate fi atribuită gestionarului, sau din cauza unor circumstanţe care nu au putut fi evitate de gestionar şi a căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina.

§ 3 Dacă evenimentul care aduce după sine pagube se datorează comportamentului unui terţ şi dacă, în ciuda acestui fapt, gestionarul nu este în întregime exonerat de răspundere în conformitate cu § 2, litera a), el va răspunde în întregime până la limita stabilită în prezentele Reguli uniforme şi fără a aduce atingere eventualei sale acţiuni în regres împotriva terţului.

§ 4 Părţile la contract pot conveni dacă, şi în ce măsura, gestionarul răspunde pentru pagubele provocate transportatorului datorită întârzierii sau unei perturbări în exploatare.

ARTICOLUL 9

Răspunderea transportatorului

§ 1 Transportatorul răspunde pentru:

a) pagube corporale (deces, vătămare corporala sau orice alt prejudiciu al integrităţii fizice sau psihice),

b) pagube materiale (distrugere sau avarie a unor bunuri mobile sau imobile), produse gestionarului sau auxiliarilor acestuia, în timpul utilizării infrastructurii, de mijloacele de transport utilizate sau de persoanele sau mărfurile transportate.

§ 2 Transportatorul este exonerat de aceasta răspundere:

a) în caz de pagube corporale.

1. dacă evenimentul care aduce după sine pagube a fost provocat de circumstanţe exterioare exploatării, pe care transportatorul, cu toate diligentele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu le-a putut evita şi a căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina,

2. în măsura în care evenimentul care aduce după sine pagube este provocat din vina unei persoane care suportă paguba,

3. dacă evenimentul care aduce după sine pagube se datorează comportamentului unui terţ, pe care transportatorul, cu toate diligentele cerute de circumstanţele specifice ale cazului in speţă, nu le-a putut evita şi a căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina;

b) în caz de pagube materiale, când paguba este provocata din vina gestionarului sau dintr-o dispoziţie a gestionarului care nu poate fi atribuita transportatorului sau din cauza unor circumstanţe pe care transportatorul nu le-a putut evita şi a căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina.

§ 3 Dacă evenimentul care aduce după sine pagube se datorează comportamentului unui terţ şi daca, în ciuda acestui fapt, transportatorul nu este în întregime exonerat de răspunderea sa in conformitate cu§ 2, litera a), el va răspunde în totalitate pana la limita stabilită de prezentele Reguli uniforme şi fără a aduce atingere eventualei sale acţiuni in regres împotriva terţului.

§ 4 Părţile la contract pot conveni dacă, si in ce măsură, transportatorul răspunde pentru pagubele provocate gestionarului datorită unei perturbări în exploatare.

ARTICOLUL 10

Cauze concomitente

§ 1 În cazul in care cauzele imputabile gestionarului şi cauzele imputabile transportatorului au contribuit la producerea pagubei, fiecare parte la contract răspunde numai în măsura în care cauzele ce îi sunt imputabile în virtutea Articolelor 8 si 9, au contribuit la producerea pagubei. Dacă este imposibil de stabilit în ce măsură respectivele cauze au contribuit la producerea pagubei, fiecare parte va suporta paguba pe care a suferit-o.

§ 2 § 1 se aplică prin analogie în cazul în care cauzele care sunt imputabile gestionarului şi cauzele imputabile mai multor transportatori care folosesc aceeaşi infrastructura feroviară, au contribuit la pagubă.

§ 3 § 1, prima propoziţie, se va aplica prin analogie, în cazul pagubelor vizate la Articolul 9, dacă cauzele imputabile unor transportatori care folosesc aceeaşi infrastructură au contribuit la pagubă. Dacă este imposibil de stabilit în ce măsură respectivele cauze au contribuit la producerea pagubei, transportatorii vor răspunde în mod egal în fata gestionarului.

ARTICOLUL 11

Daune-interese în caz de deces

§ 1 În caz de deces, daunele - interese cuprind:

a) toate costurile necesare în urma decesului, în special cele privind transportul decedatului si cheltuielile funerare:

b) dacă decesul nu are loc imediat, toate daunele-interese prevăzute la Articolul 12.

§ 2 Dacă, în urma decesului, persoanele fată de care decedatul a avut sau ar fi avut în viitor o obligaţie legală de întreţinere, sunt private de acest sprijin, aceştia vor primi la rândul lor despăgubiri pentru pierderea suferită. Acţiunea în daune-interese de către persoane pe care decedatul le susţinea material fără a fi obligat în mod legal să o facă, se va face conform legislaţiei naţionale.

ARTICOLUL 12

Daune-interese în caz de vătămare corporală

În caz de vătămare corporală sau de orice alte prejudicii ale integrităţii fizice sau psihice, daunele - interese vor cuprinde:

a) toate costurile necesare, în special cele privind tratamentul şi transportul;

b) despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, fie datorită invalidităţii totale sau parţiale de muncă, fie datorită creşterii nevoilor.

ARTICOLUL 13

Despăgubiri pentru alte prejudicii corporale

Legislaţia naţională stabileşte dacă şi în ce măsură gestionarul sau transportatorul trebuie să plătească daune-interese pentru prejudicii corporale, altele decât cele prevăzute în Articolele 11 si 12.

ARTICOLUL 14

Forma şi suma daunelor-interese în caz de deces şi vătămare corporală

§ 1 Daunele-interese prevăzute la Articolul 11 § 2 şi la Articolul 12, litera b) trebuie plătite sub forma unei sume totale. Totuşi, dacă legislaţia naţională permite acordarea unei rente, daunele-interese vor fi plătite în această formă, dacă ea este solicitată de persoana vătămată sau de persoanele îndreptăţite la care se referă Articolul 11, § 2.

§ 2 Suma daunelor-interese acordate în baza § 1 se stabileşte în conformitate cu legislaţia naţională. Totuşi, pentru aplicarea prezentelor Reguli uniforme, limita maximă per persoană va fi stabilită la 175.000 de unităţi de cont, ca sumă totală sau ca o rentă corespunzând acestei sume, acolo unde legislaţia naţională prevede o limită maximă mai mică decât această sumă.

ARTICOLUL 15

Decăderea din dreptul de a invoca limitele de răspundere

Limitele de răspundere prevăzute în aceste Reguli uniforme, la fel ca şi în prevederile legislaţiei naţionale, care limitează despăgubirea la o sumă determinată, nu se vor aplica dacă se face dovadă că paguba a rezultat datorită unui act sau unei omisiuni pe care autorul pagubei a comis-o, fie cu intenţia de a produce o astfel de pagubă, fie în mod temerar şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta, probabil, o astfel de pagubă.

ARTICOLUL 16

Convertibilitate şi dobânzi

§ 1 Dacă calcularea despăgubirii necesită convertibilitatea sumelor exprimate în unităţi monetare străine, conversiunea se va face la cursul valutar din ziua şi locul plăţii despăgubirii.

§ 2 Persoana în drept poate pretinde dobânzi la despăgubire, acestea fiind calculate la cinci procente pe an, cu începere din ziua deschiderii procedurii de conciliere, a recursului la tribunalul de arbitraj prevăzut la Titlul V al Convenţiei, sau de la data instituirii procedurii legale.

ARTICOLUL 17

Răspunderea în caz de accident nuclear

Gestionarul şi transportatorul sunt exoneraţi de răspunderea care îi incumbă în virtutea prezentelor Reguli uniforme în caz de paguba produsă de un accident nuclear în care operatorul instalaţiei nucleare sau o altă persoană care îl înlocuieşte sunt răspunzători pentru această pagubă, conform legislaţiei şi prescripţiilor unui stat privind răspunderea în domeniul energiei nucleare.

ARTICOLUL 18

Răspunderea auxiliarilor

Gestionarul şi transportatorul vor fi răspunzători pentru auxiliarii lor.

ARTICOLUL 19

Alte acţiuni în justiţie

§ 1 În toate cazurile în care se aplică prezentele Reguli uniforme, orice acţiune în justiţie privind răspunderea poate fi introdusă împotriva gestionarului sau a transportatorului, indiferent de temeiul acesteia, numai în condiţiile şi limitările acestor Reguli uniforme.

§ 2 Aceleaşi reglementari se aplică şi în cazul tuturor acţiunilor în justiţie introduse împotriva auxiliarilor pentru care răspunde fie gestionarul, fie transportatorul, aşa cum este prevăzut în Articolul 18.

ARTICOLUL 20

Acorduri - litigii

Părţile la contract pot conveni asupra condiţiilor în care se revendică sau se renunţă la drepturile lor la daune-interese privind cealaltă parte la contract.

Titlul IV

Acţiuni în justiţie ale auxiliarilor

ARTICOLUL 21

Acţiuni în justiţie împotriva gestionarului sau împotriva transportatorului

§ 1 Orice acţiune în justiţie privind răspunderea auxiliarilor transportatorului împotriva gestionarului pentru pagube cauzate de acesta, indiferent de temeiul acesteia, poate fi introdusă numai în condiţiile şi limitările prezentelor Reguli uniforme.

§ 2 Orice acţiune în justiţie privind răspunderea auxiliarilor gestionarului împotriva transportatorului pentru pagube cauzate de acesta, indiferent de temeiul acesteia, poate fi introdusă numai în condiţiile şi limitările prezentelor Reguli uniforme.

Titlul V

Exercitarea drepturilor

ARTICOLUL 22

Proceduri de conciliere

Părţile la contract pot conveni asupra procedurilor de conciliere sau asupra apelului la tribunalul de arbitraj prevăzut la Titlul V al Convenţiei.

ARTICOLUL 23

Dreptul de regres

Temeiul plăţii efectuate de transportator în baza Regulilor uniforme CIV sau a Regulilor uniforme CIM nu poate fi contestat dacă despăgubirea a fost fixată de o instanţă şi dacă gestionarului, fiind înştiinţat în mod corespunzător asupra procedurii, i s-a dat posibilitatea de a interveni în această procedură.

ARTICOLUL 24

Instanţa

§ 1 Acţiunile în justiţie fondate pe prezentele Reguli uniforme pot fi introduse în faţa instanţelor competente ale statelor membre desemnate de comun acord între părţile la contract.

§ 2 Dacă părţile la contract nu convin în alt mod, instanţă competentă va fi cea a statului membru în care gestionarul îşi desfăşoară activitatea.

ARTICOLUL 25

Termenul de prescripţie

§ 1 Termenul de prescripţie pentru acţiunile în justiţie fondate pe prezentele Reguli uniforme este de trei ani.

§ 2 Termenul de prescripţie curge din ziua în care s-a produs paguba.

§ 3 în caz de deces al unor persoane, termenul de prescripţie pentru acţiunile in justiţie este de trei ani din ziua ulterioara zilei în care s-a produs decesul, fără a depăşi însă cinci ani din ziua ulterioară zilei în care s-a produs accidentul.

§ 4 O acţiune în regres a unei persoane răspunzătoare poate fi introdusă chiar şi după expirarea termenului de prescripţie prevăzut la § 1, dacă ea este introdusă în termenul permis de legislaţia statului unde se desfăşoară procedura. Totuşi, termenul permis nu va fi mai mic de nouăzeci de zile de la data la care persoana care a introdus acţiunea în regres, a reglementat reclamaţia sau a fost înştiinţată în legătură cu procedura deschisă împotriva sa.

§ 5 Termenul de prescripţie se suspendă dacă părţile convin asupra unei proceduri de conciliere sau dacă este sesizat tribunalul de arbitraj prevăzut la Titlul V al Convenţiei.

§ 6 În celelalte cazuri, suspendarea şi întreruperea termenului de prescripţie sunt reglementate de legislaţia naţională.

REGULI UNIFORME

privind Validarea Normelor Tehnice şi Adoptarea Prescripţiilor

Tehnice Uniforme Aplicabile Materialului Feroviar

Destinat a fi Utilizat în Traficul Internaţional

(APTU - Apendice F la Convenţie)

ARTICOLUL 1

Domeniu de aplicare

Prezentele Reguli uniforme fixează procedura de validare a normelor tehnice şi adoptarea prescripţiilor tehnice uniforme, pentru materialul feroviar destinat utilizării în trafic internaţional.

ARTICOLUL 2

Definiţii

În sensul prezentelor Reguli Uniforme, anexelor la acestea, în plus faţă de termenii definiţi la articolul 2 din ATMF, termenul

a) "vagon" (sau "echipaj") înseamnă un vehicul feroviar, care nu este prevăzut cu un mijloc de transport tracţiune, care este destinată transportului de pasageri; termenul include un bagaj vagon care este destinat să fie transportat într-un tren de pasageri;

b) "proiect într-o etapă avansată de dezvoltare" înseamnă orice proiect al cărui etapa de planificare construcţie a ajuns la un punct în care o schimbare în tehnic specificaţiile ar fi inacceptabile pentru statul contractant în cauză. Astfel de un impediment poate fi legal, contractual, economic, financiar, social sau de natură ecologică şi trebuie justificate în mod corespunzător;

c) "înlocuire în cadrul întreţinerii" înseamnă orice înlocuire a componentei cu părţi cu funcţii identice în cadrul întreţinerii preventive sau mentenanţă corecţi vă;

d) "prescripţie tehnică" înseamnă o regulă, alta decât un standard tehnic, inclusă în UTP, referitoare la construcţie, exploatare, întreţinere sau siguranţă sau aspecte referitoare la o procedură privind materialul feroviar;

e) "standard tehnic" înseamnă un standard voluntar adoptat de un recunoscut organism de standardizare internaţională, în conformitate cu procedurile care îi sunt aplicabile;

f) "unitate de tracţiune" înseamnă un vehicul feroviar prevăzut cu un mijloc de tracţiune;

g) "vagon" înseamnă un vehicul feroviar, care nu este prevăzut cu un mijloc de tracţiune, care este destinat transportului de mărfuri.

ARTICOLUL 3

Scop

§ 1 Validarea normelor tehnice referitoare la materialul feroviar şi adoptarea prescripţiilor tehnice uniforme, aplicabile la materialul feroviar, au scopul de a

a) facilita libera circulaţie a vehiculelor şi libera utilizare a altor materiale feroviare în trafic internaţional,

b) contribui la asigurarea siguranţei, fiabilităţii şi disponibilităţii în trafic internaţional,

c) ţine cont de protecţia mediului înconjurător şi a sănătăţii publice.

§ 2 La validarea normelor tehnice sau adoptarea prescripţiilor tehnice uniforme, singurele care sunt luate in considerare sunt cele care au fost elaborate la nivel internaţional.

§ 3 În măsura în care este posibil

a) se cuvine asigurarea interoperabilităţii sistemelor şi a componentelor tehnice necesare în trafic internaţional;

b) normele tehnice şi prescripţiile tehnice uniforme sunt axate pe performanţe, în caz contrar, ele trebuie să includă variante.

ARTICOLUL 4

Pregătirea standardelor tehnice şi a UTP

§ 1 Pregătirea standardelor tehnice privind materialul feroviar şi standardizarea produselor şi procedurilor industriale este de responsabilitatea organismelor naţionale si internaţionale de standardizare recunoscute.

§ 2 Pregătirea UTP este de responsabilitatea Comitetului Tehnic de Experţi asistat de grupuri de lucru corespunzătoare şi de Secretarul General în domeniul de bază conform cererilor depuse în conformitate cu articolul 6.

ARTICOLUL 5

Validarea standardelor tehnice

§ 1 Comitetul experţilor tehnici decide cu privire la validarea standardelor tehnice ori a părţilor specifice a lor, în conformitate cu procedura prevăzută la Articolele 16, 20 şi 33 § 6 din Convenţie. Deciziile urmează să intre în vigoare în conformitate cu articolul 35 §§ 3 şi 4 din Convenţie.

§ 2 O cerere de validare a unui standard tehnic poate fi formulat de:

a) orice Stat Contractant;

b) orice organizaţie regională definită la articolul 2 x) din ATMF;

c) orice organism naţional sau internaţional de standardizare care are sarcina sa standardizeze în domeniul feroviar; Articolul 3 § 2 urmează să fie luat în considerare;

d) orice asociaţie internaţională reprezentativă pentru membrii căreia există standardele tehnice referitoare la materialul feroviar, sunt indispensabile din motive de siguranţă şi economie în exercitarea activităţii lor.

§ 3 Referinţele la standardele tehnice validate sunt publicate de Secretar General pe site-ul Organizaţiei. Odată fiind publicată referinţa, aplicarea acestui standard tehnic oferă prezumţia de respectare a cerinţelor corespunzătoare.

§ 4 Aplicarea standardelor tehnice validate este voluntară; cu toate acestea, un standard sau o parte din acesta poate fi obligatoriu prin dispoziţii dintr-un UTP (prescripţii tehnice uniforme).

ARTICOLUL 6

Adoptarea prescripţiilor tehnice uniforme (UTP)

§ 1 Comitetul Experţilor Tehnici decide dacă adoptă un UTP sau o dispoziţie care o modifică în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 16, 20 şi 33 § 6 din Convenţie. Deciziile intră în vigoare în conformitate cu Art.35 §§ 3 şi 4 din Convenţie.

§ 2 O cerere de adoptare a unui UTP sau a unei dispoziţii care o modifică în conformitate cu § 1 poate fi făcută de:

a) orice Stat Contractant;

b) orice organizaţie regională definită la articolul 2 x) din ATMF;

c) orice asociaţie internaţională reprezentativă pentru membrii căreia există obligaţia aplicării UTP referitoare la materialul feroviar, care este indispensabil din motive de siguranţă şi economie în exercitarea activităţii lor.

ARTICOLUL 7

Forma cererilor

Cererile menţionate la articolele 5 şi 6 urmează a fi trimise Secretarului General şi adresate Comitetului Experţilor Tehnici într-una din limbile de lucru conform articolului 1 § 6 din Convenţie. Comitetul Experţilor Tehnici poate respinge orice cerere dacă consideră că cererea nu este completă, coerentă, motivată corespunzător sau justificată. Cererea urmează să includă o evaluare a aspectelor sociale, economice şi impactul asupra mediului.

ARTICOLUL 7 a

Evaluarea consecinţelor

§ 1 Comitetul Experţilor Tehnici ia decizia proprie după luarea în considerare a motivării şi justificării oferite de solicitant.

§ 2 Evaluarea indică impactul posibil pentru toate Statele Contractante, operatorii şi alţi actori relevanţi în cauză. Dacă propunerea are un impact asupra UTP altul decât cel pentru care propunerea este direct destinată, aceste impacte la fel vor fi luate în considerare.

§ 3 Toate entităţile în cauză participă la evaluare prin furnizarea gratuită a datelor necesare dacă nu sunt acoperite de drepturile de proprietate intelectuală.

ARTICOLUL 8

Anexe tehnice (UTP)

§ 1 Anexe tehnice (UTP) adoptate sunt publicate pe site-ul web al Organizaţiei.

§ 2 În principiu, fiecare subsistem este supus unei Anexe tehnice (UTP). După caz, un subsistem tehnic poate fi acoperit de mai multe Anexe tehnice (UTP) şi o Anexă tehnică (UTP) poate acoperi mai multe subsisteme.

§ 2a Anexele tehnice (UTP) se aplică noilor subsisteme. Acestea se aplică, de asemenea, celor existente atunci când sunt reînnoite sau modernizate. Cererea trebuie să fie în concordanţă cu strategia de migrare menţionată la § 4 f).

§ 3 După procesul de notificare în conformitate cu articolul 35 §§ 3 şi 4 din Convenţie şi cu cel puţin o lună înainte de intrarea în vigoare, Secretarul General publică pe site- ul web al Organizaţiei

a) Anexele tehnice (UTP) adoptate şi notificate;

b) data intrării în vigoare;

c) lista Statelor Contractante la care se aplică aceste Anexe tehnice (UTP);

d) lista actualizată a Anexelor tehnice (UTP) şi data intrării lor în vigoare.

§ 4 În măsura necesară pentru atingerea obiectivului prevăzut la articolul 3, Anexele tehnice (UTP) ce au referinţă la subsisteme trebuie cel puţin să:

a) indice domeniul de aplicare prevăzut (o parte din reţea sau vehicule; subsistem sau o parte din acesta subsistem);

b) stabileşte cerinţele esenţiale pentru fiecare subsistem în cauză şi pentru acest impact faţă de alte subsisteme;

c) stabileşte specificaţiile funcţionale şi tehnice care trebuie îndeplinite de subsistem şi impact său faţă de alte subsisteme. Dacă este nevoie, aceste specificaţii pot varia în funcţie de utilizarea subsistemului, de exemplu în funcţie de categorii de linii, hub şi / sau vehicule;

d) determină elementele elementelor constitutive de construcţie sau de interoperabilitate şi impact care trebuie acoperite de standarde tehnice, care sunt necesare în realizarea interoperabilităţii în cadrul sistemului feroviar;

e) să precizeze, în fiecare caz în cauză, în ce proceduri se vor utiliza pentru a evalua conformitatea cu prevederile Anexelor tehnice (UTP). Aceste proceduri se bazează pe modulele de evaluare definite într-o Anexă tehnică (UTP) generală menţionată la § 8;

f) indică strategia de implementare a Anexelor tehnice (UTP). În special, este necesar să se specifice etapele care vor fi finalizate pentru a face o tranziţie treptată de la situaţia existentă până la situaţia finală în care respectarea Anexelor tehnice (UTP) va fi norma; pentru fiecare etapă, trebuie să existe dispoziţii tranzitorii adecvate incluse

si

g) să indice, pentru personalul în cauză, calificările profesionale şi cerinţele de sănătate şi condiţiile de siguranţă la locul de muncă necesare pentru funcţionarea şi întreţinerea subsistemul în cauză, precum şi pentru implementarea Anexelor tehnice (UTP).

§ 5 Fiecare Anexă tehnică (UTP) se întocmeşte pe baza unei examinări a unui subsistem existent şi se indică unul sau mai multe subsisteme ţintă care pot fi obţinute treptat în cadrul unei scări rezonabile de timp. În consecinţă, adoptarea treptată a Anexei tehnice (UTP) şi conformitatea prin aceasta va ajuta treptat la realizarea interoperabilităţii sistemului feroviar.

§ 6 Anexa tehnică (UTP) va păstra, într-un mod adecvat, compatibilitatea căii ferate existente şi sistemul fiecărui Stat Contractant. Cu acest obiectiv, pot fi prevăzute prevederi pentru fiecare Anexă tehnică (UTP) pentru "cazuri specifice" care acoperă unul sau mai multe State Contractante, cu privire la atât la reţea, cât şi la vehicule; o atenţie specială trebuie acordată gabaritului de încărcare, ecartament sau spaţiu între piste şi vehicule originare sau destinate pentru ţările terţe. Pentru fiecare caz specific, Anexa tehnică (UTP) prevede punerea în aplicare regulile elementelor indicate la § 4 de la c) la g).

§ 7 Dacă anumite aspecte tehnice corespunzătoare cerinţelor esenţiale nu pot fi acoperite în mod explicit în Anexa tehnică (UTP), ele vor fi identificate în mod clar ca "puncte deschise".

§ 8 Comitetul Experţilor Tehnici poate adopta Anexa tehnică (UTP) care nu face referire la subsisteme, cum ar fi dispoziţii generale, cerinţe esenţiale sau evaluare module.

§ 9 Anexa tehnică (UTP) are un format din două coloane. Text care apare în întreaga lăţime fără coloane este identică cu textele corespunzătoare ale Specificaţiei Tehnice ale Uniunii Europene pentru interoperabilitate (TSI). Textul care este împărţit în două coloane este diferit pentru Anexa tehnică (UTP) şi pentru TSI-ul corespunzător sau alt regulament corespunzător al Uniunii Europene. Coloana din stânga arată textul Anexei tehnice (UTP) (reglementări OTIF), în timp ce coloana din dreapta arată textul TSI al Uniunii Europene. În extrema dreaptă Referinţa TSI este indicată.

ARTICOLUL 8a

Deficienţe în Anexa tehnică (UTP)

§ 1 Dacă în atenţia Comitetului Experţilor Tehnici vine o Anexă tehnică (UTP) adoptată anterior care conţine erori sau deficiente, inclusiv în cazul în care o Anexă tehnică (UTP) adoptată nu este completă dar îndeplineşte cerinţele esenţiale, Comitetul ia măsurile corespunzătoare inclusiv:

a) decizia relevantă faţă de Anexa tehnică (UTP) care trebuie să fie modificată în conformitate cu articolele 6 şi 8 şi

b) recomandările pentru soluţii provizorii justificate.

§ 2 Statele Contractante, organizaţiile regionale şi organismele de evaluare au obligaţia de a informa fără întârziere Secretarul General dacă descoperă erori sau deficienţe într-o Anexa tehnică (UTP).

ARTICOLUL 9

Declaraţii

§ 1 Orice stat parte poate, într-un interval de patru luni de la data notificării de către secretarul general a deciziei Comisiei de experţi tehnici, sa facă, pe lângă acesta, o declaraţie motivata conform căreia nu va aplica, sau va aplica doar in parte norma tehnica validata sau prescripţia tehnica uniforma adoptata, in ceea ce priveşte infrastructura feroviara situata pe teritoriul sau si traficul pe aceasta infrastructura.

§ 2 Statele părţi care au făcut o declaraţie în conformitate cu § 1, nu sunt luate în considerare în stabilirea numărului statelor care trebuie să formuleze o obiecţie în conformitate cu Articolul 35 § 4 din Convenţie, necesar pentru ca o decizie a Comisiei experţilor tehnici să nu intre în vigoare.

§ 3 Statul care a făcut o declaraţie în conformitate cu § 1, poate renunţa în orice moment la aceasta, prin informarea secretarului general. Aceasta renunţare are efect din prima zi a celei de-a doua luni următoare datei la care a fost făcută informarea.

ARTICOLUL 10

Abrogarea Unităţii Tehnice

Intrarea în vigoare a Anexei tehnice (UTP), adoptată de Comitetul Experţilor Tehnici în conformitate cu articolul 6 § 1, în toate statele părţi la Convenţia Internaţională asupra Unităţii Tehnice a Cailor Ferate, semnata la Berna la 21 octombrie 1882, în versiunea din 1938, trebuie să abroge convenţia respectivă.

ARTICOLUL 11

Prioritatea Anexelor

§ 1 După intrarea în vigoare a Anexelor adoptate de Comisia de Experţi Tehnici în conformitate cu Articolul 6 § 1, normele tehnice şi prescripţiile tehnice uniforme, conţinute în aceste Anexe, prevalează, în relaţiile dintre statele părţi, asupra prevederilor Convenţiei Internaţionale asupra Unităţii Tehnice a Cailor Ferate, semnata la Berna la 21 octombrie 1882, în formula sa din 1938.

§ 2 După intrarea în vigoare a Anexelor adoptate de Comisia de experţi tehnici în conformitate cu Articolul 6 § 1, prezentele Reguli uniforme precum şi normele tehnice şi prescripţiile tehnice uniforme, conţinute în Anexele lor, prevalează, în statele părţi, asupra prevederilor tehnice ale:

a) Regulamentului pentru utilizarea reciprocă a vagoanelor calatori, poşta şi bagaje în trafic internaţional (RIC),

c) Regulamentului pentru utilizarea reciprocă a vagoanelor de marfa în trafic internaţional (RIV).

ARTICOLUL 12

Cerinţe tehnice naţionale

§ 1 Statele Contractante se asigură că Secretarul General este informat despre aceste cerinţe tehnice naţionale care se aplică vehiculelor feroviare. Secretarul General plasează aceste cerinţe în baza de date menţionată la articolul 13 din Regulile Uniforme ATMF.

Informaţiile sunt primite de Secretarul General în termen de 3 luni de la ziua în care regulile uniforme revizuite intră în vigoare.

O astfel de cerinţă poate rămâne în vigoare numai până când aceasta sau o cerinţă similară este adusă în vigoare prin adoptarea de prescripţii conform articolelor de mai sus. Statul Contractant poate oricând să retragă dispoziţia temporară şi notifica acest lucru Secretarului General.

§ 2 Atunci când o Anexă tehnică (UTP) a fost adoptată sau modificată, Statul Contractant se asigură că Secretarul General este informat cu justificare cu privire la aceste tehnici naţionale cerinţe menţionate la § 1, pe care va trebui să le respecte în continuare să asigure compatibilitatea tehnică dintre vehicule şi reţeaua în cauză; aceasta include regulile naţionale aplicabile "punctelor deschise" din prescripţiile tehnice şi se aplică cazurilor specifice identificate în mod corespunzător în prescripţia tehnică.

Informaţiile trebuie să includă indicarea "punctului (punctelor) deschis (e) şi / sau "cazuri specifice "din Anexa tehnică (UTP) la care se referă fiecare cerinţă tehnică naţională.

Cerinţele tehnice naţionale rămân valabile numai dacă este notificarea primită de Secretarul General în termen de 6 luni din ziua în care tehnic prescripţia în cauză sau modificarea acesteia a intrat în vigoare.

§ 3 Informaţiile includ textul integral al dispoziţiilor tehnice naţionale într-un an limba oficială a Statului Contractant, precum şi titlul şi un rezumat într-una din limbile oficiale OTIF.

ARTICOLUL 13

Tabel de echivalenţă

§ 1 Pentru a reduce la minimum evaluările şi, prin urmare, costurile pentru cererea de a admitere tehnică, cerinţe tehnice naţionale în conformitate cu articolul 12 se clasifică în conformitate cu lista parametrilor şi a principiilor enunţate în documentul Anexa la prezentele reguli uniforme. Clasificarea se efectuează în conformitate cu responsabilitatea Comitetului Experţilor Tehnici. Statele contractante şi organizaţiile regionale cooperează cu Comitetul experţilor tehnici şi secretarul general în această sarcină.

§ 2 Comitetul experţilor tehnici poate revizui anexa ţinând cont de experienţă cu acceptarea încrucişată a vehiculelor în statele contractante.

§ 3 Comitetul experţilor tehnici se asigură că este întocmit un document de referinţă face referire încrucişată la toate cerinţele tehnice naţionale notificate. Referinţa documentul indică, de asemenea, dispoziţiile relevante din Anexa tehnică (UTP) şi Specificaţiei Tehnice ale Uniunii Europene pentru interoperabilitate (TSI) corespunzătoare (articolul 8 § 9). Documentul de referinţă se publică pe pagina web a Organizaţiei şi va fi actualizată.

§ 4 Ţinând seama în mod corespunzător de avizul Statelor Contractante în cauză şi de organizaţiile regionale implicate, Comitetul Experţilor Tehnici poate decide declaraţi echivalenţa în condiţii de siguranţă feroviară:

a) între cerinţele tehnice naţionale ale diferitelor state contractante;

b) între dispoziţiile din Anexa tehnică (UTP) şi STI corespunzătoare; şi

c) între cerinţele tehnice naţionale ale unuia sau mai multor state contractante şi prevederi din UTP şi / sau dispoziţii din STI.

Echivalenţa declarată este indicată într-un tabel de echivalenţă din referinţa documentului menţionat în § 3 de mai sus.

ANEXE

Parametri care trebuie verificaţi în conformitate cu admiterea tehnică

a Vehiculelor conforme Anexelor tehnice şi clasificarea cerinţelor tehnice naţionale

1. Lista parametrilor

1.1 Documentaţie generală

Documentaţie generală (inclusiv descrierea vehiculului nou, reînnoit sau modernizat şi informaţiile sale privind utilizarea, proiectarea, repararea, operarea şi întreţinerea, fişier tehnic etc.)

1.2 Structura şi piesele mecanice

Integritatea mecanică şi impactul dintre vehicule (inclusiv remiză şi tampon angrenaj, pasarele), rezistenţa structurii vehiculului şi a accesoriilor (de ex. scaune), încărcare capacitate, siguranţă pasivă (inclusiv rezistenţa la accidente interioare şi exterioare)

1.3 Urmărirea interacţiunii şi calibrarea

Impactul mecanic cu infrastructura (inclusiv comportamentul static şi dinamic, autorizaţii şi montări, gabarit, echipament de rulare etc.)

1.4. Echipamente de frânare

Articole legate de frânare (inclusiv protecţia cu glisant, controlul frânării şi performanţă de frânare în moduri de service, de urgenţă şi de parcare).

1.5 Articole legate de pasageri

Facilităţi pentru pasageri şi mediul pentru pasageri (inclusiv geamurile pentru pasageri şi uşi, cerinţe pentru persoane cu mobilitate redusă etc.).

1.6 Condiţii de mediu şi efecte aerodinamice

Impactul mediului asupra vehiculului şi impactul vehiculidui asupra vehiculului mediu (inclusiv condiţii aerodinamice şi atât interfaţa dintre vehiculul şi partea de cale ferată a sistemului feroviar şi interfaţa cu autovehicidul Mediul extern).

1.7 Cerinţe de avertizare, marcare, funcţii şi integritate software externe

Avertizări externe, marcaje, funcţii şi integritate a software-ului, de ex. legate de siguranţă funcţii cu impact asupra comportamentului trenului, inclusiv autobuzul trenului.

1.8 Sisteme de alimentare si control la bord

Sisteme de propulsie, alimentare şi control la bord, plus interfaţa vehiculului cu infrastructura de alimentare şi toate aspectele compatibilităţii electromagnetice.

1.9 Facilităţi, interfeţe si mediu

Facilităţi la bord, interfeţe, condiţii de muncă şi mediu pentru personal (inclusiv cabinele şoferilor, interfaţa şoferului-maşină).

1.10 Siguranţa şi evacuarea incendiilor

1.11 Deservire

Facilităţi şi interfeţe la bord pentru service

1.12 Control, comandă şi semnalizare la bord

Toate echipamentele de la bord necesare pentru a asigura siguranţa şi pentru a comanda şi controla circulaţia trenurilor autorizate să circule în reţea şi efectele acesteia asupra navei partea de cale ferată a sistemului feroviar

1.13 Cerinţe operaţionale specifice

Cerinţe operaţionale specifice pentru vehicule (inclusiv modul degradat, vehicul recuperare etc.).

1.14 Articole legate de marfa

Cerinţe şi mediu specifice transportului (inclusiv instalaţii special necesare pentru mărfuri periculoase).

Explicaţiile şi exemplarele cu caractere italice de mai sus sunt cu titlu informativ şi nu sunt definiţii de parametrii.

2. Clasificarea cerinţelor tehnice naţionale

Cerinţele tehnice naţionale referitoare la parametrii identificaţi în secţiunea 1 se atribuie unuia dintre următoarele trei grupuri. Reguli şi restricţii ale unui caracterul strict local nu este implicat; verificarea acestora presupune verificări loc de comun acord între întreprinderile feroviare şi infrastructură manageri.

Grupa A

Acoperirea grupului A:

- standarde internaţionale,

- normele naţionale considerate echivalente, în termeni de siguranţă feroviară, cu normele naţionale ale altor state membre,

- normele naţionale considerate echivalente, în termeni de siguranţă feroviară, a prevederi din Anexa tehnică (UTP) şi/sau dispoziţii din TSI.

Grupa B

Grupul B acoperă toate regulile care nu intră în domeniul de aplicare al grupului A sau al grupului C sau că încă nu a fost posibilă clasificarea într-unul din aceste grupuri.

Grupul C

Grupul C acoperă reguli care sunt strict necesare şi sunt asociate cu tehnicile caracteristici de infrastructură, pentru a asigura o utilizare sigură şi interoperabilă în reţea în cauză (de exemplu, gabaritul de încărcare).

REGULI UNIFORME

privind Admiterea Tehnică a Materialului Feroviar

Destinat a fi Utilizat în Trafic Internaţional

(ATMF - Apendice G la Convenţie)

ARTICOLUL 1

Domeniu de aplicare

Prezentele Reguli uniforme stabilesc procedura după care vehiculele feroviare sunt admise în circulaţie, iar alte materiale feroviare sunt utilizate în trafic internaţional.

ARTICOLUL 2 Definiţii

Specificaţiei Tehnice ale Uniunii Europene pentru interoperabilitate (STI).

În sensul prezentelor Reguli Uniforme şi a anexei lor (viitoare) (APTU) şi Prescripţiilor Tehnice Uniforme (UTP) se aplică următoarele definiţii:

a) "accident" înseamnă un eveniment nedorit sau brusc nedorit sau un lanţ specific a unor astfel de evenimente care au consecinţe dăunătoare; accidentele sunt împărţite în următoarele categorii: coliziuni, deraieri, accidente de trecere la nivel, accidente la persoane cauzate de material rulant în mişcare, incendii şi altele;

ab) "acreditare" înseamnă o atestare de către un organism naţional de acreditare că organismul de evaluare a conformităţii îndeplineşte cerinţele stabilite de europeni standarde armonizate sau standarde internaţionale aplicabile şi, unde sunt aplicabile orice cerinţe suplimentare, inclusiv cele prevăzute în relevante scheme sectoriale, pentru a desfăşura o activitate specifică de evaluare a conformităţii.

ac) "organism de acreditare" înseamnă singurul organism dintr-un Stat Contractant care îsi desfăşoară activitatea de acreditare cu autoritatea derivată din stat.

b) "admiterea unui tip de construcţie" înseamnă dreptul acordat conform pe care autoritatea competentă autorizează un tip de construcţie a unei căi ferate vehicul, ca bază pentru admiterea în funcţiune a vehiculelor care corespund la acel tip de construcţie, aşa cum se dovedeşte printr-un certificat de tip de proiectare;

c) "admitere la funcţionare" înseamnă dreptul acordat conform căruia autoritatea competentă autorizează un vehicul feroviar să funcţioneze în plan internaţional în trafic, după cum reiese dintr-un certificat de funcţionare;

ca) "Certificat de funcţionare" înseamnă atestatul emis de către autoritatea competentă cu privire la admiterea în funcţiune, inclusiv condiţiile de admitere;

cb) "Certificat de verificare" înseamnă atestatul emis de o entitate evaluatoare că verificarea a fost efectuată cu un rezultat pozitiv;

d) "Comitetul experţilor tehnici" înseamnă comitetul prevăzut la Articolul 13 § 1, f) din Convenţie;

da) "entitate contractantă" înseamnă orice entitate, publică sau privată, care comandă proiectarea şi/sau construcţia sau reînnoirea sau modernizarea unui subsistem. Această entitate poate fi o întreprindere feroviară, un administrator de infrastructură sau un deţinător sau concesionar responsabil pentru realizarea unui proiect;

e) "Stat Contractant" înseamnă un stat membru al organizaţiei care nu a făcut o declaraţie cu privire la aceste reguli uniforme în conformitate cu Articolul 42 § 1 prima propoziţie a Convenţiei;

f) "Certificat de tip de proiectare" înseamnă atestatul emis de către autoritatea competentă în vederea admiterii unui tip de construcţie, inclusiv condiţiile de admitere;

g) "element de construcţie", denumit şi "element de interoperabilitate", înseamnă component elementar, grup de componente, ansamblu complet sau subansamblu de echipamente încorporate sau destinate a fl încorporate într-un vehicul feroviar sau infrastructură; conceptul de "element de construcţie" acoperă atât obiecte corporale, cât şi obiecte intangibile, cum ar fi software;

h) [rezervat]

i) "cerinţe esenţiale" înseamnă toate condiţiile prevăzute în UTP relevante, care trebuie îndeplinite de sistemul feroviar, de subsisteme şi de componentele de interoperabilitate, inclusiv impactul;

j) "incident " înseamnă orice eveniment, altul decât accident sau accident grav, asociate cu funcţionarea trenurilor şi care afectează siguranţa de exploatare;

k) "administrator de infrastructură" înseamnă o întreprindere sau o autoritate care administrează infrastructura feroviară;

l) "trafic internaţional" înseamnă circulaţia vehiculelor feroviare pe calea ferată de linii pe teritoriul a cel puţin două state contractante;

m) "anchetă" înseamnă un proces desfăşurat în scopul accidentului şi prevenirea incidentelor care include colectarea şi analiza informaţiilor, extragerea concluziilor, inclusiv determinarea cauzelor (acţiuni, omisiuni, evenimente sau condiţii sau o combinaţie a acestora, care a dus la accident sau incident) şi, după caz, asigurarea siguranţei recomandări;

n) "deţinător" înseamnă persoana sau entitatea care, deţinând un vehicul sau având dreptul de a-1 folosi, exploatează vehiculul ca mijloc de transport şi este înregistrat ca atare în registrul vehiculelor menţionat la articolul 13;

o) "Fişier de întreţinere" înseamnă documentele (documentele) care specifică inspecţiile şi sarcini de întreţinere care trebuie efectuate pe un vehicul, care este stabilit conform regulile şi dispoziţiile din UTP, inclusiv cazuri specifice şi notificate cerinţe tehnice naţionale în vigoare, în cazul în care există, în conformitate cu articolul 12 din Reguli Uniforme APTU. Fişierul de întreţinere include înregistrarea de întreţinere Fişier definit în p);

p) "Fişier de înregistrare de întreţinere" înseamnă documentaţia referitoare la un admis vehiculul, care conţine înregistrarea istoricului său de funcţionare şi inspecţiile şi operaţiuni de întreţinere care au fost efectuate pe aceasta;

q) "reţea" înseamnă liniile, staţiile, terminalele şi tot felul de echipamente fixe necesare pentru a asigura funcţionarea sigură şi continuă a sistemului feroviar;

r) "puncte deschise" înseamnă aspecte tehnice referitoare la cerinţele esenţiale care nu au fost acoperite într-un UTP şi sunt indicate explicit ca atare în acest sens UTP;

s) [rezervat]

t) "întreprindere de transport feroviar" sau "întreprindere feroviară" înseamnă o persoană privată sau întreprindere publică care este autorizată sau licenţiată de legea aplicabilă servicii de transport de mărfuri şi / sau pasageri pe calea ferată cu o cerinţă

că întreprinderea trebuie să asigure tracţiunea; aceasta include întreprinderile care asigura tracţiune;

u) "infrastructură feroviară" (sau doar "infrastructură") înseamnă toate liniile feroviare şi instalaţii fixe în măsura în care acestea sunt necesare pentru compatibilitatea cu şi circulaţia în siguranţă a vehiculelor feroviare admise conform acestor Uniforme reguli;

v) "material feroviar" înseamnă vehicule feroviare şi infrastructuri feroviare;

w) "vehicul feroviar" înseamnă un vehicul adecvat să circule pe roţile sale proprii linii de cale ferată cu sau fără tracţiune;

wa) "recunoaştere" înseamnă:

1. recunoaşterea de către un organism naţional competent, altul decât organismul de acreditare că o entitate îndeplineşte cerinţele aplicabile sau

2. acceptarea de către o autoritate competentă a certificatelor, procedurale documentaţia sau rezultatele testelor care sunt emise de o entitate de la alt Stat Contractant;

x) "organizaţie regională" înseamnă o organizaţie definită la articolul 38 din Convenţie în competenţa exclusivă pe care o au Statele Contractante cedate lor;

y) "reînnoire" înseamnă orice lucrare de substituţie majoră a unui subsistem sau a unei părţi subsistem care nu modifică performanţa generală a subsistemului;

z) "accident grav" înseamnă orice coliziune sau deraiere a trenului, care are ca rezultat moartea a cel puţin unei persoane sau rănirea gravă a cinci sau mai multe persoane sau daune extinse asupra materialului rulant, infrastructurii feroviare sau a mediu şi orice alt accident similar cu un impact evident asupra căilor ferate reglementarea siguranţei sau gestionarea siguranţei; "Daune extinse" înseamnă daune care pot fi evaluate imediat de către organul de anchetă la costul la cel puţin 1,8 milioane în total;

aa) "caz specific" înseamnă orice parte a sistemului feroviar al Statelor Contractante care este indicată ca o dispoziţie specială în UTP, fie temporar, fie definitiv, din cauza mediului geografic, topografic sau urban, constrângerile sau cele care afectează compatibilitatea sistemului existent. Acest lucru poate include în special liniile feroviare şi reţelele izolate de restul reţea, gabaritul de încărcare, ecartamentul pistei sau spaţiul dintre piste ca vehicule destinate strict utilizării locale, regionale sau istorice şi vehiculelor originare din sau destinată ţărilor terţe;

bb) "subsisteme" înseamnă rezultatul divizării sistemului feroviar, după cum se arată în UTP; aceste subsisteme, pentru care trebuie stabilite cerinţe esenţiale în jos, poate fl structural sau funcţional;

cc) "admitere tehnică" înseamnă procedura efectuată de către competent autoritatea de a autoriza un vehicul feroviar să funcţioneze în trafic internaţional sau autorizaţi un tip de construcţie;

dd) [rezervat]

ee) "Fişier Tehnic" înseamnă documentaţia referitoare la vehiculul care conţine toate caracteristicile sale tehnice, inclusiv un manual de utilizare şi caracteristicile acestuia necesar pentru identificarea obiectului (obiectelor) în cauză, aşa cum este descris în UTP relevant;

eel) "Trenul" este o formaţiune prevăzută cu tracţiune, formată dintr-unul sau mai multe vehicule feroviare şi pregătite pentru exploatare;

"STI" înseamnă Specificaţia tehnică pentru interoperabilitate adoptată în 2005 în conformitate cu Directivele 96/48 / CE, 2001/16 / CE sau 2008/57 / CE, potrivit la care fiecare subsistem sau parte dintr-un subsistem este acoperit pentru a satisface cerinţe esenţiale şi să asigure interoperabilitatea sistemului feroviar;

ff) "tip de construcţie" înseamnă caracteristicile de bază ale proiectării căilor ferate vehiculul acoperit de un certificat de examinare de tip sau examen de proiectare certificat descris, respectiv, în modulele de evaluare SB şi SH1 din UTP GEN-D;

gg) "modernizare" înseamnă orice lucrare majoră de modificare a unui subsistem sau a unei părţi din subsistem care îmbunătăţeşte performanţa generală a subsistemului.

ARTICOLUL 3

Admiterea în trafic internaţional

§ 1 Pentru a circula în trafic internaţional, fiecare vehicul feroviar, trebuie sa fie admis în conformitate cu prezentele Reguli uniforme.

§ 2 Admiterea tehnică are ca scop verificarea faptului că vehiculele feroviare corespund:

a) prescripţiilor constructive, conţinute în Anexele la Regulile Uniforme APTU,

b) prescripţiilor constructive şi de echipare, conţinute în Anexa la RID,

d) condiţiilor specifice de admitere, cu aplicarea Articolului 7a.

§ 3 Paragrafele §§ 1 si 2, precum şi Articolele următoare se aplică prin analogie la admiterea tehnică a altor materiale feroviare şi a elementelor constructive, fie ale unor vehicule, fie ale altor materiale feroviare.

ARTICOLUL 3a

Interacţiunea cu alte acorduri internaţionale

§ 1 Vehiculele feroviare puse în funcţiune în conformitate cu aplicabilitate Uniunii Europene (UE) şi legislaţia naţională corespunzătoare sunt considerate ca fiind admise în funcţiune de toate Statele Contractante conform prezentelor Reguli Uniforme

a) în cazul echivalenţei depline între prevederile STI aplicabile şi UTP corespunzător şi

b) a furnizat setul de STI aplicabile, împotriva căruia se afla vehiculul feroviar autorizate, acoperă toate aspectele subsistemelor relevante care fac parte din vehicul si

c) cu condiţia ca aceste STI să nu conţină puncte deschise referitoare la tehnic compatibilitatea cu infrastructura şi

d) cu condiţia ca vehiculul să nu facă obiectul unei derogări şi

e) cu condiţia ca vehiculul să nu fie supus unor cazuri specifice care limitează condiţiile de admitere sau autorizare pentru punerea în serviciu.

Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de la a) la e), vehiculul este supus Articolului 6 § 4.

§ 2 Vehiculele feroviare care au fost admise în funcţiune conform acestor Uniforme Normele sunt considerate autorizate pentru punerea în funcţiune în statele membre din Uniunea Europeană şi în statele care aplică legislaţia Uniunii Europene ca rezultatul acordurilor internaţionale cu Uniunea Europeană în cazul

a) echivalenţa deplină între dispoziţiile din UTP aplicabil şi STI corespunzătoare şi

b) a furnizat setul de UTP aplicabile împotriva căruia se afla vehiculul feroviar autorizate acoperă toate aspectele subsistemelor relevante care fac parte din vehicul si

c) cu condiţia ca aceste UTP să nu conţină puncte deschise referitoare la tehnic compatibilitatea cu infrastructura şi

d) cu condiţia ca vehiculul să nu facă obiectul unei derogări şi

e) cu condiţia ca vehiculul să nu fie supus unor cazuri specifice care limitează condiţiile de admitere sau autorizare pentru punerea în serviciu.

Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de la a) la e), vehiculul este supus autorizaţie în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statele membre europene Uniune şi în statele care aplică legislaţia Uniunii Europene ca urmare a acorduri internaţionale cu Uniunea Europeană.

§ 3 Autorizaţia pentru punerea în funcţiune, operarea şi întreţinerea vehiculele feroviare destinate a fi utilizate numai în statele membre ale Uniunii Europene sunt reglementate de Uniunea Europeană şi de legislaţia naţională aplicabilă. Acest prevederea este, de asemenea, aplicabilă statelor contractante care aplică relevante europene Legislaţia Uniunii ca urmare a acordurilor internaţionale cu Uniunea Europeană. Pentru întreprinderile feroviare şi administratorii de infrastructură, atunci când operează în cadrul Legislaţia UE, UE are prioritate asupra dispoziţiilor din aceste norme uniforme.

§ 4 §§ 1-2 se aplică mutatis mutandis la admiterea/autorizarea tipurilor de vehicule.

§ 5 O entitate responsabilă cu întreţinerea (ECM) pentru un vagon de marfa, certificat conform la articolul 15 § 2, se consideră că sunt certificate în conformitate cu dispoziţiile europene aplicabile Uniunea şi legislaţia naţională corespunzătoare şi invers în cazul completului echivalenţa dintre sistemul de certificare adoptat în temeiul articolului 14a alineatul (5) din UE Directiva privind siguranţa feroviară 2004/49 / CE şi normele adoptate de Comitetul Experţi tehnici în conformitate cu articolul 15 § 2. Aceste norme adoptate sunt stabilite în Anexa A la prezentele reguli uniforme.

ARTICOLUL 4

Procedura

§ 1 Se admite admiterea tehnică a unui vehicul

a) fie într-o singură etapă prin acordarea admiterii la operaţiune la un anumit dat vehicul individual,

b) sau în două etape succesive, prin acordare

- admiterea unui tip de construcţie la un anumit tip de construcţie;

- ulterior o admitere în exploatare la vehicule individuale corespunzătoare acestui tip de construcţie printr-o procedură care verifică faptul că acestea sunt de acest tip. Dacă vehiculul este admis într-o singură etapă, tipul de construcţie este admis în acelaşi timp.

§ 2 Un vehicul sau un element de construcţie sunt evaluate pentru respectarea prevederile UTP şi cerinţele tehnice naţionale aplicabile. Procedurile de evaluare şi conţinutul certificatelor UTP sunt stabilite în relevantă UTP.

Comitetul experţilor tehnici este competent să modifice sau să revoce procedurile de evaluare si conţinutul certificatelor UTP.

Evaluările conformităţii unui vehicul cu prevederile UTP pe care se bazează admiterea poate fi împărţită în anumite părţi sau verificată la anumite etape de către entitatea evaluatoare evidenţiată fiecare printr-o declaraţie intermediară din verificare.

§ 3 Procedurile de admitere tehnică a infrastructurii feroviare sunt supuse prevederilor în vigoare în Statul Contractant în cauză.

ARTICOLUL 5

Autoritatea competentă

§ 1 Admiterea tehnică este sarcina autorităţii naţionale sau internaţionale competent în materie, în conformitate cu legile şi prescripţiile în vigoare din fiecare stal contractant, în continuare autoritatea competentă.

§ 2 Autorităţile competente pot sau, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în statul lor, transferă entităţilor de evaluare competenţa de a efectua evaluări în ansamblu sau parţial, inclusiv emiterea certificatelor de verificare corespunzătoare.

Transferul de competenţă către

a) o întreprindere de transport feroviar,

b) un administrator de infrastructură;

c) un deţinător,

d) o entitate însărcinată cu întreţinerea (ECM) în conformitate cu articolul 15,

e) un proiectant sau producător de material feroviar care participă direct sau indirect în fabricarea materialului feroviar, inclusiv filialele entităţilor menţionate anterior sunt interzise.

§ 3 Pentru a fi recunoscut sau acreditat ca entitate de evaluare menţionată la § 2 trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

a) Entitatea de evaluare trebuie să fie independentă în organizarea, structura juridică a acesteia şi luarea deciziilor de la orice întreprindere feroviară, administrator de infrastructură, solicitant şi entitate de achiziţii;

b) în special, entitatea de evaluare şi personalul responsabil pentru evaluări trebuie să fie independent funcţional de organismele responsabile cu investigaţiile din în caz de accidente;

c) Entitatea de evaluare trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute în UTP relevant.

§ 4 Cerinţele de la § 3 se aplică mutatis mutandis autorităţii competente cu privire la sarcinile menţionate la § 2 care nu au fost transferate la o evaluare entitate.

§ 5 Un stat contractant asigură, prin notificare sau, după caz, prin mijloace prevăzută în dreptul Uniunii Europene sau în dreptul statelor care se aplică. Legislaţia Uniunii Europene ca urmare a acordurilor internaţionale cu europenii Uniunea, că secretarul general este informat despre autoritatea competentă, entităţile de evaluare şi, dacă este cazul, organismul de acreditare sau naţionalul competent organism menţionat la articolul 2 wa (1), indicând aria de responsabilitate a fiecărui organism. Secretarul general publică o listă cu autorităţile competente, entităţile de evaluare şi organele de acreditare sau organismele naţionale competente, numerele lor de identificare, dacă aplicabile şi domenii de responsabilitate şi vor menţine lista actualizată.

§ 6 Un stat contractant asigură supravegherea consecventă a entităţilor de evaluare indicat la § 2 şi retrage competenţa de la o entitate evaluatoare care nu mai îndeplineşte criteriile menţionate la § 3, caz în care se va face imediat informează secretarul general despre aceasta.

§ 7 În cazul în care un Stat Contractant consideră că o entitate de evaluare sau o autoritate competentă din alt stat contractant, nu îndeplineşte criteriile de la § 3, problema trebuie să fie transferat Comitetului de experţi tehnici care, în termen de patru luni, trebuie informează statul contractant în cauză cu privire la orice modificări care sunt necesare pentru entitatea sau autoritatea de evaluare pentru a păstra statutul care i- a fost conferit. În legătură cu aceasta, Comitetul Experţilor Tehnici poate decide să instruiască Statul Contractant să suspendă sau să retragă certificatele tehnice realizate pe baza lucrărilor efectuate de către entitatea de evaluare sau de către autoritatea în cauză.

ARTICOLUL 6

Valabilitatea certificatelor tehnice

§ 1 Certificate tehnice, astfel cum sunt specificate la articolul 11, eliberate de autoritatea competentă din un stat contractant în conformitate cu prezentele reguli uniforme este valabil în toate alte state contractante. Cu toate acestea, circulaţia şi utilizarea vehiculelor acoperite aceste certificate pe teritoriile celorlalte state sunt supuse condiţiile specificate în prezentul articol.

§ 2 O admitere la funcţionare permite întreprinderilor de transport feroviar să opereze un vehicul numai pe infrastructuri compatibile cu vehiculul conform specificaţiilor sale şi alte condiţii de admitere; este responsabilitatea transportului feroviar angajându-se să se asigure acest lucru.

§ 3 Fără a aduce atingere articolului 3a, admiterea la operaţiune emisă pentru un vehicul care este în conformitate cu toate UTP aplicabile vor fi valabile pe teritoriile celorlalte Statele contractante prevedeau că

a) toate cerinţele esenţiale sunt acoperite în aceste UTP şi

b) vehiculul nu este supus

- un caz specific care afectează compatibilitatea tehnică cu reţeaua Statului Contractant în cauză sau

- puncte deschise care sunt legate de compatibilitatea tehnică cu infrastructură sau

- o derogare.

Condiţiile pentru libera circulaţie pot fi, de asemenea, specificate în UTP relevant.

§ 4 a) în cazul în care într-un stat contractant a fost emisă o admitere la operaţiune pentru vehicul care este

- sub rezerva unui caz specific care afectează compatibilitatea tehnică cu reţeaua statului contractant în cauză, un punct deschis care este legat de compatibilitatea tehnică cu infrastructura sau derogarea sau

- nu este în conformitate cu UTP pe materialul rulant şi toate celelalte relevante prevederi sau

b) în cazul în care nu toate cerinţele esenţiale sunt acoperite în UTP, Autorităţile competente din celelalte state pot solicita solicitantului suplimentar informaţii tehnice, cum ar fi analiza riscurilor şi/sau testarea vehiculului înainte de acordarea unui admitere complementară la operaţie.

Pentru partea vehiculului care respectă un UTP sau o parte din acesta, competenţa autorităţile trebuie să accepte verificările efectuate de alte competente autorităţi sau entităţi de evaluare în conformitate cu UTP. Pentru cealaltă parte a vehiculul, autorităţile competente iau în considerare integral tabelul de echivalenţă menţionat la articolul 13 din Regulile uniforme APTU.

Îndeplinirea

- dispoziţii şi dispoziţii identice declarate echivalente;

- dispoziţii care nu au legătură cu un caz specific care afectează tehnicile compatibilitatea cu reţeaua statului contractant în cauză şi

- dispoziţii care nu au legătură cu compatibilitatea tehnică cu infrastructura; nu vor mai fi evaluate din nou.

§ 5 §§ 2-4 se aplică mutatis mutandis pentru admiterea unui tip de construcţie.

ARTICOLUL 6a

Recunoaşterea documentaţiei procedurale

§ 1 Evaluări, declaraţii şi alte documentaţii realizate în conformitate cu acestea Normele uniforme sunt recunoscute la valoarea nominală de către autorităţi şi competente organismele, întreprinderile de transport feroviar, păzitorii şi administratorii de infrastructură din toate statele contractante.

§ 2 Dacă o cerinţă sau o dispoziţie a fost declarată echivalentă în conformitate cu Articolul 13 din regulile uniforme APTU evaluări şi teste legate de acestea deja efectuate şi documentate nu trebuie repetate.

ARTICOLUL 6b

Recunoaşterea testelor tehnice şi operaţionale

Comitetul Experţilor Tehnici poate adopta reguli pentru includerea într-o anexă la aceste Reguli Uniforme şi cerinţe pentru includerea în unul sau mai multe UTP-uri (Prescripţii Tehnice Uniforme) cu privire la dispoziţii pentru recunoaşterea reciprocă a inspecţiilor tehnice, a fişierelor de întreţinere pentru admiterea vehiculelor şi testelor operaţionale, cum ar fi testele de frânare a trenului.

ARTICOLUL 7

Prescripţii aplicabile vehiculelor

§ 1 Pentru a fi admis în circulaţie în trafic internaţional, un vehicul feroviar trebuie a se conforma cu

a) UTP-urile (Prescripţiile Tehnice Uniforme) aplicabile şi

b) dacă este cazul, dispoziţiile cuprinse în RID şi

c) toate celelalte specificaţii pentru a îndeplini cerinţele esenţiale aplicabile.

§ 1a Vehiculele trebuie să respecte UTP-urile aplicabile în momentul admiterii, modernizării sau reînnoire, în conformitate cu prezentele reguli uniforme; această conformitate trebuie să fie întreţinută permanent în timp de fiecare vehicul care este în uz.

§ 2 În absenţa UTP aplicabile subsistemului, admiterea tehnică trebuie să fie pe baza cerinţelor tehnice naţionale aplicabile în vigoare conform Articolul 12 din Regulile Uniforme APTU în Statul Contractant în care un an se face cererea de admitere tehnică.

§ 3 Dacă nu toate UTP-urile legate de vehicul sunt în vigoare sau în cazuri specifice, sau sunt deschise puncte, admiterea tehnică se bazează pe

a) prevederile cuprinse în UTP,

b) dacă este cazul, dispoziţiile cuprinse în RID şi

c) cerinţele tehnice naţionale aplicabile în vigoare în conformitate cu articolul 12 din Regulile Uniforme APTU.

ARTICOLUL 7a

Derogări

Comitetul Experţilor Tehnici este competent să adopte linii directoare sau prevederi obligatorii pentru derogări de la UTP-uri structurale şi funcţionale.

Liniile directoare şi dispoziţiile sunt prevăzute în anexa B la prezentele Reguli Uniforme.

ARTICOLUL 8

Prescripţii aplicabile infrastructurii feroviare

§ 1 Infrastructura feroviară trebuie să respecte

a) prevederile cuprinse în UTP şi

b) dacă este cazul, dispoziţiile cuprinse în RID

c) toate celelalte specificaţii pentru a îndeplini cerinţele esenţiale aplicabile.

§ 2 Admiterea infrastructurii şi supravegherea întreţinerii acesteia rămân supuse prevederi în vigoare în Statul Contractant în care se află infrastructura.

§ 3 Articolele 7 şi 7a se aplică mutatis mutandis infrastructurii.

ARTICOLUL 9

Prescripţii de exploatare

§ 1 Operatorii de transport feroviar care exploatează un vehicul feroviar admis sa circule în trafic internaţional sunt obligaţi sa respecte prescripţiile referitoare la exploatarea unui vehicul în trafic internaţional, precizate în Anexele la Regulile Uniforme APTU.

§ 2 Operatorii şi administraţiile care gestionează în statele părţi o infrastructura incluzând sistemele de siguranţă a circulaţiei şi de dirijare a circulaţiei, destinate şi apte să fie exploatate în trafic internaţional, sunt obligate să respecte prescripţiile tehnice cuprinse în Anexele la Regulile uniforme APTU şi să le îndeplinească în permanenţă, la construcţia sau gestiunea acestei infrastructuri.

ARTICOLUL 10

Aplicarea şi acordarea certificatelor şi declaraţiilor tehnice şi a condiţiilor aferente

§ 1 Acordarea unui certificat tehnic se referă la tipul de construcţie al unui vehicul feroviar sau către vehiculul feroviar în sine.

§ 3 Cererea de certificare tehnică poate fi înaintată autorităţii competente din orice Stat Contractant.

§ 3a Cererea de evaluare şi de eliberare a UTP corespunzătoare, certificate şi declaraţii pot fi făcute oricărei entităţi de evaluare la care autoritatea competentă a transferat integral sau parţial competenţa de a efectua evaluări în conformitate cu articolul 5 § 2.

§ 4 Dacă articolul 6 § 4 se aplică vehiculului, solicitantul trebuie să indice Statele Contractante (dacă este cazul liniile) pentru care sunt necesare certificatele tehnice care permit libera circulaţie; în acest caz, autorităţile competente şi entităţile de evaluare implicate ar trebui să coopereze pentru a simplifica procesul pentru solicitant.

§ 5 Toate costurile care decurg din procesul de admitere sunt suportate de către solicitant, cu excepţia cazului în care în conformitate cu legile şi prescripţiile în vigoare a statului unde se acordă admiterea în funcţiune. Acordarea de admitere la funcţionare de către autoritatea competentă pentru profit nu este permisă.

§ 5a Toate deciziile, evaluările, testele etc. vor fi efectuate în mod nediscriminatoriu.

§ 6 Solicitantul elaborează şi anexează la cererea sa un fişier tehnic care conţine informaţiile solicitate în UTP-urile relevante. Entitatea de evaluare compilează fişierul tehnic.

§ 7 Fiecare evaluare efectuată va fi documentată de către entitatea evaluatoare în Raportul de Evaluare care va justifica evaluările efectuate prin prezentul document, precizând la care dispoziţii obiectul a fost evaluat şi dacă obiectul a trecut sau a eşuat această evaluare.

§ 8 Solicitantul unui certificat de funcţionare prin procedura de admitere tehnică în conformitate cu articolul 4 § 1 litera (b), trebuie să ataşeze la cererea sa Certificatul de proiectare tipizat, stabilit în conformitate cu articolul 11 § 2 şi demonstrat într-o maniera corespunzătoare că vehiculele pentru care solicită certificatul corespunde acelui tip de construcţie. Pentru vehiculele noi, un mod adecvat de demonstraţie constă dintr-un UTP certificat de verificare emis de o entitate de evaluare în conformitate cu UTP relevant.

§ 9 În principiu, un certificat tehnic se acordă pentru o perioadă nelimitată; poate fi de aplicare generală sau limitată.

§ 10 Dacă există dispoziţii relevante din prescripţiile conform articolului 7 pe baza cărora un tip de construcţie a fost admis au fost schimbate şi, dacă nu este relevant se pot aplica dispoziţii tranzitorii, Statul Contractant în care Certificatul de tip de proiect corespunzător a fost emis şi după consultarea certificatului cu alte state în care certificatul este valabil în conformitate cu articolul 6, decide dacă Certificatul poate rămâne valabil sau trebuie reînnoit pentru admiterea unui nou vehicul conform acestui tip. Criteriile care trebuie verificate în cazul unei admiteri de tip reînnoit poate viza doar dispoziţiile modificate. Reînnoirea tipului de admitere nu afectează admiterea la operaţiunea deja acordată vehiculelor pe baza tipurilor admise anterior.

§ 11 În caz de reînnoire sau modernizare, entitatea contractantă sau producătorul trebuie trimită Statului Contractant în cauză un dosar care descrie proiectul. Statul Contractant examinează acest dosar şi, ţinând cont de strategia de implementare indicată în UTP aplicabil, decide asupra noii admiteri în funcţiune în conformitate cu Regulile Uniforme.

O astfel de nouă admitere în funcţiune este necesară ori de câte ori siguranţa generală poate fi afectată negativ ca rezultat al exploatării. Dacă este necesară o nouă admitere, Statul Contractant decide în ce măsură prevederile din UTP aferente trebuie aplicate proiectului.

Statul Contractant îşi ia decizia în cel mult patru luni după depunerea dosarului complet de către solicitant.

Când este necesară o nouă admitere şi dacă UTP nu este complet aplicat vehiculului, va face obiectul unei noi admiteri la care se aplică condiţiile articolului 6 §4 şi Statele Contractante vor notifica Secretarului General

a) motivul pentru care un UTP nu este complet aplicat,

b) caracteristicile tehnice aplicabile în locul UTP şi

c) organismele responsabile de evaluarea caracteristicilor tehnice menţionat la litera b).

Secretarul General publică informaţiile notificate pe pagina web a Organizaţiei.

§ 12 § 11 se aplică mutatis mutandis unui certificat de tip de proiectare şi oricărei declaraţii privind construcţia sau elementele construcţiei în cauză.

ARTICOLUL 10a

Reguli pentru retrageri sau suspendări ale certificatelor tehnice

§ 1 Dacă o autoritate competentă a unui Stat Contractant, alta decât cea care a acordat prima admitere în funcţiune, descoperă necorespunderea, ea trebuie să informeze cu toate detaliile prima autoritate care a acordat admiterea în funcţiune; dacă necorespunderea se referă la Certificatul de proiectare tip, autoritatea care l-a eliberat este de asemenea, informată.

§ 2 Un certificat de funcţionare poate fi retras

a) când vehiculul feroviar nu mai satisface

- prescripţiile cuprinse în UTP şi în dispoziţiile naţionale aplicabile din vigoare conform articolului 12 din Regulile uniforme APTU sau

- condiţiile speciale de admitere a acestuia în temeiul articolului 7a sau

- prescripţiile de construcţie şi echipamente cuprinse în RID sau

b) dacă deţinătorul nu respectă cerinţele autorităţii competente pentru remedierea defectelor în termenul prescris sau

c) când prevederile şi condiţiile rezultate dintr-o admitere limitată la Articolul 10 § 10 nu sunt îndeplinite sau respectate.

§ 3 Numai autoritatea care a acordat Certificatul de proiectare de tip sau certificatul de funcţionare îl poate retrage.

§ 4 Certificatul de funcţionare este suspendat

a) când verificările tehnice, inspecţiile, întreţinerea şi deservirea vehicul feroviar prescris în fişierul său de întreţinere, în UTP, în condiţii speciale a unei admiteri în conformitate cu articolul 7a sau în construcţii şi echipamente prescripţiile conţinute în RID nu sunt efectuate (sau dacă termenele nu sunt observate);

b) în cazul în care în cazul unor avarii grave aduse unui vehicul feroviar, ordinul autorităţii competente de a prezenta vehiculul nu este respectată;

c) în cazul nerespectării acestor reguli şi prescripţii uniforme conţinute în UTP; e) dacă este aplicabil dispoziţiile naţionale în vigoare în conformitate cu articolul 12 din APTU Reguli uniforme sau dispoziţii echivalente declarate în conformitate cu articolul 13 din Regulile Uniforme APTU nu sunt respectate. Valabilitatea Certificatul urmează a fi suspendată pentru Stătu 1/Statele Contractant/Contractante în cauză.

§ 5 Certificatul de funcţionare devine nul atunci când este vehiculul feroviar retras din serviciu. Această retragere din serviciu este notificată în conformitate cu articolul 13 § 4.

§ 6 §§ 1 - 4 se aplică mutatis mutandis unui certificat de tip de proiectare.

ARTICOLUL 10b

Reguli pentru evaluări şi proceduri

§ 1 Comitetul Experţilor Tehnici este competent să adopte dispoziţii obligatorii pentru evaluările şi normele procedurale pentru admiterea tehnică. Dispoziţiile pentru evaluări sunt prezentate în UTP-ul relevant.

§ 2 Suplimentar, dar nu în contradicţie cu dispoziţiile stabilite de Comitetul Experţilor Tehnici în conformitate cu § 1, Statele Contractante sau organizaţiile regionale pot adopta (sau menţine) dispoziţii pentru proceduri obligatorii detaliate nediscriminatorii pentru evaluările şi cerinţele privind declaraţiile. Aceste dispoziţii trebuie să fie notificate Secretarului General, care va informa Comitetul Experţilor Tehnici şi vor fi publicate de Organizaţie.

ARTICOLUL 11

Certificate tehnice

§ 1 Admiterea unui tip de construcţie şi admiterea în funcţiune trebuie să fie evidenţiate prin documente separate numite: "Certificat de tip de proiectare" şi "Certificat de funcţionare

§ 2 Certificatul de tip de proiectare trebuie:

a) să conţină specificaţii ale proiectantului şi producătorului prevăzute pentru tipul de construcţie al acestuia vehiculul feroviar;

b) să aibă fişierul tehnic ataşat;

c) dacă este cazul, specificaţii cu limitările şi condiţiile speciale de funcţionare pentru tipul de construcţie a unui vehicul feroviar şi pentru vehiculele feroviare care corespund acestui tip de construcţie;

d) să aibă ataşat Raportul (Raporturile) de Evaluare;

e) dacă este cazul, specificaţii cu toate declaraţiile aferente (de conformitate şi verificare) emise;

f) specifică autoritatea competentă emitentă, data emiterii şi conţine semnătura autorităţii;

g) dacă este cazul, specificaţii cu privire la perioada de valabilitate a acesteia;

h) ataşat pentru vehiculele care fac obiectul articolului 6 § 4, copii suplimentare admiteri naţionale, dacă există.

§ 3 Certificatul de funcţionare include

a) toate informaţiile indicate la § 2 şi

b) codul (codurile) de identificare ale vehiculului (vehiculelor) care face obiectul certificatului;

c) informaţii despre deţinătorul vehiculului (vehiculelor) feroviar (e) reglementate de certificat în ziua emiterii sale;

d) dacă este cazul, perioada de valabilitate a acestuia.

§ 4 Certificatul de exploatare poate acoperi un grup de vehicule individuale ale aceluiaşi tip, caz în care trebuie specificate informaţiile cerute în conformitate cu § 3 identificabil pentru fiecare dintre vehiculele grupului şi fişierul tehnic conţine o listă cu documentaţia identificabilă privind testele efectuate pe fiecare vehicul.

§ 5 Fişierul tehnic conţine informaţiile în conformitate cu dispoziţiile din document UTP.

§ 6 Certificatele sunt tipărite într-una din limbile de lucru conform articolului 1 § 6 din Convenţie.

§ 7 Certificatele menţionate la §§ 2 şi 3 se eliberează solicitantului de către Autoritatea Competenta.

§ 8 Certificatul de Funcţionare este legat de obiect. Odată ce vehiculul este în funcţiune titularul certificatului de funcţionare (inclusiv fişierul tehnic), dacă nu deţinătorul curent, îl înmânează fără întârziere agentului curent împreună cu fişierul de întreţinere şi pune la dispoziţie toate instrucţiunile de întreţinere şi funcţionare care sunt încă în posesia sa.

§ 9 § 8 se aplică mutatis mutandis vehiculelor şi materialelor feroviare admise conform Articolul 19, conform căruia documentaţia în cauză este documentaţia de aprobare şi orice altă documentaţie care conţine informaţii similare cu cele incluse în cerinţele pentru fişierul tehnic şi fişierul de întreţinere, fie integral, fie parţial.

ARTICOLUL 12

Formate uniforme

§ 1 Organizaţia prescrie formate uniforme ale certificatelor indicate în Articolul 11 şi al Raportului de evaluare în conformitate cu articolul 10 § 7.

§ 2 Formatele sunt pregătite şi adoptate de Comitetul Experţilor Tehnici şi se publică pe pagina web a Organizaţiei.

§ 3 Comitetul Experţilor Tehnici poate decide să permită certificatele făcute conform unui alt format specificat decât cel prevăzut în prezentele Reguli Uniforme, dar care conţin informaţiile necesare în conformitate cu articolul 11, pentru a fi recunoscute ca fiind înlocuitori echivalenţi.

ARTICOLUL 13

Registrele

§ 1 Se stabileşte un registru naţional de vehicule (NVR) conform specificaţiilor adoptat de CTE sub forma unei baze electronice de date care conţine informaţii privind vehiculele feroviare pentru care are un certificat de exploatare a fost emis. Registrul include, de asemenea, vehiculele feroviare admise conform Articolul 19; poate conţine vehicule feroviare admise numai pentru trafic naţional.

§ 1a Organizaţia stabileşte şi ţine la curent sau face accesibil un registru cu certificate de entităţi responsabile de întreţinere (ECM) şi certificare ECM organisme.

§ 1b Organizaţia stabileşte şi ţine la curent sau face accesibil un registru cu coduri de marcare pentru deţinătorul vehiculului.

§ 2 [rezervat]

§ 3 Comitetul Experţilor Tehnici poate decide să includă alte date în care să fie utilizate operaţiuni feroviare într-o bază de date, cum ar fi tipuri de proiectare, informaţii privind declaraţii, inspecţii şi întreţinerea vehiculelor admise (inclusiv cele pentru inspecţia următoare), informaţii necesare pentru a stabili dacă există compatibilitate tehnică între vehicul şi reţea, informaţii despre accidente şi incidente şi registre privind codificarea vehiculelor, locaţiilor, întreprinderilor de transport feroviar, păzitorilor, manageri de infrastructură, ateliere, producători etc.

§ 4 Comitetul experţilor tehnici este competent să decidă asupra modificărilor aduse sau fuziunea sau retragerea registrelor şi a bazelor de date menţionate în prezentul articol. Comitetul experţilor tehnici stabileşte funcţional şi tehnic arhitectura registrelor specificate în acest articol şi pot specifica, de asemenea, datele să fie conţinute, când şi cum vor fi furnizate datele, care vor fi drepturile de acces şi alte dispoziţii administrative şi organizatorice, inclusiv ce bază de date structura trebuie aplicată. În toate cazurile, schimbarea titularului, modificarea ECM, retrageri din serviciu, imobilizări oficiale, suspendări şi retrageri din certificate, declaraţii sau alte dovezi şi modificări ale unui vehicul care derogarea de la tipul de construcţie admis va fi notificată prin înregistrare titular al entităţii care ţine registrul fără întârziere.

§ 5 La aplicarea prezentului articol, Comitetul Experţilor Tehnici are în vedere registrele înfiinţate de statele contractante şi organizaţiile regionale astfel încât pentru a reduce povara excesivă pentru părţile implicate, cum ar fi organizaţiile regionale, Statele Contractante, autorităţile competente şi industria. Pentru a minimiza, de asemenea costurile pentru organizarea şi obţinerea unor sisteme de registre coerente, toate părţile implicate coordonează cu Organizaţia planurile lor şi elaborarea registrelor care intră în sfera de aplicare a acestor Reguli Uniforme.

§ 6 Datele înregistrate în baza de date în conformitate cu § 1 sunt considerate ca prime dovezi ale admiterii tehnice a unui vehicul feroviar.

§ 7 Comitetul Experţilor Tehnici poate decide ca costurile înfiinţării şi administrării baze de date să fie acoperită, integral sau parţial, de utilizatori.

ARTICOLUL 14

Inscripţii şi semne

§ 1 Vehiculele feroviare admise în exploatare trebuie să poarte inscripţii şi semne prevăzute la UTP, inclusiv un număr unic de vehicul. Autoritatea competentă care acordă prima admitere la operaţie este responsabilă pentru asigurarea atribuirii codului de identificare alfanumeric fiecăruia vehicul. Acest cod, care va include codul de tară al primului stat de admitere, trebuie să fie marcat pe fiecare vehicul şi să fie înscris în NVR-ul acestui stat.

§ 2 Comitetul Experţilor Tehnici poate stabili un semn care stabileşte că vehiculului care a fost admis să funcţioneze în trafic internaţional este conform Regulilor Uniforme.

§ 3 Comitetul Experţilor Tehnici poate stabili perioadele de tranziţie în cursul cărora vehiculele feroviare admise în circulaţie în trafic internaţional pot suporta inscripţii şi semne derogatoare de la cele prevăzute la §§ 1 şi 2.

ARTICOLUL 15

Întreţinerea vehiculelor

§ 1 Vehiculele feroviare trebuie să fie într-o stare bună de întreţinere, în aşa fel încât acestea să respecte dispoziţiile definite la articolul 7. Condiţia vehiculelor trebuie nu compromite în niciun fel siguranţa operaţională şi nu trebuie să dăuneze infrastructurii, mediu şi sănătate publică prin circulaţia lor sau utilizarea lor în traficul internaţional. În acest scop, vehiculele feroviare trebuie să fie puse la dispoziţie şi să fie supuse serviciului, inspecţii şi întreţinere aşa cum este prescris în fişierul de întreţinere. Acesta va fi responsabilitatea titularului de a desemna un ECM în acest scop.

§ 2 Fiecare vehicul feroviar, înainte de a fi admis în funcţiune sau utilizat în reţea, trebuie au alocat un ECM şi această entitate este înregistrată în banca de date menţionat la articolul 13. ECM se asigură că vehiculele pentru care se află taxele de întreţinere sunt într-o stare sigură de funcţionare cu ajutorul unui sistem de întreţinere. ECM poate folosi contractori, inclusiv întreţinerea ateliere de lucru.

Comitetul Experţilor Tehnici este competent să adopte şi să modifice regulile pentru certificarea şi auditul ECM şi atelierele de întreţinere. Regulile sunt stabilite din anexa A la prezentele reguli uniforme.

ECM pentru un vagon de marfa este certificat de un organism de certificare ECM acreditat sau recunoscut într-unul dintre statele contractante în conformitate cu anexa A la aceste reguli uniforme.

§ 3 Posesorul pune la dispoziţia ECM, în măsura în care este necesar pentru întreţinere, elemente referitoare la instrucţiunile referitoare la reparaţii, constante sau de rutină monitorizare, reglare şi întreţinere.

ECM trebuie să asigure, direct sau prin intermediul deţinătorului, aceste informaţii fiabile despre întreţinere şi restricţii care afectează operaţiunile, necesare şi suficiente pentru asistenţa operaţiunilor sigure sunt disponibile pentru întreprinderea feroviară care operează.

Întreprinderea feroviară care operează trebuie în timp util, direct sau prin intermediul deţinătorului, furnizaţi ECM informaţii despre funcţionarea vehiculelor (inclusiv kilometrajul, tipul şi amploarea activităţilor, incidentelor / accidentelor) pentru care ECM este responsabilă.

§ 4 ECM al unui vehicul admis păstrează şi actualizează dosarul de întreţinere şi Fişier de înregistrare de întreţinere pentru vehiculul respectiv. ECM informează deţinătorul despre actualizări la fişierul de înregistrare întreţinere. Fişierele sunt disponibile pentru inspecţie de către autoritatea naţională competentă.

ARTICOLUL 15a

Componenţa şi funcţionarea trenului

§ 1 Întreprinderea de transport feroviar controlează riscurile asociate activităţilor sale şi în special a celor legate de exploatarea trenurilor. În acest scop, se va asigura ca aceste trenuri să respecte cerinţele esenţiale şi, în special:

a) asigure compoziţia şi pregătirea corectă şi sigură a trenului, inclusiv verificările pre-partajare;

b) să ţină seama de informaţiile necesare pentru funcţionarea în siguranţă a fiecărui vehicul; inclusiv posibile restricţii de funcţionare,

c) să utilizeze vehicule numai în limita şi condiţiile lor de utilizare;

d) să fie obligat să respecte prescripţiile referitoare la operaţiunea din traficul internaţional, cum ar fi cele specificate în UTP-urile relevante,

e) să se asigure că fiecare vehicul transportat are un ECM atribuit acestuia şi când este necesar ca ECM are un certificat valid.

§ 2 Normele prevăzute la § 1 se aplică mutatis mutandis şi altor întreprinderi de transport care operează trenuri pe cale ferată sub propria lor responsabilitate.

§ 3 Deţinătorul va pune la dispoziţia oricărei linii, în măsura în care este necesar pentru exploatare întreprinderea de transport care operează vehiculul, elementele referitoare la condiţii şi limitele de utilizare şi în ceea ce priveşte deservirea şi monitorizarea constantă sau de rutină.

§ 4 Administratorul infrastructurii pune la dispoziţia sa, în măsura în care este necesar pentru funcţionare, orice întreprindere de transport feroviar care operează pe reţeaua sa, elementele referitoare la caracteristicile infrastructurii.

ARTICOLUL 16

Accidente, incidente şi avarii grave

§ 1 În caz de accident, incident sau deteriorare gravă a vehiculelor feroviare, toate părţile implicate (managerii de infrastructură, păstrătorii, ECM, calea ferată întreprinderi în cauză şi alte persoane posibile)

a) să ia, fără întârziere, toate măsurile necesare pentru a asigura siguranţa căilor ferate, traficul, respectul pentru mediu şi sănătatea publică şi

b) să stabilească cauzele accidentului, incidentul sau pagubele grave.

§ 1a Măsurile conform § 1 trebuie coordonate. O astfel de coordonare este obligaţia administratorului infrastructurii, cu excepţia cazului în care se prevede altfel prin dispoziţiile în vigoare în statul în cauză. În plus faţă de obligaţia de anchetă depusă la părţile implicate, Statul Contractant poate solicita să fie efectuată o anchetă independentă.

§ 2 Un vehicul este considerat grav avariat atunci când nu poate fi reparat de o intervenţie simplă, care să îi permită să fie unită într-un tren şi să circule pe roţi proprii fără pericol pentru operaţiuni. Dacă reparaţia poate fi efectuată în mai puţin de 72 de ore sau costul este mai mic de 0,18 milioane DST în total, daunele nu vor fi considerate ca severe.

§ 3 Accidentele, incidentele şi pagubele grave sunt notificate fără întârziere autorităţii sau organului care a admis circulaţia vehiculului. Autoritatea sau organul respectiv poate solicita prezentarea vehiculului deteriorat, eventual deja reparat, pentru examinarea validităţii admiterii la operaţiune care a fost acordată. Dacă evident, trebuie să fie procedura privind acordarea admiterii la operaţiune repetată.

§ 4 Statele Contractante ţin evidenţe, publică rapoarte de anchetă inclusiv constatările şi recomandările lor, informează autorităţile în cauză şi Organizaţia despre cauzele accidentelor, incidentelor şi daunelor grave la nivel trafic internaţional care s-a produs pe teritoriul lor. Comitetul Experţilor Tehnici poate examina cauzele accidentelor şi incidentelor grave sau a pagubelor grave din trafic internaţional în vederea dezvoltării construcţiei şi prescripţii de funcţionare pentru vehiculele feroviare conţinute în UTP şi pot decide asupra instruirii Statelor Contractante într-un termen scurt privind suspendarea certificatelor de operare relevante, certificatelor de tip de proiectare sau declaraţiilor emise.

§ 5 Comitetul Experţilor Tehnici poate pregăti şi adopta alte reguli obligatorii privind investigarea accidentelor grave, incidentelor şi daunelor grave, cerinţe privind organismele independente de investigare a statului şi forma conţinutului rapoartelor. De asemenea, poate modifica valorile / numerele din § 2 şi din articolul 2 ff).

ARTICOLUL 17

Imobilizarea şi respingerea vehiculelor

§ 1 O autoritate competentă, o întreprindere de transport feroviar sau un administrator de infrastructură trebuie să nu împiedice vehiculele feroviare să circule pe infrastructuri feroviare compatibile dacă aceste Reguli Uniforme, prescripţiile conţinute în UTP, condiţiile speciale pentru admiterea prevăzută de autoritatea de admitere, precum şi construcţia şi prescripţiile de funcţionare cuprinse în RID, sunt respectate.

Prezentul articol nu aduce atingere responsabilităţii întreprinderii de transport feroviar definit la articolul 15a.

§ 2 Dreptul unei autorităţi competente de a inspecta şi imobiliza un vehicul nu este afectat dacă se suspectează nerespectarea articolului 1, dar examinarea pentru a stabili certitudinea trebuie efectuate cât mai repede posibil şi, în orice caz, în termen de 24 de ore.

§ 3 Cu toate acestea, dacă un Stat Contractant nu suspendă sau retrage un certificat în cadrul limită indicat în conformitate cu articolul 5 § 7 sau cu articolul 16 § 4, alte State Contractante au dreptul de a respinge sau imobiliza vehiculul (vehiculele) în cauză.

ARTICOLUL 18

Nerespectarea prescripţiilor

§ 1 Sub rezerva § 2 si a Articolului 10 a § 4, litera c), consecinţele juridice care rezultă din nerespectarea prezentelor Reguli uniforme şi prescripţiilor din Anexele la Regulile uniforme APTU sunt reglementate de către legislaţia naţională a statului parte în care autoritatea competentă a acordat admiterea primară în exploatare, cuprinzând reglementările referitoare la conflicte de lege.

§ 2 Consecinţele de drept civil sau penal, rezultând din nerespectarea prezentelor Reguli uniforme şi a prescripţiilor din Anexele la Regulile uniforme APTU, sunt reglementate, în ceea ce priveşte infrastructura, de către legislaţia naţională a statului parte în care gestionarul de infrastructura îşi are sediul, cuprinzând reglementările referitoare la conflicte de legi.

ARTICOLUL 19

Dispoziţii tranzitorii

§ 1 [rezervat]

§ 2 Aceste reguli uniforme nu afectează admiterea la operaţiune emisă înainte de 1.1.2011 pentru vehiculele care există la 1.1.2011 şi care sunt marcate cu RIV sau RIC ca dovada conformităţii actuale cu prevederile tehnice ale acordului RIV 2000 (ediţia revizuită din 1 ianuarie 2004) sau respectiv acordul RIC vehiculele existente care nu sunt marcate RIV sau RIC, dar admise şi marcate conform acordurilor bilaterale sau multilaterale între Statele Contractante notificate către Organizaţie.

§ 3 Fără a aduce atingere articolului 5, admiterea iniţială în conformitate cu § 2 este valabilă până ce vehiculul necesită o nouă admitere în conformitate cu articolul 10 §

§ 4 Inscripţiile şi semnele menţionate la articolul 14, împreună cu datele stocate în baza de date indicată la articolul 13 § 1 este considerată o dovadă suficientă pentru admitere. Schimbarea neautorizată a acestui marcaj este considerată fraudă şi urmărită penal potrivit dreptului naţional.

§ 5 Indiferent de această dispoziţie tranzitorie, vehiculul şi documentaţia sa trebuie să respecte prescripţiile în vigoare ale UTP privind marcarea şi întreţinere; respectarea prescripţiilor RID în vigoare trebuie să fie şi ele asigurate, dacă este cazul. Comitetul Experţilor Tehnici poate decide şi el că, din motive de siguranţă sau interoperabilitate justificate în mod corespunzător, prescripţiile introduse în UTP vor fi respectate într-un anumit termen.

§ 6 Vehiculele existente care nu intră sub incidenţa alineatului § 2 pot fi admise la operaţiune la cererea unui solicitant către o autoritate competentă. Acesta din urmă poate solicita informaţii tehnice suplimentare de la solicitant, analize de risc şi/sau testele vehiculului înainte de a acorda o admitere complementară la operaţiune. Însă autorităţile competente iau în considerare integral tabelul de echivalenţă menţionat la Articolul 13 din Regulile uniforme APTU.

§ 7 Comitetul Experţilor Tehnici poate adopta dispoziţii tranzitorii suplimentare.

ARTICOLUL 20

Dispute

Litigiile referitoare la admiterea tehnică a vehiculelor feroviare destinate a fi utilizate în traficul internaţional pot fi tratate de Comitetul Experţilor Tehnici dacă nu există rezolvare prin negociere directă între părţile implicate. Astfel de dispute pot fi înaintate, în conformitate cu procedura specificată la titlul V din Convenţie, la Tribunalul de Arbitraj.