Decizia protocolară nr.22.25 din 24.06.2025 \rAviz la proiectul de lege cu privire la modificarea unor acte normative (revizuirea unor aspecte din cadrul regimului juridic al moştenirii) (iniţiativa legislativă nr.73 din 10 martie 2025)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de lege cu privire la modificarea unor acte normative

(revizuirea unor aspecte din cadrul regimului juridic al moştenirii)

(iniţiativa legislativă nr.73 din 10 martie 2025)

nr. 22.25  din  24.06.2025

 (în vigoare 25.06.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 333-335 art. 49 din 25.06.2025

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 24 iunie 2025

Decizia protocolară nr.22.25/2025

PRIM-MINISTRU  Dorin RECEAN

Guvernul a examinat proiectul de lege cu privire la modificarea unor acte normative (revizuirea unor aspecte din cadrul regimului juridic al moştenirii), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.73 din 10 martie 2025) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Iniţiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Potrivit notei de fundamentare, proiectul de lege este elaborat, în special, ca urmare a numeroaselor petiţii din partea soţilor supravieţuitori, care semnalează faptul că, potrivit modificărilor operate la Codul civil al Republicii Moldova nr.1107/2002 (în continuare – Cod civil) la 1 martie 2019, averea acumulată în devălmăşie se împarte, după decesul unuia dintre soţi şi cu celelalte rude ale defunctului, fapt ce generează incertitudini cu privire la drepturile patrimoniale ale soţului supravieţuitor.

Astfel, prin proiect se propune revizuirea reglementărilor privind moştenirea din Codul civil, în vederea clarificării şi îmbunătăţirii unor dispoziţii legale referitoare la transmisiunea succesorală, decăderea din dreptul de moştenire, statutul soţului supravieţuitor, precum şi termenul de acceptare sau renunţare la moştenire.

Din punct de vedere conceptual, este de remarcat faptul că intervenţiile propuse prin intermediul prezentului proiect de lege, în particular cele privind mecanismul de opţiune succesorală, vor avea un impact substanţial asupra unui cerc extins de persoane, vizând aspecte importante ale drepturilor patrimoniale ale acestora, motiv pentru care exprimăm punctul de vedere că intervenţia legislativă preconizată necesită o analiză minuţioasă, atât prin prisma necesităţii identificării unor soluţii echilibrate la problemele invocate de către autori, cât şi a evaluării potenţialului impact al acestora, asigurându-se, totodată, claritatea generală a cadrului normativ modificat.

În acest sens, suntem de opinia că în acest caz este crucială consultarea problemelor invocate şi a soluţiilor propuse prin proiect cu un cerc larg de profesionişti, care ar include atât practicieni care aplică prevederile legale vizate de proiect, cât şi teoreticieni, cadre universitare, cu o expertiză notorie în domeniu. Menţionăm că în contextul elaborării prezentului aviz s-a asigurat, prin intermediul Ministerului Justiţiei, consultarea opiniei Camerei Notariale, precum şi a reprezentanţilor mediului universitar pe marginea prevederilor din proiect, concluziile acestora reflectându-se în cuprinsul avizului, în comun cu cele ale autorităţilor publice.

În continuare, propunem următoarele observaţii şi propuneri asupra proiectului de lege examinat.

Asupra conceptului general al proiectului de lege şi alternativei disponibile

Din necesitatea asigurării unei stabilităţi a dispoziţiilor Codului civil, ca componentă-cheie a unui drept privat coerent şi în armonie cu certitudinea juridică, invocăm faptul că pentru a rezolva problemele identificate de autorii proiectului de lege, conform opiniei profesioniştilor, la care de principiu ne raliem, intervenţia legislativă ar urma să se limiteze la modificarea art.2179 şi 2185 din Codul civil, referitoare la situaţia soţului supravieţuitor.

Or, experienţa socială reflectă următoarele aspecte fundamentale, de care este necesar a se ţine cont în contextul subiectului abordat prin proiect:

- majoritatea familiilor au copii, iar părinţii acumulează avere pentru a o transmite lor;

- fenomenul migraţiei masive impune flexibilitate în termenele de acceptare a moştenirii;

- practica profesioniştilor arată că soţul supravieţuitor oricum deseori renunţă la moştenire în favoarea copiilor, adesea prin contracte de partaj sau donaţie;

- situaţiile unui defunct fără copii şi testament (caz în care soţul moşteneşte alături de clasa a II-a (părinţi, fraţi/surori) sau clasa a III-a (bunicii) de moştenitori, preluând 1/2 din moştenire) sunt rare în practică.

A. În acest sens, cu referire la cele două articole menţionate, se propun următoarele intervenţii:

- La art.2179 alin.(3), după cuvintele "moştenitorii de clasa întâi" de introdus textul " , cu excepţiile prevăzute în art.2185 alin.(2) şi (4)" (textul integral având următorul cuprins:

"(3) Dacă la momentul deschiderii moştenirii nu este în viaţă unul dintre părinţii defunctului, în locul părintelui celui decedat sunt chemaţi la moştenire descendenţii lui în conformitate cu regulile aplicabile pentru moştenitorii de clasa întâi, cu excepţiile prevăzute în art.2185 alin.(2) şi (4). În cazul în care părintele decedat nu are descendenţi, unic moştenitor devine părintele supravieţuitor.");

- La art.2185, alin.(2) va avea următorul cuprins:

"(2) În concurs cu părinţii defunctului, soţul supravieţuitor are dreptul la 1/2 din masa succesorală, indiferent dacă la moştenire vine un părinte sau ambii părinţi. Dacă unul dintre părinţi nu este în viaţă sau dacă acesta a decăzut din dreptul la moştenire, celălalt părinte culege cota acestuia.";

la alineatul (4), cuvintele "a doua şi dacă bunicii" de substituit cu cuvintele

"dacă părinţii defunctului" (textul integral având următorul cuprins:

"(4) În lipsa moştenitorilor de clasa întâi şi a doua şi dacă bunicii şi părinţii nu sunt în viaţă sau dacă aceştia au decăzut din dreptul la moştenire, soţul supravieţuitor culege întreaga moştenire.").

În raport cu soluţiile propuse în proiect, sesizăm faptul că acestea derivă în special din problema că soţul supravieţuitor al defunctului care nu avea descendenţi (moştenitori de clasa I) vine la moştenire în concurs cu părinţii defunctului (această regulă exista şi în Vechiul Regim Succesoral) sau, în lipsa lor, în concurs cu fraţii defunctului sau alţi descendenţi mai îndepărtaţi ai părinţilor defunctului sau chiar cu bunicii defunctului (conform art.2185 alin.(2) din Codul civil). Pe plan procedural, situaţia soţului supravieţuitor devine mai dificilă din cauza nevoii de a identifica şi a notifica acestor rude mai îndepărtate, precum şi a aplicării principiului prezumţiei de acceptare a moştenirii pentru acele rude care nu au renunţat expres la această moştenire. Prin urmare, ar putea exista plângeri în raport cu "inechitatea" ce ar decurge din combinaţia acestor două reglementări (cine este chemat la moştenire şi cum este chemat la moştenire), al cărei rezultat ar fi că soţul supravieţuitor culege moştenirea împreună cu un număr mare de rude îndepărtate şi dezinteresate.

Soluţia din proiect, prin care soţul supravieţuitor este încadrat în clasa I de moştenitori, poate crea premisele pentru o promovare, în unele cazuri excesivă, a intereselor soţului supravieţuitor, în detrimentul copiilor defunctului, dar şi a părinţilor acestuia.

Astfel, cu referire la categoria părinţilor defunctului, prin modificările propuse în proiect, se va ajunge la situaţia că soţul supravieţuitor îi va înlătura în toate cazurile de la moştenirea legală pe aceştia. Aici dorim să precizăm că criteriul fundamental al aranjării rudelor în clase legale este voinţa prezumată a defunctului. Nu există nicio premisă în societatea noastră de a crede că defunctul ar fi dorit ca părinţii săi, prezumaţi a fi în etate şi a avea nevoie de sprijin material şi întreţinere, să nu fie beneficiari ai moştenirii sale, în cazul existenţei soţului supravieţuitor. Or, este necesar a se remarca că adeseori există o probabilitate mare a faptului că şi părinţii defunctului au avut o contribuţie majoră la dobândirea averii de către cel care lasă moştenirea (deseori părinţii donează copiilor săi în timpul vieţii bunurile deţinute), şi nu doar soţul supravieţuitor, ceea ce justifică soluţia privind revenirea unei părţi din valorile economice la rudele defunctului. În caz contrar, dacă se va opta pentru includerea soţului în clasa I de moştenitori, părinţii defunctului sunt expuşi unui risc iminent în cazul în care defunctul nu a avut copii, căci în asemenea cazuri, dacă defunctul nu a avut copii, dar numai soţ supravieţuitor, atunci soţul culege toată moştenirea, respectiv părinţii acestuia vor rămâne fără întreţinător şi fără avere.

Ca un argument de drept comparat, atragem atenţia că în România, sistem de drept cel mai apropiat de noi istoric şi cultural, soţul supravieţuitor nu exclude fraţii, verii şi alte rude mai îndepărtate de la moştenire. Din contra, acesta partajează moştenirea cu toate cele 4 clase din dreptul român, până la colateralii ordinari ai defunctului, adică rudele sale colaterale până la gradul al IV-lea inclusiv: unchi, mătuşi, veri primari, surori şi fraţi ai bunicilor defunctului. O soluţie similară (dar nu neapărat identică) există în majoritatea statelor din Europa.

Din punct de vedere al teoriei clasice a dreptului succesoral european, clasele legale de moştenitori sunt rezervate doar rudelor, iar soţul vine la moştenire în concurs cu diferitele clase, iar concepţia proiectului de lege alterează, într-un mod care nu este necesar, această teorie juridică.

În ceea ce priveşte situaţia descendenţilor defunctului, prin intermediul modificărilor din proiect se va realiza, în esenţă, o revenire la soluţia existentă anterior intrării în vigoare a Legii nr.133/2018 privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative (în continuare – Legea nr.133/2018), astfel încât soţul supravieţuitor va avea o cotă egală cu cea a copiilor.

Privit din punct de vedere doctrinar, soluţia din proiect contravine sistemului tradiţional care se trage din dreptul privat roman – sfertul văduvei, care este preluat în majoritatea statelor europene (cota de 1/4 pentru soţul supravieţuitor este fixată în România, Franţa, Germania şi alte state). Argumentarea acestei soluţii ţine de faptul că principalii beneficiari ai moştenirii ar urma să fie noile generaţii, adică descendenţii defunctului.

Modificările propuse prin intermediul proiectului vor duce la o reducere semnificativă a drepturilor copiilor defunctului (din contul majorării drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor), or, cu referire la soţul supravieţuitor ţinem să remarcăm faptul că:

- dacă este vorba despre locuinţa de familie, soţul supravieţuitor deja, de regulă, deţine ½ din locuinţa de familie pe linia regimului matrimonial (art.19-26 din Codul familiei nr.1316/2000);

- în privinţa mobilierului din locuinţă, soţul deja beneficiază de un preciput conform art.2186 din Codul civil.

În altă ordine de idei, merită a fi reţinut faptul că soluţia consacrată în proiect, în anumite situaţii, se poate adeveri a fi defavorabilă şi în raport cu soţul supravieţuitor. Or, în cazurile în care defunctul ar avea mai mult de 3 copii, care ar veni la moştenire, soţul supravieţuitor, conform soluţiei din proiect, va primi o cotă procentuală mai mică (respectiv de 1/5; 1/6; 1/7 ş.a.m.d., în funcţie de numărul concret de copii cu care ar veni la moştenire) spre deosebire de prevederile actuale, unde cota acestuia de 1/4 este garantată, indiferent de numărul de copii.

B. În ceea ce priveşte propunerile privind schimbarea sistemului actual de dobândire a moştenirii (prin revenirea de la prezumţia de acceptare la prezumţia de renunţare, existentă anterior în legislaţia civilă), vom atrage atenţia asupra necesităţii unei examinări suplimentare a oportunităţii acestei intervenţii legislative.

Cu referire la dezavantajele soluţiei vechi şi avantajele soluţiei actuale din Codul civil (ce se propune a fi modificată prin proiect) este necesar a se remarca că acestea au fost prezentate detaliat în cuprinsul notei informative aferente Legii nr.133/2018 şi nu vor mai fi reproduse în cadrul prezentului aviz.

Funcţionarea sistemului nou, începând cu 1 martie 2019, şi-a demonstrat avantajele ce au fost prezentate în documentul respectiv:

- mai multe proceduri succesorale sunt finalizate şi, multe din ele, mai rapid, nefiind necesar de a aştepta un termen de acceptare a moştenirii;

- reducerea semnificativă a litigiilor în instanţă prin dispariţia nevoii de a obţine o hotărâre judecătorească de repunere în termenul de acceptare a moştenirii sau de constatare a acceptării moştenirii prin intrarea în posesia bunurilor succesorale;

- mai mulţi moştenitori sunt identificaţi şi li se oferă ocazia să accepte sau să renunţe la moştenire, astfel asigurând o justiţie preventivă (notarul îi informează că au de luat o decizie ce le afectează drepturile), dar nu una reactivă (ei trebuie să conteste actele notarului în instanţa de judecată);

- se asigură o mai bună protecţie a drepturilor copiilor minori, a adulţilor cu dizabilităţi mentale şi a persoanelor aflate peste hotarele ţării (prin faptul că ei sunt incluşi în certificatul de moştenitor fără a avea, în mod necesar, o declaraţie de acceptare a moştenirii din partea lor);

- certificatul de moştenitor se bucură de prezumţia de exactitate, iar cei care cumpără bunuri importante (de exemplu, imobile) de la moştenitorii care deţin certificat se simt protejaţi de lege. Aceasta face că şi valoarea bunurilor vândute este mai mare, deoarece se vinde un titlu juridic perfect, dar nu unul contestabil, cu riscuri. Un bun cu riscuri juridice nu poate să fie înstrăinat la acelaşi preţ ca şi un bun liber de riscuri. Aceste aspecte au o mare importanţă la negocierea unei vânzări şi la stabilirea preţului. Nu poate fi contestat faptul că şi soluţia actuală din Codul civil prezintă inconveniente pentru moştenitori, fiind necesar timp şi efort, inclusiv costuri, pentru a identifica moştenitorii şi existând posibilitatea includerii în certificatul de moştenitor a unor rude care au pierdut orice contact cu defunctul. Dreptul succesoral actual însă oferă o soluţie moştenitorilor activi faţă de moştenitorii pasivi – acţiunea în justiţie în partaj. Aici, moştenitorii activi vor cere instanţei ca lor să le fie atribuite în natură bunurile valoroase, ei fiind obligaţi să plătească o sultă moştenitorilor pasivi. După rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, moştenitorii activi vor fi înregistraţi ca unici proprietari în registrele de publicitate, pe când creanţa moştenitorilor pasivi se va prescrie după 3 ani (termenul de 10 ani de petiţie de ereditate nu este aplicabil aici, deoarece partajul este distinct de petiţia de ereditate). Aceasta oferă o soluţie de echilibru atunci când se doreşte a se oferi claritate şi drepturi depline moştenitorilor activi, dar şi de a-i proteja de pretenţii ulterioare, întemeiate pe petiţia de ereditate sau chiar de a proteja viitoarele contracte de vânzare de pretenţia de anulare a lor de către noii moştenitori apăruţi (scenariu care este încurajat de regimul succesoral existent anterior, unde se aplică prezumţia de renunţare la moştenire şi unde moştenirea poate fi bulversată printr-o hotărâre judecătorească de repunere în termenul de acceptare a moştenirii sau de constatare a acceptării moştenirii prin intrare în posesie).

Pentru a veni cu un şir de date statistice relevante la caz, vom menţiona faptul că, conform practicii notariale existente anterior modificărilor legislative din 2019, aproximativ 40% dintre cazuri implicau omisiunea termenului de opţiune succesorală.

În altă ordine de idei, cu referire la aspectul ce ţine de eliberarea certificatelor de moştenitor, conform datelor acumulate de la unii notari din zona centru, sud şi nord în cazul moştenirilor deschise după 1 martie 2019:

- 10% din certificatele de moştenitor se eliberează la expirarea termenului de o lună;

- 75% din certificate se eliberează la expirarea termenului de 3 luni;

- 10% din certificate se eliberează în termen de 6-12 luni;

- 5% din certificate implică dificultăţi speciale (interpretarea testamentului, clarificarea statutului rezervatarilor, identificarea moştenitorilor de clasa III-IV, refuzul moştenitorilor de a ridica certificatul de moştenitor ş.a.m.d.).

Aşadar, în 85% din cazuri, legislaţia actuală permite eliberarea promptă a certificatelor, oferind moştenitorilor posibilitatea de a dispune liber de bunuri.

Prin modificările ce se propun în proiect care vizează revenirea la sistemul vechi, certificatul nu va putea fi eliberat înainte de 12 luni de la deces, pentru a stabili clar cercul de moştenitori. Or, practica actuală arată că mulţi moştenitori iniţiază procedurile succesorale când intenţionează să vândă bunurile. Termenul propus de 12 luni va bloca eliberarea anticipată, creând inconveniente majore acestora.

Totodată, mulţi moştenitori din clasa I, fiind plecaţi în străinătate, ar putea ajunge în situaţia de a fi dezmoşteniţi din cauza imposibilităţii respectării termenului. Copiii din căsătoriile precedente deseori află târziu despre decesul părintelui, ceea ce va creşte riscul de omitere a termenului şi subsecvent de chemare la moştenire.

Stabilirea termenului de opţiune succesorală va influenţa negativ şi interesele creditorilor defunctului, deoarece întârzierea acceptării moştenirii poate afecta recuperarea datoriilor defunctului. În acest sens merită a fi menţionat că:

- creditorii trebuie să ştie cine acceptă moştenirea pentru a-şi putea revendica creanţele asupra masei succesorale. Dacă termenul de opţiune este prea lung, acest lucru poate întârzia procesul de recuperare şi duce la expirarea termenului de prescripţie pentru urmărirea debitorului;

- dacă moştenitorii nu acceptă formal moştenirea sau refuză, creditorii ar putea întâmpina dificultăţi în identificarea unui debitor, ceea ce afectează garantarea creanţelor. Ca efect se va tergiversa executarea hotărârilor instanţelor de judecată de recuperare a prejudiciului sau urmărirea debitorului;

- în cazul în care masa succesorală se degradează sau se consumă înainte de finalizarea termenului, creditorii pot avea dificultăţi în a-şi satisface integral creanţele.

Aceste considerente, în opinia noastră, impun o reflecţie asupra spectrului de modificări ce se preconizează a fi operate în cuprinsul Codului civil şi asupra efectelor ce pot surveni subsecvent. Modificarea regimului juridic al moştenirii necesită o evaluare amplă şi multidimensională, bazată pe o abordare echilibrată şi fundamentată, luând în considerare un ansamblu de factori esenţiali, printre care asigurarea corelării intervenţiilor normative şi protecţia adecvată a categoriilor vulnerabile. De asemenea, intervenţiile urmează a fi analizate prin prisma experienţelor altor state din sistemul de drept continental, precum şi prin prisma principiului stabilităţii normelor juridice.

În acest context, pentru soluţionarea situaţiilor invocate de unele persoane în raport cu prevederile actuale referitoare la moştenire din Codul civil ar fi mai oportună soluţia unor intervenţii graduale şi mai puţin intruzive, urmărindu-se percepţia generală în societate după fiecare din aceste modificări, decât o modificare drastică şi fundamentală a regimului juridic al moştenirilor ce va bulversa inevitabil situaţia multor persoane.

Asupra prevederilor particulare din proiect şi propunerilor suplimentare

În situaţia în care nu se va da curs propunerii enunţate privind restrângerea modificărilor din proiect strict la prevederile art.2179 şi 2185 din Codul civil şi se va menţine conceptul actual al proiectului de lege, venim cu următoarele observaţii şi propuneri adiţionale la prevederile din proiect.

1. Unii participanţi la procesul de avizare au remarcat faptul că, referitor la multe modificări din cuprinsul proiectului de lege, nota de fundamentare conţine explicaţii sumare, motiv pentru care este dificilă identificarea scopului urmărit de acestea sau legătura pe care o au cu conceptul general al proiectului. În acest sens, se consideră oportună completarea notei de fundamentare cu argumentaţia respectivă sau, cel puţin, prezentarea acesteia în cadrul tabelului de sinteză ce urmează a fi întocmit la proiect.

2. Cu referire la pct.2 şi 3 din proiect, prin care se prezintă în redacţie nouă articolul 2170 din Codul civil şi se abrogă art.2171 şi 2172 din Codul civil, se constată, în esenţă, intenţia autorilor iniţiativei legislative de a comasa dispoziţiile art.2170-2172 într-un singur articol, precum şi de a substitui cuvintele "anularea dobândirii moştenirii" cu cuvintele "decăderea din dreptul de moştenire".

În partea ce vizează redacţia propusă pentru art.2170 alin.(1) din Codul civil "(1) Circumstanţa care constituie temei pentru decădere din dreptul de moştenire trebuie constatată de instanţa de judecată.", se remarcă necesitatea corelării dispoziţiilor acestui alineat cu denumirea art.2170, care se referă exclusiv la decăderea din dreptul de moştenire a moştenitorului nedemn şi nu la toate cazurile de decădere din dreptul la moştenire, prevăzute la art.2176 din Codul civil. Or, redacţia alin.(1), în forma în care este prezentată, face referire la toate cazurile de decădere din dreptul la moştenire. Prin urmare, considerăm că norma de la acest alineat ar trebui să se refere doar la nedemnitate.

În subsidiar, având în vedere denumirea art.2170, se propune ca în redacţia art.2170 alin.(4), după cuvântul "decăderii" să se introducă cuvintele "din dreptul de moştenire a moştenitorului nedemn".

În altă ordine de idei, ce ţine de excluderea prin proiect a prevederii în vigoare de la art.2170 alin.(2) din Codul civil ("(2) Se poate cere anularea dobândirii moştenirii numai după deschiderea moştenirii. În cazul moştenitorului subsecvent, anularea poate fi făcută imediat după devoluţiunea moştenirii către moştenitorul prealabil.") sesizăm că pe viitor cu referire la acţiunea privind decăderea din dreptul de moştenire a moştenitorului nedemn i se vor aplica, în modul corespunzător, termenele de la art.2211 din Codul civil. Cu toate acestea, suntem de opinia că, pentru a se asigura claritatea normei, ar fi oportun să se indice momentul de când ar curge termenul de 1 an.

La pct.4, pentru claritatea normei, se propune ca art.2174 alin.(1) să aibă următorul cuprins:

"(1) Dacă, după primirea moştenirii, persoana este declarată de instanţa de judecată ca moştenitor nedemn, aceasta este obligată să restituie tot ceea ce a primit ca moştenire, inclusiv fructele obţinute."

3. În conformitate cu viziunea proiectului prin care se schimbă paradigma în privinţa termenului pentru exercitarea opţiunii succesorale (termenul dat urmând a fi unul de acceptare a moştenirii şi nu de renunţare la ea, cum este la momentul actual), este necesar a se opera o modificare şi în cuprinsul art.2289 alin.(2) din Codul civil, prin care cuvintele "Termenul de renunţare la moştenire a moştenitorului subsecvent" urmează să fie substituite cu cuvintele "Termenul de acceptare a moştenirii pentru moştenitorul subsecvent".

4. Analizând în paralel conţinutul art.2178 şi 2186 din proiect constatăm o necorelare între normele propuse. În acest sens, prin art.2178 soţul supravieţuitor este inclus în clasa I de moştenitori, iar prin art.2186 se stabileşte că soţul supravieţuitor vine la moştenire "alături de moştenitorii de clasa întâi". Pentru redresarea situaţiei, sugerăm ca la art.2186 alin.(1), cuvintele "alături de moştenitorii de clasa întâi" să fie substituite cu cuvintele "alături de alţi moştenitori de clasa întâi".

5. La art.2292 alin.(1), în locul modificării propuse în proiect, venim cu sugestia ca cuvintele "a avut loc devoluţiunea moştenirii" să fie substituite cu textul "aceasta s-a deschis". Totodată, la pct.10, care prevede modificările la articolul 2292 din Codul civil, se consideră necesar ca textul "articolul 2292" să fie completat cu textul "alineatul (1)".

6. La articolul 2293, în locul modificării propuse în proiect, venim cu sugestia ca cuvintele "prin devoluţiunea moştenirii şi" să fie substituite cu cuvintele "în raport cu moştenitorul prealabil".

7. Tot pentru a se racorda cadrul normativ actual cu prevederile din proiect, sugerăm ca articolul 2325 să aibă următorul cuprins:

"Articolul 2325. Devoluţiunea legatului

Legatarul are dreptul de a cere (devoluţiunea legatului), în termen de un an de la data deschiderii moştenirii, executarea legatului dacă testamentul nu prevede altfel.".

Ajustarea corespunzătoare a prevederilor art.2325 din Codul civil, prin care va fi schimbată paradigma inclusiv cu referire la devoluţiunea legatului, preluându-se în acest sens soluţia cu privire la termenul de solicitare a executării legatului, existentă anterior în cuprinsul art.1492 din Codul civil (înainte de modificarea şi republicarea Codului, dispusă prin Legea nr.133/2018).

8. La art.2389, alin.(1) (în redacţia propusă în proiect) se propune a fi completat cu următorul text: "Din momentul acceptării moştenirii, moştenitorul nu mai are dreptul de a renunţa la aceasta."

9. Cu referire la redacţia nouă oferită art.2390, în contextul observaţiilor anterioare privind situaţia defavorizată a unor categorii speciale de moştenitori (copiii minori, persoanele în privinţa cărora a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară) în cazul revenirii la sistemul vechi, venim cu sugestia completării art.2390 (în redacţia propusă prin proiect), după alin.(2), cu 3 alineate noi, urmând ca acesta să aibă următorul cuprins:

"Articolul 2390. Acceptarea moştenirii

(1) Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine.

(2) Moştenirea se consideră acceptată când moştenitorul depune la notarul care desfăşoară procedura succesorală o declaraţie de acceptare a moştenirii în formă autentică înainte de expirarea termenului de acceptare a moştenirii sau când moştenitorul intră în posesiunea patrimoniului succesoral. Declaraţia de acceptare a moştenirii poate fi autentificată la oricare notar sau altă persoană abilitată să autentifice acte juridice.

(3) În cazul existenţei unui moştenitor minor sau în privinţa căruia s-a iniţiat o procedură de instituire a unei măsuri de ocrotire judiciară, notarul are îndatorirea să notifice de îndată autoritatea tutelară despre faptul deschiderii moştenirii şi despre necesitatea exercitării dreptului de opţiune succesorală de către moştenitorul respectiv, precum şi despre termenul de acceptare a moştenirii. Autoritatea tutelară va lua la evidenţă situaţia moştenitorului respectiv şi va acţiona în conformitate cu prevederile art.139 alin.(1) lit.e).

(4) În situaţia în care, la expirarea termenului de acceptare a moştenirii pentru moştenitorul prevăzut la alin.(3), de către autoritatea tutelară nu a fost recepţionată nicio cerere de autorizare a actului de acceptare sau de renunţare la moştenire în numele moştenitorului respectiv, aceasta va decide de sine stătător asupra acceptării sau renunţării la moştenire în numele acestuia.

(5) Decizia luată de autoritatea tutelară în conformitate cu prevederile alin.(4) se comunică notarului în termen de o lună de la data expirării termenului de acceptare a moştenirii şi se consideră ca acceptare sau, după caz, ca renunţare depusă în termen a moştenitorului respectiv la moştenire.

(6) Dacă moştenitorul a intrat în posesiunea unei părţi din patrimoniu, se consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla şi din ce ar consta.

(7) Moştenitorul care a intrat în posesiunea patrimoniului succesoral nu are dreptul să dispună de el până la expirarea termenului de acceptare a moştenirii şi până la primirea certificatului de moştenitor.

(8) Dacă moştenitorul testamentar nu ştia de modificarea ori de revocarea testamentului sau dacă moştenitorul legal care nu ştia despre existenţa testamentului a intrat în posesiunea patrimoniului succesoral, sau dacă moştenitorii testamentari şi legali nu ştiau despre existenţa unui alt testament ori despre existenţa unor moştenitori legali mai apropiaţi, lor le rămân fructele obţinute de la patrimoniul succesoral până la intentarea acţiunii prevăzute la art.2403, fiind de asemenea în drept să ceară restituirea integrală a capitalului investit în patrimoniul succesoral.

(9) Dacă, în cazurile prevăzute la alin.(8), bunurile care intră în patrimoniul succesoral sunt vândute până la intentarea acţiunii prevăzute la art.2403, vânzarea-cumpărarea se consideră valabilă, iar mijloacele obţinute din vânzare se predau moştenitorului legal."

Acest set de prevederi suplimentare va aborda situaţia moştenitorilor minori sau în privinţa cărora s-a iniţiat o procedură de instituire a unei măsuri de ocrotire judiciară (categorie de subiecţi care se află într-o situaţie specifică, dat fiind faptul că actele de dispoziţie în numele acestora urmează a fi încheiate de reprezentanţii lor legali, ceea ce îi face vulnerabili în faţa unor interese divergente a acestora din urmă).

Acest risc sesizat considerăm că urmează a fi remediat în măsura în care aceasta este posibil, motiv pentru care în cadrul alin.(3)-(5) de la art.2390 se va stabili că în cazul existenţei unui moştenitor minor sau în privinţa căruia s-a iniţiat o procedură de instituire a unei măsuri de ocrotire judiciară, notarul care desfăşoară procedura succesorală are îndatorirea să notifice de îndată autorităţii tutelare faptul deschiderii moştenirii şi despre necesitatea exercitării dreptului de opţiune succesorală de către moştenitorul respectiv, precum şi despre termenul de acceptare a moştenirii. Autoritatea tutelară va lua în evidenţă situaţia moştenitorului respectiv şi va acţiona în conformitate cu prevederile art.139 alin.(1) lit.e) din Codul civil.

În situaţia în care, la expirarea termenului de acceptare a moştenirii pentru această categorie de moştenitori, de către autoritatea tutelară nu a fost recepţionată nicio cerere de autorizare a actului de acceptare sau de renunţare la moştenire în numele moştenitorului respectiv, aceasta va decide de sine stătător în privinţa acceptării sau renunţării la moştenire în numele acestuia. Această soluţie ce se propune a fi inclusă în Codul civil este, în esenţă, o dezvoltare particulară a regulii generale existente în cadrul art.61 alin.(3) din Codul familiei nr.1316/2000, care stabileşte că "(3) În cazul existenţei unor conflicte de interese între părinţi şi copii, acestea se soluţionează prin decizia autorităţii tutelare locale de la locul aflării copilului, care poate fi atacată pe cale judecătorească, interesele copiilor, în acest caz, fiind reprezentate de către autoritatea tutelară teritorială."

10. Cu referire la redacţia propusă pentru art.2391 – "Termenul de acceptare a moştenirii" este de menţionat faptul că obiectul de reglementare al acestuia este diametral opus obiectului de reglementare a redacţiei în vigoare al acestui articol – "Termenul de renunţare la moştenire". În contextul citat, menţionăm că modificarea articolului este permisă numai dacă nu afectează concepţia generală al acestuia. În caz contrar, în măsura în care dispoziţiile nu mai sunt relevante acestea se abrogă, şi eventual, se completează actul normativ cu un alt articol care cuprinde noile dispoziţii.

11. Propunerea de abrogare a art.2407 din Codul civil este inoportună în condiţia în care chiar şi în sistemul nou propus de proiectul de lege de prezumţie de renunţare la moştenire, poate exista un moştenitor care are grijă de bunurile lăsate de defunct (e.g. achită facturi, face reparaţii urgente), dar apoi renunţă la moştenire. Unica soluţie a relaţiei dintre renunţător şi moştenitorii definitivi este aplicarea regimului gestiunii de afaceri fără mandat (art.1966-1978 din Codul civil).

12. Pentru racordarea cadrului legal actual la soluţiile propuse în proiect opinăm că este necesară şi o intervenţie în cuprinsul art.2453 din Codul civil, prin care cuvintele "pentru renunţarea la moştenirea lăsată" să fie substituite cu cuvintele "de acceptare a moştenirii lăsate".

13. În raport cu soluţiile ce sunt consacrate în proiect este necesar a se interveni corespunzător şi în cadrul prevederilor referitoare la pluralitatea de moştenitori (2485- 2529 din Codul civil). În acest sens, se propun a fi examinate următoarele intervenţii:

- art.2485 din Codul civil, referitor la proprietatea comună a comoştenitorilor (indiviziunea), urmează a fi abrogat, dat fiind faptul că prevederile acestuia reies din premisă actuală ce este consacrată în cuprinsul art.2389 din Codul civil, potrivit căreia moştenirea trece de drept la moştenitorii îndreptăţiţi sub rezerva dreptului acestora de a renunţa la moştenire (devoluţiunea moştenirii), ceea ce presupune că moştenitorii devin coproprietari în indiviziune asupra masei succesorale odată cu deschiderea moştenirii. În contextul renunţării la soluţia actuală, se impune şi o excludere a prevederilor art.2485 din Codul civil;

- corelativ, la art.2486, alin.(1) se propune a avea următorul cuprins:

"(1) Dacă cel care a lăsat moştenirea are mai mulţi moştenitori (comoştenitori), cotele lor succesorale, până la primirea certificatului de moştenitor, aparţin tuturor acestora în calitate de patrimoniu unic (indiviziune). Fiecare comoştenitor poate dispune de cota sa succesorală. Contractul prin care comoştenitorul dispune de cota sa succesorală trebuie autentificat notarial."

Prin această intervenţie se va racorda norma actuală cu schimbările propuse prin proiect, care marchează revenirea la viziunea anterioară existentă în Codul civil de până la modificarea acestuia prin intermediul Legii nr.133/2018 şi va asigura, în esenţă, o transpunere în cadrul normativ actual a prevederilor care existau anterior în cadrul art.1444 alin.(2) din Codul civil (anterior modificării şi republicării acestuia);

- la art.2492, alin.(1) se propune a avea următorul cuprins :

"(1) Administrarea masei succesorale revine în comun moştenitorilor care au acceptat moştenirea. Din momentul acceptării moştenirii de către moştenitori notarul dispune încetarea măsurilor de custodie a masei succesorale luate în temeiul prevederilor art.2412 alin.(1) lit.c). Fiecare comoştenitor este obligat faţă de ceilalţi să participe la măsurile necesare pentru administrarea corespunzătoare. Fiecare comoştenitor poate lua măsurile necesare de conservare fără participarea celorlalţi."

La momentul actual, prevederea de la art.2492 alin.(1) din Codul civil stabileşte că administrarea masei succesorale revine în comun moştenitorilor. În acest sens, fiecare comoştenitor este obligat faţă de ceilalţi să participe la măsurile necesare pentru administrarea corespunzătoare, totodată fiecare comoştenitor putând lua măsurile necesare de conservare fără participarea celorlalţi.

Această reglementare este o consecinţă directă a faptului că devoluţiunea moştenirii actualmente se realizează din momentul deschiderii moştenirii, masa succesorală trecând de drept către moştenitori, sub rezerva dreptului acestora de a renunţa la moştenire, motiv pentru care moştenitorii sunt îndreptăţiţi să asigure administrarea acesteia.

În contextul în care prin proiect se propune revenirea la soluţia existentă anterior, norma actuală de la art.2492 alin.(1) urmează a fi revizuită corespunzător.

În acest sens, se propune ca administrarea masei succesorale să revină în comun moştenitorilor care au acceptat moştenirea în cadrul termenului legal de acceptare. Pentru perioada în care niciun moştenitor nu a acceptat moştenirea, administrarea acesteia va putea fi asigurată de către un custode al masei succesorale. Or, desemnarea unui custode a masei succesorale este una dintre măsurile de custodie a masei succesorale prevăzute de art.2412 alin.(2) din Codul civil care pot fi luate de notar în cazurile prevăzute la art.2412 alin.(1) din Codul civil, inclusiv în cazul când nu se cunoaşte dacă există vreun moştenitor care a acceptat moştenirea (art.2412 alin.(1) lit.c) din Codul civil). Din momentul acceptării moştenirii de către moştenitori notarul va dispune încetarea măsurilor de custodie a masei succesorale luate în temeiul prevederilor art.2412 alin.(1) lit.c), fapt care se pliază pe reglementarea generică de la art.2417 alin.(1) din Codul civil, ce stabileşte că "(1) Notarul dispune încetarea măsurilor de custodie a masei succesorale dacă au încetat să existe temeiurile de aplicare a măsurilor de custodie prevăzute la art.2412 şi 2413.";

- la articolul 2498, alineatul (1) se propune a avea următorul cuprins:

"(1) Fiecare comoştenitor care a acceptat moştenirea poate cere, în orice moment după expirarea termenului de acceptare a moştenirii, partajul masei succesorale, în măsura în care din art.2499-2501 nu rezultă altceva."

Norma menţionată, referitoare la dreptul moştenitorilor să ceară partajul masei succesorale şi momentul în care acesta poate fi exercitat, se propune a fi revizuită în sensul în care partajul va putea fi cerut de către moştenitorii care au acceptat moştenirea, în orice moment după expirarea termenului de acceptare a moştenirii. Prin această soluţie se va asigura racordarea prevederii respective la modificările propuse prin intermediul proiectului, legate de opţiunea succesorală. Totodată, această soluţie este congruentă şi cu prevederile existente anterior în cadrul Codului civil de până la modificarea acestuia prin intermediul Legii nr.133/2018 (art.1560, coroborat cu art.1556 şi 1557 din Cod, ce stabileau că partajul averii succesorale se face prin acordul moştenitorilor după primirea certificatului de moştenitor, care, la rândul său, se eliberează după 6 luni din ziua deschiderii succesiunii (termenul legal de acceptare a moştenirii), în orice timp);

- la articolul 2524, după cuvântul "Moştenitorii" se propune a se introduce cuvintele "care au acceptat moştenirea".

Intervenţia dată credem că se impune cu referire la prevederea de la art.2524 din Codul civil, ce reglementează răspunderea solidară a comoştenitorilor pentru obligaţiile comune ale masei succesorale. Or, în măsura în care prin intermediul proiectului se stabileşte că masa succesorală nu va mai trece de drept către moştenitori, sub rezerva dreptului acestora de a renunţa la dânsa, ci ei vor trebui să o accepte în cadrul termenului legal de acceptare, este necesar a se stabili în cuprinsul art.2524 din Codul civil că anume moştenitorii acceptanţi vor răspunde solidar pentru obligaţiile comune ale masei succesorale.

14. Articolul II prevede completarea Legii nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova cu articolul 461 cu următorul cuprins:

"Art.461. – (1) Prevederile legale ale cărţii a patra din Codul civil modificate prin intermediul prezentei legi se aplică moştenirii persoanelor care au decedat la data intrării în vigoare a acesteia sau după data respectivă.

(2) Dispoziţiile alin.(1) nu afectează validitatea dispoziţiilor testamentare întocmite înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi dacă acestea au fost întocmite conform legii în vigoare la data întocmirii acestora."

Astfel, dispoziţiile citate, în mod special cuvintele "prin intermediul prezentei legi" şi, respectiv, cuvintele "înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi" prezintă ambiguitate, or, în contextul expus, prin aceste cuvinte se înţelege referirea nemijlocită la Legea nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova (la intrarea în vigoare a acesteia şi a modificărilor realizate în ea), ceea ce este eronat indicat. În acest sens, se propune reformularea art.461, prin referirea la modificările realizate în cartea a patra din Codul civil prin intermediul prezentului proiect de lege, preluând modelul de la art.46 din Legea nr.1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova.

Totodată, este necesar a se remarca faptul că noile dispoziţii tranzitorii nu pot fi incluse în capitolul II, deoarece denumirea acestuia este "Capitolul II Dispoziţii pentru punerea în aplicare a modificărilor operate prin Legea nr.133/2018 privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative". Art.6. alin.(1) din Legea nr.1125/2002 explică acelaşi lucru: "Dispoziţiile prezentului capitol reglementează punerea în aplicare a modificărilor la Codul civil operate prin Legea nr.133/2018." Prin urmare, dispoziţia tranzitorie poată să rămână ca articol separat în legea de modificare şi nu să fie inclusă în Legea nr.1125/2002. Dacă se decide includerea în Legea nr.1125/2002, ea trebuie inclusă într-un capitolul nou, cu nr.III.

15. Cu referire la prevederea de la articolul III, cuvintele "de zile" se vor exclude, ca fiind excedente.

În raport cu cele prezentate, Guvernul susţine de principiu proiectul de lege, cu necesitatea examinării de către autori a soluţiilor alternative indicate în aviz şi cu recomandările de ajustare a textului conform observaţiilor şi propunerilor formulate.