Decizia protocolară nr.22.27 din 20.05.2026 \rAviz la proiectul de lege privind modificarea Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză (iniţiativa legislativă nr.122 din 9 aprilie 2026)
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
A V I Z
la proiectul de lege privind modificarea Legii nr.248/2025
privind managementul situaţiilor de criză
(iniţiativa legislativă nr.122 din 9 aprilie 2026)
nr. 22.27 din 20.05.2026
(în vigoare 21.05.2026)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 213-216 art. 76 din 21.05.2026
* * *
Aprobat
în şedinţa Guvernului din 20 mai 2026
Decizia protocolară nr.22.27/2026
PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU
Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.122 din 9 aprilie 2026) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.
Iniţiativa legislativă este înaintată în temeiul prevederilor articolului 73 din Constituţia Republicii Moldova şi articolului 47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.
Sub aspectul intenţiei de reglementare, proiectul de lege vizează instituirea unui set de intervenţii normative, menite să consolideze cadrul juridic aplicabil în materie, prin introducerea unor garanţii suplimentare privind legalitatea, transparenţa şi controlul democratic al măsurilor adoptate în situaţii excepţionale.
Totodată, iniţiativa rezidă în necesitatea alinierii cadrului normativ naţional la recomandările Comisiei Europene din Raportul de extindere pentru anul 2025, precum şi în conformarea cu angajamentele asumate prin Foaia de parcurs privind "Funcţionarea instituţiilor democratice".
La articolul I:
Cuvintele "cu modificările ulterioare" se vor exclude, întrucât Legea nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză nu a fost supusă până în prezent unor modificări. Complementar, cuvintele "se completează" se vor substitui cu cuvintele "se modifică".
La punctul 1:
Cu referire la propunerea de modificare a articolului 16 alineatul (41), se recomandă substituirea textului ,,temeiul legal, descrierea situaţiei de fapt" cu textul ,,temeiul de drept şi de fapt", în acord cu prevederile articolului 118 alineatul (2) literele a) şi b) din Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116/2008, potrivit cărora motivarea în drept este temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv formele procedurale obligatorii pe care se bazează actul, iar motivarea în fapt reprezintă oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de exercitare a dreptului discreţionar, dacă este cazul.
În cuprinsul alineatului (42), cuvintele "fără întârziere" se vor înlocui cu cuvintele "în ziua semnării", deoarece au un caracter imprecis şi pot genera interpretări neuniforme în aplicare. De asemenea, se consideră oportună excluderea cuvintelor "imediat, dar nu mai târziu de" şi înlocuirea acestora cu "în termen de cel mult".
La alineatul (43), se va examina oportunitatea substituirii textului "Comisia parlamentară permanentă pentru securitate naţională, apărare şi ordine publică şi, după caz, comisiile parlamentare permanente de profil" cu cuvintele "comisiile parlamentare permanente", având în vedere că, potrivit prevederilor articolelor 16 şi 27 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996, toate comisiile permanente au statut de organe de lucru ale acestuia.
Se constată că soluţia normativă propusă la alineatul (44) este deja reglementată prin prevederile articolului 16 alineatul (2) litera d), precum şi prin excepţia prevăzută la alineatul (3) al aceluiaşi articol din Legea nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză. În aceste condiţii, se recomandă reevaluarea necesităţii menţinerii normei propuse, în vederea evitării paralelismului normativ şi a asigurării coerenţei cadrului legal.
La punctul 2:
Cu referire la propunerea de modificare a articolului 23 alineatul (6), se recomandă instituirea unui singur reper temporal – "în termen de cel mult 72 de ore" în locul cuvântului "imediat ", termen ce nu exclude informarea Parlamentului şi Preşedintelui Republicii Moldova asupra deciziei şi a motivelor declarării sau încetării stării de alertă, asupra acţiunilor de răspuns şi recuperare, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi a lecţiilor identificate la momentul definitivării proiectului, însă acesta nu va depăşi termenul de 72 de ore.
La punctul 3:
Privind modificările propuse la articolul 29 alineatul (2), se susţine soluţia normativă înaintată de autor, prin care se propune trecerea de la o durată fixă la o durată flexibilă a stării de urgenţă. O asemenea abordare permite Parlamentului să stabilească durata stării de urgenţă în funcţie de gravitatea şi evoluţia concretă a situaţiei de criză, asigurând respectarea principiului proporţionalităţii şi evitarea menţinerii unor restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale pentru o perioadă mai mare decât cea strict necesară.
Totodată, se consideră oportună completarea normei cu prevederi exprese privind mecanismul de prelungire a stării de urgenţă, pentru asigurarea clarităţii, a previzibilităţii şi a securităţii juridice a reglementării. În lipsa unor condiţii de fond şi de formă privind prelungirea succesivă a stării de urgenţă, pot apărea dificultăţi de interpretare şi aplicare, inclusiv din perspectiva articolului 54 alineatul (4) din Constituţia Republicii Moldova, care stabileşte că restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o.
În acest sens, se propune completarea articolului 29 alineatul (2), după textul "de până la 90 de zile", cu o prevedere referitoare la posibilitatea prelungirii stării de urgenţă, după cum urmează: "şi poate fi prelungită prin hotărâre a Parlamentului, la solicitarea motivată a Preşedintelui Republicii Moldova sau a Guvernului, pentru perioade succesive care nu vor depăşi 60 de zile, doar dacă se menţin circumstanţele care au determinat instituirea acesteia".
O asemenea completare ar contribui la consolidarea caracterului predictibil şi justificat al măsurilor adoptate în cadrul stării de urgenţă, asigurând că prelungirea acesteia poate avea loc exclusiv în măsura în care circumstanţele excepţionale persistă.
La punctul 4:
Prin articolul 321, proiectul instituie un mecanism de control parlamentar asupra actelor, a restricţiilor şi a măsurilor adoptate în perioada stării de urgenţă, prin comunicarea acestora către comisiile parlamentare competente şi posibilitatea examinării lor pe durata situaţiei excepţionale.
La alineatul (2), se va evalua oportunitatea substituirii textului "comisiei parlamentare permanente pentru securitate naţională, apărare şi ordine publică şi comisiei parlamentare permanente de profil" cu cuvântul "Parlamentului".
În acest sens, obligaţia de informare urmează a fi raportată Parlamentului, în calitate de organ de control parlamentar, comisiile parlamentare permanente având statut de organe de lucru ale acestuia, fără competenţă decizională proprie în exercitarea controlului parlamentar. În ipoteza acceptării obiecţiei formulate supra, la alineatul (3), textul "Comisiile prevăzute la alin.(2)" se va substitui cu cuvintele "Comisiile parlamentare permanente".
La alineatul (4), se recomandă reformularea normei, în vederea reglementării exprese atât a cazului expirării termenului pentru care a fost instituită starea de urgenţă, cât şi a situaţiei încetării acesteia înainte de termen. Redactarea actuală vizează exclusiv expirarea perioadei stabilite, fără a reglementa mecanismul aplicabil în cazul încetării anticipate, fapt ce poate genera incertitudini juridice privind obligaţia şi termenul de prezentare a raportului de către Guvern.
În acest context, se consideră necesară completarea normei astfel încât obligaţia de raportare să fie incidentă în ambele situaţii.
Se propune reformularea alineatului (4), după cum urmează:
"(4) După expirarea perioadei pentru care a fost declarată starea de urgenţă sau după încetarea acesteia înainte de termen, în termen de 30 de zile, Guvernul prezintă Parlamentului un raport care cuprinde:
a) informaţii privind activitatea desfăşurată şi măsurile adoptate în gestionarea stării de urgenţă;
b) impactul măsurilor adoptate în vederea prevenirii, diminuării şi lichidării consecinţelor factorilor care au impus declararea stării de urgenţă;
c) informaţii privind situaţia existentă la momentul încetării stării de urgenţă;
d) lista actelor adoptate pe perioada stării de urgenţă."
O asemenea formulare asigură aplicabilitatea expresă a normei atât în cazul expirării termenului stabilit, cât şi în situaţia încetării anticipate a stării de urgenţă, eliminând eventualele incertitudini privind obligaţia de raportare a Guvernului.
La articolul II:
În privinţa intrării în vigoare, atragem atenţia că, în conformitate cu prevederile articolului 56 alineatul (1) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, actele normative intră în vigoare peste o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau la data indicată în textul actului normativ, care nu poate fi anterioară datei publicării.
Potrivit articolului 56 alineatul (3) din Legea nr.100/2017, "intrarea în vigoare a actelor normative poate fi stabilită pentru o altă dată doar în cazul în care se urmăreşte protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, realizarea angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova, conformarea cadrului normativ hotărârilor Curţii Constituţionale, eliminarea unor lacune din legislaţie sau contradicţii între actele normative ori dacă există alte circumstanţe obiective".
Prin urmare, intrarea în vigoare a ordinului la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova urmează a fi argumentată în nota de fundamentare.
Totodată, în contextul aplicării Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză în perioada stării de alertă şi de urgenţă (martie 2026), a fost identificată necesitatea completării cadrului normativ pentru a remedia unele omisiuni şi neclarităţi operaţionale.
Respectiv, se propune completarea proiectului cu articole noi, necesare în contextul ajustării cadrului normativ privind managementul situaţiilor de criză, identificate în procesul de avizare.
Astfel, se propune:
la articolul 2:
punctul 3 va avea următorul cuprins:
"3. criză – urgenţă internă sau externă, generată de un pericol natural sau artificial, inclusiv de un dezastru ori de o ameninţare la adresa securităţii naţionale, ale cărei consecinţe pe teritoriul Republicii Moldova au o amploare şi o intensitate atât de mare, încât aceasta nu poate fi gestionată sau eliminată utilizând resursele disponibile ale instituţiei principale, fiind necesare decizii şi o coordonare instituţională la nivel naţional";
punctul 6 se expune în următoarea redacţie:
"6. dezastru – orice situaţie care are sau poate avea efecte grave asupra persoanelor, a mediului sau a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural";
punctul 14 va avea următorul cuprins:
"14. plan de management al situaţiilor de criză – document elaborat de autorităţile şi instituţiile publice, precum şi de operatorii economici, în care sunt descrise activităţile necesare pentru managementul incidentelor, a urgenţelor sau a crizelor, inclusiv procesul decizional, coordonarea, comunicarea, precum şi prioritizarea resurselor";
se completează cu punctul 141 cu următorul cuprins:
"141. plan de contingenţă – document elaborat, de regulă, pe baza unor scenarii de risc, prin care se definesc măsurile, responsabilităţile, procedurile şi resursele necesare pentru a răspunde la manifestarea unei situaţii de criză sau pentru a preveni manifestarea acesteia";
punctul 21 va avea următorul cuprins:
"21. funcţiile vitale ale statului – funcţiile care au un impact predominant asupra funcţionării statului, inclusiv menţinerea ordinii constituţionale, asigurarea securităţii naţionale, protejarea vieţii şi sănătăţii populaţiei, asigurarea funcţionării economiei şi a sistemului financiar, menţinerea ordinii de drept şi asigurarea stabilităţii sociale";
se completează cu punctul 211 cu următorul cuprins:
"211. servicii esenţiale – servicii indispensabile pentru menţinerea funcţiilor vitale ale statului, a activităţilor economice vitale, a sănătăţii şi siguranţei publice sau a mediului";
se completează cu punctul 34 cu următorul cuprins:
"34. refugiu – spaţiu de depozitare securizat aflat pe teritoriul Republicii Moldova, care este desemnat de Guvern pentru păstrarea în condiţii de siguranţă a bunurilor culturale cu importanţă deosebită pentru patrimoniul cultural naţional şi care sunt supuse unor ameninţări serioase şi iminente de distrugere sau de pierdere dacă ar rămâne în locul lor actual. Lista bunurilor culturale este elaborată de Ministerul Culturii."
Necesitatea acestor modificări rezultă din terminologia utilizată în Decizia nr.1313/2013/UE privind Mecanismul de protecţie civilă al Uniunii Europene, fiind oportună pentru asigurarea alinierii cadrului normativ naţional la standardele europene în domeniu.
Totodată, Legea nr.248/2025 transpune Decizia nr.1313/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecţie civilă al Uniunii, iar definiţia noţiunii de "dezastru" din art.4 pct.1 al acesteia corespunde redacţiei propuse.
La articolul 9, alineatul (1) se va completa cu litera l) cu următorul cuprins:
"(l) crearea refugiilor pentru depozitarea bunurilor culturale, în scopul păstrării lor în condiţii de siguranţă, conform unui mecanism aprobat".
Necesitatea completării cu noţiunea de "refugiu" derivă inclusiv din prevederile articolului 8 litera b) din Legea nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză, care reglementează măsurile de prevenire a situaţiilor de criză prin diminuarea impactului în cazul producerii acestora.
În acest context, instituirea unor spaţii destinate depozitării patrimoniului cultural reprezintă o măsură specifică de reducere a impactului. În absenţa unei reglementări exprese, aceste acţiuni nu pot fi implementate în mod eficient. Prin urmare, se evidenţiază existenţa unei lacune normative ce limitează capacitatea autorităţilor de a asigura protecţia patrimoniului cultural mobil în situaţii de criză.
Mai mult decât atât, crearea de refugii constituie un angajament asumat de Republica Moldova, prevăzut în Planul naţional de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană 2025-2029 (Clusterul 3 Capitolului 29, Anexa A, poziţia 25).
Potrivit PNA, prin modificarea Hotărârii Guvernului nr.470/2023 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.280/2011 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, în legislaţia naţională urmează sa fie transpuse: Regulamentul (UE) 2019/880 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind introducerea şi importul bunurilor culturale, CELEX 32019R0880 şi Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1079 al Comisiei din 24 iunie 2021 de stabilire a unor norme detaliate pentru punerea în aplicare a anumitor prevederi ale Regulamentului (UE) 2019/880, CELEX 32021R1079.
Art.2 din Regulamentul 2021/1079 prevede expres: "(1) Statele membre care importă bunuri culturale în scopul păstrării lor în condiţii de siguranţă creează refugii pentru depozitarea acestora.
Aceste spaţii de depozitare trebuie să fie echipate în mod specific pentru a primi bunuri culturale şi pentru a le garanta siguranţa şi menţinerea în bună stare."
Totodată, instituirea unei asemenea măsuri este în concordanţă cu obligaţiile asumate de Republica Moldova în domeniul protejării patrimoniului cultural, conform Legii nr.280/2011, art.30 alin.(6), care prevede că Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Apărării urmează să asigure, printr-un program de acţiuni coordonate, protecţia şi integritatea bunurilor culturale mobile împotriva riscurilor generate de calamităţi naturale, tulburări ale ordinii publice sau conflicte armate.
Necesitatea completării cadrului normativ naţional prin instituirea posibilităţii creării unor refugii pentru depozitarea bunurilor culturale mobile derivă şi din evoluţiile recente ale contextului internaţional, caracterizat prin intensificarea riscurilor generate de conflicte armate, dezastre naturale şi alte situaţii excepţionale.
În mod particular, aceasta se inspiră din mecanismele instituite, precum şi din principiile promovate de UNESCO, fiind însă adaptată statutului Republicii Moldova şi integrată în cadrul normativ naţional existent.
La articolul 12, alineatul (10) va avea următorul cuprins:
"(10) Coordonarea interinstituţională, suportul decizional şi funcţia de decizie în procesul de management al situaţiilor de criză se realizează pe patru niveluri, în cadrul unor şedinţe de lucru, după cum urmează:
a) la nivelul experţilor desemnaţi de autorităţile şi instituţiile publice;
b) la nivelul conducătorilor structurilor responsabile de managementul situaţiilor de criză;
c) la nivelul secretarilor de stat;
d) la nivelul Comisiei Naţionale de Management al Crizelor sau al Guvernului.";
alineatul (11) va avea următorul cuprins:
"(11) Metodologia de organizare şi funcţionare a mecanismului prevăzut la alin.(10) se aprobă prin ordin al directorului general al Centrului Naţional de Management al Crizelor";
alineatul (13) va avea următorul cuprins:
"(13) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a elabora planuri sectoriale de management al crizelor, planuri de contingenţă şi planuri de continuitate a activităţii".
La articolul 18, litera c) va avea următorul cuprins:
"c) la nivel naţional, coordonarea strategică a răspunsului la situaţiile de criză îi revine Comisiei Naţionale de Management al Crizelor, iar coordonarea operaţională – instituţiei principale, în cooperare cu instituţiile de sprijin, sub monitorizarea Centrului Naţional de Management al Crizelor".
La articolul 19, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
"(1) Conducătorul operaţiilor la nivel sectorial sau local este persoana desemnată din cadrul instituţiei principale, care coordonează instituţiile de sprijin implicate în răspunsul la situaţia de criză."
Articolul 27 se completează cu următoarele litere:
"h) impunerea de restricţii sau condiţii speciale privind producerea, comercializarea, stocarea şi consumul de energie;
i) efectuarea achiziţiilor publice în condiţii speciale, cu derogare de la legislaţia în vigoare, în măsura necesară pentru gestionarea situaţiei de criză".
Se completează cu articolele 271-273 cu următorul cuprins:
"Articolul 271. Încetarea efectelor măsurilor dispuse pe perioada stării de alertă şi/sau a stării de urgenţă
(1) Actele normative şi administrative adoptate exclusiv pentru aplicarea măsurilor pe durata stării de alertă sau a stării de urgenţă îşi încetează de drept efectele la data încetării acesteia, dacă nu se prevede expres altfel.
(2) Prelungirea efectelor unor măsuri poate fi realizată numai prin act normativ adoptat în condiţii ordinare.
Articolul 272. Punerea în aplicare a măsurilor dispuse pe perioada stării de alertă şi/sau a stării de urgenţă
Măsurile prevăzute de prezenta lege se pun în aplicare prin acte administrative sau normative emise de autorităţile competente, în condiţiile legii.
Articolul 273. Dispunerea măsurilor de către Comisia Naţională de Management al Crizelor pe perioada stării de alertă şi/sau a stării de urgenţă
Comisia Naţională de Management al Crizelor poate dispune măsuri obligatorii în limitele competenţelor şi împuternicirilor stabilite prin lege sau delegate de Guvern."
Articolul 29 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
"(4) Împuternicirile speciale şi dreptul de a impune restricţii pot fi acordate autorităţilor publice sau Comisiei Naţionale de Management al Crizelor direct prin hotărârea Parlamentului de instituire a stării de urgenţă."
În vederea corelării cu prevederile articolului 3 alineatele (4) şi (5) din Legea concurenţei nr.183/2012, se consideră oportună completarea articolului 32 din Legea nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză, cu un alineat, care să stabilească expres obligaţia notificării Consiliului Concurenţei după adoptarea deciziilor cu privire la restricţiile impuse, în vederea evaluării impactului acestora asupra mediului concurenţial şi a asigurării unui echilibru corespunzător între necesitatea intervenţiei publice şi respectarea regulilor de concurenţă.
La articolul 34, litera a) va avea următorul cuprins:
"a) decide asupra măsurilor imediate de gestionare a situaţiilor de criză, precum şi asupra opţiunilor strategice de pregătire şi răspuns;".
Articolul 35 se completează cu un alineat nou:
(31) "Deciziile Comisiei Naţionale de Management al Crizelor sunt obligatorii pentru autorităţile publice şi entităţile vizate şi pot fi contestate în condiţiile legislaţiei privind contenciosul administrativ."
În contextul celor expuse, Guvernul comunică susţinerea proiectului de lege pentru modificarea Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză, cu luarea în considerare a opiniilor şi recomandărilor în vederea îmbunătăţirii proiectului de lege.