Decizia protocolară nr. 23.10 din 27.05.2026 \rAviz la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (consolidarea mecanismelor de intervenţie în situaţii de criză) (iniţiativa legislativă nr.135 din 28 aprilie 2026) şi asupra amendamentului la proiectul de lege respectiv

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative

(consolidarea mecanismelor de intervenţie în situaţii de criză)

(iniţiativa legislativă nr.135 din 28 aprilie 2026) şi asupra

amendamentului la proiectul de lege respectiv

nr. 23.10  din  27.05.2026

 (în vigoare 28.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 224-226 art. 80 din 28.05.2026

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 27 mai 2026

Decizia protocolară nr.23.10/2026

PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (consolidarea mecanismelor de intervenţie în situaţii de criză), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.135 din 28 aprilie 2026) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi amendamentul domnilor Petru Burduja şi Igor Dodon, deputaţi în Parlament (PB nr.20/05 din 20 mai 2026, transmis prin scrisoarea CEB-04 nr.74 din 21 mai 2026), şi comunică următoarele.

Cu referire la proiectul de lege:

Iniţiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Proiectul de lege are drept scop sporirea flexibilităţii pieţei în condiţii de discontinuitate a aprovizionării cu produse petroliere de tip standard, permiţând substituirea acestora cu produse similare din aceeaşi categorie.

Totodată, în contextul situaţiilor de criză sau de alertă, măsura propusă contribuie la diminuarea riscului producerii unor şocuri pe piaţă, prin asigurarea continuităţii alimentării consumatorilor, inclusiv în condiţiile epuizării temporare a produsului de bază.

Suplimentar, soluţia propusă permite evitarea blocajelor operaţionale la nivelul staţiilor de alimentare, asigurând continuitatea activităţii comerciale şi reducerea presiunii asupra lanţurilor de aprovizionare.

În contextul examinării proiectului de lege, la definitivarea acestuia urmează să fie luate în considerare următoarele obiecţii şi recomandări:

cu referire la art.I:

la punctul 2, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

"(5) Pe perioada stării de alertă sau a stării de urgenţă declarate în conformitate cu prevederile Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză, Comisia Naţională de Management al Crizelor poate decide aplicarea temporară a unor derogări de la prevederile art.4 şi de la Normele generale de calcul şi aplicare a preţurilor la produsele petroliere principale de tip standard, aprobate în anexa nr.2, în scopul asigurării continuităţii aprovizionării pieţei interne cu produse petroliere şi al prevenirii perturbării funcţionării infrastructurilor critice."

Totodată, pe parcursul textului, cuvintele "la prezenta lege" se exclud. Or, potrivit art.55 alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, în cazul în care se face trimitere la o normă juridică care este stabilită în acelaşi act normativ sau element structural, pentru evitarea reproducerii acesteia, se face trimitere la norma juridică relevantă fără a se preciza că aceasta face parte din acelaşi act normativ sau element structural, cu excepţia cazurilor în care această precizare este necesară pentru a exclude orice echivoc.

Se consideră oportună revizuirea noţiunii "situaţie excepţională", actualmente definită la art.2 din Legea nr.461/2001 privind piaţa produselor petroliere ca "situaţie care duce la creşterea bruscă a consumului de produse petroliere principale generată de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, catastrofe tehnogene, acţiuni militare şi/sau de scăderea bruscă a importului unor astfel de produse în urma degradării conjuncturii de pe piaţa lor externă ori din alte motive exterioare", prin alinierea terminologiei utilizate la cadrul normativ instituit prin Legea nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză.

În acest sens, se propune substituirea noţiunii respective cu următoarea noţiune:

"situaţie de criză în domeniul petrolier – urgenţă, criză sau criză majoră care duce la creşterea bruscă a consumului de produse petroliere principale şi/sau la scăderea bruscă a importului unor astfel de produse în urma degradării conjuncturii de pe piaţa lor externă ori din alte motive exterioare";

la punctul 3, la articolul 18, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

"(1) Importul produselor petroliere se efectuează prin punctele de trecere a frontierei vamale. Punctele de trecere a frontierei vamale şi modalităţile de transportare a produselor petroliere importate se stabilesc de către Guvern. După punerea produselor petroliere în liberă circulaţie, acestea pot fi transportate şi livrate către depozitele petroliere sau către staţiile de alimentare cu produse petroliere, cu respectarea cerinţelor privind documentele de însoţire, evidenţa primară, contabilă şi fiscală."

Redacţia propusă clarifică faptul că importul produselor petroliere se efectuează exclusiv prin punctele de trecere a frontierei vamale şi delimitează distinct etapa ulterioară punerii produselor petroliere în liberă circulaţie. Totodată, aceasta permite livrarea produselor petroliere atât către depozitele petroliere, cât şi direct către staţiile de alimentare cu combustibil, cu respectarea cerinţelor privind documentele de însoţire, evidenţa primară, contabilă şi fiscală.

Necesitatea modificării este determinată de faptul că redacţia actuală a proiectului poate genera interpretarea eronată potrivit căreia importul produselor petroliere s-ar realiza nemijlocit la depozitele petroliere sau la staţiile de alimentare cu combustibil, fără delimitarea clară a regimului vamal aplicabil operaţiunii de import.

Totodată, modificarea propusă urmăreşte optimizarea fluxurilor logistice aferente procesului de aprovizionare cu produse petroliere, în special în situaţii de criză sau de alertă, în care timpul de reacţie şi capacitatea de distribuţie rapidă sunt esenţiale pentru menţinerea continuităţii aprovizionării pieţei interne. În acest sens, eliminarea obligativităţii tranzitării exclusive prin depozite petroliere permite direcţionarea directă a produselor către staţiile de alimentare cu combustibil, reducând timpii de livrare şi evitând supraîncărcarea infrastructurii de depozitare.

Măsura propusă contribuie la restabilirea rapidă a stocurilor operaţionale la nivelul staţiilor de alimentare şi la diminuarea riscului de penurie a produselor petroliere în condiţiile unor creşteri bruşte ale cererii sau ale perturbării importurilor.

De asemenea, redacţia propusă asigură claritatea, coerenţa şi aplicabilitatea uniformă a normei, în conformitate cu prevederile art.3 alin.(1) lit.d) şi alin.(4) lit.a), precum şi ale art.54 alin.(1) lit.a), b) şi h) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, prin excluderea echivocului şi delimitarea expresă a etapei de import de etapele ulterioare de transportare, depozitare şi livrare pe piaţa internă.

Cu referire la art.II din proiect, care prevede completarea Legii nr.131/2015 privind achiziţiile publice prin instituirea posibilităţii de ajustare a contractelor de achiziţii publice prin trimitere directă la prevederile unui act normativ de nivel inferior, respectiv Hotărârea Guvernului nr.1129/2018 cu privire la aprobarea Regulamentului privind ajustarea periodică a valorii contractelor de achiziţii publice cu executare continuă, încheiate pe un termen mai mare de un an, relevăm că o asemenea soluţie normativă contravine art.55 alin.(3) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, potrivit căruia nu se admite trimiterea la un act normativ de nivel inferior.

Totodată, reglementarea în formula propusă este susceptibilă să genereze riscuri în procesul de aplicare, întrucât permite modificarea valorii contractelor de achiziţii publice în baza unor criterii insuficient delimitate.

În lipsa unor reguli clare privind limitele şi modalitatea de aplicare a mecanismului de ajustare, există riscul operării unor modificări substanţiale ale contractelor, inclusiv prin utilizarea acestui mecanism, ceea ce ar putea afecta rezultatul procedurii de atribuire şi ar contraveni principiilor transparenţei, tratamentului egal şi utilizării eficiente a fondurilor publice.

În consecinţă, se propune completarea art.76 din Legea nr.131/2015 privind achiziţiile publice cu alineatul (4¹) cu următorul cuprins:

"(4¹) Prin derogare de la alin.(4), autorităţile contractante pot stabili clauze de ajustare a preţului în contractele de achiziţii publice, inclusiv în contractele aflate în executare, în vederea ajustării valorii acestora la evoluţia costurilor, atât în sensul majorării, cât şi al diminuării preţului, exclusiv pentru partea de contract rămasă neexecutată la data aplicării ajustării, fără efect asupra prestaţiilor executate şi recepţionate.

Ajustarea valorii contractului de achiziţie publică încheiat pe un termen mai mic de un an, în baza actualizării componentelor preţului de cost, se efectuează conform formulei de calcul prevăzute de Regulamentul privind ajustarea periodică a valorii contractelor de achiziţii publice cu executare continuă, încheiate pe un termen mai mare de un an, aprobat de Guvern şi se aplică cu respectarea următoarelor condiţii:

a) ajustarea valorii se aplică exclusiv materialelor de construcţie şi/sau combustibilului pentru care s-a înregistrat o variaţie a preţului de cel puţin ±15 % faţă de data încheierii contractului, conform datelor publicate de Biroul Naţional de Statistică;

b) autoritatea contractantă dispune de fonduri suficiente pentru aplicarea ajustării."

Complementar, semnalăm că sursa de publicare a Legii nr.131/2015 privind achiziţiile publice nu este indicată corect. În acest sens, aceasta urmează a fi redată după cum urmează: "(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.197-205, art.402)".

În partea ce vizează modificarea Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008, prevăzută la art.III din proiectul de lege, se vor lua în considerare următoarele.

Referitor la completarea art.169¹ cu lit.h), se consideră judicioasă reevaluarea intervenţiei legislative propuse, întrucât art.169¹ lit.e) din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 reglementează deja răspunderea contravenţională pentru neexecutarea în termen a măsurilor dispuse prin decizii sau hotărâri ale autorităţii de reglementare şi control de stat în domeniul energeticii ori pentru neîndeplinirea în termen a prescripţiilor privind înlăturarea încălcărilor constatate de această autoritate.

În acest context, se constată existenţa unei reglementări contravenţionale deja aplicabile conduitei vizate prin intervenţia legislativă propusă, aspect ce impune reevaluarea necesităţii şi oportunităţii completării suplimentare a art.169¹ din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008, inclusiv din perspectiva evitării paralelismelor normative şi a asigurării clarităţii şi coerenţei reglementării.

Cu referire la art.IV din proiectul de lege, se remarcă, cu titlu preliminar, că, pentru instituirea unei norme derogatorii, urmează a fi utilizată formula "prin derogare de la", urmată de indicarea expresă a normei de la care se derogă (articol, alineat, literă), şi nu a actului normativ în întregime.

Sub aspect tehnico-legislativ, se constată că derogarea de la prevederile Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative nu este incidentă proiectului de lege examinat.

Or, potrivit art.56 alin.(2) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, legile care modifică Codul fiscal, Codul vamal, legile de punere în aplicare a titlurilor Codului fiscal şi legile ce ţin de politica bugetar-fiscală şi vamală, precum şi legile care stabilesc obligaţii, cerinţe sau interdicţii pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător intră în vigoare după 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Totodată, alineatul (3) al aceluiaşi articol prevede că "intrarea în vigoare a actelor normative poate fi stabilită pentru o altă dată doar în cazul în care se urmăreşte protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, realizarea angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova, conformarea cadrului normativ hotărârilor Curţii Constituţionale, eliminarea unor lacune din legislaţie sau contradicţii între actele normative ori dacă există alte circumstanţe obiective."

În acest context, stabilirea intrării în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nu reprezintă o derogare de la prevederile Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative, acest fapt urmând a fi argumentat în nota de fundamentare.

Totodată, se propune completarea proiectului de lege cu un articol nou, care va fi numerotat corespunzător, cu următorul cuprins:

"Art.IV. – Legea nr.164/2025 cu privire la energia electrică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2025, nr.437-440, art.598), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 72, alineatul (10) se abrogă.

2. Articolul 150 se completează cu alineatul (21¹) cu următorul cuprins:

"(21¹) În cazul licitaţiilor pentru oferirea statutului de producător eligibil mare/al licitaţiilor pentru construcţia capacităţilor de echilibrare iniţiate şi nefinalizate până la abrogarea art.72 alin.(10), principiul stabilit în norma respectivă se aplică în continuare în raport cu capacitatea centralei electrice indicate în oferta depusă de către participantul respectiv în cadrul procedurii competitive/procedurii de licitaţie. În sensul prezentului articol, licitaţiile respective se consideră finalizate la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a hotărârii Guvernului privind acordarea statutului de producător eligibil mare sau, după caz, la data semnării contractelor pentru furnizarea capacităţii de echilibrare."

De menţionat că art.72 alin.(8)-(10) din Legea nr.164/2025 cu privire la energia electrică reglementează mecanismul de garantare financiară aferent avizelor de racordare, mecanism introdus prin Legea nr.45/2025 privind modificarea unor acte normative (responsabilizarea titularilor avizelor de racordare şi îmbunătăţirea toleranţelor pentru dezechilibre), pentru prevenirea blocării speculative a capacităţii disponibile în reţea şi prioritizarea proiectelor investiţionale reale şi viabile.

Necesitatea instituirii acestui mecanism derivă din specificul infrastructurii electroenergetice, în cadrul căreia capacitatea disponibilă pentru racordare constituie o resursă tehnică limitată. În practică, rezervarea pe termen lung a unor capacităţi de reţea prin intermediul avizelor de racordare, fără implementarea efectivă a proiectelor, poate conduce la blocarea accesului altor investitori şi la utilizarea ineficientă a infrastructurii existente.

În context, alin.(8) stabileşte obligaţia titularilor avizelor de racordare pentru centrale electrice cu o putere instalată mai mare de 200 kW şi pentru instalaţiile de stocare cu o putere de injecţie de cel puţin 1 MW de a constitui o garanţie financiară de bună execuţie. În cazul neconstituirii garanţiei financiare, operatorul de sistem anulează avizul de racordare. Astfel, garanţia financiară funcţionează ca un mecanism de filtrare a proiectelor speculative, având rolul de a asigura că doar investitorii care intenţionează efectiv să implementeze proiectele îşi menţin dreptul asupra capacităţii rezervate.

Totodată, alin.(9) instituie anumite derogări de la obligaţia de constituire a garanţiei financiare pentru participanţii desemnaţi câştigători în cadrul licitaţiilor organizate pentru acordarea statutului de producător eligibil şi pentru construcţia capacităţilor de echilibrare, precum şi pentru comunităţile de energie ale cetăţenilor şi comunităţile de energie din surse regenerabile. Raţiunea acestor derogări rezidă în faptul că respectivele categorii de participanţi au parcurs deja proceduri competitive şi au demonstrat credibilitatea şi intenţia fermă de realizare a investiţiilor. În plus, aceste proceduri competitive prevăd, de regulă, mecanisme proprii de garantare financiară.

În acest context, alin.(10) a fost introdus pentru a reglementa situaţia participanţilor la licitaţii care nu sunt desemnaţi câştigători. Norma prevede că operatorul de sistem restituie garanţiile financiare aferente avizelor de racordare depuse anterior de aceşti participanţi, iar în cazul în care garanţiile nu au fost constituite, Agenţia nu aplică taxe pentru nevalorificarea avizului de racordare, cu condiţia renunţării la avizele respective în termen de 30 de zile de la anunţarea rezultatelor licitaţiilor.

Prin urmare, alin.(10) a fost conceput ca un mecanism de "exit fără penalizare", fundamentat pe faptul că, în mod obiectiv, nu toţi participanţii la procedurile competitive pot fi desemnaţi câştigători. Reglementarea urmărea să reflecte principiile bunei-credinţe şi tratamentului nediscriminatoriu, pornind de la premisa că participanţii intră în procedurile competitive cu intenţia legitimă de a dezvolta proiectele şi că neadjudecarea licitaţiei, determinată de existenţa unor oferte mai competitive, nu trebuie să conducă automat la sancţionarea sau dezavantajarea acestora.

Totodată, acest mecanism nu a avut ca finalitate menţinerea nelimitată a capacităţilor rezervate în reţea de către participanţii necâştigători. În acest sens, pentru această categorie de participanţi a fost stabilit un termen-limită de renunţare la avizele de racordare şi, implicit, de eliberare a capacităţilor rezervate, în cazul în care aceştia nu intenţionau să realizeze construcţia centralei electrice în afara schemei de sprijin.

Cu toate acestea, aplicarea în practică a alin.(10) a evidenţiat existenţa unor situaţii care nu corespund scopului şi raţiunii mecanismului instituit prin art.72 din Legea nr.164/2025 cu privire la energia electrică. Astfel, unii participanţi la licitaţii au menţinut rezervate capacităţi semnificative în reţea prin intermediul unor avize de racordare aferente unor puteri mai mari decât capacităţile efectiv ofertate în cadrul licitaţiilor.

În această ordine de idei, ţinând cont de prevederile art.65 alin.(2) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, se impune abrogarea art.72 alin.(10) pentru a exclude premisele de utilizare abuzivă a mecanismului respectiv, consolidarea disciplinei în utilizarea capacităţilor rezervate prin avizele de racordare şi asigurarea unei corelări reale între capacităţile efectiv dezvoltate în cadrul procedurilor competitive şi capacităţile rezervate în reţea.

Totodată, proiectul de lege menţine un regim tranzitoriu pentru licitaţiile iniţiate anterior abrogării alin.(10), stabilind că mecanismul respectiv continuă să se aplice în limitele capacităţii indicate în ofertele depuse în cadrul licitaţiilor respective.

O asemenea abordare rezultă din interpretarea sistemică şi corelată a prevederilor art.72 alin.(8)-(10) şi ale art.150 alin.(20) şi (21) din Legea nr.164/2025 cu privire la energia electrică şi ale Legii nr.45/2025 privind modificarea unor acte normative (responsabilizarea titularilor avizelor de racordare şi îmbunătăţirea toleranţelor pentru dezechilibre), având ca finalitate asigurarea previzibilităţii juridice şi protejarea participanţilor care au aplicat cu bună-credinţă prevederile art.72 alin.(10) din Legea nr.164/2025 cu privire la energia electrică.

În contextul celor menţionate, Guvernul susţine proiectul de lege (iniţiativa legislativă nr.135 din 28 aprilie 2026), sub rezerva revizuirii acestuia conform observaţiilor şi propunerilor de îmbunătăţire a textului formulate în prezentul aviz.

Cu referire la amendament (PB nr.20/05 din 20 mai 2026):

Amendamentul supus examinării are drept scop asigurarea continuităţii serviciilor esenţiale şi alimentarea bugetului de stat cu venituri suplimentare.

Prin amendament se propune completarea proiectului de lege cu art.II¹, care prevede modificarea art.28 din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 prin instituirea obligaţiei de defalcare la bugetul de stat, în cazul declarării unei situaţii de criză, a dividendelor aferente societăţilor pe acţiuni cu capital majoritar de stat şi a întreprinderilor de stat, precum şi a profitului Băncii Naţionale a Moldovei, prin derogare de la art.20 alin.(5) din Legea nr.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Totodată, se prevede utilizarea acestor resurse pentru finanţarea domeniului protecţiei sociale, inclusiv pentru asigurarea cu locuinţe a tinerelor familii.

În acest context, se reţine că art.28 din legea menţionată reglementează structura şi categoriile de venituri ale bugetului public naţional. Astfel, alin.(2) statuează că tipurile şi cotele impozitelor, taxelor şi ale altor venituri bugetare, modul de administrare a acestora, precum şi delimitarea lor între componentele bugetului public naţional se stabilesc şi se reglementează deCodul fiscal nr.1153/1997 şi de alte acte legislative.

În acest sens, mecanismele de încasare şi utilizare a unor categorii specifice de venituri bugetare, instituite prin alte acte normative, nu pot constitui obiect de reglementare al Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.

Totodată, aceste venituri reprezintă resurse generale ale bugetului de stat, care, în procesul de elaborare a legii bugetare anuale, se planifică şi se alocă pentru finanţarea tuturor cheltuielilor bugetare.

Prin urmare, propunerea de direcţionare a acestor resurse către anumite cheltuieli, respectiv către domeniul protecţiei sociale, contravine principiului universalităţii prevăzut la art.8 alin.(2) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, potrivit căruia resursele bugetelor componente ale bugetului public naţional sunt destinate finanţării tuturor cheltuielilor prevăzute în bugetele respective, fără a stabili relaţii între anumite tipuri de resurse şi cheltuieli.

De asemenea, se menţionează că situaţiile de criză pot surveni în orice perioadă a anului şi pot necesita intervenţii financiare imediate, în timp ce dividendele şi profitul aferente exerciţiului financiar precedent sunt încasate, de regulă, după finalizarea perioadei de raportare şi aprobarea situaţiilor financiare. Prin urmare, mecanismul propus nu oferă o soluţie eficientă şi operativă pentru finanţarea măsurilor urgente necesare pentru gestionarea situaţiilor de criză.

În partea ce ţine de defalcarea obligatorie a dividendelor în bugetul de stat aferente anului de gestiune precedent de către societăţile pe acţiuni cu capital majoritar de stat şi întreprinderile de stat, se reţine că, potrivit art.5 alin.(2) din Legea nr.246/2017 cu privire la întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală, decizia privind repartizarea profitului net anual se aprobă de către fondator.

Mai mult ca atât, potrivit art.3 din Legea nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză, activitatea de management al situaţiilor de criză se desfăşoară în conformitate cu un set de principii fundamentale, care ghidează acţiunile autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi ale celorlalte entităţi implicate la toate etapele crizei. În acest context, defalcarea obligatorie poate afecta capacitatea întreprinderilor de a-şi menţine stabilitatea financiară şi de a contribui la gestionarea situaţiilor de criză.

În acelaşi sens, se apreciază că propunerea privind defalcarea obligatorie a profitului aferent anului de gestiune precedent de către Banca Naţională a Moldovei, prin derogare de la prevederile art.20 alin.(5) din Legea nr.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei, prezintă riscuri din perspectiva tehnicii legislative şi a principiilor de drept. Or, propunerea de derogare de la prevederile unei legi organice speciale prin intermediul unei legi organice generale generează dificultăţi sub aspectul coerenţei legislative, al securităţii juridice şi al ierarhiei funcţionale a normelor juridice.

De altfel, independenţa băncii centrale are o valoare constituţional-funcţională. Regimul profitului Băncii Naţionale a Moldovei nu reprezintă o simplă chestiune bugetară, ci constituie un element esenţial al autonomiei sale financiare şi instituţionale. În acest context, instituirea, printr-o lege generală, a unei obligaţii extraordinare de transfer al profitului către bugetul de stat poate fi interpretată drept ingerinţă a legislativului în activitatea unei autorităţi care trebuie să beneficieze de protecţie faţă de presiuni de natură fiscală.

Suplimentar, componenta amendamentului referitoare la repartizarea profitului Băncii Naţionale a Moldovei necesită o examinare distinctă, având în vedere regimul juridic special aplicabil acestei instituţii, precum şi principiul independenţei sale instituţionale.

În subsidiar, se atrage atenţia asupra faptului că programele de asigurare cu locuinţe a tinerelor familii reprezintă o măsură de politică publică pe termen lung, cu impact bugetar considerabil şi nu prezintă o legătură directă cu gestionarea unei situaţii de criză.

Totodată, aplicarea unei asemenea măsuri în mod uniform, în lipsa unei evaluări economico-financiare individualizate a situaţiei fiecărei entităţi vizate, nu permite diferenţierea între întreprinderile profitabile cu excedente financiare şi cele care, deşi înregistrează profit contabil, se confruntă cu necesităţi investiţionale semnificative, obligaţii contractuale în derulare, credite investiţionale sau alte constrângeri financiare aferente activităţii curente.

Suplimentar, se reţine că, potrivit art.8 alin.(2) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, resursele bugetelor componente ale bugetului public naţional sunt destinate finanţării tuturor cheltuielilor prevăzute în bugetele respective, fără a stabili relaţii între anumite tipuri de resurse şi cheltuieli.

De asemenea, amendamentul nu este însoţit de o analiză a impactului de reglementare şi nici de o evaluare a efectelor economice şi investiţionale asupra entităţilor vizate, contrar exigenţelor de fundamentare prevăzute de Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative.

Totodată, se semnalează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a examinat conformitatea prevederilor introduse prin amendamente formulate ulterior votării proiectului de lege în prima lectură cu standardul constituţional referitor la votarea legii organice în cel puţin două lecturi, aşa cum prevede art.74 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova. Curtea Constituţională a reţinut că, pentru a corespunde acestui standard, amendamentul trebuie să aibă o legătură indispensabilă cu obiectul proiectului de lege votat în prima lectură. În funcţie de stabilirea legăturii indispensabile dintre amendament şi dispoziţiile proiectului de lege votat în primă lectură, Curtea Constituţională a declarat, după caz, neconstituţionale prevederile contestate (a se vedea Hotărârea Curţii Constituţionale nr.14 din 20 iunie 2024, §§ 48-53).

În contextul celor menţionate, Guvernul nu susţine amendamentul propus (PB nr.20/05 din 20 mai 2026), având în vedere argumentele expuse supra, precum şi necesitatea asigurării coerenţei cadrului normativ şi a evitării unor eventuale interpretări sau aplicări neuniforme ale prevederilor legale.