Decizia protocolara nr.24.30 din 04.04.2025 \rAviz la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (iniţiativa legislativă nr.110 din 4 aprilie 2025)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative

(iniţiativa legislativă nr.110 din 4 aprilie 2025)

nr. 24.30  din  04.04.2025

 (în vigoare 10.07.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 356-365 art. 60 din 10.07.2025

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 9 iulie 2025

Decizia protocolară nr.24.30/2025

PRIM-MINISTRU Dorin RECEAN

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.110 din 4 aprilie 2025) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Iniţiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi cu art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Sub aspectul intenţiei de reglementare, potrivit notei de fundamentare, scopul elaborării proiectului, rezidă în necesitatea eliminării unor neclarităţi de aplicare a prevederilor Codului penal al Republicii Moldova nr.985/2002 , aferent procesului de individualizare a pedepsei, şi, respectiv, existenţei unor circumstanţe atenuante dacă pentru infracţiunea săvârşită se prevede ca pedeapsă detenţiunea pe viaţă. Totodată, se propun anumite intervenţii legislative în raport cu aplicabilitatea prevederilor art.91 şi 92 din Codul penal faţă de persoanele care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Complementar, se propun anumite modificări la Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova (în continuare – Legea nr.243/2021 privind amnistia), în procesul aplicării căreia au fost constatate unele deficienţe. În special, au fost evidenţiate anumite deficienţe în aplicarea prevederilor art.7 alin.(1) lit.d), care prevede posibilitatea comutării pedepsei detenţiunii pe viaţă la 30 de ani de închisoare.

I

În continuare se prezintă analiza generalizată şi multiaspectuală a anumitor prevederi din cadrul proiectului de lege, care ar urma să fie aplicate conform comentariilor şi observaţiilor de ordin tehnico-legislativ.

La art.I (Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002)

La pct.1 din proiect, se propune abrogarea lit.c) alin.(1) al art.78 din Codul penal.

Astfel, potrivit prevederilor actuale de la art.78 alin.(1) lit.c), dacă pentru infracţiunea săvârşită se prevede detenţiune pe viaţă, iar instanţa de judecată constată circumstanţe atenuante la săvârşirea infracţiunii, pedeapsa principală se înlocuieşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani.

În nota de fundamentare, cu referire la motivarea necesităţii abrogării lit.c) alin.(1) al art.78, se reţin următoarele: "[…]. Norma menţionată ar putea fi interpretată că în toate cazurile când se constată circumstanţe atenuante, instanţa de judecată ar trebui să aplice închisoare de la 15 la 25 de ani, chiar dacă legea prevede detenţiune pe viaţă, sau o altă pedeapsă cu închisoare. Spre exemplu la art.142 al. 3) sancţiunea prevede închisoare de la 16 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă, iar la alin.4) din acest articol sancţiunea este cu închisoare de la 8 la 15 ani sau cu detenţiune pe viaţă".

Dintr-o altă perspectivă, în raport cu propunerea indicată la pct.1, art.I din proiect, urmează a fi reţinute următoarele argumente în susţinerea necesităţii abrogării lit.c) alin.(1) art.78 din Codul penal:

În primul rând, cuprinsul normei de la art.78 alin.(1) lit.c) contravine limitelor pedepsei cu închisoarea, stabilite la art.70 alin.(2) din Codul penal. Concret, limitele pedepsei cu închisoare stabilite la lit.c) alin.(1) art.78 sunt de la 15 la 25 de ani. În opoziţie, potrivit alin.(2) art.70 din Codul penal, pedeapsa cu închisoarea se stabileşte pe un termen de la 3 luni la 20 de ani.

În al doilea rând, norma indicată la lit.c) alin.(1) art.78 contravine regulilor generale de individualizare a pedepsei penale. Astfel, potrivit art.75 alin.(1) din Codul penal, "persoanei recunoscute vinovate de săvârşirea unei infracţiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod şi în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de judecată ţine cont de gravitatea infracţiunii săvârşite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia".

Având în vedere cele enunţate supra, propunerea de abrogare a lit.c) alin.(1) art.78, urmează a fi susţinută din perspectiva excluderii unor contradicţii dintre cuprinsul normelor din Partea generală a Codului penal, dar şi a respectării regulilor generale de individualizare a pedepsei penale stabilite la alin.(1) art.75 din Codul penal.

La pct.2 din proiect, se propune majorarea termenului de la 25 la 30 de ani de închisoare, care trebuie executat efectiv pentru a putea beneficia de liberarea condiţionată înainte de termen, potrivit alin.(5) art.91 din Codul penal. In concreto, în conformitate cu prevederea prenotată, "persoana care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 25 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă".

Cu referire la modificarea propusă, în nota de fundamentare se invocă următoarele: "Se propune ca cifra "25" să fie modificată cu cifra "30", ca persoana condamnată la detenţie pe viaţă să execute efectiv cel puţin 30 de ani de închisoare, pentru a aduce în concordanţă inclusiv cu termenul de 30 de ani prevăzut la art.7 alin.(1) lit.d) din Legea nr.243/2021 privind amnistia. […]. Dacă în art.91 alin.(5) s-ar păstra un termen de 25 de ani, iar în Legea amnistiei pedeapsa cu detenţia pe viaţă a fost comutat cu închisoare de 30 de ani, ar exista un tratament diferenţiat a persoanelor condamnate la acelaşi tip de pedeapsă, de aceea se propune ca atunci când se înlocuieşte sau se comută pedeapsa de detenţie pe viaţă, în toate cazurile persoana să execute cel puţin 30 de ani, cu condiţia că corespunde şi celorlalte cerinţe prevăzute în lege".

Iniţial, aferent argumentelor reţinute în nota de fundamentare vis-a-vis de necesitatea amendamentelor legislative indicate la pct.2 din proiectul legii, nu poate fi reţinut raţionamentul modificării textului alin.(5) art.91 din Codul penal, concretizat în racordarea cu termenul de 30 de ani, prevăzut la lit.d) alin.(1) art.7 din Legea nr.243/2021 privind amnistia, în contextul în care art.II pct.3 din proiect propune abrogarea lit.d) alin.(1) al art.7 din legea menţionată.

Mai mult decât atât, nu poate fi acceptată abordarea potrivit căreia textul Codului penal ar trebui racordat la prevederile Legii nr.243/2023 privind amnistia, întrucât Codul penal reprezintă unica lege penală (art.1 alin.(1) din Codul penal). În consecinţă, Legea nr.243/2023 privind amnistia, având caracter temporar, trebuie aliniată prevederilor Codului penal, şi nu invers. În altă ordine de idei, se menţionează că alin.(5) al art.91 din Codul penal a fost modificat prin intrarea în vigoare a Legii nr.136/2024 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului penal şi a Codului contravenţional) care, la rândul său, a fost precedată de o analiză amplă în perioada 2021-2023, cu implicarea tuturor autorităţilor şi subiecţilor interesaţi. Astfel, în conformitate cu pct.19 din legea prenotată, la art.91 alin.(5) din Codul penal, s-a dispus substituirea cifrelor "30" cu cifrele "25".

Până la modificările operate prin Legea nr.136/2024 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului penal şi a Codului contravenţional), textul alin.(5) al art.91 din Codul penal, stabilea necesitatea executării efective a cel puţin 30 de ani de închisoare în vederea aplicării instituţiei liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen. Astfel, prin modificările propuse la art.I pct.2 din proiectul legii supus analizei, de fapt, se doreşte o revenire la situaţia anterioară intrării în vigoare a Legii nr.136/2024 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului penal şi a Codului contravenţional).

Cu referire la cele menţionate supra, se impune evidenţierea următoarelor aspecte:

Prin Legea nr.677/1995 privind modificarea şi completarea Codului penal, Codului de procedură penală şi a Codului de executare a sancţiunilor de drept penal, au fost operate modificări la Codul penal (redacţia anului 1961), iar ca urmare a acestui fapt, pedeapsa capitală a fost înlocuită cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Subsecvent, potrivit modificărilor introduse prin Legea nr.1404/2000 pentru modificarea şi completarea Codului penal, Codului de procedură penală şi a Codului de executare a sancţiunilor de drept penal, art.51 din Codul penal a fost completat cu prevederi ce reglementau dreptul la liberare condiţionată înainte de termen pentru această categorie de condamnaţi. Astfel, la momentul respectiv, acest drept putea fi exercitat după executarea efectivă a termenului de 25 de ani.

Textul normei sus-indicate (art.51 din Codul penal în redacţia anului 1961) avea următorul cuprins: "Persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă le poate fi aplicată eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă după executarea efectivă de către acestea a cel puţin douăzeci şi cinci de ani de privaţiune de libertate".

Per a contrario, textul normei de la alin.(5) al art.91 din noul Cod penal, până la modificările operate prin Legea nr.136/2024 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului penal şi a Codului contravenţional), avea următorul cuprins: "Persoana care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă".

Aşadar, se constată faptul că textul normei din vechiul Cod penal (redacţia anului 1961), în ceea ce priveşte instituţia liberării de pedeapsă penală înainte de termen în cazul persoanelor condamnate la detenţiune pe viaţă, era mai favorabil în raport cu textul normei de la alin.(5) al art.91 din noul Codul penal, până la modificările operate prin Legea nr.136/2024 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului penal şi a Codului contravenţional).

Respectiv, la liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen în cazul condamnaţilor la detenţiune pe viaţă, conform Codului penal în redacţia anului 1961, devine aplicabilă norma de la art.51 din Codul penal în redacţia anului 1961. Iar acest lucru este dictat de regula ultraactivităţii unei legi penale favorabile, i.e. aplicarea unei legi penale abrogate, dar favorabile făptuitorului, şi existente la acel moment.

Este de precizat că aproximativ jumătate din numărul actual al persoanelor condamnate la detenţiune pe viaţă, sentinţa a fost emisă în baza legii penale vechi (Codului penal în redacţia anului 1961), întrucât faptele infracţionale imputate au fost săvârşite sub imperiul acestei legi (in concreto, conform datelor din nota informativă la Legea nr.136/2024 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului penal şi a Codului contravenţional), din totalul de 128 de condamnaţi care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă, 60 au fost condamnaţi în temeiul Codului penal în redacţia anului 1961, ceea ce constituie 47% din numărul acestora).

Aşadar, în ipoteza aplicării instituţiei liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, aproximativ jumătate dintre condamnaţii la detenţiune pe viaţă au dreptul de a solicita aplicarea normei penale mai favorabile – normei înscrise la art.51 din Codul penal în redacţia anului 1961 (evident, în cazul întrunirii tuturor condiţiilor cerute de textul acestei norme). Caracterul mai favorabil al normei prenotate este dictat de durata termenului de detenţie necesar de a fi executat efectiv pentru a solicita liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, adică 25 ani de privaţiune de libertate.

Pe de altă parte, textul normei de la alin.(5) art.91 din noul Codul penal, până la modificările operate prin Legea nr.136/2024 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului penal şi a Codului contravenţional), prevedea necesitatea executării efective a 30 de ani de închisoare. Astfel, faţă de unii condamnaţi la detenţiune pe viaţă care au săvârşit o infracţiune sub imperiul Codul penal în redacţia anului 1961, pot fi aplicate prevederile mai favorabile de la art.51, iar faţă de alţii, condamnaţi conform prevederilor noului Cod penal, devin aplicabile prevederile de la alin.(5) al art.91 din noul Cod penal. În ultimul caz, persoanele condamnate se află într-o situaţie mai defavorabilă în raport cu persoanele condamnate potrivit vechiului Cod penal, având în vedere termenul majorat al detenţiei necesar de a fi executat pentru a beneficia de liberarea condiţionată înainte de termen.

Prin urmare, având în vedere tratamentul diferenţiat al condamnaţilor la detenţiune pe viaţă, potrivit noului Cod penal, în raport cu condamnaţii la detenţiune pe viaţă, potrivit vechiului Cod penal (redacţia anului 1961), prin Legea nr.136/2024 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului penal şi a Codului contravenţional), s-a dispus uniformizarea termenului necesar de a fi executat efectiv pentru a beneficia de liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen.

Sub acelaşi aspect, se impune menţionarea celor indicate în nota informativă la Legea nr.136/2024 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului penal şi a Codului contravenţional), aferentă micşorării termenului închisorii necesar de a fi executat pentru aplicarea alin.(5) al art.91 din Codul penal. Astfel, potrivit notei, se reţin următoarele: "De remarcat faptul că Curtea, în examinarea pretinselor încălcări ale art.3 CEDO ce vizează detenţiunea pe viaţă, a observat că […] majoritatea statelor părţi contractante la Convenţie nu aplică, în realitate, deloc pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau, dacă au făcut-o, au prevăzut o reexaminare a pedepsei detenţiunii pe viaţă după o perioadă stabilită (de regulă, 25 de ani de închisoare)" (acest interval de timp fiind luat ca reper şi pentru reglementarea naţională – n.a.).

Astfel, considerăm că termenul de 25 este unul suficient pentru a aprecia dacă conduita condamnatului, manifestată în ă perioada executării pedepsei, dovedeşte că acesta a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale şi convinge că nu va mai comite infracţiuni, iar liberarea sa anticipată nu reprezintă niciun pericol pentru colectivitate. De asemenea, acest termen este în concordanţă cu principiul umanismului şi, în acelaşi timp, asigură o abordare uniformă în ceea ce priveşte previzibilitatea posibilităţii acordării liberării condiţionate, indiferent de perioada în care persoana a fost condamnată¹.

Sub acelaşi aspect, sunt relevante aprecierile/constatările din Ghidul privind jurisprudenţa derivată din Convenţia europeană a drepturilor omului². Astfel, potrivit Ghidului nominalizat, " […] , Curtea a indicat, de asemenea, în temeiul art.46 din Convenţie, că statul ar trebui să realizeze o reformă a regimului detenţiunii pe viaţă, de preferinţă prin adoptarea de legi, pentru a garanta posibilitatea reexaminării pedepsei. Acest lucru ar trebui să permită autorităţilor să stabilească dacă deţinutul, în cursul executării pedepsei sale, s-a schimbat şi a făcut progrese către îndreptare de aşa natură încât detenţia sa nu mai este justificată din motive penologice legitime, permiţând în acelaşi timp persoanei condamnate să ştie ce trebuie să facă pentru a fi luată în considerare pentru punere în libertate şi ce condiţii trebuie îndeplinite în acest scop. Curtea a constatat că ruperea legăturilor cu cercurile mafiote ar putea fi concretizată în alte moduri decât cooperarea cu autorităţile judiciare şi mecanismul automat prevăzut de legislaţia actuală. Totuşi, Curtea a precizat că posibilitatea de a depune cerere de punere în libertate nu împiedică în mod necesar autorităţile să respingă cererea dacă persoana în cauză continuă să reprezinte un pericol pentru societate."

La fel, necesitatea stabilirii executării efective a termenului de 25 de ani de închisoare pentru a beneficia de liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, poate fi argumentată prin raportare la dreptul penal comparat. În acest sens, multe state, inclusiv membre ale Uniunii Europene, au optat pentru stabilirea unei termen de 25 de ani de închisoare, necesari a fi executat pentru acordarea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.

Aşadar, potrivit secţ. 61 alin.(3) din Codul penal al Republicii Letonia, "liberarea condiţionată înainte de executarea integrală a pedepsei poate fi propusă în cazul în care persoana condamnată a executat: 4) douăzeci şi cinci de ani dintr-o pedeapsă privativă de libertate, în cazul în care persoana condamnată este o persoană pentru care a fost dispusă pedeapsa cu închisoare pe viaţă".

În mod similar, potrivit art.78 § 3 din Codul penal al Republicii Polone, "Persoana condamnată la 25 ani de privare de libertate poate fi liberată condiţionat după ce a executat 15 ani din pedeapsă, iar persoana condamnată la privare de libertate pe viaţă, după ce a executat 25 de ani din pedeapsă".

O abordare identică se regăseşte şi în Codul penal al Republicii Cehe: "Persoana condamnată la pedeapsa excepţională cu închisoarea pe viaţă poate fi eliberată condiţionat numai după executarea a cel puţin douăzeci şi cinci de ani din pedeapsă, dacă, în raport cu circumstanţele faptei pentru care a fost condamnată şi cu natura caracterului său nu există pericolul repetării delictului deosebit de grav comis sau a comiterii unui alt delict asemănător." (secţ. 88 alin.(5)).

Stabilirea unui termen de 25 de ani de închisoare necesar de a fi executat pentru dispunerea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, poate fi întâlnită şi în alte ţări, precum Republica Slovenia, Republica Slovacia, Republica Azerbaidjan, Republica Kazahstan şi Republica Kârgâzstan.

În cazul altor ţări, termenul închisorii necesar de a fi executat de către condamnaţii pe viaţă, pentru a fi posibilă aplicarea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, este mai mic de 25 de ani. Astfel, potrivit art.99 alin.(1) lit.a) din Codul penal al României, liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă poate fi dispusă dacă cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detenţiune. Un termen similar a fost stabilit şi în legile penale ale Armeniei şi Georgiei.

În alte state, termenul este şi mai redus: Republica Elenă – 19 ani, Republica Austria – 15 ani, Republica Federală Germania – 15 ani, Republica Finlanda – 12 ani, Regatul Danemarcei – 12 ani.

Prin urmare, având în vedere constatările/recomandările reţinute în Raportul privind aplicarea sancţiunilor penale în Republica Moldova, precum şi Ghidul privind jurisprudenţa derivată din Convenţia europeană a drepturilor omului, se recomandă renunţarea la intenţia de majorare a termenului de la 25 la 30 de ani de închisoare, necesar a fi executat de către condamnaţii pe viaţă în vederea posibilităţii liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, în sensul art.91 alin.(5) din Codul penal.

Potrivit art.I pct.2, se propune completarea art.91 din Codul penal cu alin.(6¹) cu următorul cuprins: "(6¹) Alineatele (1), (3)-(6) din prezentul articol nu se aplică persoanei condamnate la detenţiune pe viaţă, a cărei pedeapsă a fost comutată în închisoare, potrivit actului de amnistie sau graţiere".

În raport cu intenţia autorilor indicată supra, este relevantă Decizia Curţii Constituţionale nr.134 din 24 octombrie 2024 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.73g/2024 şi nr.135g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 1 alin.(2), (3), (6) şi 6 alin.(1) lit.a1) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova nr.243 din 24 decembrie 2021 (lipsa unor comisii speciale în cadrul inspectoratelor de poliţie în vederea aplicării amnistiei în cazul persoanelor condamnate care nu execută în mod efectiv pedeapsa cu închisoarea), fiind statuat că " […] legislatorul are, în baza articolului 72 alin.(3) lit.n) şi o) din Constituţie, atât competenţa de a reglementa infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora, cât şi prerogativa de a înlătura răspunderea penală sau executarea pedepsei prin acordarea amnistiei şi graţierii. Prin urmare, amnistia constituie un act de clemenţă acordat de legislator prin lege organică pe baza unor considerente social-politice şi de politică penală, prin care se înlătură răspunderea penală, executarea pedepsei şi alte consecinţe ale condamnării".

Totodată, se precizează că instituţia amnistiei este una distinctă de liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen. Astfel, amnistia reprezentă un act de clemenţă ce face parte din capitolul XI din Codul penal – "Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării", pe când, liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen face parte din capitolul IX – "Liberarea de pedeapsă penală".

Cu referire la cuprinsul alin.(6¹) propus spre completare, se impune substituirea textului "Alineatele (1), (3)-(6)" cu textul "Alineatele "(1), (3), (4) şi (6)". În acest sens, se menţionează că mecanismul liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen prevăzut la alin.(5) art.91 din Codul penal, nu poate fi aplicat ulterior comutării pedepsei detenţiunii pe viaţă în pedeapsa închisorii potrivit actului de amnistie sau graţiere. Cu alte cuvinte, procedura prevăzută la alin.(5) art.91 este una distinctă, fiind imposibilă aplicarea concomitentă a comutării pedepsei potrivit actului de amnistie sau graţierii şi, respectiv, liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen în conformitate cu alin.(5) art.91 din Codul penal, care, după cum am menţionat supra, reprezintă instituţii de drept diferite.

Complementar, având în vedere intenţia legiuitorului de a interzice expres aplicarea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen faţă de condamnaţii la detenţiune pe viaţă, a căror pedeapsă a fost comutată în închisoare printr-un act de amnistie sau graţiere, se consideră raţională instituirea unei interdicţii similare şi în ceea ce priveşte înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art.92 din Codul penal), asigurându-se astfel o abordare unitară.

La pct.3, se propune modificarea cuprinsului alin.(3¹) al art.92 din Codul Penal, astfel încât textul " , înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă poate fi aplicată numai după ce condamnatul a executat cel puţin 25 de ani de închisoare" să fie substituit cu cuvintele "dispoziţiile prezentului articol nu se aplică".

Cu referire la modificarea propusă la pct.3, în nota de fundamentare se reţin următoarele: "La articolul 92 se propun modificări, pentru ca persoanele condamnate la detenţie pe viaţă, să nu beneficieze de înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă. [...] Art.91 alin.(5) stipulează că se ia în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă, pe când art.92 nu prevede acest lucru. Pentru un tip de pedeapsă (detenţia pe viaţă) există două alternative: liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, care se admite după executarea a 25 de ani (după modificare, 30) de închisoare şi, în acelaşi timp, sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, care se admite tot după executarea a 25 de ani (după modificare, 30) de închisoare. Astfel, pentru a exista o claritate, se propune ca, în privinţa persoanelor care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă, înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă să nu se admită, pentru că, faţă de această pedeapsă, se prevede, la art.91 alin.5 din Codul penal, liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen după 30 ani de închisoare executaţi şi dacă corespunde inclusiv celorlalte criterii".

În raport cu cele invocate în nota de fundamentare, aferent necesităţii modificării alin.(3¹) art.92 din Codul penal, acestea nu pot fi susţinute din următoarele considerente:

Iniţial, se impune a fi concretizat că instituţia liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, prevăzută la alin.(5) art.91 din Codul penal şi, respectiv, instituţia înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, reglementată la (3¹) art.92 din Codul penal, sunt două categorii distincte ale liberării de pedeapsă penală, cu mecanisme de aplicare diferite, fiind imposibilă aplicarea lor simultană. Totodată, este de precizat că aplicabilitatea ambelor instituţii implică, în mod obligatoriu, prezenţa mai multor condiţii, printre care executarea a cel puţin 25 de ani de închisoare. Respectiv, argumentul autorilor precum că excluderea posibilităţii înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă derivă din faptul că persoana condamnată la detenţiune pe viaţă poate beneficia de liberarea de pedeapsă potrivit alin.(5) art.91 nu poate fi acceptat.

Este de precizat că art.92 din Codul penal a fost completat cu alin.(3¹) prin Legea nr.136/2024 (a se vedea art.I pct.20). În raport cu această completare, în nota informativă la Legea nr.136/2024 se menţionează următoarele: "Proiectul vine să propună revizuirea instituţiei reglementate la art.92 din Codul penal – înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă. Sensul amendamentul propuse este de a institui aplicabilitatea acestei măsuri şi pentru persoanele condamnate pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, cu condiţia executării efective de către acestea a două treimi din termenul de pedeapsă. Astfel, se consideră proporţional ca, dacă legiuitorul admite liberarea, în general, de pedeapsă înainte de termen pentru persoanele care îşi ispăşesc pedeapsa pentru o infracţiune deosebit de gravă şi excepţional de gravă, cu atât mai mult, aceste persoane pot să beneficieze de înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu altă pedeapsă mai blândă (sublinierea ne aparţine – n.a.). […] Totodată, în proiect se intervine la art.92 cu completarea unui alineat nou care prevede că în privinţa persoanelor care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă poate fi aplicată numai după ce condamnatul a executat cel puţin 25 de ani de închisoare, similar aplicării condiţionate de pedeapsă înainte de termen"³. Cumulativ, la înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, se aplică o pedeapsă mai blândă (munca neremunerată în folosul comunităţii sau amenda – n.a.).

Aşadar, având în vedere raţionamentele expuse în nota informativă la Legea nr.136/2024, aferent necesităţii completării art.92 cu alin.(3¹), intenţia autorului proiectului de act normativ de a exclude posibilitatea aplicării instituţiei înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă faţă de condamnaţii la detenţiune pe viaţă nu este clară. Este de precizat că liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen presupune renunţarea la continuarea unei pedepse deja stabilite sub forma închisorii/detenţiunii pe viaţă, în condiţiile întrunirii anumitor condiţii, oferind astfel persoanei condamnate posibilitatea de a evita executarea oricărei alte pedepse prevăzute de Codul penal.

Per a contrario, instituţia înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă implică obligativitatea aplicării unei alte pedepse penale, chiar dacă aceasta este mai blândă ca pedeapsa înlocuită. Respectiv, chiar şi în varianta înlocuirii cu o pedeapsă non-privativă de libertate (ex. munca neremunerată în folosul comunităţii), rămâne incident efectul condamnării, iar persoana urmează a fi supusă şi în continuare unor restricţii şi obligaţii ce derivă din pedeapsa aplicată.

În acelaşi context, se impune a fi menţionat că la baza modificărilor art.91 şi art.92 din Codul penal, operate prin Legea nr.136/2024 au stat inclusiv şi concluziile/recomandările indicate în Raportul privind aplicarea sancţiunilor penale în Republica Moldova din 2021⁴, elaborat în cadrul programului "Promovarea unui sistem de justiţie penală bazat pe respectarea drepturilor omului în Republica Moldova", finanţat de Guvernul Norvegiei şi implementat de Consiliul Europei.

Evaluarea necesităţilor, realizată în cadrul programului menţionat, a recomandat revizuirea asprimii pedepselor cu închisoarea şi a sancţiunilor penale în general, durata lor, tipul, aplicarea şi condamnarea efectivă la închisoare. Astfel, potrivit concluziilor generale formulate de experţi în cadrul Raportului privind aplicarea sancţiunilor penale în Republica Moldova, se reţine că, "deşi cadrul juridic al Republicii Moldova prevede o listă destul de mare de alternative la pedeapsa cu închisoarea, acestea nu sunt aplicabile în majoritatea cazurilor de infracţiuni deosebit de grave sau recidive periculoase şi extrem de periculoase. În majoritatea cazurilor, o persoană poate fi liberată de răspunderea penală numai atunci când comite pentru prima dată o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă. Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică în majoritatea cazurilor de săvârşire a infracţiunilor grave şi este total exclusă în cazurile de infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi în cazurile de recidivă periculoasă sau deosebit de periculoasă [articolul 90 alineatele (1) şi (4) CP]. Instanţa judecătorească poate înlocui partea neexecutată a închisorii cu o pedeapsă mai blândă numai cu privire la persoanele care execută o pedeapsă cu închisoarea pentru comiterea unei infracţiuni uşoare, mai puţin grave sau grave [articolul 92 CP]. Astfel, în cazul infracţiunilor deosebit de grave şi al recidivelor periculoase/extrem de periculoase, Codul penal prevede aproape exclusiv închisoarea, cu şanse practice iluzorii de liberare anticipată, înainte de expirarea termenului de închisoare".

Respectiv, având la bază constatările din Raportul privind aplicarea sancţiunilor penale în Republica Moldova, prin Legea nr.136/2024, s-a propus crearea premiselor de ordin legal pentru aplicarea alternativelor la pedeapsa cu închisoarea în cât mai multe cauze posibile, în speţă – înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă pentru toate categoriile de infracţiuni.

Este important de menţionat faptul că totalitatea modificărilor legislative operate la art.91 şi 92 din Codul penal prin Legea nr.136/2024 reprezintă, per ansamblu, o expresie a principiului umanismului în dreptul penal sub aspectul acordării speranţei de viaţă a condamnatului de a putea beneficia de posibilitatea reexaminării necesităţii de a fi executată în continuare pedeapsa sub forma detenţiunii pe viaţă (a se vedea § 104-118 şi 122 din Hotărârea CtEDO Vinter şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). În acest sens, condamnatul la detenţiune pe viaţă, la fel, trebuie să poată beneficia de posibilitatea liberării condiţionate de pedeapsa penală înainte de termen, precum şi de posibilitatea revizuirii pedepsei penale. Astfel, reglementările indicate reflectă angajamentul statului de a respecta demnitatea umană şi dreptul condamnaţilor (inclusiv al condamnaţilor la detenţiune pe viaţă) de a beneficia de o posibilitate reală de reabilitare, contribuind la reintegrarea acestora în societate. Or, atât liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, cât şi înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, au drept scop stimularea condamnaţilor de a manifesta pe durata detenţiunii o comportare ireproşabilă. Respectiv, excluderea uneia dintre aceste categorii ale liberării de pedeapsă penală (în speţă – înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă), ca posibile mecanisme de care poate beneficia condamnatul la detenţiune pe viaţă, va reduce motivaţia acestuia de corectare, în vederea reintegrării sociale.

Totodată, se menţionează că modificările operate la Codul penal prin Legea nr.136/2024 au ţinut cont de recomandările privind necesitatea de a umaniza anumite condiţii stabilite în legea penală, precum şi de necesitatea de a scădea populaţia penitenciarelor. În acest sens, este de remarcat faptul că, în cadrul Proiectului Consiliului Europei "Consolidarea sistemului de justiţie penală bazat pe respectarea drepturilor omului în Republica Moldova", s-a evidenţiat că Republica Moldova, comparativ cu România, înregistrează de patru ori mai mulţi deţinuţi condamnaţi pe viaţă la 100.000 de locuitori.

Mai mult decât atât, potrivit Statisticii Anuale a Consiliului Europei pentru 2023 (SPACE I⁵), se confirmă faptul că supraaglomerarea a rămas o provocare pentru autorităţile din Republica Moldova. Astfel, deşi densitatea închisorilor în Republica Moldova este la un nivel mediu, rata populaţiei penitenciare rămâne foarte ridicată (cu 25% mai mare decât valoarea mediană europeană). Rata medie de încarcerare în Republica Moldova este, de asemenea, foarte ridicată, în timp ce rata de eliberare rămâne scăzută.

Sub alt aspect, interdicţia înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă faţă de condamnaţii la detenţiune pe viaţă, creează riscul major ale unor posibile condamnări ulterioare a statului de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în baza art.3 CEDO, având în vedere condiţiile de detenţie din penitenciare. Drept urmare, situaţiile în cauză vor crea un impact financiar considerabil asupra bugetului de stat.

În altă ordine de idei, se impune precizarea unor particularităţi esenţiale în contextul procedurii de aplicare a liberării condiţionate de pedeapsă penală înainte de termen (art.91 din Codul penal), precum şi înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art.92 din Codul penal).

În primul rând, aplicabilitatea instituţiei liberării condiţionate de pedeapsă penală înainte de termen, precum şi a înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, poartă un caracter facultativ. Atât prevederile alin.(5) art.91, cât şi prevederile alin.(3¹) art.92 din Codul penal, nu se aplică automat la expirarea termenului de 25 de ani de închisoare. Respectiv, aplicarea sau neaplicarea acestora, rămâne la discreţia exclusivă a judecătorului, care se va ghida de întrunirea tuturor condiţiilor necesare stabilite de cadrul legal.

Spre exemplu, în raport cu aplicarea prevederilor alin.(5) art.91 din Codul penal, legea cere întrunirea cumulativă a mai multor condiţii (suplimentar condiţiei de executare efectivă a cel puţin 25 de ani de închisoare), şi anume: a) realizarea programului individual de executare a pedepsei; b) repararea integrală a daunelor cauzate de infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana (cu excepţia cazului când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească); c) constatarea faptului că corectarea persoanei condamnate este posibilă fără executarea deplină a pedepsei.

La fel, un rol aparte în procesul de aplicare a prevederilor art.91 şi 92 din Codul penal îl are instituţia penitenciară, care este responsabilă de prezentarea tuturor informaţiilor relevante care să confirme/infirme oportunitatea liberării de pedeapsă penală (comportamentul condamnatului, corectarea/reeducarea acestuia, lipsa pericolului social, participarea la programele socioeducative şi studiile etc.).

În cele din urmă, decizia privind aplicarea/refuzul în aplicarea uneia dintre categoriile liberării de pedeapsă penală, îi aparţine instanţei de judecată, care are rolul de a verifica minuţios întrunirea tuturor condiţiilor specificate supra, astfel încât să nu admită liberarea de pedeapsă a unor condamnaţi ce prezintă pericol pentru societate, nefiind atins scopul pedepsei iniţiale de corectare şi reeducare.

Prin urmare, având în vedere cele menţionate supra, se recomandă a fi revăzută modificarea propusă la art.I pct.3 din proiectul legii.

La art.II (Legea nr.243/2021 privind amnistia)

Potrivit notei de fundamentare la proiectul de lege, se propun o serie de intervenţii la Legea nr.243/2021 privind amnistia, în vederea neadmiterii aplicării prevederilor acesteia în raport cu condamnaţii la detenţiune pe viaţă.

În acest sens, după cum am remarcat anterior, amnistia constituie un act de clemenţă acordat de legislator. Prin urmare, oportunitatea sau inoportunitatea aplicării prevederilor Legii nr.243/2021 privind amnistia faţă de condamnaţii la detenţiune pe viaţă este o decizie ce aparţine în exclusivitate legiuitorului.

La art.III (Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003)

Potrivit articolului III din proiectul actului normativ, la alin.(9) art.471 din Codul de procedură penală nr.122/2003, se propune substituirea textului "pct. 7), 8), 9)" cu textul "pct. 1), 2), 7)-9), 15)".

Cu referire la propunerea de extindere a listei actelor judecătoreşti prevăzute la alin.(9) al art.471, care fac excepţie de la regula conform căreia încheierile instanţei privind soluţionarea chestiunilor prevăzute la art.469 alin.(1) sunt executorii de la data pronunţării (în speţă, încheierile privind: 1) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen (art.91 din Codul penal; 2) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art.92 din Codul penal); 3) liberarea de pedeapsă în temeiul actului amnistiei sau stingerea executării pedepsei (art.295 din Codul de executare)), se apreciază ca oportună din perspectiva excluderii unor pericole la securitatea şi ordinea publică, în contextul liberării persoanelor condamnate la pedeapsa penală sub forma închisorii.

La art.IV

Conform textului alin.(2) din art.IV, "prevederile prezentei legi sunt aplicabile inclusiv şi faţă de persoanele cărora procedurile extrajudiciare şi judiciare legate de aplicarea Legii nr.243/2021 privind amnistia şi de aplicarea liberării condiţionate de pedeapsă penală înainte de termen sau de aplicarea înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă au fost iniţiate până la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Iniţial, se notează că extraactivitatea legii penale (fie sub forma ultaactivităţii, fie sub forma retroactivităţii) constituie o derogare de la regula generală consacrată la art.8 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002, "Acţiunea legii penale în timp", potrivit căreia, caracterul infracţional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârşirii faptei. Cu alte cuvinte, extraactivitatea legii penale, constă în aplicarea legii penale în privinţa unor raporturi juridice anterioare sau posterioare intrării sale în vigoare.

Potrivit art.11 § 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, "nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul în care au fost comise, nu constituiau un act delictuos potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât aceea care era aplicabilă în momentul în care a fost comis actul delictuos".

O prevedere similară se regăseşte şi în Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, potrivit art.7 § 1 din Convenţie, "nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, momentul în care a fost săvârşită, nu constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii".

Regula neretroactivităţii legii mai aspre este consfinţită şi în Constituţia Republicii Moldova, precum şi în Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002. Astfel, potrivit art.22 din Constituţie, "Neretroactivitatea legii", "nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos." În mod similar, potrivit art.10 alin.(2) din Codul penal, "legea penală care înăspreşte pedeapsa sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de săvârşirea unei infracţiuni nu are efect retroactiv".

În aceeaşi ordine de idei, neretroactivitatea legii penale care înăspreşte pedeapsa sau înrăutăţeşte în alt mod situaţia persoanei vinovate în săvârşirea infracţiuni, a fost evidenţiată şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, în cauza Scoppola v. Italia (nr.2) (§ 109), Curtea Europeană menţionează că articolul 7 § 1 din Convenţie garantează nu doar principiul neretroactivităţii legilor penale mai stricte, ci şi, implicit, principiul retroactivităţii legii penale mai blânde. Acest principiu este întruchipat în regula conform căreia, atunci când există diferenţe între legea penală în vigoare la momentul comiterii infracţiunii şi legile penale ulterioare adoptate înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, instanţele trebuie să aplice legea ale cărei dispoziţii sunt cele mai favorabile inculpatului. Aprecieri similare ale Curţii Europene pot fi reţinute în cauza Koprivnikar v. Slovenia, 24 ianuarie 2017, (§ 49) şi Jidic v. România, 18 februarie 2020 (§ 80).

Curtea Constituţională a Republicii Moldova a subliniat, de asemenea, importanţa respectării principiului neretroactivităţii legii penale. Astfel, în Hotărârea nr.27/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 109 alin.(1) din Codul penal (limitarea împăcării în cauzele penale), Curtea a statuat: "43. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul neretroactivităţii legii penale derivă din cel al legalităţii, care reprezintă o caracteristică a statului de drept (HCC nr.6 din 16 aprilie 2015, § 78) şi urmăreşte protejarea libertăţilor, contribuie la adâncirea securităţii juridice, a certitudinii în raporturile interumane. Principala valoare a ordinii de drept constă în posibilitatea oferită fiecăruia de a-şi conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite (HCC nr.32 din 29 octombrie 1998)".

In concreto, propunerile autorilor, concretizate în: 1) majorarea termenului de închisoare necesar a fi executat efectiv de către condamnatul la detenţiunea pe viaţă în vederea beneficierii liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen (de la 25 de ani, în prezent, la 30 de ani, potrivit proiectului) şi 2) stabilirea unei interdicţii în aplicarea instituţiei înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, reprezintă, în mod evident, interveniţii legislative care înrăutăţesc situaţia persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni (novatio legis in pejus – legea penală nouă este mai severă în comparaţie cu cea precedentă, care agravează situaţia persoanei).

Având în vedere cele menţionate mai sus, prevederea indicată la alin.(2) al art.IV nu poate fi susţinută, întrucât aceasta contravine principiilor neretroactivităţii legii penale, care pot fi desprinse atât din actele naţionale şi internaţionale, cât şi din jurisprudenţa CtEDO. Mai mult decât atât, necesitatea excluderii alin.(2) din cadrul art.IV este subliniată inclusiv de către Consiliul Superior al Magistraturii şi de către Ministerul Afacerilor Interne. Drept urmare, se recomandă excluderea alin.(2) din cadrul art.IV din proiect, întrucât există riscul major ca textul prevederii să nu treacă controlul constituţionalităţii prin prisma art.22 din Constituţie.

II

Dintr-o altă perspectivă, având în vedere intenţia legiuitorului de a modifica anumite prevederi din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002 şi din Legea nr.243/2021 privind amnistia, ca urmare a unei analize interne efectuate prin avizul dat, se propun o serie de amendamente legislative complementare în scopul îmbunătăţirii legislaţiei penale şi procesual-penale, aferente instituţiei liberării de pedeapsă penală, prevenirii riscurilor legate de securitatea şi ordinea publică, precum şi din perspectiva protejării drepturilor victimelor infracţiunilor sub aspectul restabilirii echităţii sociale:

La Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002

1) Se propune expunerea în redacţie nouă a alin.(5) art.91 şi, respectiv, alin.(3¹) art.92 din Codul penal cu următorul cuprins:

- "(5) Persoana care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei în baza unei evaluări care ia în considerare realizarea programului individual de executare a pedepsei, manifestarea unui comportament corespunzător pe durata detenţiei, implicarea activă în activităţi remunerate sau neremunerate, cu excepţia situaţiilor în care acest lucru nu depinde de voinţa sa, repararea integrală a daunelor cauzate de infracţiune cu excepţia cazurilor în care dovedeşte imposibilitatea de a le îndeplini, precum şi un risc scăzut de recidivă care să justifice liberarea înainte de executarea completă a pedepsei. Persoana trebuie să fi executat cel puţin 25 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă şi alte instrumente de reducere a pedepsei."

- "(3¹) În privinţa persoanelor care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă, înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă poate fi dispusă numai după ce condamnatul a executat cel puţin 25 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă şi alte instrumente de reducere a pedepsei, iar instanţa de judecată, în baza unei evaluări care ia în considerare realizarea programului individual de executare a pedepsei, manifestarea unui comportament corespunzător pe durata detenţiei, implicarea activă în activităţi remunerate sau neremunerate, cu excepţia situaţiilor în care acest lucru nu depinde de voinţa sa, repararea integrală a daunelor cauzate de infracţiune, cu excepţia cazurilor în care dovedeşte imposibilitatea de a le îndeplini, precum şi un risc scăzut de recidivă, constată că menţinerea pedepsei iniţiale nu mai este necesară şi că există premisele reale pentru reintegrarea socială a persoanei condamnate."

Raţionamentele şi oportunitatea propunerilor indicate supra se relevă în intercalarea expresă a tuturor condiţiilor relevante şi necesare pentru o evaluare obiectivă în contextul aplicării liberării de pedeapsă penală, respectiv: 1) realizarea programului individual de executare a pedepsei; 2) comportamentul corespunzător pe durata detenţiei; 3) implicarea activă în activităţi remunerate sau neremunerate, cu excepţia situaţiilor în care acest lucru nu depinde de voinţa persoanei; 4) repararea integrală a daunelor cauzate de infracţiune, cu excepţia cazurilor de imposibilitate demonstrată; şi 5) evaluarea riscului scăzut de recidivă.

Toate aceste condiţii au scopul de a asigura aprecierea obiectivă, clară şi previzibilă în aplicarea practică a instituţiei liberării de pedeapsă penală în condiţiile art.91 şi 92 din Codul penal, în cazul detenţiunii pe viaţă. Astfel, se asigură gruparea acestor condiţii într-o singură normă distinctă, fapt ce va facilita un cadru unitar de examinare a acestei chestiuni, cu respectarea principiilor de legalitate şi echitate.

Totodată, propunerea înaintată se impune în contextul neadmiterii încălcării dreptului la un proces echitabil din perspectiva victimei. În acest sens, se notează că restabilirea echităţii sociale, printre altele, presupune, în mod inerent, recunoaşterea statutului procesual şi a drepturilor victimei, inclusiv dreptul acesteia de a beneficia de o reacţie penală proporţională cu gravitatea infracţiunii.

2) Se recomandă completarea art.91 din Codul penal cu alin.(5¹) cu următorul cuprins:

"(5¹) Aplicând liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, în condiţiile alin.(5) din prezentul articol, instanţa de judecată dispune aplicarea unei perioade de probaţiune sau, după caz, a unui termen de probă de 3 ani şi îl obligă pe condamnat să îndeplinească obligaţiile prevăzute la art.90 alin.(6) lit.c) şi g)."

În mod similar, se propune completarea art.92 cu alineatul (3²) cu următorul cuprins:

"(3²) La înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă neprivativă de libertate, în condiţiile alin.(3¹) din prezentul articol, instanţa de judecată, în funcţie de categoria pedepsei mai blânde aplicate, dispune aplicarea unei perioade de probaţiune sau, după caz, a unui termen de probă de 3 ani şi îl obligă pe condamnat să îndeplinească obligaţiile prevăzute la art.90 alin.(6) lit.c) şi g). "

Cu referire la propunerile de completare a art.91 cu alin.(5¹) şi, respectiv, de completare a art.92 cu alin.(3²), se consemnează că acestea sunt necesare având în vedere caracterul excepţional de grav al infracţiunilor comise de către condamnaţii la detenţiune de viaţă. Astfel, aplicarea unei perioade de probaţiune sau, după caz, a unui termen de probă de trei ani, precum şi stabilirea unor obligaţii suplimentare faţă de persoana care a fost condamnată la detenţiune de viaţă şi care a beneficiat de prevederile alin.(5) art.91 sau alin.(3¹) art.92, va asigura faptul că ultimul s-a resocializat şi reeducat, iar reintegrarea acestuia în societate este una conformă. Totodată, persoana care a beneficiat de prevederile alin.(5) art.91 sau alin.(3¹) art.92, urmează a fi supravegheată o perioadă de timp determinată de către instituţiile competente, fapt ce va contribui la monitorizarea acesteia sub aspectul resocializării şi respectării obligaţiilor impuse de către instanţa de judecată.

Cu titlu de exemplu, în Codul penal al României este stabilit un termen de 10 ani de supraveghere a persoanei care a beneficiat de liberarea condiţionată de pedeapsă în cazul detenţiunii pe viaţă.

3) Având în vedere recomandările aferente expunerii în redacţie nouă a dispoziţiei alin.(5) art.91 şi, respectiv, alin.(3¹) art.92 din Codul penal, în scopul asigurării unei abordări legislative uniforme, se propune operarea unui amendament şi în raport cu cuprinsul alin.(1) art.92 din Codul penal, după cum urmează:

"la alineatul (1), după cuvintele "cu o pedeapsă mai blândă" se introduce textul " , cu condiţia reparării integrale a daunelor cauzate de infracţiunea pentru care a fost condamnată, cu excepţia cazului când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le repare".

Necesitatea introducerii condiţiei de reparare integrală a daunelor cauzate de infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana în vederea posibilităţii înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, se relevă în contextul respectării unei abordări uniforme cu prevederile alin.(1) art.91 din Codul penal. Astfel, potrivit normei prenotate, "persoanei care execută pedeapsa cu închisoare i se poate aplica liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen dacă a realizat programul individual de executare a pedepsei, a reparat integral daunele cauzate de infracţiunea pentru care a fost condamnată, cu excepţia cazului cînd dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, şi dacă se constată că corectarea ei este posibilă fără executarea deplină a pedepsei. Persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, şi de pedeapsa complementară".

4) În altă ordine de idei, se consideră necesară excluderea cuvântului "efectiv", utilizat în textul art.91 alin.(4), (5), (6) şi, respectiv, art.92 alin.(2) din Codul penal. În acest sens, se consemnează că, la calcularea fracţiei din termenul de pedeapsă ce conferă posibilitatea examinării oportunităţii aplicării instituţiilor respective, nu urmează a fi luat în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă, precum şi reducerea pedepsei în cazul constatării încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie.

De altfel, se atestă faptul că, în condiţiile actuale, condamnatul execută un termen neproporţional de mic în raport cu pedeapsa stabilită prin sentinţă (termenul real), iar acest lucru se întâmplă deoarece, la aplicarea dispoziţiilor art.91 şi 92 din Codul penal, se ia în considerare termenul de pedeapsă deja diminuat prin compensarea privilegiată a zilelor de muncă, precum şi prin reducerea pedepsei în cazul constatării încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie. Totodată, se impune ca această regulă să fie stipulată expres în textul art.91 şi 92 din Codul penal.

Mai mult decât atât, necesitatea excluderii cuvântului "efectiv" din cadrul prevederilor nominalizate, este evidenţiată atât în avizul Inspectoratului Naţional de Probaţiune, cât şi în avizul suplimentar al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Complementar, intervenţia propusă va asigura aplicarea corectă a legii.

La Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova

Se propune revizuirea cuprinsului alin.(2) din cadrul art.1 din Legea nr.243/2023 şi expunerea acestuia în următoarea redacţie:

"(2) Aplicarea amnistiei faţă de persoanele condamnate se decide de comisiile speciale privind aplicarea amnistiei în privinţa persoanelor condamnate (în continuare – comisii speciale), instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituţii care pune în executare pedeapsa, din reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi ai Inspectoratului Naţional de Probaţiune. Aplicarea amnistiei faţă de persoanele condamnate pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni excepţional de grave, inclusiv faţă de persoanele condamnate la detenţiune pe viaţă, se decide de către o comisie specială formată din reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Inspectoratului Naţional de Probaţiune, Inspectoratului General al Poliţiei, precum şi de un reprezentant al Procuraturii Generale, care nu are drept de vot. Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiţiei şi activează în baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiţiei."

Modificarea propusă la cuprinsul alin.(2) art.1 din Legea nr.243/2023 privind amnistia, se relevă în stabilirea unei comisii speciale mai largi pentru aplicarea amnistiei faţă de persoanele condamnate pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni excepţional de grave, inclusiv faţă de persoanele condamnate la detenţiune pe viaţă, incluzând reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Inspectoratului Naţional de Probaţiune, Inspectoratului General al Poliţiei, precum şi un reprezentant al Procuraturii Generale, care nu are drept de vot, dar va avea posibilitatea contestării deciziei comisiei speciale.

Prin urmare, având în vedere caracterul excepţional de grav al infracţiunilor comise, se propune instituirea unui mecanism mai riguros în aplicarea amnistiei faţă de condamnaţii în cauză, prin implicarea mai multor autorităţi: Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Inspectoratul Naţional de Probaţiune, Inspectoratul General al Poliţiei. Totodată, se propune includerea în cadrul comisiei speciale a unui reprezentant din cadrul Procuraturii Generale cu rol de supraveghetor în aplicarea amnistiei, dar fără drept de vot.

În contextul celor expuse mai sus, Guvernul comunică susţinerea proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative, însă cu luarea în considerare a observaţiilor şi recomandărilor de îmbunătăţire expuse anterior.

__________________________________________

¹A se vedea Nota informativă la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului penal şi Codului contravenţional". Disponibil: https://old.parlament.md/LegislationDocument.aspx?Id=f93e52f0-2241-486c-978a-6639d3e32565

²Disponibil: https://ks.echr.coe.int/documents/d/echr-ks/guide_prisoners_rights_rum

³A se vedea Nota informativă la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului penal şi Codului contravenţional". Disponibil: https://old.parlament.md/LegislationDocument.aspx?Id=f93e52f0-2241-486c-978a-6639d3e32565

⁴https://rm.coe.int/report-criminal-sanctions-rom/1680a1c6f1

⁵http://www.antoniocasella.eu/nume/Aebi_space-i_2023_5june2024.pdf