Decizia protocolară nr.32.46/2026 din 29.07.2026 \rAviz la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (eficientizarea mecanismului de protecţie a copiilor victime ale violenţei în familie) (iniţiativa legislativă nr.178 din 29 mai 2026)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative

(eficientizarea mecanismului de protecţie

a copiilor victime ale violenţei în familie)

(iniţiativa legislativă nr.178 din 29 mai 2026)

nr. 32.46  din  29.07.2026

 (în vigoare 30.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 347-350 art. 115 din 30.07.2026

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 29 iulie 2026

Decizia protocolară nr.32.46/2026

PRIM-MINISTRU   Vasile TOFAN

Guvernul a examinat proiectul legii pentru modificarea unor acte normative (eficientizarea mecanismului de protecţie a copiilor victime ale violenţei în familie), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.178 din 29 mai 2026) de către domnul Alexandru Verşinin, deputat în Parlament, şi comunică următoarele.

Potrivit Notei de fundamentare, intervenţia legislativă este determinată de necesitatea de a eficientiza mecanismul de protecţie a copiilor victime ale violenţei în familie, prin înlăturarea unor dificultăţi de aplicare a cadrului normativ actual, generate de caracterul interpretabil al normelor privind depunerea cererii pentru aplicarea măsurilor de protecţie în interesul copilului, precum şi de riscul ca opinia copilului să fie utilizată ca temei formal pentru neexaminarea pe fond a cauzei.

În acest sens, proiectul urmăreşte extinderea cercului subiecţilor care pot sesiza instanţa în interesul copilului şi clarificarea modului de valorificare a opiniei acestuia în procedurile de aplicare a măsurilor de protecţie.

Cu titlu de observaţie generală, proiectul de lege urmează a fi revizuit prin prisma respectării cerinţelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, inclusiv sub aspectul numerotării articolelor, al indicării corecte a denumirilor oficiale ale actelor normative vizate şi al asigurării unei redactări unitare a textului normativ.

De asemenea, la definitivarea proiectului de lege se va ţine cont de următoarele obiecţii şi recomandări.

1. Cu referire la art.I privind modificarea art.54 din Codul familiei nr.1316/2000

Analiza cadrului normativ relevă faptul că legislaţia naţională reglementează deja criteriile în raport cu care opinia copilului urmează a fi ascultată şi valorificată în procedurile care îl privesc.

Astfel, art.54 din Codul familiei nr.1316/2000 consacră dreptul copilului de a-şi exprima opinia şi stabileşte obligaţia autorităţilor competente de a ţine cont de aceasta, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate ale copilului, dacă opinia exprimată nu contravine intereselor acestuia. Totodată, cadrul normativ naţional consacră atât dreptul copilului de a fi ascultat, cât şi principiul interesului superior al acestuia ca repere fundamentale de apreciere în toate acţiunile care îl vizează.

În acelaşi sens, la art.4 lit.a), g) şi j) din Legea nr.370/2023 privind drepturile copilului sunt reglementate principiile respectării şi promovării cu prioritate a interesului superior al copilului, ale ascultării opiniei copilului şi luării în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi gradul său de maturitate, precum şi ale protecţiei copilului împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi a oricărei forme de violenţă. De asemenea, art.15 alin.(1) din aceeaşi lege prevede că opinia copilului se ia în considerare în mod obligatoriu, ţinându-se cont de vârsta şi gradul său de maturitate, dacă aceasta nu contravine intereselor copilului.

Prin urmare, cadrul normativ actual instituie deja regula potrivit căreia opinia copilului nu are caracter absolut şi nu poate fi valorificată în mod izolat, ci numai în măsura în care corespunde principiului interesului superior al copilului şi nu este contrară intereselor acestuia. Astfel, opinia copilului nu poate constitui, în sine, un temei formal pentru neexaminarea pe fond a sesizării şi nici nu poate fi valorificată în defavoarea copilului, în special atunci când există indicii privind existenţa unor acte de violenţă sau a unui risc pentru viaţa, sănătatea ori integritatea acestuia.

În consecinţă, soluţia legislativă propusă în proiectul de lege conform căreia opinia copilului se ia în considerare "doar în măsura în care aceasta nu împiedică examinarea pe fond a sesizării", dublează, sub aspectul finalităţii, reglementările deja existente şi introduce un criteriu impropriu materiei drepturilor copilului, şi anume efectul opiniei copilului asupra examinării pe fond a sesizării. Or, criteriile determinante trebuie să rămână interesul superior al copilului, vârsta şi gradul său de maturitate, iar nu posibilitatea ca opinia exprimată să împiedice sau nu examinarea cauzei.

De asemenea, redacţia propusă pentru art.54 alin.(2) din Codul familiei nr.1316/2000 este susceptibilă de interpretări neunitare în partea ce vizează raportul dintre opinia copilului şi obligaţia instanţei de a examina cauza pe fond. Dreptul copilului de a fi ascultat nu poate fi transformat într-un criteriu de admisibilitate a examinării cererii şi nici într-un impediment procesual pentru aplicarea măsurilor de protecţie. Opinia copilului urmează a fi apreciată de către instanţă prin prisma vârstei şi a gradului de maturitate al acestuia, a circumstanţelor cauzei şi a interesului superior al copilului, fără ca aceasta să aibă, în sine, caracter decisiv asupra soluţiei.

În acelaşi timp, în cazurile de violenţă în familie, opinia copilului poate fi influenţată de factori precum frica, dependenţa emoţională, presiunea agresorului sau relaţia de autoritate existentă între copil şi părintele agresor. Prin urmare, norma trebuie să clarifice expres faptul că refuzul copilului de a fi audiat, negarea faptelor invocate sau exprimarea unei opinii contrare aplicării măsurilor de protecţie nu împiedică examinarea cererii şi aplicarea măsurilor necesare, dacă acestea sunt justificate prin prisma interesului superior al copilului.

Redacţia propusă pentru art.54 alin.(2) din Codul familiei nr.1316/2000 este dificil de conciliat cu principiul participării copilului consacrat de art.12 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, care garantează dreptul copilului capabil de discernământ de a-şi exprima liber opinia în toate problemele care îl privesc, urmând ca aceasta să fie luată în considerare în funcţie de vârsta şi gradul său de maturitate. Deşi procedurile de protecţie a copilului necesită o intervenţie rapidă, această împrejurare nu justifică, în sine, limitarea dreptului copilului de a fi ascultat. În aceste condiţii, formularea "nu împiedică examinarea pe fond" este improprie, întrucât poate sugera că opinia copilului ar putea constitui, în anumite circumstanţe, un impediment procedural pentru examinarea cererii. Or, obiectivul urmărit de autor poate fi realizat printr-o formulare care să stabilească expres caracterul nedecisiv al opiniei copilului asupra soluţiei instanţei, fără a restrânge dreptul acestuia de a fi ascultat.

În altă ordine de idei, se remarcă o contradicţie internă în textul propus. Acesta prevede că instanţa va lua în considerare opinia copilului "indiferent de vârsta copilului", ceea ce reprezintă o extindere a dreptului la participare, însă imediat introduce o limitare suplimentară privind valorificarea opiniei. Astfel, norma transmite simultan două mesaje opuse: pe de o parte, că opinia copilului trebuie ascultată indiferent de vârstă, iar pe de altă parte, că aceasta poate fi ignorată dacă instanţa apreciază că ar afecta examinarea cauzei.

Prin urmare, formularea propusă generează riscul unei interpretări potrivit căreia opinia copilului devine facultativă în cauzele de protecţie. Dreptul copilului de a fi ascultat, atunci când circumstanţele permit, nu poate fi diminuat fără argumentări explicite.

Suplimentar, sub aspect tehnico-legislativ, în redacţia propusă pentru art.54 alin.(2) din Codul familiei nr.1316/2000, referinţa la Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003 urmează a fi rectificată. Astfel, denumirea capitolului se va corecta prin substituirea textului "Capitolul XX²" cu textul "Capitolului XXII²", iar textul "nr.225/2023" se va substitui cu textul "nr.225/2003".

2. Cu referire la art.II privind modificarea art.278⁴ din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003

Formularea "orice altă persoană care justifică un interes" de la art.278⁴ alin.(1) în redacţia propusă este prea largă şi poate fi interpretată în mod diferit şi neuniform. În acest context, se propune ca textul să prevadă criterii minime pentru a stabili un cerc mai concret de subiecţi care pot justifica un interes legitim, asigurând că norma nu va fi aplicată în mod arbitrar. Este important ca normele propuse să respecte cerinţele privind calitatea legii, fiind formulate clar şi previzibil, în vederea excluderii oricărui risc de potenţial abuz.

Aceeaşi obiecţie este valabilă şi în cazul ordonanţelor de protecţie reglementate la art.III din proiectul de lege, prin care se propune modificarea art.13 alin.(2¹) din Legea nr.45/2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie.

Suplimentar, se constată o necorelare între soluţia legislativă propusă pentru Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003 şi cea pentru Legea nr.45/2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, în partea ce vizează calitatea procurorului de subiect îndreptăţit să depună cererea.

Astfel, în redacţia propusă pentru art.278⁴ alin.(1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003, procurorul nu este menţionat printre subiecţii care pot depune cererea în interesul copilului sau al persoanei aflate sub ocrotire. În schimb, modificarea propusă pentru art.13 alin.(2¹) din Legea nr.45/2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie menţine expres procurorul în această calitate.

Această necorelare este de natură să genereze neclarităţi privind legitimarea procesuală a procurorului în cadrul procedurii de aplicare a măsurilor de protecţie. Or, Legea nr.45/2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie reglementează cadrul material şi instituţional de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, iar Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003 reglementează procedura de examinare a cererii privind aplicarea măsurilor de protecţie. În aceste condiţii, este necesar ca reglementările celor două acte normative să fie pe deplin corelate sub aspectul subiecţilor îndreptăţiţi să sesizeze instanţa, în vederea excluderii oricărui risc de interpretare divergentă sau de aplicare neuniformă a legii.

Mai mult decât atât, excluderea procurorului din norma procesuală nu este justificată în Nota de fundamentare, în care, dimpotrivă, este invocată necesitatea consolidării rolului procuraturii în asemenea cazuri. În aceste condiţii, modificarea propusă apare ca fiind neargumentată şi necesită a fi reevaluată, întrucât restrânge cercul subiecţilor care pot iniţia mecanismul judiciar de protecţie a persoanelor vulnerabile. În vederea asigurării coerenţei reglementării, se impune instituirea unei soluţii legislative uniforme în ambele acte normative în ceea ce priveşte calitatea procesuală a procurorului.

În subsidiar, în sursa de publicare a Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003, textul "art.446)" urmează a fi substituit cu textul "art.436),".

Totodată, întrucât prin art.II se modifică exclusiv art.278⁴ alin.(1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003, textul "Articolul 278⁴. Depunerea cererii" urmează a fi exclus. În caz contrar, norma dispozitivă de modificare trebuie să prevadă expres expunerea integrală a articolului într-o nouă redacţie.

3. Cu referire la art.III privind modificarea art.13 din Legea nr.45/2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie

Suplimentar la obiecţia expusă la pct.2 din prezentul aviz, referitor la modificările propuse la art.13 alin.(2¹), se propune completarea normei cu prevederi care să stabilească expres că organul de poliţie poate depune cererea în interesul copilului în situaţii de urgenţă sau atunci când există un risc iminent pentru viaţa, sănătatea ori integritatea fizică sau psihică a acestuia, inclusiv în cazul în care măsurile întreprinse de către autoritatea tutelară competentă sunt insuficiente pentru înlăturarea pericolului imediat. De asemenea, având în vedere că expunerea copilului la acte de violenţă în familie constituie o formă de victimizare şi un factor de risc pentru dezvoltarea acestuia, se propune completarea proiectului cu prevederi care să permită solicitarea măsurilor de protecţie şi în situaţiile în care copilul este martor al violenţei în familie.

4. Cu referire la intrarea în vigoare a proiectului de lege

Atragem atenţia că, în conformitate cu prevederile art.56 alin.(1) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, actele normative intră în vigoare peste o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau la data indicată în textul actului normativ, care nu poate fi anterioară datei publicării.

Totodată, potrivit art.56 alin.(3) din legea menţionată mai sus, stabilirea unei alte date de intrare în vigoare a actelor normative este admisibilă doar în cazul în care se urmăreşte protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, realizarea angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova, conformarea cadrului normativ hotărârilor Curţii Constituţionale, eliminarea unor lacune din legislaţie sau contradicţii între actele normative ori dacă există alte circumstanţe obiective.

Prin urmare, intrarea în vigoare a legii la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova urmează a fi argumentată în Nota de fundamentare.

În subsidiar, dispoziţia privind intrarea în vigoare a legii se va renumerota în mod corespunzător, întrucât numerotarea articolelor din proiectul de lege nu este consecutivă.

5. Cu referire la Nota de fundamentare

Nota de fundamentare urmează a fi revizuită prin prisma cerinţelor prevăzute la art.30 din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, precum şi corelată cu dispoziţiile de conţinut ale proiectului de lege, inclusiv sub aspectul soluţiilor legislative propuse.

Totodată, în vederea asigurării unei aplicări eficiente şi unitare a mecanismului propus, se consideră oportună completarea Notei de fundamentare şi/sau a mecanismelor subsecvente de implementare cu referiri la rolul instituţiilor medico-sanitare şi al personalului medical în identificarea, documentarea şi referirea cazurilor suspecte de violenţă, neglijare, exploatare sau abuz asupra copilului, în conformitate cu competenţele prevăzute de cadrul normativ aplicabil în domeniul protecţiei copilului şi al sănătăţii publice.

De asemenea, în Nota de fundamentare se menţionează "lipsa caracterului urgent şi obligatoriu al intervenţiei autorităţii tutelare. Legea nr.140/2013 stabileşte obligaţii generale pentru autoritatea tutelară, însă nu defineşte termene stricte, sancţiuni pentru întârzierea evaluării sau proceduri clare pentru situaţiile de criză. În absenţa unor prevederi imperative, autoritatea tutelară poate amâna evaluarea la zile sau săptămâni, timp în care copilul rămâne expus violenţei."

În acest context, atragem atenţia că Legea nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi instituie deja mecanisme şi proceduri de intervenţie pentru situaţiile de risc. Prin urmare, se recomandă revizuirea şi ajustarea argumentelor expuse în Nota de fundamentare, astfel încât să se demonstreze existenţa dificultăţilor practice invocate şi necesitatea soluţiilor legislative propuse.

În lipsa acestor completări, argumentul potrivit căruia intervenţia autorităţii tutelare nu are un caracter suficient de urgent nu este susţinut în mod corespunzător şi nu rezultă o legătură clară între problema identificată şi soluţiile legislative propuse.

În consecinţă, Guvernul nu susţine proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (eficientizarea mecanismului de protecţie a copiilor victime ale violenţei în familie), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.178 din 29 mai 2026), în redacţia în care a fost înaintat spre avizare.