Decizia protocolară nr.9.21 din 11.03.2026 \rAviz asupra amendamentelor la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (privind costurile expertizei judiciare) (iniţiativa legislativă a Guvernului nr.422 din 24 decembrie 2025)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

AVIZ

asupra amendamentelor la proiectul de lege

pentru modificarea unor acte normative

(privind costurile expertizei judiciare)

(iniţiativa legislativă a Guvernului

nr.422 din 24 decembrie 2025)

nr. 9.21  din  11.03.2026

 (în vigoare 12.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 112-115 art. 29 din 12.03.2026

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 11 martie 2026

Decizia protocolară nr.9.21/2026

PRIM-MINISTRU  Alexandru MUNTEANU

Guvernul a examinat amendamentele (LI nr.01/01 din 16 februarie 2026 şi AB nr.28 din 18 februarie 2026) la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (privind costurile expertizei judiciare) (iniţiativa legislativă a Guvernului nr.422 din 24 decembrie 2025), înaintate de către doamna Liliana Iaconi şi domnul Alexandr Berlinschii, deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Amendamentele au fost înaintate în conformitate cu art.58 şi 59 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Amendamentul LI nr.01/01 din 16 februarie 2026 privind propunerea de completare a art.75 alin.(7) din Legea nr.68/2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar se consideră irelevant, întrucât formularea propunerii este ambiguă. Noţiunea de "organ central de specialitate" nu este definită în textul legii, ceea ce generează incertitudine juridică şi dificultăţi de aplicare. De asemenea, toate argumentele autorului se referă la problematica autorităţilor publice bugetare în procesul vizat, fapt ce provoacă neclarităţi. Totodată, pentru situaţia în care o autoritate publică este parte într-un proces judiciar, modalitatea de achitare a cheltuielilor este deja reglementată de lege. În cazul în care o autoritate publică consideră necesară dispunerea unei expertize extrajudiciare, procedura aplicabilă este prevăzută la art.75 alin.(1).

Mai mult decât atât, se menţionează că obligaţia prezentării unei scrisori de garanţie este justificată doar în situaţiile în care ordonatorul expertizei achită costurile expertizei judiciare în baza unui contract de prestări servicii, aceasta având rolul de a garanta executarea obligaţiei de plată.

În condiţiile proiectului propus, în cauzele penale şi contravenţionale, costurile pentru efectuarea expertizei judiciare, inclusiv cele aferente serviciilor conexe, se acoperă din contul şi în limitele mijloacelor financiare aprobate anual în bugetul instituţiei publice de expertiză judiciară. Astfel, ordonatorul expertizei nu mai are obligaţia de achitare directă a acestor servicii.

Prin urmare, instituirea obligaţiei de prezentare a scrisorii de garanţie devine nejustificată şi contrară scopului proiectului, care urmăreşte simplificarea procedurii şi eliminarea sarcinilor administrative inutile.

Cu referire la amendamentul AB nr.28 din 18 februarie 2026 se comunică următoarele:

1. La punctul 1, se menţionează că redacţia propusă de autor pentru art.227 alin.(2) pct.2²) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003 este echivocă, predispusă să genereze dubii de interpretare şi aplicare eronată a legii.

Totodată, potrivit redacţiei noi propuse pentru art.75 alin.(1) în proiectul de lege, Guvernul urmează să stabilească serviciile aferente efectuării expertizei judiciare şi tarifele pentru acestea. Astfel, completarea proiectului cu unele dintre acestea ar limita norma în cauză şi respectiv împuternicirea delegată Guvernului.

Drept remarcă, actualmente tarifele pentru serviciile de expertiză judiciară şi extrajudiciară, precum şi pentru alte servicii prestate de instituţiile publice de expertiză judiciară sunt aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.194/2017 pentru aprobarea tarifelor la serviciile de expertiză judiciară şi extrajudiciară.

2. Referitor la modificările propuse la Legea nr.68/2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar:

2.1. Modificarea propusă de autor la articolul 2 contravine principiului clarităţii şi previzibilităţii, deoarece instituie o incoerenţă terminologică şi conceptuală prin asimilarea solicitării de expertiză extrajudiciară formulată de avocat cu un act de dispunere a expertizei judiciare. Prin definiţie, expertiza judiciară reprezintă un mijloc de probă dispus de organele de urmărire penală sau de instanţele de judecată în cadrul unui proces pendinte. Extinderea acestei categorii cu actele emise de avocat (expertize extrajudiciare) va genera incertitudini cu privire la statutul raportului de expertiză, modalitatea de plată a expertului şi limitele răspunderii profesionale a acestuia.

2.2. În contextul propunerii de modificare la art.11 alin.(2), potrivit căreia cuvintele "cu prevederile legislaţiei de procedură" se vor substitui cu cuvintele "cu prevederile prezentei legi", se subliniază faptul că expertiza judiciară este, prin natura sa, un procedeu probatoriu desfăşurat în cadrul unui proces civil, penal sau contravenţional, reglementat prin codurile de procedură aplicabile. Substituirea trimiterii la "legislaţia de procedură" cu "prezenta lege" va crea un conflict de norme, deoarece Legea nr.68/2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar este o lege specială ce reglementează organizarea activităţii, nu desfăşurarea procesului propriu-zis, respectiv nu poate substitui normele de procedură care guvernează administrarea probelor.

2.3. Cu privire la art.13 alin.(2), se consideră inoportună completarea acestuia, întrucât aplicarea în practică ar putea genera impedimente reale în efectuarea expertizelor judiciare.

Cu titlu de exemplu, în cazul expertizelor privind mijloacele şi tehnologiile informaţionale, expertul sau conducătorul instituţiei de expertiză judiciară nu poate estima cu exactitate timpul necesar pentru soluţionarea întrebărilor formulate, în special în situaţia în care expertizele sunt efectuate în ordine succesivă, în funcţie de volumul de lucru existent. De asemenea, nu poate fi anticipat termenul necesar pentru utilizarea softurilor specializate destinate deblocării dispozitivelor informaţionale mobile sau staţionare, realizării copiilor criminalistice şi procesării ulterioare a datelor.

Situaţia devine şi mai complexă în cazul examinării serverelor de date sau a informaţiilor stocate pe medii virtuale (cloud), unde volumul şi structura datelor pot influenţa semnificativ durata examinării. Totodată, ritmul accelerat al dezvoltării tehnologice generează în permanenţă noi provocări în domeniu, ceea ce impune menţinerea unei marje rezonabile de flexibilitate în stabilirea şi prelungirea termenelor de efectuare a expertizelor. În aceste condiţii, limitarea prelungirii termenului pentru aceleaşi motive ar putea afecta calitatea şi eficienţa actului de expertiză judiciară.

2.4. Completarea propusă de autor la art.15 se consideră inutilă, întrucât Legea nr.68/2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar deja prevede la art.52 alin.(1) lit.c) şi d) obligaţia expertului judiciar de a nu distruge obiectele examinate, de a nu modifica substanţial caracteristicile fără consimţământul scris al ordonatorului expertizei şi de a asigura integritatea maximă a obiectelor şi a materialelor examinate.

2.5. Cu referire la amendamentul propus la art.16, se atrage atenţia la faptul că completarea articolului cu alin.(7) este inoportună, or aceasta contravine prevederilor art.19 alin.(2) din Legea nr.68/2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, care stabilesc în mod expres obligaţia solicitantului de a anexa la cerere toate informaţiile şi materialele necesare pentru efectuarea completă a cercetării.

În aceeaşi ordine de idei, este important de menţionat că art.52 alin.(4) din aceeaşi lege stabileşte că în desfăşurarea activităţii sale, expertul judiciar are interdicţie de a contacta personal părţile în proces, dacă acest lucru pune la îndoială imparţialitatea sa, precum şi de a aduna în mod independent materiale pentru efectuarea expertizei.

Această prevedere are rolul de a garanta că expertul este un subiect neutru care evaluează probe doar în baza materialelor furnizate de ordonator, neavând dreptul de a acumula materiale în mod independent.

Implicarea activă a expertului în procesul de acumulare a obiectelor/materialelor din posesia autorităţilor poate fi interpretată ca o depăşire a atribuţiilor de serviciu, fapt ce poate atrage recuzarea expertului sau excluderea raportului de expertiză din probatoriu pe motiv de lipsă de imparţialitate.

2.6. Pentru amendamentul propus la art.17, se reiterează obiecţiile expuse anterior, prin care s-a subliniat faptul că expertul este un subiect procesual neutru. Acesta evaluează probele doar în baza materialelor furnizate de către ordonator, neavând competenţa de a acumula materiale în mod independent. Asumarea unor activităţi de investigare de către expertul judiciar contravine principiilor de activitate în domeniul expertizei judiciare – legalitatea, respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, independenţa expertului, obiectivitatea şi plenitudinea cercetărilor, confidenţialitatea, imparţialitatea şi echitatea etc.

2.7. Raţionamentele expuse la subpct. 2.5 şi 2.6 sunt valabile şi pentru modificarea propusă pentru art.19.

2.8. La propunerea de completare a art.51 alin.(1) cu lit.(l) care va prevedea acordarea unui adaos de performanţă pentru expertizele efectuate în termen şi cu respectarea standardelor de calitate, se menţionează că instituirea unui spor salarial, suplimentar drepturilor salariale prevăzute de Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar (în conformitate cu care se salarizează experţii judiciari) contravine prevederilor art.1 alin.(3) din legea menţionată, care prevede că modul şi condiţiile de salarizare a personalului din sectorul bugetar ţin în exclusivitate de respectiva lege şi nu pot fi obiectul de reglementare a altor acte normative, cu excepţia celor ce rezultă din legea respectivă.

Totodată, propunerea înaintată va genera cheltuieli bugetare suplimentare cu caracter permanent.

Mai mult decât atât, amendamentul înaintat nu prezintă argumentările de rigoare cu privire la norma ce se propune a fi instituită, estimarea impactului financiar anual, sursa de acoperire a cheltuielilor ce se impun, precum şi analiza sustenabilităţii pe termen mediu.

În lipsa acestor elemente, propunerea contravine prevederilor art.17 alin.(2) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, potrivit cărora pe parcursul anului bugetar în curs nu pot fi puse în aplicare decizii care conduc la reducerea veniturilor şi/sau majorarea cheltuielilor bugetare, dacă impactul financiar al acestora nu este prevăzut în buget; prevederilor art.131 alin.(6) din Constituţia Republicii Moldova care stipulează că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare; precum şi cerinţelor art.47 alin.(6) din Legea nr.797/1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului, potrivit cărora în cazul în care realizarea noilor reglementări necesită cheltuieli financiare, materiale şi de altă natură, se anexează fundamentarea economico-financiară.

Totodată, instituirea unui spor distinct potrivit criteriilor propuse creează premise pentru revendicări similare din partea altor categorii de personal din sectorul bugetar, cu impact sistemic asupra fondului de salarizare.

Respectarea termenelor şi a standardelor de calitate constituie obligaţii funcţionale inerente exercitării atribuţiilor de serviciu ale expertului judiciar, fiind deja acoperite de salariul de bază şi de componentele salariale stabilite prin cadrul normativ existent.

Remunerarea suplimentară pentru îndeplinirea obligaţiilor de bază poate genera suprapuneri între componentele salariale ce au stat la baza formării salariului lunar al funcţiei de expert judiciar, precum şi distorsiuni în aplicarea principiului echităţii şi tratamentului unitar.

De asemenea, se accentuează asupra faptului că în etapa actuală una dintre priorităţile Guvernului este reforma salarială, care reprezintă o parte componentă a Agendei de reforme 2025-2027 a Planului de creştere al Republicii Moldova.

Astfel, în faza curentă, Ministerul Finanţelor este în proces de revizuire a sistemului unitar de salarizare din sectorul bugetar, inclusiv de evaluare a funcţiilor bugetare. Evaluarea funcţiilor din sectorul bugetar va permite repoziţionarea acestora conform noii grile de salarizare, cu atribuirea claselor de salarizare, ţinând cont de responsabilităţile, sarcinile, efortul depus şi condiţiile de muncă exercitată. Aceste acţiuni vor permite consolidarea unui sistem de salarizare echitabil, transparent şi modern, aliniat la standardele europene şi cerinţelor actuale ale administraţiei publice din Republica Moldova.

2.9. În vederea modificărilor propuse la art.53, se atrage atenţia asupra faptului că acestea vor genera dificultăţi de interpretare şi aplicare.

Mecanismul instituit de către autorul amendamentului contravine cadrului normativ special din domeniul financiar, ceea ce poate genera confuzii în aplicare. Mai mult decât atât, introducerea unui termen derogatoriu de 30 de zile într-o lege specială care reglementează expertiza judiciară va genera conflicte normative şi dificultăţi operaţionale, fragmentând cadrul unitar normativ al execuţiei bugetare.

Suplimentar, mecanismul de plată şi restituire a sumelor, inclusiv în caz de restituire a materialelor fără executare, este reglementat prin Hotărârea Guvernului nr.194/2017 pentru aprobarea tarifelor la serviciile de expertiză judiciară şi extrajudiciară.

Prin urmare, reglementarea restituirii trebuie să rămână sub incidenţa normelor în materie financiară pentru a evita paralelismele legislative.

Argumentele invocate mai sus sunt relevante şi pentru alin.(8) propus spre completare în cadrul art.75.

2.10. Cu referire la modificările propuse la art.75, şi anume, completarea cu alin.(8) şi (10), este de reţinut că taxele percepute de către instituţia de expertiză/expertul judiciar reprezintă venitul acesteia/acestuia şi, respectiv, gestionarea lui poate fi realizată la decizia conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară sau a expertului judiciar căruia i-a fost dispusă efectuarea expertizei judiciare. De asemenea, penalizarea, în cazul prezentării raportului de expertiză cu întârziere, poate fi calificată drept presiune indirectă asupra independenţei expertului.

Mai mult decât atât, în cazul expertului judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară, potrivit art.76 alin.(1) din Legea nr.68/2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, raporturile dintre expertul judiciar şi solicitantul de expertiză judiciară se stabilesc prin contract de prestări de servicii, iar o asemenea prevedere ar afecta libertatea contractuală.

De asemenea, alin.(9) nu se încadrează în structura logică a articolului, or, potrivit alin.(2) al aceluiaşi articol din proiectul de lege, în cauzele penale şi contravenţionale, costurile pentru efectuarea expertizei judiciare, inclusiv costurile pentru alte servicii aferente acesteia se acoperă din contul şi în limitele bugetului aprobat al instituţiei publice de expertiză judiciară. Totodată, trimiterea la art.12 alin.(2) din Legea nr.137/2016 cu privire la reabilitarea victimelor infracţiunilor este lipsită de relevanţă.

Drept remarcă, cu referire la "minori", nu este clară calitatea acestora (parte vătămată, parte în litigiu civil sau inculpat). De asemenea, este de reţinut că minorul nu este, de regulă, subiectul obligaţiei de plată, în practică, acesta fiind reprezentantul legal.

Concomitent, propunerea de completare a art.75 cu alin.(10) se consideră irelevantă, în baza argumentelor expuse la subpct. 2.3 din prezentul aviz. Totodată, se reţine că depăşirea termenului de efectuare a expertizei, din motive obiective, precum capacitatea tehnică limitată a echipamentelor, eventuale defecţiuni tehnice, concedii de odihnă, incapacitate temporară de muncă sau alte situaţii similare, nu poate constitui temei pentru sancţionare şi nici pentru atragerea unor consecinţe financiare.

Suplimentar, se atrage atenţia la faptul că propunerile pentru art.2, 11, 13, 15-17, 19, 51 şi 53 din Legea nr.68/2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar nu sunt relevante de a fi incluse în cadrul acestui proiect. Pentru respectarea exigenţelor de tehnică legislativă şi a principiului intervenţiei normative limitate la obiectul declarat, acestea se propun a fi excluse, urmând a fi analizate ulterior în baza activităţii de documentare, precum şi după consultarea părţilor interesate, or acestea propun intervenţii ce ar afecta major activitatea experţilor judiciari şi, respectiv, ar diminua valoarea probatorie a expertizelor.

În contextul celor menţionate supra, se atestă că amendamentele propuse nu sunt justificate suficient şi generează contradicţii, afectează claritatea şi previzibilitatea normelor şi pot avea consecinţe negative la aplicarea cadrului normativ.

Prin urmare, Guvernul nu susţine amendamentele LI nr.01/01 din 16 februarie 2026 şi AB nr.28 din 18 februarie 2026.