Decizie din 26.03.2007 asupra sesizării Judecătoriei Făleşti cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

asupra sesizării Judecătoriei Făleşti cu privire la excepţia de

neconstituţionalitate a Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006

din 26.03.2007

 (în vigoare 26.03.2007) 

Monitorul Oficial nr.43-46 art.7 din 30.03.2007

* * *

Curtea Constituţională în componenţa:

cu participarea grefierului Galina Pancratov, examinînd în prealabil, în conformitate cu art.44 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea Judecătoriei Făleşti privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006 “Pentru modificarea şi completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”,

a constatat:

La 13 martie 2007 Curtea Constituţională a fost sesizată de Judecătoria Făleşti asupra excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006 “Pentru modificarea şi completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”¹ (în continuare - Legea nr.186-XVI).

__________________

¹ M.O., 2006, nr.126-130, art.601

După cum rezultă din sesizare, Judecătoria Făleşti, la examinarea acţiunii civile a cetăţenei T.M. către Primăria s.Pîrliţa, raionul Făleşti, Consiliul raional Făleşti şi Statul Republica Moldova privind repararea prejudiciilor materiale şi morale cauzate prin represiunile politice în anii 1940-1949, a admis cererea reclamantei şi a intervenientului M.C. de a declanşa procedura excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr.186-XVI şi a sesizat Curtea Constituţională direct, în baza art.12¹ din Codul de procedură civilă.

Raportînd sesizarea la dispoziţiile art.135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, art.24 şi art.25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, precum şi art.38 alin.(1) lit.g) şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, care stipulează competenţa în materie a Curţii Constituţionale şi subiecţii cu drept de sesizare, Curtea Constituţională reţine următoarele.

În fundamentarea dreptului său de sesizare directă a Curţii Constituţionale, Judecătoria Făleşti invocă art.12¹ din Codul de procedură civilă² în redacţia Legii nr.244-XVI din 21iulie 2006 “Pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova”³, care conferă tuturor instanţelor judecătoreşti dreptul de sesizare directă a Curţii Constituţionale, dacă, în procesul judecării pricinii, se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată intră în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, iar controlul constituţionalităţii actului normativ este de competenţa Curţii Constituţionale.

__________________

² M.O., 2003, nr.111-115, art.451

³ M.O., 2006, nr.178-180, art.814

Judecătoria Făleşti se consideră îndreptăţită să sesizeze direct Curtea Constituţională, deşi legiuitorul nu a operat modificările necesare în Constituţie, Legea cu privire la Curtea Constituţională şi Codul jurisdicţiei constituţionale pentru a le aduce în concordanţă cu prevederea respectivă din Codul de procedură civilă, pentru următoarele considerente: 1) art.12¹ din Codul de procedură civilă a fost adoptat ulterior celorlalte norme pertinente; 2) interpretarea sintagmei “Curtea Supremă de Justiţie” cuprinsă în art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie în sens de orice instanţă de judecată şi 3) dreptul persoanei la un recurs efectiv este prioritar faţă de coliziunile de drept.

Curtea Constituţională apreciază că art.12¹ din Codul de procedură civilă este o normă de lege organică ulterioară legilor pertinente - Legea cu privire la Curtea Constituţională şi Codul jurisdicţiei constituţionale, însă inferioară Constituţiei Republicii Moldova.

Conform art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, Curtea Constituţională rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie. În Hotărîrea nr.15 din 6 mai 1997 “Cu privire la interpretarea art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţia Republicii Moldova”⁴, în pct.6, Curtea Constituţională a fost explicită în acest sens: “În cazul sesizării Curţii Constituţionale în baza art.135 alin.(1) lit.a) subiecţi cu drept de sesizare pot fi organele indicate în art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională (inclusiv Curtea Supremă de Justiţie), iar în baza art.135 alin.(1) lit.g) - exclusiv Curtea Supremă de Justiţie în baza propunerii judecătoriei ordinare de a sesiza Curtea Constituţională”.

_________________

⁴ M.O.,1997, nr.33-34, art.14

Prin această hotărîre Curtea a interpretat că doar Curtea Supremă de Justiţie poate ridica în faţa Curţii Constituţionale excepţia de neconstituţionalitate a actului normativ: “Dispoziţiile art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţia Republicii Moldova relevă una din atribuţiile Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor şi altor acte normative cu caracter coercitiv, general şi obligatoriu (adoptate sau emise de autorităţile publice centrale) ce au incidenţă asupra examinării unui litigiu de către o judecătorie ordinară, procedura de control fiind iniţiată pe cale de excepţie de către această instanţă prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie”.

Potrivit art.140 din Constituţie şi art.28 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, toate hotărîrile Curţii Constituţionale sînt definitive şi obligatorii. În mod deosebit, hotărîrile Curţii Constituţionale prin care sînt interpretate normele Constituţiei sînt obligatorii pentru toate autorităţile publice, inclusiv pentru Curtea Constituţională, deoarece exprimă sensul şi voinţa legiuitorului constituant expusă în norma constituţională interpretată.

Curtea Constituţională remarcă că art.135 alin.(1) lit.g) este unica normă constituţională, care reglementează expres subiectul cu drept de sesizare pentru exercitarea atribuţiilor Curţii. Prin urmare, Curtea Constituţională nu poate admite spre examinare sesizarea judecătoriei asupra excepţiei de neconstituţionalitate fără intermedierea Curţii Supreme de Justiţie sau fără modificarea Constituţiei. Or, fiind consfinţită prin Constituţie, competenţa Curţii Constituţionale nu poate fi revizuită printr-o lege organică.

Curtea Constituţională nu poate reţine argumentul Judecătoriei Făleşti privind admisibilitatea sesizării directe, prin care se pune accentul pe necesitatea respectării dreptului persoanei la un recurs efectiv, reglementat de art.13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale⁵. În Decizia din 4 decembrie 2006 “Asupra sesizării pentru interpretarea art.135 din Constituţia Republicii Moldova”⁶, pronunţîndu-se asupra posibilităţii lărgirii cercului de subiecţi cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale şi relevînd că “raţionamentele prezumtive, ipotetice, oricît de logice ar părea, nu pot motiva interpretarea art.135 din Constituţie”, Curtea Constituţională a subliniat că “abilitarea Curţii cu atribuţii în materia jurisdicţiei constituţionale fără modificarea Constituţiei ar însemna de fapt revizuirea statutului constituţional al Curţii, destinaţia şi semnificaţia activităţii căreia este de a garanta supremaţia Constituţiei”. Această constatare a Curţii, însă, nu lipseşte instanţa de judecată de dreptul de a ridica excepţia de neconstituţionalitate prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie şi nu o dispensează de obligaţia de a respecta dreptul justiţiabilului la un recurs efectiv.

_________________

⁵ Tratate internaţionale ,1998,vol.1, p.341

⁶ M.O.,2006, nr.189-192, art.16

În Avizul nr.1 din 16 decembrie 2004 “Asupra proiectului de lege pentru completarea art.135 şi modificarea art.136 din Constituţia Republicii Moldova”⁷ Curtea Constituţională a menţionat următoarele: “Procedura excepţiei de neconstituţionalitate, prevăzută de jurisdicţia constituţională, prin care cetăţenii îşi pot exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor încălcate, este condiţionată de intermedierea Curţii Supreme de Justiţie, de remarcat în context că nu a tuturor instanţelor de judecată, care, dacă ar fi antrenate în această procedură, ar putea contribui la eficientizarea justiţiei”.

_________________

⁷ M.O., 2004, nr.241, art.32

Proiectul de revizuire a Constituţiei nu a fost adoptat de Parlament, dar, în interpretarea expusă în avizul consultativ, invocat de autorul sesizării, Curtea Constituţională a admis posibilitatea sesizării Curţii Constituţionale de orice instanţă judecătorească direct, fără intervenţia Curţii Supreme de Justiţie, însă numai după revizuirea Constituţiei.

Avînd în vedere că în cadrul examinării prealabile a sesizării depuse de Judecătoria Făleşti a fost constatată existenţa unor lacune în legislaţie, ce se datorează nerealizării unor prevederi ale Constituţiei, Curtea consideră necesar de a pronunţa şi o adresă.

Pentru considerentele expuse, conducîndu-se după prevederile art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, art.25, art.26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38, art.61 alin.(3) şi art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale,

Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Nu se acceptă spre examinare în fond sesizarea Judecătoriei Făleşti privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006 “Pentru modificarea şi completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”.

2. Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

ADRESĂ

La 13 martie 2007 Curtea Constituţională a fost sesizată de Judecătoria Făleşti asupra excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 186-XVI din 29 iunie 2006 “Pentru modificarea şi completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”.

În cadrul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a constatat unele lacune în legislaţia în vigoare, care se datorează nerealizării unor prevederi ale Constituţiei Republicii Moldova.

Potrivit art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, Curtea Constituţională: “rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie”.

În Hotărîrea nr.15 din 6 mai 1997 “Cu privire la interpretarea art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţia Republicii Moldova”, în pct.6, Curtea Constituţională a explicat: “În cazul sesizării Curţii Constituţionale în baza art.135 alin.(1) lit.a) subiecţi cu drept de sesizare pot fi organele indicate în art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională (inclusiv Curtea Supremă de Justiţie), iar în baza art.135 alin.(1) lit.g) - exclusiv Curtea Supremă de Justiţie în baza propunerii judecătoriei ordinare de a sesiza Curtea Constituţională”. În dispozitivul acestei hotărîri Curtea a decis: “Dispoziţiile art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţia Republicii Moldova relevă una din atribuţiile Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor şi altor acte normative cu caracter coercitiv, general şi obligatoriu (adoptate sau emise de autorităţile publice centrale) ce au incidenţă asupra examinării unui litigiu de către o judecătorie ordinară, procedura de control fiind iniţiată pe cale de excepţie de către această instanţă prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie”.

Prin Legea nr.244-XVI din 21 iulie 2006 “Pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova” Parlamentul a completat Codul de procedură civilă cu art.12¹, alin.(1) al căruia are următorul cuprins: “Dacă, în procesul judecării pricinii, se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, iar controlul constituţionalităţii actului normativ este de competenţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată este în drept să sesizeze, în conformitate cu prevederile Codului jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională pentru a verifica constituţionalitatea actului respectiv”.

Spre deosebire de Codul de procedură civilă, art.7 alin.(3) din Codul de procedură penală prevede: “Dacă, în procesul judecării cauzei, instanţa constată că norma juridică ce urmează a fi aplicată contravine prevederilor Constituţiei şi este expusă într-un act juridic care poate fi supus controlului constituţionalităţii, judecarea cauzei se suspendă, se informează Curtea Supremă de Justiţie, care, la rîndul său, sesizează Curtea Constituţională”.

Curtea Constituţională atrage atenţia Parlamentului asupra inadvertenţei privind procedura excepţiei de neconstituţionalitate comise în Codul de procedura civilă, în raport cu Constituţia, Codul de procedură penală şi legislaţia în domeniu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.28¹ alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să aducă la cunoştinţa Curţii Constituţionale, în termenul prevăzut de lege, decizia adoptată.