Hotărîre nr.15 din 06.05.97 cu privire la interpretarea art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţia Republicii Moldova

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la interpretarea art. 135 alin. (1) lit. g) din Constituţia Republicii Moldova Nr.15 din 06.05.97 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.33-34/14 din 22.05.1997 * * * În numele Republicii Moldova Curtea Constituţională în componenţa: Gheorghe SUSARENCO - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Nicolae OSMOCHESCU - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea Ludmilei Zadorojnîi, grefier, domnului Victor Cecan, deputat în Parlament, preşedintele Comisiei juridice pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova, autorul sesizării, conducîndu-se de dispoziţiile art. 135 alin. (1) lit. b) din Constituţia Republicii Moldova, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul cu privire la interpretarea art. 135 alin. (1) lit. g) din Constituţia Republicii Moldova. Temei pentru examinarea dosarului, conform art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a servit sesizarea domnului Victor CECAN, deputat în Parlament, acceptată spre examinare în fond şi soluţionare şi inclusă în ordinea de zi prin decizia Curţii Constituţionale din 11 martie 1997. Examinînd sesizarea în cauză, audiind argumentele expuse în şedinţă, Curtea Constituţională a constatat: 1. La 4 februarie 1997 domnul Victor CECAN, deputat în Parlament, a sesizat Curtea Constituţională solicitînd interpretarea art. 135 alin. (1) lit. g) din Constituţia Republicii Moldova vizînd următoarele aspecte: - interpretarea expresiei "cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice"; - specificarea cazurilor de neconstituţionalitate a actelor juridice, care pot fi examinate şi soluţionate de Curtea Constituţională la sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, particularităţile procedurale în raport cu sesizările altor subiecţi cu drept de sesizare. 2. În sesizare autorul menţionează că diferiţi subiecţi cu drept de sesizare aplică, referindu-se la dispoziţiile art. 135 alin. (1) lit. a) şi g) din Constituţie, în mod diferit procedeele de apreciere a neconsituţionalităţii actelor contestate şi că sintagma "rezolvă cazurile" şi expresia "exercită la sesizare controlul constituţionalităţii" nu sînt identice. În opinia autorului sesizării noţiunea "act juridic" are o arie semantică mai largă, ea include nu numai legile, regulamentele şi hotărîrile Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, tratatele internaţionale la care Moldova este parte, ci şi "dispoziţiile Preşedintelui Republicii Moldova, dispoziţiile Preşedintelui Parlamentului, ordinele organelor centrale de specialitate ale statului etc.", care ar putea fi obiect de sesizare în Curtea Constituţională de către Curtea Supremă de Justiţie. 3. Examinarea sesizării în fond necesită analiza esenţei, explicarea şi comentarea sintagmei "excepţie de neconstituţionalitate" şi a locuţiunii "acte juridice" în limitele dispoziţiilor Constituţiei Republicii Moldova. 3.1. Noţiunea "excepţia de neconstituţionalitate" O lege sau alt act normativ, legitim adoptat de organul de resort, poate fi supus controlului constituţionalităţii conform art. 135 din Constituţia Republicii Moldova. Controlul constituţionalităţii legilor este, potrivit Constituţiei, prerogativa exclusivă a Curţii Constituţionale întru garantarea principiului separării puterilor în stat. Problema conformităţii unei legi ori altui act normativ cu Constituţia, sau, la modul concret, stabilirea dacă organul legiuitor şi-a exercitat ori nu prerogativele legislative în limitele Constituţiei, se soluţionează, de regulă, prin controlul difuz ori concret (centralizat). Inexistenţa instituţiei precedentului juduciar în sistemul judecătoresc naţional face imposibil controlul difuz al constituţionalităţii legilor de către instanţele ordinare judecătoreşti. Totodată, Curtea Constituţională este abilitată cu controlul concret (centralizat). 3.2. Art. 11 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova (în redacţia Legii pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, nr. 942-XIII din 18 iulie 1996) prevede că, dacă în procesul judecării pricinei instanţa de judecată stabileşte că norma de drept ce urmează a fi aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei şi este expusă într-un act normativ, care, potrivit Constituţiei, se supune controlului constituţionalităţii, examinarea pricinii se suspendă şi instanţa de judecată se adresează Curţii Supreme de Justiţie cu propunerea de a sesiza Curtea Constituţională. Curtea Supremă de Justiţie examinează propunerea şi, fără să se exprime asupra ei, se adresează Curţii Constituţionale cu o sesizare întocmită în conformitate cu art. 39 al Codului jurisdicţiei constituţionale. Art. 10 alin. 2 din Codul de procedură penală (în redacţia Legii pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală nr. 809-XIII din 10 aprilie 1996) prevede aplicarea aceleiaşi proceduri la examinarea cauzelor penale. Din dispoziţiile articolelor citate rezultă că constituţionalitatea unei legi, unei norme de drept dintr-un alt act normativ, ce urmeză a fi raportată părţilor, se poate invoca numai în cazul unui litigiu în curs de judecată, deci întotdeauna pe cale de excepţie şi niciodată prin acţiune. 3.3. Excepţia de neconstituţionalitate exprimă o legătură organică, logică între problema de constituţionalitate şi fondul litigiului principal. Ea poate fi invocată ca incident din iniţiativa părţilor sau din oficiu de instanţa de judecată. Elementele principale ale excepţiei de neconstituţionalitate sînt: - necesitatea efectuării unui control de neconstituţionalitate; - existenţa raportului triunghiular între partea aflată în proces, ale cărei drepturi sau interese au fost eventual lezate printr-o normă neconstituţională, instanţa de judecată, în faţa căreia se invocă neconstituţionalitatea şi Curtea Constituţională, chemată să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate; - obiectul excepţiei de neconstituţionalitate (care este mai larg, incluzînd nu numai legile, ci şi alte acte normative). 3.4. În baza celor expuse Curtea Constituţională conchide că sintagma "excepţia de neconstituţionalitate" în sensul dispoziţiei art. 135 alin. (1) lit g) din Constituţie poate fi interpretată ca procedură de iniţiere de către instanţele ordinare de judecată, la iniţiativa părţilor sau din oficiu, a controlului conformităţii unei legi sai altui act normativ în întregul său, ori în majoritatea cazurilor parţial cu normele constituţionale. Această procedură este o abatere de la regula generală, stabilită în art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie şi art. 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, şi prin natura sa este o excepţie. 4. Noţiunea "acte juridice" 4.1. Conform dispoziţiilor art. 135 alin. (1) lit. g) din Constituţie Curtea Constituţională rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice sesizate de Curtea Supremă de Justiţie. Interpretarea strict gramaticală a locuţiunii "act jurudic" este insuficientă şi ar putea provoca ambiguităţi în înţelegerea corectă a sensului ei textual. În cazul nostru concret mai eficientă şi binevenită ar fi metoda sistematică în îmbinare cu cea teleologică de interpretare: raportarea textului legii contestate la alte norme de drept, consfinţite în Constituţie şi dezvăluirea scopului avut în vedere de legiuitor la momentul elaborării legii. Stipulînd competenţele Curţii Constituţionale, Constituţia arată că acestea constau în garantarea supremaţiei Constituţiei. Această sintagmă poate eventual însemna şi sancţionarea (la sesizare) a oricărui comportament neconstituţional din partea oricărei autorităţi publice în exerciţiul atribuţiilor ei. Constituţia a stabilit Curţii Constituţionale o competenţă strict determinată şi limitativă de a-şi exercita una din atribuţiile sale prin controlul constituţionalităţii numai al legilor, regulamentelor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi al tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Actele sus-numite, prin trăsăturile lor specifice (adoptarea sau emiterea lor de autorităţile publice centrale, caracterul lor coercitiv, general şi obligatoriu) sînt acte normative (exceptînd regulamentele Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, dispoziţiile Guvernului cu caracter individual). Ceea ce corespunde dispoziţiilor art. 140 alin. (1) din Constituţie, care stipulează că Curtea Constituţională în hotărîrile adoptate se pronunţă exclusiv asupra legilor şi altor acte normative sau asupra unor părţi ale acestora. 4.2. În sensul larg noţiunea de "act juridic" constituie o manifestare de voinţă umană în scopul de a crea, modifica sau stinge un raport juridic. Altfel spus, actul juridic e sorgintea principală a activităţii umane conştiente, reglementată de norma de drept. La baza clasificării actelor juridice în literatura juridică de specialitate stau multiple criterii: în dependenţă de ramura de drept, ţinînd seama de voinţa participanţilor(ex. unilaterale), după modul de formulare ( ex. consensuale), din punctul de vedere al efectelor (ex. constitutive, declarative) etc. E de menţionat că actele constitutive de drepturi creează o situaţie juridică nouă, modificînd-o pe cea anterioară(ex. actele administrative, actele jurisdicţionale). 4.3. Curtea Constituţională consideră că nu există temei pentru a considera identice noţiunile de "act juridic" şi "act normativ". Nu poate fi reţinută nici interpretarea largă, extensivă a noţiunii "act juridic" pe motivul lipsei de corespondenţă între conţinutul şi formularea textului normei de drept vizate. Potrivit dispoziţiilor art. 135 şi 140 din Constituţie, în cazul luat în dezbatere se impune o interpretare restrictivă a locuţiunii "acte juridice", subînţelegîndu-se prin ea - acte constitutive de drepturi, emise de autorităţile publice centrale, cu caracter coercitiv, general şi obligatoriu pe baza legii şi în vederea exercitării ei în scopul naşterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice. 5. Curtea Constituţională nu este abilitată să controleze constituţionalitatea "dispoziţiilor Preşedintelui Republicii Moldova, dispoziţiilor Preşedintelui Parlamentului, ordinele organelor centrale de specialitate şi ale organelor locale etc." (nota autorului sesizării). Prin natura lor juridică, actele sus-menţionate, ca simple acte administrative (de gestiune, de specialitate, ce produc efecte numai pentru o anumită persoană fizică sau juridică şi, de regulă, constată ori acordă drepturi), nu pot fi obiect de control al constituţionalităţii la sesizarea subiecţilor cu acest drept a Curţii Constituţionale. Asupra acestor acte urmează să se pronunţe instanţele judecătoreşti ordinare în baza art. 26, 27 alin. (7), 281 alin. (1) lit. a), 282 lit. a) din Codul de procedură civilă în redacţia Legii cu privire la modificarea şi completarea Codului de procedură civilă nr. 942-XIII din 18 iulie 1996. 6. În sesizare se menţionează că expresiile "exercită la sesizare controlul constituţionalităţii" şi "rezolvă cazurile" din art. 135 alin. (1) al Constituţiei creează dubii în determinarea obiectelor de sesizare şi a subiecţilor cu drept de sesizare, şi, în consecinţă, creează aparenţa existenţei unor modalităţi aparte de apreciere a constituţionalităţii actelor supuse controlului. Interpretarea gramaticală a expresiilor invocate şi corelarea lor cu dispoziţiile art. 135 din Constituţie permit Curţii Constituţionale să constate că dispoziţia textului e clară, completă şi legală. Dacă expresia "exercită la sesizare controlul constituţionalităţii", înseamnă exercitarea unei atribuţii pentru verificarea unei activităţi, atunci expresia "rezolvarea cazurilor" înseamnă găsirea unei soluţii în situaţia cînd în procesul examinării unui litigiu judecata ordinară constată imposibilitatea aplicării unei legi sau a unui alt act normativ din cauza că acestea contravin Constituţiei. În cazul sesizării Curţii Constituţionale în baza art.135 alin. (1) lit. a) subiecţi cu drept de sesizare pot fi organele indicate în art. 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională (inclusiv Curtea Supremă de Justiţie), iar în baza art. 135 alin. (1) lit. g) - exclusiv Curtea Supremă de Justiţie în baza propunerii judecăţii ordinare de a sesiza Curtea Constituţională. În baza art. 3 şi 23 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională în activitatea sa se conduce de aceleaşi principii şi exercită jurisdicţia în şedinţe plenare, oricare ar fi actele sesizate şi subiecţii cu drept de sesizare. 7. O regulă, o normă constituţională nu poate fi contrară principiilor fundamentale ce guvernează sistemul de norme constituţionale. Art. 7 din Constituţie stipulează: "...Nici o lege şi nici un alt act juridic...", articolele 20, 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (1) prevăd: "...împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele legitime..."; "...rezolvă cazurile... a actelor juridice..."; "...legile şi alte acte normative...". Faptul că redacţia textelor articolelor menţionate este nesatisfăcătoare din punctul de vedere al utilizării noţiunilor şi termenilor juridici nu trebuie să conducă la interpretarea şi aprecierea lor improprie care o depăşesc. Legea nu atribuie Curţii Constituţionale competenţa de a da altă formulare textelor de lege, pe care le consideră nesatisfăcător redactate, această competenţă revenindu-i în exclusivitate Parlamentului Republicii Moldova. În baza celor expuse, călăuzindu-se de art. 4 alin. (1) lit. b), 27 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 şi 68 din codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Dispoziţiile art. 135 alin. (1) lit. g) din Constituţia Republicii Moldova relevă una din atribuţiile Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor şi altor acte normative cu caracter coercitiv, general şi obligatoriu (adoptate sau emise de autorităţile publice centrale) ce au incidenţă asupra examinării unui litigiu de către o judecată ordinară, procedura de control fiind iniţiată pe cale de excepţie de către această instanţă prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie. 2. În conformitate cu art. 135 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova şi art. 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justiţie este în drept să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la controlul constituţionalităţii tuturor actelor prevăzute în art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţia Republicii Moldova, art. 135 alin. (1) lit. g) fiind, însă, o competenţă specială a acesteia. 3. Conform art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi atacată şi intră în vigoare la data adoptării. 4. Hotărîrea, conform art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" într-un termen de 10 zile din ziua adoptării. PREŞEDINTE Gheorghe SUSARENCO Chişinău, 6 mai 1997. Nr. 15.