Decizie din 28.01.2008 asupra sesizării Curţii Supreme de Justiţie

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

asupra sesizării Curţii Supreme de Justiţie

din  28.01.2008

 (în vigoare 28.01.2008) 

Monitorul Oficial nr.28-29 art.4 din 08.02.2008

* * *

Curtea Constituţională în componenţa:

cu participarea grefierului Victoria Botnariuc, examinînd în prealabil, în baza art.44 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea Curţii Supreme de Justiţie asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii în redacţia Legii nr.269-XVI din 28 iulie 2006,

A CONSTATAT:

La 28 noiembrie 2007, la demersul Curţii de Apel Bălţi, Curtea Supremă de Justiţie a ridicat în faţa Curţii Constituţionale excepţia de neconstituţionalitate a art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii în redacţia Legii nr.269-XVI din 28 iulie 2006, conform căruia contractul individual de muncă încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de atingere a vîrstei de 65 ani de către conducătorul unităţii de stat sau al unităţii cu capital majoritar de stat.

În temeiul art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie şi art.4 alin.(1) lit.g), art.24 şi art.25 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, precum şi art.38 alin.(1) lit.d) şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, care stipulează competenţa în materie a Curţii Constituţionale şi subiecţii cu drept de sesizare, Curtea reţine următoarele.

Autorul sesizării consideră că prin prevederile legale precitate se încalcă dispoziţiile art.43 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova, care stipulează că orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

Analizînd circumstanţele cauzei, Curtea a constatat că părţile implicate în litigiu sînt cetăţeanul Turcu Nicolae (reclamant) şi S.A. "Moldtelecom" (reclamat). Litigiul a fost examinat de către judecătoria municipiului Bălţi, care, prin Hotărîrea nr.2-134/2007 din 9 ianuarie 2007, a dispus restabilirea reclamantului în funcţia de jurisconsult la filiala "Moldtelecom" a Centrului de Telecomunicaţii Bălţi şi încasarea de la S.A. "Moldtelecom" a sumei de 25725 lei, care reprezintă salariul reclamantului pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la lucru. S.A. "Moldtelecom" a atacat cu apel hotărîrea în cauză, solicitînd să fie anulată. Prin încheierea nr.2a-472/07 din 26 iunie 2007 Colegiul Civil al Curţii de Apel Bălţi a depus la Curtea Supremă de Justiţie un demers în vederea sesizării Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii, fără a concretiza obiectul sesizării, avînd în vedere că la eliberarea din funcţie a lui Turcu Nicolae au fost aplicate prevederile art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii în redacţia Legii nr.8-XVI din 9 februarie 2006¹, care la momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate erau modificate prin Legea nr.269-XVI din 28 iulie 2006.

________________

¹ M.O. nr.83-86/362 din 02.06.2006.

Curtea relevă că instanţa de judecată poate iniţia procedura pentru controlul constituţionalităţii prevederilor unei legi, act normativ doar pe cale de excepţie, ceea ce presupune aplicarea prevederilor contestate la judecarea unui litigiu concret.

Înterpretînd prevederile art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie², Curtea Constituţională a arătat că excepţia de neconstituţionalitate exprimă o legătură organică, logică între problema de constituţionalitate şi fondul litigiului principal. Ea poate fi invocată ca incident din iniţiativa părţilor sau din oficiu de instanţa de judecată. Elementele principale ale excepţiei de neconstituţionalitate sînt: necesitatea efectuării unui control de constituţionalitate; existenţa raportului triunghiular între partea aflată în proces, ale cărei drepturi sau interese au fost eventual lezate printr-o normă neconstituţională, instanţa de judecată, în faţa căreia se invocă neconstituţionalitatea, şi Curtea Constituţională, chemată să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate; obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

________________

² Hotărîrea CC nr.15 din 06.05.1997. M.O. nr.33-34 din 22.05.1997.

În sesizarea sa, aprobată prin Hotărîrea nr.20 din 20 octombrie 2007, Curtea Supremă de Justiţie a invocat argumentul că prevederile art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii în redacţia Legii nr.269-XVI din 28 iulie 2006 urmează a fi aplicate de către instanţă la soluţionarea litigiului.

Potrivit art.24 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, expunerea normelor legale şi a argumentelor care dovedesc că norma contestată contravine Constituţiei.

Curtea constată că, deşi aparent sesizarea corespunde cerinţei principale pe care o implică procedura excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume controlul concret de constituţionalitate, ea nu corespunde exigenţelor legate de fondul problemei. Astfel, lipseşte legătura cauzală dintre litigiul în curs de examinare şi normele contestate, nu se argumentează în care aspect legat de litigiu urmează să se pronunţe Curtea Constituţională.

Ridicînd excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Supremă de Justiţie nu a ţinut cont de principiul neretroactivităţii legii, statuat de art.22 din Legea Supremă.

În Hotărîrea nr.32 din 29 octombrie 1998³ privind interpretarea art.76 din Constituţia Republicii Moldova "Intrarea în vigoare a legii" Curtea Constituţională a arătat că efectul legii în timp este ghidat de principiul activităţii legii, potrivit căruia legea se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare, are eficienţă deplină şi continuă din momentul intrării în vigoare şi pînă la abrogarea ei. Legea nu se aplică faptelor săvîrşite înainte de intrarea ei în vigoare, adică nu are efect retroactiv. Ea dispune numai pentru prezent şi viitor şi nu are efecte juridice pentru trecut, cu excepţia legii penale şi administrative mai favorabile.

________________

³ M.O. nr.100-102 din 12.12.1998.

După cum a menţionat Curtea Constituţională, principiul neretroactivităţii legii, consacrat expres în art.22 din Constituţie, urmăreşte protejarea libertăţilor, contribuie la adîncirea securităţii juridice, a certitudinii în raporturile interumane. Principala valoare a ordinii de drept constă în posibilitatea oferită fiecăruia de a-şi conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite.

Potrivit art.6 alin.(1) din Codul civil în redacţia Legii nr.1107-XV din 6 iunie 2002⁴, legea civilă nu are efect retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.

________________

⁴ M.O. nr.82-86/661 din 22.06.2002.

Curtea conchide că enunţurile expuse lasă fără obiect sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, fundamentată pe raportarea art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii la cauza supusă judecăţii în Curtea de Apel Bălţi.

În opinia Curţii, în sesizare se solicită controlul abstract al prevederilor legale, care, conform art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, nu poate face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin urmare, sesizarea nu corespunde cerinţelor art.24 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, nu se încadrează în competenţa materială, expres prevăzută de art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, şi deci nu poate fi admisă spre examinare.

Conform prevederilor art.357 CPC, instanţa de apel are competenţa de a verifica corectitudinea constatării circumstanţelor de fapt ale pricinii, aplicării şi interpretării normelor de drept material, precum şi respectării normelor de drept procedural la judecarea pricinii în prima instanţă, inclusiv ţinînd cont de poziţiile de drept relevante ale Curţii Constituţionale cuprinse în hotărîrile sale anterioare.

Pentru considerentele expuse, conducîndu-se după prevederile art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, art.24, art.26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.39, art.61 alin.(3) şi art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Nu se acceptă spre examinare în fond sesizarea Curţii Supreme de Justiţie privind excepţia de neconstituţionalitate a art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii în redacţia Legii nr.269-XVI din 28 iulie 2006 "Pentru modificarea articolului 82 din Codul muncii al Republicii Moldova".

2. Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

OPINIE SEPARATĂ

expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională

şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

Curtea Constituţională a decis că sesizarea nu se încadrează în competenţa materială, expres prevăzută de art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, şi de aceea nu poate fi admisă spre examinare.

Pentru o concluzie corectă era necesar ca la etapa examinării prealabile a sesizării să se stabilească începutul şi bazele raporturilor juridice între părţi, conţinutul actului normativ aplicat la examinarea litigiului de către instanţa de fond, actul normativ care va fi supus controlului constituţionalităţii.

Conform materialelor dosarului civil, prin ordinul din 07.11.2000, reclamantul Turcu Nicolae a fost angajat în aparatul C.T. Bălţi în calitate de consultant juridic. Ulterior, prin ordinul din 08.06.2006, el a fost eliberat din funcţie în baza art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii în redacţia Legii nr.8-XVI din 09.02.2006.

Vom menţiona că pe parcursul activităţii reclamantului art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii a suportat cîteva modificări. Norma respectivă a fost impusă prin noul Cod al muncii, adoptat prin Legea nr.154-XV din 28.09.2003, şi modificată prin legile nr.8-XVI din 09.02.2006 şi nr.269-XVI din 28.07.2006.

În sesizare Curtea Supremă de Justiţie a solicitat exercitarea controlului constituţionalităţii art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii în redacţia Legii nr.269-XVI din 28.07.2006, care stipulează încetarea raporturilor de muncă cu "conducătorul unităţii de stat sau al unităţii cu capital majoritar de stat", prevedere care nu se referă la reclamant, el activînd în calitate de jurisconsult la o întreprindere cu capital majoritar de stat.

Instanţa de fond a dispus restabilirea reclamantului în funcţia deţinută, soluţionînd litigiul în baza art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii în redacţia Legii nr.8-XVI din 09.02.2006, care prevedea încetarea contractului individual de muncă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de "pensionare a salariatului, conform legislaţiei în vigoare, pentru limită de vîrstă ori vechime în muncă sau obţinere de către acesta a dreptului la pensie pentru limită de vîrstă ori vechime în muncă". Această prevedere a fost în vigoare de la 02.06.2006 pînă la 04.08.2006, fiind aplicată de angajator la 08.06.2006 pentru concedierea reclamantului. Prin urmare, la momentul respectiv era în vigoare prevederea art.82 alin.(1) lit.i) în redacţia Legii nr.8-XVI din 09.02.2006, constituţionalitatea căreia a fost contestată de reclamant în instanţa de apel.

Curtea de Apel a solicitat Curţii Supreme de Justiţie să ridice excepţia de neconstituţionalitate a prevederii art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii fără a specifica în redacţia cărei legi.

La rîndul său, Curtea Supremă de Justiţie, fără a lua în considerare poziţiile instanţelor de fond şi de apel, a solicitat controlul constituţionalităţii prevederii art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii în redacţia Legii nr.269-XVI, neaplicată de nici o instanţă judecătorească în litigiul respectiv.

Eroarea comisă de Curtea Supremă de Justiţie a fost sesizată de Curtea Constituţională. În decizia Curţii Constituţionale se afirmă că Curtea de Apel Bălţi a depus demersul la Curtea Supremă de Justiţie "avînd în vedere că la eliberarea din funcţie a lui Turcu Nicolae au fost aplicate prevederile art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii în redacţia Legii nr.8-XVI din 9 februarie 2006".

De asemenea, în decizia sa Curtea Constituţională a invocat art.6 alin.(1) din Codul civil privind neretroactivitatea legii, care nu este susceptibil aplicării la litigiul în cauză, fiindcă art.6 alin.(4) din Codul civil stipulează clar că "în cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel", prevedere aplicată de instanţa de fond.

Potrivit art.40 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, "dacă sesizarea contravine cerinţelor art.39, Preşedintele Curţii Constituţionale primeşte sesizarea, propunînd subiectului să lichideze neajunsurile, sau o respinge". În cazurile cînd neajunsurile nu pot fi lichidate sau cauza nu este de competenţa Curţii Constituţionale, sesizarea este respinsă.

Prin scrisoare Curtea Constituţională trebuia să propună Curţii Supreme de Justiţie să concretizeze obiectul sesizării şi, în funcţie de aceasta, să includă sesizarea în ordinea de zi pentru examinare în fond.