Decizie nr.10 din 05.03.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.191a/2023 pentru controlul constituţionalităţii Capitolului II din Legea nr.62 din 17 martie 2022 cu privire la publicitate (publicitatea politică)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.191a/2023 pentru controlul

constituţionalităţii Capitolului II din Legea nr. 62

din 17 martie 2022 cu privire la publicitate

(publicitatea politică)

nr. 10  din  05.03.2024

 (în vigoare 05.03.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.122-124 art. 48 din 28.03.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 1 august 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 martie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională la 1 august 2023 pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de domnii Adrian Lebedinschi şi Grigore Novac, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorii sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea Capitolului II ("Publicitatea politică") din Legea nr.62 din 17 martie 2022 cu privire la publicitate.

ÎN FAPT

3. La 17 martie 2022, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.62 cu privire la publicitate. Legea în discuţie a fost publicată în Monitorul Oficial la 8 aprilie 2022. Potrivit articolului 53 alin.(1) din Lege, dispoziţiile sale intră în vigoare după expirarea termenului de 9 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

4. Între altele, Capitolul II (Publicitatea politică) din Legea nr.62 din 17 martie 2022 cu privire la publicitatea politică prevede la articolul 9 conţinutul publicităţii politice, la articolul 10 contractul de difuzare a publicităţii politice şi la articolul 11 cerinţe privind difuzarea publicităţii politice.

A. Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 32

Libertatea opiniei şi a exprimării

"(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional."

Articolul 34

Dreptul la informaţie

"(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.

(4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii."

6. Prevederile relevante ale Legii nr.62 din 17 martie 2022 cu privire la publicitate sunt următoarele:

Articolul 3

Semnificaţia noţiunilor utilizate

"[…]

publicitate – informaţie difuzată în orice mod şi utilizând orice mijloace, adresată unui număr nedeterminat de persoane, în vederea generării şi/sau susţinerii interesului public faţă de un obiect al publicităţii;

[…]

publicitate politică – publicitatea care are ca obiect unul ori mai mulţi subiecţi ai publicităţii politice sau activitatea acestora, unul ori mai multe proiecte (cauze, iniţiative, idei etc.) politice şi/sau unul ori mai multe simboluri (expresii, desene, imagini, voci etc.) utilizate de către unul sau de mai mulţi subiecţi ai publicităţii politice;

subiecţi ai publicităţii politice – concurenţii electorali, partidele politice, membrii partidelor politice, persoanele care şi-au afirmat public susţinerea pentru un partid politic în ultimele 3 luni, organizaţiile social-politice, membrii organizaţiilor social-politice, persoanele care şi-au afirmat public susţinerea pentru o organizaţie social-politică în ultimele 3 luni, grupurile de iniţiativă pentru susţinerea candidaţilor la funcţii elective, grupurile de iniţiativă pentru iniţierea unui referendum, persoanele care, în ultimele 3 luni, şi-au afirmat public susţinerea pentru unul sau mai multe grupuri de iniţiativă menţionate, precum şi activitatea acestora;

[…]."

Articolul 9

Conţinutul publicităţii politice

"(1) În perioada extraelectorală, conţinutul publicităţii politice trebuie să corespundă prevederilor art.7 din prezenta lege. În perioada electorală, prevederile art.7 din prezenta lege se aplică în măsura în care nu contravin prevederilor Codului electoral.

(2) Publicitatea politică trebuie să conţină:

a) genericul "Publicitate politică";

b) datele de identificare în publicitate ale persoanei care a plătit pentru difuzarea publicităţii politice, cu excepţia informaţiilor prevăzute la alin.(3);

c) data şi numărul ordinului bancar de plată, având ca obiect plata pentru difuzarea publicităţii politice.

(3) Publicitatea politică nu poate să conţină niciuna dintre următoarele informaţii:

a) datele de identificare în publicitate ale comerciantului, inclusiv ale comerciantului care a plătit pentru difuzarea publicităţii politice, cu excepţiile prevăzute la alin.(4);

b) mijloacele de individualizare ale comerciantului;

c) produsele sau mijloacele de individualizare ale produselor comerciantului;

d) datele de identificare în publicitate ale unei entităţi din sectorul public sau mijloacele de individualizare ale acesteia.

(4) Informaţiile ce trebuie incluse în conţinutul publicităţii politice sunt stabilite de Comisia Electorală Centrală, în conformitate cu Codul electoral."

Articolul 10

Contractul de difuzare a publicităţii politice

"(1) În perioada extraelectorală, publicitatea politică se difuzează în baza contractului prevăzut la art.8 din prezenta lege. În perioada electorală, difuzarea publicităţii politice se face în conformitate cu prevederile Codului electoral.

(2) Contractul de difuzare a publicităţii politice se încheie doar în formă scrisă.

(3) În cazul publicităţii politice, nu poate fi furnizor de publicitate:

a) un stat străin;

b) o organizaţie internaţională, inclusiv o organizaţie politică internaţională;

c) o persoană juridică care nu este înregistrată în Republica Moldova;

d) o persoană fizică care nu este cetăţean al Republicii Moldova;

e) o persoană juridică înregistrată în Republica Moldova, care are în calitate de fondator, asociat şi/sau proprietar beneficiar una dintre entităţile/persoanele prevăzute la lit.a)–d);

f) o persoană juridică înregistrată în Republica Moldova, care, pe parcursul ultimilor 3 ani până la semnarea contractului de difuzare a publicităţii politice, a desfăşurat activităţi finanţate/plătite integral sau parţial de către una dintre entităţile/ persoanele prevăzute la lit.a)–e);

g) o fundaţie;

h) o organizaţie filantropică;

i) un sindicat;

j) o organizaţie religioasă;

k) o entitate din sectorul public;

l) o persoană anonimă;

m) un difuzor de publicitate, public sau privat, cu statut de mass-media;

n) un cetăţean al Republicii Moldova care nu a împlinit vârsta de 18 ani;

o) o persoană fizică care a împlinit vârsta de 18 ani, privată de dreptul de a alege în conformitate cu prevederile Codului electoral;

p) o persoană care acţionează în numele unei persoane terţe;

q) un comerciant.

(4) În cazul publicităţii politice, nu poate fi distribuitor de publicitate niciuna dintre entităţile/persoanele prevăzute la alin.(3) lit.a)–o).

(5) Plata serviciilor de difuzare a publicităţii politice se poate efectua doar prin transfer bancar."

Articolul 11

Cerinţe privind difuzarea publicităţii politice

"(1) În perioada extraelectorală, publicitatea politică este difuzată în conformitate cu Codul electoral şi cu prezenta lege. Comisia Electorală Centrală instituie reglementări suplimentare privind difuzarea publicităţii politice în perioada extraelectorală, în conformitate cu Codul electoral.

(2) În perioada extraelectorală, difuzorii de publicitate nu au dreptul să difuzeze publicitate politică în următoarele cazuri:

a) din proprie iniţiativă, în calitate de furnizor de publicitate şi/sau de distribuitor de publicitate;

b) în lipsa unui contract de difuzare a publicităţii politice încheiat în formă scrisă, până la difuzarea publicităţii politice;

c) dacă în contractul de difuzare a publicităţii politice este desemnată în calitate de furnizor de publicitate una dintre entităţile/persoanele prevăzute la art.10 alin.(3);

d) dacă în contractul de difuzare a publicităţii politice este desemnată în calitate de distribuitor de publicitate una dintre entităţile/persoanele prevăzute la art.10 alin.(3) lit.a)–o);

e) publicitatea prezentată spre difuzare contravine cerinţelor privind conţinutul publicităţii politice, prevăzute la art.9;

f) nu a fost efectuată plata în avans pentru difuzarea publicităţii politice, determinată în raport cu ziua difuzării publicităţii politice;

g) plata în avans prevăzută la lit.f) din prezentul alineat a fost efectuată de către una dintre entităţile/persoanele prevăzute la art.10 alin.(3);

h) plata în avans prevăzută la lit.f) din prezentul alineat a fost efectuată de către o altă persoană decât cea indicată în contractul de difuzare a publicităţii politice şi care are un alt statut decât cele prevăzute la art.10 alin.(3);

i) difuzarea publicităţii politice are ca efect încălcarea cerinţelor legislaţiei în vigoare privind modul şi/sau timpul de difuzare a publicităţii politice.

(3) În perioada extraelectorală, publicitatea politică este prezentată difuzorului de publicitate cu cel puţin 2 zile lucrătoare înainte de ziua difuzării.

(4) Difuzorul de publicitate poate refuza difuzarea publicităţii politice şi nu va răspunde pentru prejudiciile materiale şi/sau morale cauzate, inclusiv în condiţiile în care contractul de difuzare a publicităţii politice a fost semnat de părţile contractante în formă scrisă, în următoarele cazuri:

a) în cazul în care difuzarea este interzisă prin reglementările prevăzute la alin.(1), adoptate anterior sau ulterior semnării contractului de difuzare a publicităţii politice;

b) în unul din cazurile prevăzute la alin.(2) lit.c), d) şi f)–i);

c) în cazul prevăzut la alin.(2) lit.e), în situaţia nerespectării obligaţiei prevăzute la alin.(3).

(5) Distribuitorii de publicitate şi furnizorii de publicitate sunt obligaţi să păstreze, în original sau în copii, materialul publicitar, inclusiv modificările operate ulterior, pe parcursul unui an din ziua ultimei difuzări a publicităţii politice."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

7. Autorii sesizării susţin că Capitolul II din Legea cu privire la publicitate, care reglementează publicitatea politică, cercul subiectelor publicităţii politice şi noţiunea de perioadă extraelectorală, intră în conflict cu reglementările Codului electoral şi cu cele ale Legii nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice.

8. În opinia autorilor, Capitolul II din Legea cu privire la publicitate limitează în mod disproporţionat libertatea de exprimare şi neagă principiul pluralismului politic garantat de articolul 10 din Convenţia Europeană. Autorii susţin că acest articol din Convenţia Europeană le garantează dreptul de a răspândi informaţii şi idei politice prin orice metode de informare, orală, scrisă, tipărită şi prin orice alte mijloace, aşa cum optează persoana. În acest sens, autorii sesizării consideră că prevederile Capitolului II din Lege subminează valorile pluralismului politic şi interzic critica la adresa exponenţilor publici.

9. Pe de altă parte, autorii sesizării susţin încălcarea articolelor 9 şi 126 din Constituţie, pentru că prevederile Capitolului II din Lege ar restricţiona libertatea de asociere a mijloacelor de informare în masă.

10. În opinia autorilor sesizării, prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3), 4, 5, 7, 9, 23, 32, 34, 54 şi 126 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

12. Potrivit articolului 25 litera g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 38 alin.(1) litera g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii din Parlament au competenţa de a sesiza Curtea Constituţională.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Capitolului II din Legea cu privire la publicitate, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

15. Autorii sesizării susţin că Capitolul II din Legea cu privire la publicitate încalcă articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 5 (democraţia şi pluralismul politic), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 32 (libertatea opiniei şi a exprimării), 34 (dreptul la informaţie) şi 126 (economia) din Constituţie.

16. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 4, 5 şi 7 din Constituţie, Curtea reiterează că aceste articole comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate (DCC nr.80 din 17 iunie 2022, § 22; DCC nr.87 din 5 iulie 2022, § 21; DCC nr.173 din 13 decembrie 2022, § 18). Pe de altă parte, referitor la articolul 23 din Constituţie, Curtea precizează că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorii sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (DCC nr.92 din 7 iulie 2022, § 23).

17. Referitor la incidenţa articolelor 9 şi 126 din Constituţie, Curtea reţine că autorii sesizării nu au motivat caracterul contradictoriu al dispoziţiilor contestate cu prevederile acestor articole constituţionale. Simpla trimitere la o normă constituţională nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (DCC nr.13 din 1 februarie 2022, § 22). De altfel, dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (DCC nr.166 din 4 noiembrie 2021, § 24).

18. Curtea precizează că articolul 34 din Constituţie garantează, între altele, dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public şi instituie obligaţia autorităţilor publice de informare corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal, precum şi obligaţia presei, de stat sau private, de informare corectă a opiniei publice. Aceste dispoziţii se referă la dreptul persoanei de a solicita şi de a primi informaţii (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, §§ 34 şi 35). Autorii sesizării nu au invocat o dispoziţie legală care ar afecta acest drept.

19. Autorii sesizării au argumentat că prevederile Capitolului II din Legea cu privire la publicitate fac incident articolul 32 din Constituţie, care stabileşte la alineatul (1) că oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil. Curtea precizează că acest articol constituţional trebuie interpretat prin prisma articolului 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul la libertatea de exprimare.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că libertatea de opinie constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una dintre condiţiile primordiale ale evoluţiei sale şi ale dezvoltării fiecărei persoane. Sub rezerva articolului 10 § 2 din Convenţia Europeană, aceasta este valabilă nu numai pentru "informaţiile" sau "ideile" acceptate ori considerate drept inofensive sau indiferente, ci şi pentru cele care ofensează, şochează sau neliniştesc. Aceasta este o cerinţă a pluralismului, a toleranţei şi a mentalităţii deschise, fără de care nu există o "societate democratică" (Féret v. Belgia, 16 iulie 2009, § 61).

21. Referitor la protecţia libertăţii de exprimare în domeniul politic, Curtea Europeană a menţionat că dezbaterile politice libere reprezintă o caracteristică importantă a unei societăţi democratice şi că ea atribuie o pondere mare libertăţii de exprimare în contextul dezbaterilor politice şi că sunt necesare motive foarte puternice pentru a justifica limitarea discursului politic. Îngăduirea unor restricţii ample asupra discursului politic în cazuri individuale ar influenţa, fără îndoială, respectul pentru libertatea de exprimare în general (Feldek v. Slovacia, 12 iulie 2001, § 83). Totuşi, Curtea Europeană a subliniat că acest lucru nu presupune că libertatea de exprimare în domeniul politic este absolută. Statele pot să prevadă ca aceasta să facă obiectul unor "restricţii" sau "sancţiuni" (Sanchez v. Franţa, 2 septembrie 2021, § 84).

22. Curtea Europeană a precizat că o expresie sau un discurs este "politic" dacă conţinutul sau limbajul său are în mod incontestabil o tentă politică (Ceylan v. Turcia [MC], 8 iulie 1999, § 33). De asemenea, Curtea a subliniat că protecţia prevăzută la articolul 10 § 1 din Convenţie se extinde nu doar asupra fondului ideilor şi informaţiilor, ci şi în privinţa formei în care sunt comunicate acestea (Karuyev v. Rusia, 18 ianuarie 2022, § 17). Pentru a stabili dacă articolul 10 § 1 din Convenţie este incident într-un caz concret, Curtea verifică întâi dacă măsura imputată reprezintă o ingerinţă în exercitarea libertăţii de exprimare, de exemplu, sub forma unei "formalităţi, condiţii, restricţii sau sancţiuni" (Rubins v. Letonia, 13 ianuarie 2015, § 67).

23. În acest context, Curtea reţine că publicitatea politică de la Capitolul II din Legea cu privire la publicitate reprezintă o formă a discursului politic care cade sub incidenţa articolului 32 din Constituţie. În continuare, Curtea observă că articolele 9 (Conţinutul publicităţii politice), 10 (Contractul de difuzare a publicităţii politice) şi 11 (Cerinţele privind difuzarea publicităţii politice) din Lege prevăd condiţii precise privind publicitatea politică. În sesizare, autorii au susţinut că Capitolul II din Lege în ansamblul său afectează libertatea de exprimare, fără a face referire la o normă concretă care s-ar materializa într-o ingerinţă. Având în vedere modul în care autorii au formulat această critică, Curtea constată că este invitată să verifice dacă normele Capitolului II au, în ansamblul lor, un efect inhibitor în privinţa exerciţiului libertăţii garantate de articolul 32 din Constituţie. Totuşi, rolul Curţii nu presupune să identifice argumente în locul autorilor sesizărilor.

24. Referitor la argumentul sesizării potrivit căruia prevederile Capitolului II din Legea cu privire la publicitate intră în conflict cu reglementările Codului electoral şi cu cele ale Legii privind partidele politice, Curtea reiterează că aplicarea legii în cazuri concrete şi soluţionarea unui eventual conflict între mai multe norme juridice infraconstituţionale nu ţin de competenţa sa (DCC nr.85 din 20 iulie 2023, § 22).

25. Aşadar, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul de constituţionalitate al Capitolului II (Publicitatea politică) din Legea nr.62 din 17 martie 2022 cu privire la publicitate, depusă de domnii Adrian Lebedinschi şi Grigore Novac, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.