Decizie nr.10 din 18.11.2014 de inadmisibilitate a sesizării nr.55b/2014 pentru interpretarea articolelor 1 alin.(3), 60 alin.(1) şi 68 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova (compatibilitatea membrilor Guvernului demis prin moţiune de cenzură de a deţine respectiva calitate ulterior sau de a fi aleşi în calitate de deputat)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 55b/2014 pentru interpretarea articolelor 1

alin. (3), 60  alin. (1)  şi  68  alin. (1)  din   Constituţia   Republicii   Moldova

(compatibilitatea membrilor Guvernului demis prin moţiune de cenzură de

a deţine respectiva calitate ulterior sau de a fi aleşi în calitate de deputat)

nr. 10  din  18.11.2014

 (în vigoare 18.11.2014) 

Monitorul Oficial nr. 358-363 art.45 din 04.12.2014

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Daniela Rusu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 17 noiembrie 2014,

înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând preliminar sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 18 noiembrie 2014 în şedinţă închisă,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 17 noiembrie 2014, deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova Galina Balmoş, Oxana Domenti, Maria Postoico, Ina Şupac, Oleg Reidman, Artur Reşetnicov şi Igor Vremea au adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru interpretarea articolelor 1 alin.(3), 60 alin.(1) şi 68 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autori, pot fi rezumate după cum urmează.

3. Autorii sesizării au solicitat interpretarea articolelor 1 alin.(3), 60 alin.(1) şi 68 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova în corelare cu Hotărârea Curţii Constituţionale nr.4 din 22 aprilie 2013, sub aspectul elucidării faptului dacă membrii Guvernului demis prin moţiune de cenzură pentru acte de corupţie sunt compatibili cu exercitarea acestei funcţii în noul Guvern şi au dreptul de a fi aleşi în calitate de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

B. Legislaţia pertinentă

4. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

“(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republica Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.”

Articolul 61

Alegerea Parlamentului

“(1) Parlamentul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.”

Articolul 66

Atribuţiile de bază

“[…]

f) exercită controlul asupra puterii executive, sub formele şi în limitele prevăzute de Constituţie ;

[…]”

Articolul 68

Mandatul reprezentativ

“(1) În exercitarea mandatului, deputaţii sunt în serviciul poporului.

(2) Orice mandat imperativ este nul.”

Articolul 96

Rolul

“(1) Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

(2) În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de programul său de activitate, acceptat de Parlament.”

Articolul 97

Structura

“Guvernul este alcătuit din Prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-miniştri, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.”

Articolul 98

Învestitura

“(1) După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

(2) Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

(4) În baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul.

(5) Guvernul îşi exercită atribuţiile din ziua depunerii jurământului de către membrii lui în faţa Preşedintelui Republicii Moldova.

(6) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Preşedintele Republicii Moldova revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.”

Articolul 100

Încetarea funcţiei de membru al Guvernului

“Funcţia de membru al Guvernului încetează în caz de demisie, de revocare, de incompatibilitate sau de deces.”

Articolul 103

Încetarea mandatului

“(1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor pentru un nou Parlament.

(2) Guvernul, în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament, al demisiei Prim-ministrului sau în condiţiile alineatului (1), îndeplineşte numai funcţiile de administrare a treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.”

Articolul 106

Exprimarea neîncrederii

“(1) Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi poate exprima neîncrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor.

(2) Iniţiativa de exprimare a neîncrederii se examinează după 3 zile de la data prezentării în Parlament.”

ÎN DREPT

A.Argumentele autorilor sesizării

5. Autorii sesizării consideră că responsabilitatea puterii executive reprezintă o condiţie esenţială a statului de drept.

6. Potrivit autorilor sesizării, cu referire la Hotărârea Curţii Constituţionale nr.4 din 22 aprilie 2013, membrii Guvernului demis prin moţiune de cenzură pentru acte de corupţie nu mai pot avea această calitate, similar Prim-ministrului.

7. La fel, autorii sesizării susţin că membrii Guvernului poartă răspundere colectivă, iar demiterea in corpore pentru acte de corupţie denotă nu doar interdicţia de a avea calitatea de ministru, dar şi imposibilitatea acestora de a fi aleşi pe viitor în calitate de deputat.

B.Aprecierea Curţii

8. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale, interpretarea Constituţiei ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

9. Curtea menţionează că deputatul în Parlament este abilitat cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională, în conformitate cu articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

10. Curtea reţine că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie presupune stabilirea sensului autentic şi deplin al normelor constituţionale, care poate fi realizat prin interpretarea textuală sau funcţională, în măsura în care poate fi dedusă din textul Constituţiei, ţinând cont de caracterul generic al normei.

11. Concomitent, Curtea reţine că interpretarea dată dispoziţiilor constituţionale comportă caracter oficial şi obligatoriu pentru toţi subiecţii raporturilor juridice.

12. În mai multe hotărâri ale sale, Curtea a subliniat că scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este de a asigura unitatea şi înţelegerea corectă a conţinutului şi sensului lor autentic. Interpretarea oficială este imperativă în cazurile în care incertitudinea normelor constituţionale este determinată de o situaţie concretă şi această incertitudine nu poate fi soluţionată printr-o altă procedură jurisdicţională. Necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin esenţa problemei de drept rezultată din caracterul neuniform al dispoziţiilor constituţionale.

13. Având în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională tratează sesizările de acest caracter cu o exigenţă deosebită. Acestea pot fi acceptate pentru examinare în fond doar în cazul în care dispoziţia constituţională, a cărei interpretare se solicită, este incertă, ambiguă sau incompletă.

14. Curtea reţine că sesizarea vizează interpretarea articolelor 1 alin.(3), 60 alin.(1) şi 68 alin.(1) din Constituţie în corelare cu Hotărârea Curţii Constituţionale nr.4 din 22 aprilie 2013, sub aspectul elucidării faptului dacă membrii Guvernului demis prin moţiune de cenzură pentru acte de corupţie sunt compatibili cu exercitarea funcţiei de membru al Guvernului şi au dreptul de a fi aleşi în calitate de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

15. Curtea reţine că prin Hotărârea sa nr.4 din 22 aprilie 2013 s-a pronunţat asupra unui act concret, şi anume asupra unui decret prezidenţial, corelat la o situaţie stabilită în Hotărârea Parlamentului nr.28 din 5 martie 2013 privind adoptarea moţiunii de cenzură, exprimându-se vot de neîncredere Guvernului.

16. În acest sens, Curtea menţionează că, prin Hotărârea nr.4 din 22 aprilie 2013, instanţa de contencios constituţional a explicat statutul special al Prim-ministrului în raport cu ceilalţi membri ai Guvernului.

17. Prin respectiva hotărâre Curtea a decis că Prim-ministrul unui Guvern demis prin moţiune de cenzură pentru suspiciuni de corupţie se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile.

18. Totodată, referindu-se la răspunderea personală pe care o poartă un Prim-ministru pentru Guvernul pe care îl conduce în raport cu ceilalţi membri ai Guvernului, în Hotărârea nr.4 din 22 aprilie 2013 Curtea a reiterat constatările din hotărârile sale anterioare (Hotărârea nr.16 din 24.04.2000 cu privire la interpretarea unor prevederi din art.73, 82, 86, 94, 98, 100 şi 101 din Constituţia Republicii Moldova şi Hotărârea nr.18 din 27.04.1999 cu privire la interpretarea unor prevederi din art.101 din Constituţia Republicii Moldova), potrivit cărora:

“[...] deşi votul de încredere se acordă întregii liste a Guvernului şi deşi învestitura se face în bloc, şi nu pentru fiecare membru al Guvernului în parte, pentru Prim-ministru acordarea încrederii comportă un caracter special, deoarece el este cel care, în calitate de candidat la această funcţie, a solicitat pentru Guvern votul de încredere şi a reuşit să-l obţină potrivit dispoziţiilor constituţionale. În ultimă instanţă, componenţa Guvernului este expresia încrederii pe care Parlamentul o acordă candidatului la funcţia de Prim-ministru.”

19. Aşadar, în ultimă instanţă, componenţa Guvernului este expresia încrederii pe care Parlamentul o acordă candidatului la funcţia de Prim-ministru. Astfel, spre deosebire de demisia unui ministru (care poate fi înlocuit), demisia Prim-ministrului antrenează demisia întregului Guvern.

20. Curtea reţine că articolul 99 alin.(2) din Constituţie prevede că incompatibilităţile miniştrilor se stabilesc prin lege organică. Calităţile şi compatibilitatea fiecărui candidat sunt verificate, potrivit procedurilor legale, de către Parlament, prin comisiile de specialitate şi în plen, în procedura validării listei Guvernului.

21. Totodată, în partea ce ţine de dreptul de a fi ales în calitate de deputat în Parlament, condiţiile de eligibilitate şi de validare a mandatului sunt cele prevăzute de Codul electoral, urmând a fi verificate de autorităţile cu competenţe în materie.

22. Prin urmare, problemele abordate de autorii sesizării, fiind reglementate prin prevederi legale, nu necesită interpretare din partea Curţii Constituţionale.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 alin.(1), 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea pentru interpretarea articolelor 1 alin.(3), 60 alin (1) şi 68 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.