Decizie nr.102 din 17.10.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.130g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 473 alin.(1) pct.2) lit.c) din Codul contravenţional (decizia instanţei de recurs)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.130g/2017 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 473

alin.(1) pct.2) lit.c) din Codul contravenţional

(decizia instanţei de recurs)

nr. 102  din  17.10.2017

 (în vigoare 17.10.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 48-57 art. 27 din 16.02.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 10 octombrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 17 octombrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “dacă este necesară administrarea de probe suplimentare, dacă a constatat încălcări ale normelor de procedură privind formarea completului instanţei de judecată, privind citarea obligatorie a părţilor, privind respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la interpret, precum şi dacă a constatat încălcări ale prevederilor art.33–35 din Codul de procedură penală aplicate corespunzător” de la litera c) punctul 2) alineatul (1) din articolul 473 din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, ridicată de către Sergiu Bozianu, parte în dosarul nr.4r-1910/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 10 octombrie 2017 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Gheorghe Iovu, Ghenadie Morozan şi Alexandru Gafton), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 9 martie 2017, agentul constatator Sergiu Bozianu din cadrul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a întocmit, în temeiul art.74/1 alin.(1) din Codul contravenţional, un proces-verbal cu privire la contravenţie în privinţa administratorului L.P. pentru nerespectarea cerinţelor faţă de asigurarea securităţii datelor cu caracter personal la prelucrarea lor în cadrul sistemelor informaţionale de date cu caracter personal.

4. În conformitate cu art.423/4 alin.(3) din Codul contravenţional, procesul-verbal a fost remis spre examinare la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

5. Prin hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 6 iunie 2017 s-a dispus încetarea procesului contravenţional în privinţa lui L.P. din motiv că nu există faptul contravenţiei.

6. La 21 iunie 2017, nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 6 iunie 2017, Sergiu Bozianu a declarat recurs, solicitând rejudecarea cauzei în prima instanţă în vederea examinării probelor suplimentare.

7. În cadrul şedinţei de judecată, Sergiu Bozianu a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “dacă este necesară administrarea de probe suplimentare, dacă a constatat încălcări ale normelor de procedură privind formarea completului instanţei de judecată, privind citarea obligatorie a părţilor, privind respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la interpret, precum şi dacă a constatat încălcări ale prevederilor art.33–35 din Codul de procedură penală aplicate corespunzător” de la lit.c) pct.2) alin.(1) din art.473 din Codul contravenţional.

8. Prin încheierea din 2 octombrie 2017, instanţa de recurs a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

10. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 (republicat în M.O., 2017, nr.78-84, art.100) sunt următoarele:

Articolul 466

Temeiurile pentru recurs

“Hotărârile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs, pentru a se repara erorile de drept, în următoarele temeiuri:

a) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;

b) şedinţa de judecată nu a fost publică;

c) cauza a fost judecată fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta sau de a înştiinţa instanţa despre imposibilitate;

d) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărârii redactate nu corespunde dispozitivului pronunţat după deliberare;

e) nu au fost întrunite elementele constitutive ale contravenţiei sau instanţa a pronunţat o hotărâre de sancţionare pentru o altă faptă decât cea imputată contravenientului, cu excepţia cazurilor de reîncadrare juridică a acţiunilor lui în temeiul unei legi mai blânde;

f) contravenientul a fost sancţionat pentru o faptă neprevăzută de prezentul cod;

g) s-au aplicat sancţiuni în alte limite decât cele prevăzute de lege sau nu corespund faptei săvârşite sau persoanei contravenientului;

h) contravenientul a fost supus anterior răspunderii contravenţionale pentru această faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii contravenţionale, sau aplicarea sancţiunii a fost înlăturată de o nouă lege ori anulată de un act de amnistie, sau a intervenit decesul contravenientului ori împăcarea părţilor în cazul prevăzut de lege;

i) faptei săvârşite i s-a dat o încadrare juridică greşită;

j) a intervenit o lege mai favorabilă contravenientului;

k) Curtea Constituţională a declarat neconstituţională prevederea legii aplicate;

l) instanţa de judecată internaţională, prin hotărâre în o altă cauză, a constatat o încălcare la nivel naţional a drepturilor şi libertăţilor omului care poate fi reparată şi în cauza respectivă.”

Articolul 473

Decizia instanţei de recurs

“(1) După examinarea recursului, instanţa de recurs adoptă una dintre următoarele decizii:

1) respinge recursul şi menţine hotărârea atacată dacă recursul:

a) este tardiv;

b) este inadmisibil;

c) este nefondat;

2) admite recursul, casând hotărârea atacată, parţial sau integral, şi adoptă una dintre următoarele soluţii:

a) dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului contravenţional în cazurile prevăzute la art.441;

b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărâri, însă fără a înrăutăţi situaţia contravenientului;

c) dispune rejudecarea cauzei în primă instanţă dacă este necesară administrarea de probe suplimentare, dacă a constatat încălcări ale normelor de procedură privind formarea completului instanţei de judecată, privind citarea obligatorie a părţilor, privind respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la interpret, precum şi dacă a constatat încălcări ale prevederilor art.33–35 din Codul de procedură penală aplicate corespunzător.

(2) Decizia instanţei de recurs se pronunţă integral sau doar dispozitivul, urmând a fi redactată în cel mult 3 zile.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că temeiurile de declarare a recursului statuate la art.466 din Codul contravenţional includ “încadrarea juridică greşită a faptei”, temei care nu se regăseşte în clauzele statuate la art.473 din acelaşi cod, fapt care nu permite instanţei ierarhic superioare să examineze cauza şi să pronunţe o altă decizie sau să remită dosarul contravenţional la rejudecare.

12. Autorul excepţiei susţine că unicul temei pentru remiterea la rejudecare a dosarului ar fi identificarea de noi probe care urmează a fi examinate de către instanţa de fond. În această situaţie, se susţine că prin prevederile contestate se favorizează contravenientul în detrimentul agentului constatator. Or, agentul constatator se află în imposibilitatea de a administra probe noi, în timp ce acţiunile procesuale prevăzute la art.440 din Codul contravenţional pot fi realizate de către acesta doar până la întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenţie.

13. Astfel, autorul susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Sergiu Bozianu, parte în dosarul nr.4r-1910/17, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “dacă este necesară administrarea de probe suplimentare, dacă a constatat încălcări ale normelor de procedură privind formarea completului instanţei de judecată, privind citarea obligatorie a părţilor, privind respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la interpret, precum şi dacă a constatat încălcări ale prevederilor art.33–35 din Codul de procedură penală aplicate corespunzător” de la lit.c) pct.2) alin.(1) din art.473 din Codul contravenţional.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că deşi autorul contestă prevederile lit.c) pct.2) alin.(1) din art.473 din Codul contravenţional, în esenţă, alegaţiile acestuia rezidă în lipsa unei corelaţii între prevederile art.466 din Codul contravenţional, care reglementează temeiurile de declarare a recursului, şi cele cuprinse la art.473, care reglementează soluţiile care pot fi adoptate de către instanţa de recurs după examinare acestuia.

20. Astfel, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate vizează o abordare in abstracto a prevederilor Codului contravenţional, fiind inoperabilă în cadrul rezolvării excepţiilor de neconstituţionalitate, spre deosebire de controlul ordinar al constituţionalităţii normelor.

21. În acelaşi timp, Curtea observă că, potrivit art.470 alin.(3) din Codul contravenţional, instanţa de recurs judecă recursul în limitele temeiurilor pentru recurs, având dreptul, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze şi alte temeiuri fără a agrava situaţia contravenientului.

22. Totodată, potrivit art.474 din Codul contravenţional, intitulat “Conţinutul deciziei instanţei de recurs”, în decizia instanţei de recurs se va indica “fondul recursului” şi “temeiurile de drept care au dus la respingerea sau la admiterea recursului, motivele adoptării soluţiei”.

23. Astfel, concluzia instanţei de recurs, expusă în decizia prin care s-a casat hotărârea, urmează a fi analizată de instanţa ierarhic inferioară, care va rejudeca cauza în vederea înlăturării erorilor comise.

24. Prin urmare, Curtea reţine că prevederile legale urmează a fi examinate şi aplicate de către instanţa de judecată în ansamblu, pentru a da eficienţă conţinutului acestora.

25. Ţinând cont de cele menţionate, Curtea menţionează că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională.

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “dacă este necesară administrarea de probe suplimentare, dacă a constatat încălcări ale normelor de procedură privind formarea completului instanţei de judecată, privind citarea obligatorie a părţilor, privind respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la interpret, precum şi dacă a constatat încălcări ale prevederilor art.33–35 din Codul de procedură penală aplicate corespunzător” de la litera c) punctul 2) alineatul (1) din articolul 473 din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, ridicată de către Sergiu Bozianu, parte în dosarul nr.4r-1910/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.