Decizie nr.103 din 01.07.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.23g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 186/1 alin.(1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, şi din articolul 25 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (competenţa administratorului provizoriu de a invoca excepţia de tardivitate în interesul debitorului aflat în perioada de observaţie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a sesizării nr.23g/2021  privind  excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 186¹ alin.(1)

din Codul  de procedură  civilă,  adoptat  prin  Legea

nr. 225 din 30  mai 2003, şi din  articolul 25 alin. (5)

din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012

(competenţa administratorului provizoriu de a invoca

excepţia de tardivitate în interesul debitorului

aflat în perioada de observaţie)

nr. 103  din  01.07.2021

 (în vigoare 01.07.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.168-174 art.138 din 16.07.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 9 februarie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 1 iulie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 186¹ alin.(1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, în partea ce ţine de omisiunea de a reglementa dreptul administratorului autorizat de a invoca, în numele debitorului, ridicarea excepţiei de tardivitate a cererilor introductive înaintate de creditori, şi articolul 25 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în partea omisiunii legislatorului de a reglementa dreptul (atribuţia) administratorului provizoriu de a solicita respingerea cererii introductive care conţine creanţe prescrise, ridicată de dl Marcel Lungu, administrator autorizat al S.R.L. "Cameleon", parte în dosarul nr.2i-246/20, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Natalia Iordachi de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 2 octombrie 2019 Serviciul Fiscal de Stat a înaintat o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate împotriva S.R.L. "Cameleon".

4. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 15 octombrie 2019 a fost admisă cererea introductivă, s-a dispus instituirea perioadei de observaţie asupra S.R.L. "Cameleon", numirea administratorului provizoriu şi aplicarea altor măsuri de asigurare.

5. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediu central, din 3 februarie 2020, cererea introductivă depusă de Serviciul Fiscal de Stat a fost respinsă ca tardivă.

6. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2020, recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat a fost admis, s-a casat Hotărârea din 3 februarie 2020 şi cauza s-a remis la rejudecare în instanţa de fond.

7. În şedinţa de judecată, dl Marcel Lungu a ridicat, în interesele S.R.L. "Cameleon", excepţia de neconstituţionalitate a articolului 186¹ alin.(1) din Codul de procedură civilă, cu referire la omisiunea de a reglementa dreptul administratorului autorizat de a ridica, în numele debitorului, excepţia de tardivitate a cererilor introductive înaintate de creditori, şi a articolului 25 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în partea omisiunii legislatorului de a reglementa dreptul (atribuţia) administratorului provizoriu de a solicita respingerea cererii introductive care conţine creanţe prescrise.

8. Prin Încheierea din 13 ianuarie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 186¹

Excepţia de tardivitate

"(1) Cererile depuse în instanţa de judecată peste termenul de prescripţie extinctivă, a căror tardivitate a fost invocată în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare de partea în proces, persoana în a cărei favoare a curs prescripţia, de creditorul persoanei sau de către oricare altă persoană care are interes legitim, se examinează în fond doar după examinarea de către instanţa de judecată a excepţiei de tardivitate. Dacă reclamantul a solicitat repunerea în termenul de prescripţie sau solicită repunerea odată cu ridicarea excepţiei, instanţa de judecată examinează excepţia de tardivitate concomitent cu cererea de repunere în termen.

(2) Excepţia de tardivitate şi, după caz, repunerea în termen se soluţionează în şedinţă de judecată, convocată în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare. Lipsa participanţilor citaţi legal nu împiedică examinarea cererilor.

(3) Dacă nu se dispune repunerea în termen şi/sau se admite excepţia de tardivitate, instanţa de judecată respinge acţiunea ca fiind tardivă printr-o încheiere motivată care poate fi atacată cu recurs.

(4) Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii adoptate conform alin.(3), este în drept:

a) să respingă recursul şi să menţină încheierea;

b) să admită recursul şi să caseze integral încheierea, restituind cauza spre rejudecare.

(5) Dacă se dispune repunerea în termen şi/sau excepţia de tardivitate se respinge, instanţa de judecată emite o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul şi continuă examinarea cauzei."

11. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 25

Statutul şi competenţa administratorului provizoriu

"[Art.25 alin.(1) abrogat prin Legea nr.141 din 16.07.2020, în vigoare 14.09.2020]

(2) Creditorii care au înaintat cerere introductivă ori administratorul provizoriu pot adresa oricând instanţei de insolvabilitate o cerere pentru a i se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din patrimoniul acestuia sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate a întreprinderii şi/sau eschivarea acestuia de la executarea atribuţiilor sale.

(3) În baza cererii şi a condiţiilor indicate la alin.(2), instanţa de insolvabilitate este în drept să dispună, printr-o încheiere care poate fi atacată cu recurs de către debitor, ridicarea totală sau parţială a dreptului organelor de conducere ale debitorului de a administra debitorul. Atunci când dreptul de administrare se ridică parţial, instanţa de insolvabilitate indică expres drepturile şi atribuţiile ridicate, care în continuare se exercită în numele debitorului numai de către administratorul provizoriu.

(4) Instanţa de insolvabilitate examinează, în cel mult 10 zile lucrătoare, cererea prevăzută la alin.(2) într-o şedinţă la care sînt citaţi administratorul provizoriu, creditorii care au înaintat cererea introductivă şi reprezentantul debitorului. Neprezentarea părţilor citate legal nu împiedică judecarea cererii.

(5) Principalele atribuţii şi drepturi ale administratorului provizoriu în cadrul prezentei legi sunt:

a) întreprinderea de acţiuni pentru a se asigura păstrarea bunurilor debitorului şi integritatea lor;

b) examinarea situaţiei economice a debitorului şi întocmirea unui raport de verificare a existenţei temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive;

c) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

d) conducerea integrală, respectiv parţială, a activităţii debitorului în condiţiile prezentei legi, cu respectarea precizărilor stabilite expres de instanţa de insolvabilitate, şi în condiţiile de efectuare a plăţilor curente din contul patrimoniului debitorului;

e) sesizarea de urgenţă a instanţei de insolvabilitate în cazul în care constată că nu există bunuri în patrimoniul debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate;

f) verificarea creanţelor şi, după caz, formularea de contestaţii la ele, întocmirea tabelului preliminar al creanţelor;

g) încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din patrimoniul debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de admiterea cererii introductive spre examinare;

h) încheierea de tranzacţii, stingerea datoriilor, încetarea fidejusiunii, renunţarea la garanţiile reale cu condiţia confirmării de către instanţa de insolvabilitate;

i) primirea remuneraţiei şi recuperarea cheltuielilor, confirmate de instanţa de insolvabilitate, suportate de administratorul provizoriu în activitatea sa;

j) solicitarea şi primirea gratuită de la participanţii la proces, de la alte persoane, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, a informaţiilor şi explicaţiilor necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale, precum şi de la debitor a informaţiilor cu privire la veniturile lui şi la bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, inclusiv la bunurile ce se află în proprietate comună pe cote-părţi;

k) accesul în spaţiile de serviciu ale debitorului şi studierea documentelor care se află acolo;

l) adresarea către instanţa de insolvabilitate a solicitării de a dispune participarea organelor de drept la executarea atribuţiilor sale;

m) sesizarea instanţei de insolvabilitate în legătură cu orice problemă care cere soluţionare din partea ei.

(5¹) Supravegherea exercitata de administratorul provizoriu în conformitate cu prevederile art.23 alin.(1) şi ale prezentului articol, în condiţiile în care nu s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului, constă în analiza permanentă a activităţii debitorului şi avizarea prealabilă, după verificarea oportunităţii, a următoarelor operaţiuni:

a) plăţile din conturi bancare şi din casieria debitorului, care vor fi avizate fiecare în parte sau prin instrucţiuni generale cu privire la efectuarea plaţilor;

b) încheierea contractelor noi sau modificarea condiţiilor celor încheiate;

c) renunţarea la acţiune, recunoaşterea acţiunii sau încheierea tranzacţiei în litigiile cu participarea debitorului;

d) stingerea creanţelor altfel decât prin executare;

e) reducerea numărului sau a statelor de personal, modificarea contractului colectiv de muncă.

(6) Cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabileşte instanţa de insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar, care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.

(7) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, administratorul provizoriu poate angaja specialişti. Numirea şi nivelul remuneraţiei lor se supun aprobării instanţei de insolvabilitate, cu excepţia cazurilor în care se stabileşte că remuneraţia se va face din contul administratorului provizoriu sau al creditorului care a depus cerere introductivă.

(8) Atribuţiile administratorului provizoriu încetează în momentul desemnării administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de către instanţa de insolvabilitate sau al respingerii cererii introductive în lipsa temeiului de insolvabilitate."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate nu precizează cercul de persoane care pot invoca ridicarea excepţiei de tardivitate. Autorul susţine existenţa unei omisiuni de reglementare a dreptului administratorului provizoriu de a invoca excepţia de tardivitate, în interesul debitorului, în cadrul perioadei provizorii (de observaţie), care vine în contradicţie cu principiile constituţionale, limitând drepturile şi libertăţile persoanei. Autorul menţionează că una din atribuţiile administratorului provizoriu este cea de a examina situaţia economică a debitorului şi de a întocmi un raport de verificare a existenţei temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive. Concluziile administratorului provizoriu menţionate în raport, prin care se respinge cererea introductivă, ar putea fi bazate pe mai multe motive, inclusiv pe prescrierea creanţelor creditorului care a depus cererea introductivă. Prin urmare, ridicarea excepţiei de tardivitate de către administratorul provizoriu în privinţa pretenţiilor pecuniare prescrise constituie un motiv în plus de respingere a cererii introductive.

13. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 4, 7, 8, 16, 20, 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Codul de procedură civilă şi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Marcel Lungu, în interesele S.R.L. "Cameleon", parte în dosarul nr.2i-246/20, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 186¹ alin.(1) din Codul de procedură civilă cu referire la omisiunea de a reglementa dreptul administratorului autorizat de a ridica, în numele debitorului, excepţia de tardivitate a cererilor introductive înaintate de creditori şi articolul 25 alin.(5) din Legea insolvabilităţii în partea omisiunii legislatorului de a reglementa dreptul (atribuţia) administratorului provizoriu de a solicita respingerea cererii introductive care conţine creanţe prescrise. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei. După cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul central, se află demersul privind excepţia de tardivitate formulat de administratorul provizoriu desemnat în cauza privind intentarea procesului de insolvabilitate.

18. Curtea observă că normele contestate nu au mai făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Curtea reţine că autorul sesizării a afirmat incidenţa articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Legea Supremă], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

20. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 4, 7 şi 8 din Constituţie, Curtea a subliniat că aceste norme comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza tuturor legilor Republicii Moldova. Ele nu pot constitui repere separate şi aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr.158 din 22 decembrie 2020, § 23; DCC nr.162 din 29 decembrie 2020, § 24).

21. Cu privire la incidenţa articolelor 16, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr.20 din 4 iulie 2018, § 48; HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 18).

22. Cu referire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea observă că critica adusă de către autorul sesizării se referă la o eventuală omisiune de reglementare a dreptului administratorului provizoriu de a invoca în faţa instanţei excepţia de tardivitate în interesele debitorului pe care îl gestionează.

23. Curtea observă că autorul sesizării nu a argumentat relevanţa şi pertinenţa articolului 20 din Constituţie. Autorul sesizării face trimitere la acest articol constituţional, fără a fundamenta contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu acesta. Astfel, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.105 din 24 septembrie 2020, § 16; DCC nr.133 din 19 noiembrie 2020, § 32; DCC nr.158 din 22 decembrie 2020, § 26).

24. Suplimentar, având în vedere că întregul proces de insolvabilitate decurge sub autoritatea instanţei de judecată, Curtea reţine că şi desemnarea în funcţie a administratorului provizoriu şi stabilirea atribuţiilor acestuia de supraveghere sau administrare a debitorului în perioada de observaţie se face exclusiv prin act judecătoresc. Respectiv, Legea insolvabilităţii stabileşte suficiente garanţii întru respectarea dreptului la un proces echitabil, iar administratorul provizoriu, la rândul său, indiferent dacă are sau nu dreptul de administrare a debitorului aflat în perioada de observaţie, deţine, inter alia, competenţa legală de a verifica şi de a contesta creanţele creditorilor (articolul 25 alin.(5) lit.f)), inclusiv a celor înaintate după expirarea termenului de prescripţie. Prin urmare, din interpretarea sistematică a Legii insolvabilităţii, Curtea reţine că administratorul provizoriu este îndreptăţit să invoce excepţia de tardivitate în interesul debitorului pe care îl supraveghează sau îl administrează, deoarece după expirarea termenului de prescripţie extinctivă debitorul poate refuza executarea obligaţiei. În acest sens, nici administratorul provizoriu şi nici debitorul aflat în perioada de observaţie nu apare ca o victimă a vreunei ingerinţe într-un drept fundamental.

25. Pentru că nu există o ingerinţă într-un drept fundamental, Curtea a subliniat că nu se poate afirma incidenţa articolelor 16, 23 şi 54 din Constituţie.

26. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 186¹ alin.(1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, în partea ce ţine de omisiunea de a reglementa dreptul administratorului autorizat de a invoca, în numele debitorului, ridicarea excepţiei de tardivitate a cererilor introductive înaintate de creditori, şi articolul 25 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în partea omisiunii legislatorului de a reglementa dreptul (atribuţia) administratorului provizoriu de a solicita respingerea cererii introductive care conţine creanţe prescrise, ridicată de dl Marcel Lungu, administrator autorizat al S.R.L. "Cameleon", parte în dosarul nr.2i-246/20, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.