Decizie nr.158 din 22.12.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.180g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 1167 alin.(2) din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019) (încetarea fidejusiunii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.180g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 1167 alin.(2) din Codul civil

(în redacţia de până la data de 1 martie 2019)

(încetarea fidejusiunii)

nr. 158  din  22.12.2020

 (în vigoare 22.12.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 33-41 art.11 din 05.02.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 18 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 22 decembrie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 1167 alin.(2) din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019), ridicată de domnii administratori Ghenadie Lavric şi Nelea Ivasiuc, în interesele Î.C.S. O.C.N. "Total Leasing & Finance" S.A., reclamantă în dosarul nr.2a-2363/2020, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători ai Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău (domnii Anatol Pahopol şi Virgiliu Buhnaci şi doamna Victoria Sîrbu), în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 5 iunie 2019, reclamanta Î.C.S. O.C.N. "Total Leasing & Finance" S.A. a depus la Judecătoria Criuleni, sediul central, o cerere de chemare în judecată împotriva pârâţilor Silvia Vieri, Ivan Vieri, Maria Butucel şi S.R.L. "Diamant Fruct" cu privire la încasarea datoriei.

4. Pe 27 mai 2020, prin hotărârea Judecătoriei Criuleni, sediul central, a fost respinsă acţiunea depusă de reclamanta Î.C.S. O.C.N. "Total Leasing & Finance" S.A. ca neîntemeiată.

5. Pe 15 iunie 2020, Î.C.S. O.C.N. "Total Leasing & Finance" S.A. a contestat hotărârea instanţei de fond cu o cerere de apel.

6. Dl avocat Alexandru Lungu a ridicat în cadrul şedinţei de judecată din 28 octombrie 2020, în interesele Î.C.S. O.C.N. "Total Leasing & Finance" S.A., excepţia de neconstituţionalitate a articolului 1167 alin.(2) din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019).

7. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

[…]."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]."

9. Prevederile relevante ale Codului civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019) sunt următoarele:

Articolul 1167

Stingerea sau modificarea obligaţiei garantate

"(1) Fidejusiunea încetează o dată cu stingerea obligaţiei garantate.

(2) Fidejusiunea încetează în cazul modificării, fără acordul fidejusorului, a obligaţiei garantate când această modificare atrage mărirea răspunderii sau alte consecinţe nefavorabile pentru fidejusor.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

10. În argumentarea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, autorii susţin că prevederile contestate nu corespund exigenţelor calităţii legii.

11. Sub acest aspect, autorii menţionează că textul "alte consecinţe nefavorabile" din articolul 1167 alin.(2) din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019) determină aplicarea discreţionară a acestuia, deoarece nu sunt prevăzute expres care ar putea fi aceste cazuri care ar determina încetarea fidejusiunii.

12. În argumentarea acestei poziţii, autorii sesizării subliniază că prevederile menţionate supra nu indică cuantumul majorării obligaţiei principale. De altfel, încetarea fidejusiunii este disproporţionată în raport cu majorarea obligaţiei debitorului cu o sumă mică.

13. De asemenea, autorii sesizării susţin că prevederile contestate contravin articolelor 1152 alin.(2) şi 1153 alin.(1) din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019), care stabilesc că fidejusiunea care excedează datoriei debitorului sau care este făcută în condiţii mai oneroase este valabilă în limitele obligaţiei principale, precum şi faptul că fidejusorul răspunde în toate cazurile doar până la suma maximă menţionată în contractul de fidejusiune.

14. Totodată, autorii sesizării menţionează că dispoziţiile contestate sunt în contradicţie cu articolul 1637 alin.(3) din Codul civil (în redacţia după data de 1 martie 2019), care prevede că convenţia dintre creditor şi debitor de a accelera scadenţa obligaţiei garantate sau de a face obligaţia mai oneroasă prin modificarea condiţiilor în care se datorează executarea ei, sau de a majora suma ei nu afectează obligaţia fidejusorului dacă acea convenţie s-a încheiat după momentul asumării fidejusiunii.

15. Potrivit autorilor sesizării, prevederile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 20, 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul civil, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte la proces (a se vedea § 1 supra). Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 1167 alin.(2) din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019). Acest articol stabileşte cazuri particulare de încetare a contractului de fidejusiune.

20. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată privind încasarea datoriei (a se vedea §§ 3-5 supra). Astfel, Curtea admite că instanţa de apel va verifica modul în care au fost aplicate prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

21. Curtea observă că prevederile legale contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept constituţional. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 21; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 35; DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, § 25; DCC nr.116 din 13 octombrie 2020, § 18; DCC nr.125 din 22 octombrie 2020, § 22; DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, § 18).

23. Autorii sesizării au susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [supremaţia Constituţiei], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 4 şi 7 din Constituţie comportă un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.12 din 7 mai 2020, § 43; DCC nr.74 din 2 iulie 2020, § 28; DCC nr.100 din 4 septembrie 2020, § 25). Curtea a reţinut că articolele 4, 7, 23 şi 54 alin.(2) din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru ca acestea articole să fie considerate aplicabile, autorii sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 25; HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 30).

25. Totodată, Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituţionalitate din perspectiva calităţii unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 23; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 37; DCC nr.95 din 4 august 2020, § 21).

26. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea observă că autorii nu au argumentat relevanţa şi pertinenţa acestei norme constituţionale în sesizarea lor. În astfel de condiţii, având în vedere doar menţionarea formală în sesizare a articolului din Constituţie fără a se fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a acesteia cu dispoziţiile criticate, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §§ 17-18; DCC nr.105 din 24 septembrie 2020, § 16).

27. Dacă ar proceda la examinarea sesizării formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorului ei în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea DCC nr.145 din 16 decembrie 2019, § 16; DCC nr.15 din 10 februarie 2020, § 17; DCC nr.68 din 15 iunie 2020, § 23; DCC nr.93 din 30 iulie 2020, § 19; DCC nr.116 din 13 octombrie 2020, § 22).

28. Astfel, Curtea constată că autorii sesizării nu au argumentat existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Aşadar, Curtea nu poate examina prevederile contestate din perspectiva standardelor calităţii legii şi proporţionalităţii.

29. De asemenea, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate în partea în care autorii pretind că prevederile contestate sunt în contradicţie cu articolele 1152 alin.(2) şi 1153 alin.(1) din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019) şi cu articolul 1637 alin.(3) din Codul civil (în redacţia după data de 1 martie 2019). În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi furnizarea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, § 29; DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, § 25; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, § 52; DCC nr.122 din 22 octombrie 2020, § 27; DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, § 25). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme legale infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 24; DCC nr.72 din 29 iunie 2020, § 22; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, § 52; DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, § 25).

30. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 1167 alin.(2) din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019), ridicată de domnii administratori Ghenadie Lavric şi Nelea Ivasiuc, în interesele Î.C.S. O.C.N. "Total Leasing & Finance" S.A., reclamantă în dosarul nr.2a-2363/2020, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.