Decizie nr.104 din 17.10.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.132g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 243 alin.(1) lit.a), b) şi c) din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (spălarea banilor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.132g/2017 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 243

alin.(1) lit.a), b) şi c) din Codul penal al Republicii Moldova

 nr.985-XV din 18 aprilie 2002

(spălarea banilor)

nr. 104  din  17.10.2017

 (în vigoare 17.10.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 58-66 art. 31 din 23.02.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 11 octombrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 17 octombrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “trebuia să ştie” al articolului 243 alineatul (1) lit.a), b) şi c) din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de către avocatul Tudor Osoianu, în dosarul nr.10-460/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, la 11 octombrie 2017, de către judecătorul Vitalie Budeci din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin ordonanţa Procuraturii Anticorupţie din 16 iunie 2017, Ludmila Popuşoi a fost recunoscută în calitate de bănuit, iar la 23 iunie 2017 – în calitate de învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 243 alin.(1) lit.c), alin.(3) lit.b) din Codul penal.

4. La 4 iulie 2017, avocatul Ludmilei Popuşoi, Eduard Digore, a contestat, între altele, ordonanţele menţionate, solicitând anularea acestora.

5. Această cerere a fost respinsă ca vădit neîntemeiată prin ordonanţa Procuraturii Anticorupţie din 13 iulie 2017.

6. Nefiind de acord cu aceasta, la 25 iulie 2017, avocatul Eduard Digore a depus o plângere la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, prin care a solicitat: constatarea încălcării termenului rezonabil de urmărire penală şi a tuturor drepturilor fundamentale ale învinuitului; constatarea existenţei sancţiunii procesual-penale – decăderea procurorului din dreptul de a pune sub învinuire; precum şi anularea ordonanţelor Procuraturii Anticorupţie din 16 iunie 2017, 23 iunie 2017 şi, respectiv, 13 iulie 2017.

7. În cadrul şedinţei de judecată din 28 septembrie 2017, avocatul Tudor Osoianu, acţionând în interesele Ludmilei Popuşoi, a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “trebuia să ştie” al articolului 243 alin.(1) lit.a), b) şi c) din Codul penal.

8. Prin încheierea instanţei din aceeaşi dată, s-a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, suspendarea procesului şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

[…]”

10. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat în M.O., 2009, nr.72-74, art.195) sunt următoarele:

Articolul 243

Spălarea banilor

“(1) Spălarea banilor săvârşită prin:

a) convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acţiuni;

b) tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmiterii, deplasării proprietăţii reale a bunurilor ori a drepturilor aferente de către o persoană care ştie sau trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite;

c) dobândirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite;

d) participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin acordarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor prevăzute la lit.a)-c),

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 8000 la 11000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu folosirea situaţiei de serviciu,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 2350 la 5350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 4 la 7 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 10000 la 13000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita anumite activităţi sau cu lichidarea persoanei juridice.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:

a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) în proporţii deosebit de mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 13000 la 16000 de unităţi convenţionale sau cu lichidarea persoanei juridice.

(4) Acţiuni ilicite constituie şi faptele comise în afara teritoriului ţării dacă acestea conţin elementele constitutive ale unei infracţiuni în statul în care au fost comise şi pot constitui elementele constitutive ale unei infracţiuni comise pe teritoriul Republicii Moldova.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat, în esenţă, că textul “trebuia să ştie” din articolul 243 alin.(1) lit.a), b) şi c) din Codul penal [normă ce stabileşte răspunderea pentru infracţiunea de spălare a banilor] nu asigură condiţiile de calitate a legii privind previzibilitatea şi claritatea, ceea ce contravine principiului legalităţii incriminării.

12. De asemenea, s-a menţionat că textul în discuţie încalcă principiul prezumţiei nevinovăţiei, precum şi dreptul la apărare, deoarece permite tragerea la răspundere penală în lipsa vinovăţiei persoanei.

13. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 20, 21, 23 alin.(2), 26 alin.(1) şi (2) şi 54 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Tudor Osoianu, în dosarul nr.10-460/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “trebuia să ştie” din articolul 243 alin.(1) lit.a), b) şi c) din Codul penal, care stabileşte răspunderea penală pentru spălarea banilor.

19. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul contestat nu corespunde exigenţelor principiului legalităţi incriminării şi calităţii legii, garantate de articolele 22 şi 23 din Constituţie, contravine principiului prezumţiei nevinovăţiei, consacrat de norma constituţională prevăzută la articolul 21, precum şi limitează dreptul la apărare, consacrat de articolul 26 din Constituţie.

20. Aşadar, Curtea menţionează că excepţia de neconstituţionalitate este un instrument de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate, care urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei.

21. În acelaşi timp, Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o problemă juridică, a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă.

22. Astfel, Curtea reiterează că aplicabilitatea normei contestate pentru soluţionarea litigiului principal este o condiţie primordială pentru admisibilitatea sesizării şi examinarea acesteia în fond.

23. Curtea observă că obiectul acţiunii principale, aflat pe rolul instanţei de judecată, îl constituie examinarea, în temeiul articolului 313 din Codul de procedură penală, a unei plângeri împotriva acţiunilor şi actelor organului de urmărire penală, printre care ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit şi ordonanţa de punere sub învinuire.

24. În acelaşi timp, Curtea constată că textul contestat se referă la latura subiectivă a infracţiunii incriminate, fiind, prin urmare, o normă materială.

25. Astfel, deşi au relevanţă asupra calificării acţiunilor formulate în acuzare, totuşi, aceste prevederi nu au incidenţă asupra procedurii examinării plângerii împotriva acţiunilor şi actelor organului de urmărire penală în care a fost ridicată excepţia, procedură în care urmează a fi aplicate normele procedurale în materie.

26. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile criticate de autorul excepţiei nu au incidenţă asupra soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată.

27. Sintetizând cele reliefate supra, Curtea conchide că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.e) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “trebuia să ştie” al articolului 243 alin.(1) lit.a), b) şi c) din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de către avocatul Tudor Osoianu, în dosarul nr.10-460/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.