Decizie nr.105 din 05.09.2024 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.27g/2024 şi nr.28g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 297 alin.(4) din Codul de procedură penală (declinarea competenţei de către judecătorul de instrucţie [4])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.27g/2024 şi nr.28g/2024

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 297

alin. (4) din Codul de procedură penală

(declinarea competenţei de către

 judecătorul de instrucţie [4])

nr. 105  din  05.09.2024

 (în vigoare 05.09.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 462-463 art.163 din 08.11.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 9 februarie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 septembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 297 alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicate de dl avocat Denis Ipatii, în interesele dlui Andrei Cujba, în dosarele nr.10-25/2023 şi nr.10-26/2023, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul Ialoveni.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie, de dna judecător Natalia Doroftei de la Judecătoria Hânceşti, sediul Ialoveni.

3. Având în vedere identitatea lor de obiect, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, dosar căruia i-a atribuit numărul 27g/2024.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale

4. Circumstanţele cauzelor nr.10-25/2023 şi nr.10-26/2023, aşa cum au fost prezentate de autorul excepţiilor, pot fi rezumate după cum urmează.

5. În privinţa dlui Andrei Cujba a fost pornită o cauză penală pentru comiterea infracţiunii de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe.

6. La 7 iulie 2023, dl avocat Denis Ipatii a înaintat, în interesele dlui Andrei Cujba, două plângeri la judecătorul de instrucţie împotriva unor ordonanţe ale procurorului.

7. La 17 iulie 2023, cauza penală a fost trimisă în judecată.

8. La 1 februarie 2024, în cadrul procesului din faţa judecătorului de instrucţie, procurorul a solicitat ca plângerile dlui Andrei Cujba depuse conform articolului 313 din Codul de procedură penală să fie examinate de către instanţa care judecă cauza penală în fond, în conformitate cu articolul 297 alin.(4) din Codul de procedură penală.

9. În acest context, la 2 februarie 2024, dl avocat Denis Ipatii a ridicat, în interesele dlui Andrei Cujba, excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 297 alin.(4) din Codul de procedură penală.

10. Printr-o încheiere din 5 februarie 2024, judecătorul de instrucţie a admis ridicarea excepţiilor de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, sesizările la Curtea Constituţională, în vederea examinării acestora. La aceeaşi dată, judecătorul de instrucţie a emis o altă încheiere prin care şi-a declinat competenţa cu privire la examinarea plângerilor din 7 iulie 2023, în favoarea instanţei competente să judece cauza penală.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi

a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 297

Trimiterea cauzei în judecată

"[...]

(4) Toate cererile, plângerile şi demersurile înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluţionează de către instanţa care judecă cauza.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiilor

13. Autorul excepţiilor afirmă că, deşi soluţionarea plângerilor împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală sunt de competenţa exclusivă a judecătorului de instrucţie, norma contestată îl obligă să-şi decline această competenţă în favoarea instanţei care judecă cauza penală în fond.

14. Din acest motiv, autorul excepţiilor pretinde că norma contestată încalcă dreptul persoanei de a avea o instanţă competentă şi contravine articolelor 4, 7, 8, 20, 21, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea observă că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie articolul 297 alin.(4) din Codul de procedură penală. Norma contestată a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, fiind pronunţate în acest sens, Deciziile de inadmisibilitate nr.91 din 19 septembrie 2019, nr.139 din 29 septembrie 2022 şi nr.129 din 10 octombrie 2023. Totuşi, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate a aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizările conţin argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.105 din 19 iulie 2022, § 19).

19. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două proceduri penale aflate în examinare la judecătorul de instrucţie, în care procurorul a solicitat ca plângerile autorului, depuse în conformitate cu articolul 313 din Codul de procedură penală, să-i fie transmise instanţei de fond care judecă cauza penală. Printr-o încheiere, judecătorul de instrucţie şi-a declinat competenţa legală de a soluţiona plângerile în favoarea instanţei care judecă fondul cauzei. Prin urmare, Curtea constată că prevederile contestate au fost aplicate la soluţionarea cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

21. Autorul excepţiilor a susţinut incidenţa articolelor 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 4, 7 şi 8 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie. Cu privire la articolul 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta îi impune un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, de asemenea, trebuie să se constate incidenţa unui drept fundamental (DCC nr.161 din 2 noiembrie 2021, § 22; HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26).

23. Deşi autorul excepţiilor a invocat incidenţa articolului 21 din Constituţie, Curtea observă că acesta nu a motivat în ce măsură soluţionarea plângerilor de către instanţa care judecă fondul cauzei afectează prezumţia nevinovăţiei. Persoana acuzată beneficiază de prezumţia de nevinovăţie atât timp cât vinovăţia sa nu este stabilită "dincolo de orice îndoială rezonabilă" (a se vedea DCC nr.50 din 19 aprilie 2022, § 29).

24. Cu referire la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, autorul susţine că norma contestată care obligă judecătorul de instrucţie să-şi decline competenţa exclusivă de a soluţiona plângerile adresate în faza de urmărire penală în favoarea instanţei care judecă cauza penală în fond îi încalcă dreptul de acces la un tribunal şi dreptul la apărare.

25. Curtea subliniază că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul la o instanţă de judecată stabilită de lege pentru contestarea actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei. Acest drept impune ca instanţa de judecată sesizată să poată soluţiona, pe baza normelor de drept şi a unei proceduri judiciare, orice chestiune care ţine de competenţa sa.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că articolul 6 § 1 din Convenţie garantează dreptul la o audiere publică de către un tribunal independent şi imparţial instituit prin lege. Potrivit jurisprudenţei Curţii, un "tribunal" se caracterizează, în sensul substanţial al termenului, prin funcţia sa judiciară, şi anume prin stabilirea chestiunilor care intră în sfera sa de competenţă pe baza normelor de drept şi potrivit procedurilor stabilite. De asemenea, tribunalul trebuie să îndeplinească o serie de exigenţe suplimentare - independenţa, în special faţă de puterea executivă; imparţialitatea; durata mandatului membrilor săi; garanţiile oferite de procedura sa - dintre care mai multe apar în textul articolului 6 § 1 în sine (Steininger v. Austria, 17 aprilie 2012, § 45).

27. Introducerea sintagmei "instituită de lege" în articolul 6 § 1 "are drept scop să prevină ca organizarea sistemului judiciar […] să nu fie lăsată la discreţia puterii executive şi să asigure că acest domeniu este reglementat printr-o lege adoptată de Parlament" (Coëme şi alţii v. Belgia, 22 iunie 2000, § 98; Bahaettin Uzan v. Turcia, 24 noiembrie 2020, § 48; Guðmundur Andri Ástráðsson v. Islanda [MC], 1 decembrie 2020, § 214). În ţările care au un sistem de drept codificat, organizarea sistemului judiciar nu poate fi lăsată la discreţia autorităţilor judiciare, fapt care nu exclude posibilitatea de a li se recunoaşte o anumită putere de interpretare a legislaţiei naţionale în materie (Gorguiladzé v. Georgia, 20 octombrie 2009, § 69).

28. În acest context, Curtea subliniază că articolele 72 alin.(3) lit.e) şi 115 alin.(4) din Constituţie îi oferă Parlamentului o marjă discreţionară la stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată, cu condiţia ca aceasta să fie instituită prin lege, iar actul de justiţie să respecte garanţiile constituţionale.

29. Curtea constată că, în prezenta cauză, din perspectiva dreptului la o instanţă stabilită de lege nu există o problemă de constituţionalitate. Faptul că toate cererile, plângerile şi demersurile înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluţionează de către instanţa care judecă cauza în fond nu limitează accesul la un tribunal sau dreptul la apărare.

30. Curtea subliniază că instanţa care judecă fondul cauzei oferă aceleaşi garanţii pe care le oferă judecătorul de instrucţie atunci când examinează plângerile în discuţie. În ordinea juridică din Republica Moldova operează prezumţia cunoaşterii de către judecător a tuturor materiilor juridice care pot face obiectul judecăţii instanţelor de drept comun (a se vedea, mutandis mutatis, DCC nr.172 din 13 decembrie 2022, § 25). Dispoziţiile contestate nu împiedică părţile să formuleze cererile, plângerile şi demersurile în discuţie în faţa judecătorului care examinează fondul acuzaţiei (a se vedea DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 20).

31. Mai mult, Curtea subliniază că în lipsa unei astfel de reglementări, rezultatul examinării plângerilor de către judecătorul de instrucţie şi sentinţa instanţei care judecă cauza penală în fond s-ar putea să nu să se concilieze. Potrivit normei contestate, persoana acuzată are certitudinea că cauza sa penală şi cererile sau plângerile aferente vor fi examinate de aceeaşi instanţă de judecată sub toate aspectele, în mod complet şi obiectiv. Mai mult, norma în discuţie asigură examinarea cu celeritate a cauzei penale şi constituie o garanţie că termenul rezonabil va fi respectat.

32. Aşadar, Curtea conchide că norma contestată nu prezintă o ingerinţă în articolele 20 şi 26 din Constituţie. Din acest motiv, Curtea reţine că nici articolele 4, 7, 8 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

33. Curtea constată că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie sunt repetate şi, de vreme ce nu au intervenit elemente noi care să provoace reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele menţionate în Deciziile nr.91 din 19 septembrie 2019, nr.139 din 29 septembrie 2022 şi nr.129 din 10 octombrie 2023 rămân valabile şi în prezenta cauză.

34. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate în discuţie nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 297 alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicate de dl avocat Denis Ipatii, în interesele dlui Andrei Cujba, în dosarele nr.10-25/2023 şi nr.10-26/2023, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul Ialoveni.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.