Decizie nr.106 din 01.07.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.86g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 448 alin.(1) teza a II-a din Codul contravenţional (termenul de contestare a deciziei agentului constatator)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.86g/2021 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a articolului 448 alin.(1)

teza a II-a din Codul contravenţional

(termenul de contestare a deciziei agentului constatator)

nr. 106  din  01.07.2021

 (în vigoare 01.07.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.175-179 art.143 din 23.07.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 16 aprilie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 1 iulie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "termenul de contestare a deciziei agentului constatator este de 15 zile de la data emiterii acesteia sau, pentru părţile care nu au fost prezente la şedinţa de examinare a cauzei contravenţionale, de la data înmânării copiei de pe decizia respectivă în condiţiile articolului 447¹ alin.(8)" din articolul 448 alin.(1) din Codul contravenţional, ridicată de dl avocat Constantin Lazari, în interesele domnilor Valerii Cramari şi Ivan Cramari, în dosarul nr.4r-711/2020, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată al Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi constituit din doamnele Ala Rotaru şi Ruslana Burdeniuc şi domnul Dumitru Puşca, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin ordonanţele din 14 mai 2015, Procuratura raionului Briceni a intentat un proces contravenţional în privinţa domnilor Valerii Cramari şi Ivan Cramari pentru comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 115 alin.(3) [arderea în câmp deschis a resturilor vegetale de orice provenienţă] din Codul contravenţional. Prin ordonanţele din 20 mai 2015, domnii Valerii Cramari şi Ivan Cramari au fost sancţionaţi în baza aceluiaşi articol.

4. Nefiind de acord cu ordonanţele respective, domnii Valerii Cramari şi Ivan Cramari le-au contestat în instanţa de judecată.

5. Prin Hotărârea din 30 octombrie 2020, Judecătoria Edineţ, sediul Briceni, a respins contestaţiile domnilor Valerii Cramari şi Ivan Cramari împotriva ordonanţelor din 14 mai 2015, ca fiind depuse tardiv, şi contestaţiile împotriva ordonanţelor din 20 mai 2015, ca inadmisibile.

6. Dl avocat Constantin Lazari a formulat, în interesele domnilor Valerii Cramari şi Ivan Cramari, un recurs la Curtea de Apel Bălţi, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii din 30 octombrie 2020, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie încetat procesul contravenţional în privinţa persoanelor menţionate supra.

7. Pe 5 noiembrie 2020, dl avocat Constantin Lazari a ridicat, în interesele domnilor Valerii Cramari şi Ivan Cramari, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 448 alin.(1) teza a II-a din Codul contravenţional.

8. Prin Încheierea din 24 martie 2021, Curtea de Apel Bălţi a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

10. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 445

Nulitatea procesului-verbal cu privire la contravenţie

"(1) Neconsemnarea în procesul-verbal cu privire la contravenţie a menţiunilor privind numele, prenumele şi funcţia agentului constatator, numele, prenumele, data (ziua, luna, anul) întocmirii procesului-verbal, seria şi numărul actului de identitate şi numărul de identificare personal (IDNP) sau datele de identificare din buletinul de identitate provizoriu ale făptuitorului care renunţă la numărul de identificare personal şi la evidenţa automatizată în Registrul de stat al populaţiei, iar în cazul persoanei juridice – lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a circumstanţelor comiterii şi încadrării juridice a faptei contravenţionale săvârşite şi a datei comiterii acesteia, a semnăturii agentului constatator sau a martorului asistent, în cazul refuzului contravenientului de a semna, atrage nulitatea absolută a procesului-verbal.

(2) Celelalte încălcări ale art.443 sau ale altor norme imperative din prezentul cod pot să ducă la nulitatea procesului-verbal cu privire la contravenţie doar în cazul în care acestea afectează în mod esenţial fondul cauzei."

[Articolul 445 în redactarea Legii nr.159 din 12 octombrie 2018, în vigoare 9 decembrie 2018]

Notă: Se declară neconstituţionale art.445 conform Hotărârii Curţii Constituţionale nr.32 din 29 noiembrie 2018

Articolul 447¹

Contestaţia împotriva deciziei agentului constatator

asupra cauzei contravenţionale

"[…]

(8) În termen de cel mult 3 zile de la data emiterii deciziei, copiile de pe aceasta se remit părţilor care nu au fost prezente la examinarea cauzei contravenţionale şi, la cerere, celor prezente, faptul expedierii consemnându-se în dosar."

Articolul 448

Contestaţia împotriva deciziei agentului constatator

asupra cauzei contravenţionale

"(1) Contravenientul, victima sau reprezentantul acestora, procurorul, dacă este parte în cauza contravenţională, în cazul în care nu sunt de acord cu decizia agentului constatator sau în cazul în care aceasta a fost emisă cu încălcarea normelor procesuale stabilite de prezentul cod, sunt în drept să conteste decizia emisă asupra cauzei contravenţionale. Termenul de contestare a deciziei agentului constatator este de 15 zile de la data emiterii acesteia sau, pentru părţile care nu au fost prezente la şedinţa de examinare a cauzei contravenţionale, de la data înmânării copiei de pe decizia respectivă în condiţiile art.447/1 alin.(8).

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că, interpretate în mod coroborat cu prevederile articolului 251 din Codul de procedură penală, dispoziţiile contestate nu stabilesc, cu suficientă precizie, procedura înlăturării încălcării normelor procesuale în cazul în care acestea atrag nulitatea actului procedural.

12. În argumentele sale, autorul excepţiei consideră că în procesul contravenţional urmează să fie aplicate prevederile articolului 251 din Codul de procedură penală, deoarece Curtea Constituţională a declarat neconstituţional, inter alia, prin Hotărârea sa nr.32 din 29 noiembrie 2018, articolul 445 [nulitatea procesului-verbal cu privire la contravenţie] din Codul contravenţional şi a stabilit că până la introducerea amendamentelor legislative, judecătorii trebuie să aplice prevederile din Codul de procedură penală şi să constate, în fiecare caz particular, dacă lipsa unei menţiuni în procesul-verbal nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei sau dacă aceasta poate fi acoperită (confirmată) de către instanţa de judecată.

13. Mai mult, fiind raportat la dispoziţiile articolului 251 din Codul de procedură penală, care nu stabileşte niciun termen de constatare a nulităţii absolute a actului penal procedural, termenul de 15 zile pentru contestarea deciziei agentului constatator, prevăzut de prevederile contestate, încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, garantate de Constituţie.

14. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea textului "termenul de contestare a deciziei agentului constatator este de 15 zile de la data emiterii acesteia sau, pentru părţile care nu au fost prezente la şedinţa de examinare a cauzei contravenţionale, de la data înmânării copiei de pe decizia respectivă în condiţiile articolului 447¹ alin.(8)" din articolul 448 alin.(1) din Codul contravenţional coroborat cu articolul 251 alineatele (1)-(3) din Codul de procedură penală, prin prisma Hotărârii Curţii Constituţionale nr.32 din 29 noiembrie 2018 şi a articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(2), 7, 20, 21 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de avocatul contravenienţilor într-un proces pendinte la instanţa de drept comun (a se vedea § 1 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "termenul de contestare a deciziei agentului constatator este de 15 zile de la data emiterii acesteia sau, pentru părţile care nu au fost prezente la şedinţa de examinare a cauzei contravenţionale, de la data înmânării copiei de pe decizia respectivă în condiţiile articolului 447¹ alin.(8)" din articolul 448 alin.(1) din Codul contravenţional.

19. Prevederile legale contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unui recurs împotriva unei hotărâri a instanţei de judecată (a se vedea § 5-6 supra). Astfel, Curtea a admis că instanţa de recurs va aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.30 din 18 martie 2021, § 19; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20; DCC nr.69 din 18 mai 2021, § 19; DCC nr.86 din 8 iunie 2021, § 18).

22. Sub acest aspect, Curtea observă că autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 alin.(2) [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei] şi 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] din Constituţie.

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 25; HCC nr.13 din 21 mai 2020, § 41; HCC nr.25 din 29 octombrie 2020, § 29; HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22).

24. Cu privire la incidenţa articolelor 4 alin.(2) şi 7 din Constituţie, care se referă la prioritatea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale în materia drepturilor şi libertăţilor omului şi la caracterul suprem al Constituţiei, Curtea a reiterat că acestea au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20; HCC nr.8 din 11 martie 2021, § 32).

25. Cu referire la incidenţa articolului 21 din Constituţie, Curtea a observat că autorul sesizării nu a argumentat pretinsa neconformitate a dispoziţiilor criticate cu prevederile acestui articol şi nici nu a demonstrat raportul contradictoriu dintre ele. Aşadar, Curtea a reţinut că simpla trimitere la această prevedere constituţională nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, §31; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 35).

26. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul sesizării a menţionat că termenul de 15 zile pentru contestarea deciziei agentului constatator, prevăzut de articolul 448 alin.(1) din Codul contravenţional, încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. În acest sens, autorul sesizării nu afirmă neconstituţionalitatea termenului din perspectiva întinderii lui, i.e. a caracterului său insuficient, dar solicită anularea acestuia, pentru ca nulitatea absolută şi nulitatea relativă să poată fi invocată pe tot parcursul procesului contravenţional.

27. Sub acest aspect, Curtea reaminteşte că dreptul de acces la un tribunal, garantat de articolul 20 din Constituţie şi, respectiv, de articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuţie reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor (HCC nr.8 din 5 aprilie 2019, § 41; HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 36).

28. Dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut. Acesta poate fi limitat. Limitările accesului la o instanţă trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale, pentru a nu afecta însăşi esenţa dreptului. Această afirmaţie este valabilă şi pentru normele de natură procedurală care stabilesc termene în interiorul cărora persoanele ar putea formula o contestaţie (Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, § 36).

29. Folosirea termenelor de prescripţie vizează asigurarea bunei-administrări a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Durata termenului este o chestiune în privinţa căreia statul dispune o marjă de apreciere, cu condiţia ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil (J.A. Pye (Oxford) Ltd şi J.A. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, 30 august 2007). De principiu, instituirea unor termene scurte pentru formularea unei contestaţii nu ridică, per se, o problemă în baza articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană (a se vedea Mamikonyan v. Armenia, 16 martie 2010, § 29; Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, § 36).

30. Curtea Europeană a mai reţinut că dispoziţiile legale referitoare la formalităţile şi limitele de timp care trebuie îndeplinite pentru a formula o acţiune sunt destinate să asigure buna-administrare a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Părţile unui litigiu ar trebui să aibă certitudinea că aceste reguli vor fi aplicate (Gheorghiţă v. Republica Moldova, 2 iulie 2019, § 27).

31. În acest context, Curtea reţine că articolul 448 din Codul contravenţional reglementează, inter alia, termenul de depunere a unei contestaţii împotriva deciziei agentului constatator. Aşadar, potrivit articolului 448 alin.(1) teza a II-a din Cod, termenul de contestare a deciziei agentului constatator este de 15 zile de la data emiterii acesteia sau, pentru părţile care nu au fost prezente la şedinţa de examinare a cauzei contravenţionale, de la data înmânării copiei de pe decizia respectivă. De asemenea, în cazul omiterii termenului menţionat supra din motive întemeiate, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării sancţiunii sau a perceperii despăgubirii materiale, persoana faţă de care a fost emisă decizia poate fi repusă în termen, la cerere, de către instanţa de judecată competentă să examineze contestaţia (alin. (2)). Persoana faţă de care a fost emisă decizia şi care a lipsit atât la examinarea cauzei, cât şi la pronunţarea deciziei şi nu a fost informată despre decizia emisă poate contesta decizia agentului constatator şi peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării sancţiunii contravenţionale sau a perceperii despăgubirii materiale (alin. (3) din acelaşi articol).

32. Sub acest aspect, Curtea a stabilit că dreptul de a formula o contestaţie nu poate fi exercitat în mod efectiv decât de la data la care persoanei i se aduce la cunoştinţă actul contestat. În caz contrar, el riscă să devină unul teoretic şi iluzoriu. De vreme ce statul garantează un drept, acesta trebuie să creeze premisele realizării lui (HCC nr.6 din 19 martie 2019, § 61). Astfel, dreptul de a înainta o acţiune sau de a introduce o cale de atac trebuie să se nască din momentul în care persoana a luat cunoştinţă, în mod efectiv, de actul care poate să aducă atingere drepturilor sau intereselor sale legitime (Miragall Escolano şi alţii v. Spania, 25 ianuarie 2000, § 37; Georgiy Nikolayevich Mikhaylov v. Rusia, 1 aprilie 2010, § 54).

33. Aşadar, Curtea reţine că, potrivit regulii generale prevăzute de articolul 448 din Codul contravenţional, termenul de 15 zile în care persoana poate depune o contestaţie la instanţa de judecată se calculează din momentul luării la cunoştinţă de decizia agentului constatator, fie că persoana a fost prezentă la data emiterii deciziei, fie că a primit copia acestei decizii. De asemenea, Codul contravenţional conţine garanţii suficiente împotriva unui eventual arbitrariu la aplicarea dispoziţiilor contestate.

34. De asemenea, Curtea mai observă că autorul sesizării solicită verificarea constituţionalităţii prevederilor contestate în coroborare cu articolul 251 alineatele (1)-(3) din Codul de procedură penală, prin prisma Hotărârii Curţii Constituţionale nr.32 din 29 noiembrie 2018. În special, autorul sesizării compară articolul 448 alin.(1) teza a II-a din Codul contravenţional cu articolul 251 alin.(1)-(3) din Codul de procedură penală, pentru a evidenţia neconstituţionalitatea prevederilor contestate şi pretinde aplicarea articolului 251 din Cod, având în vedere raţionamentele Curţii în Hotărârea menţionată supra.

35. Sub acest aspect, Curtea subliniază că controlul de constituţionalitate al Curţii se declanşează doar atunci când este invocată o prevedere constituţională care are legătură cu argumentele prezentate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.70 din 18 mai 2021, § 21).

36. Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi furnizarea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, § 25; DCC nr.158 din 22 decembrie 2020, § 29). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, iar rezolvarea ei le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.52 din 8 aprilie 2021, § 19; DCC nr.69 din 18 mai 2021, § 26; DCC nr.86 din 8 iunie 2021, § 22).

37. Cu privire la aplicarea raţionamentelor din Hotărârea nr.32 din 29 noiembrie 2018 privind declararea neconstituţionalităţii articolului 445 şi a textului "şi 445" din articolul 461 din Codul contravenţional, Curtea subliniază că în această hotărâre a reţinut că spre deosebire de reglementările din Codul contravenţional, în Codul de procedură penală legislatorul a decis să diferenţieze nulitatea absolută de cea relativă. De asemenea, Curtea a stabilit o soluţie provizorie până la introducerea amendamentelor legislative, potrivit căreia judecătorii trebuiau să aplice prevederile din Codul de procedură penală şi să constate, în fiecare caz particular, dacă lipsa unei menţiuni în procesul-verbal nu putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei sau dacă aceasta putea fi acoperită (confirmată) de către instanţa de judecată (a se vedea punctele 2 şi 3 din dispozitiv). Aşadar, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

38. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 448 alin.(1) teza a II-a din Codul contravenţional, ridicată de către dl avocat Constantin Lazari, în interesele domnilor Valerii Cramari şi Ivan Cramari, în dosarul nr.4r-711/2020, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.