Decizie nr.11 din 09.02.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.4g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 231, 233 şi 308 alin.(3) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.4g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolelor 231, 233 şi 308 alin.(3)

din Codul de procedură penală al Republicii Moldova

nr. 11  din  09.02.2018

 (în vigoare 09.02.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 149 art. 74 din 05.05.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Aurel BĂIEŞU, preşedinte de şedinţă,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 12 ianuarie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 9 februarie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 231, 233 şi 308 alin.(3) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Igor Chiriac, în dosarul nr.16-1960/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 12 ianuarie 2018 de către judecătorul Svetlana Tizu din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 30 septembrie 2017, A. Cojocari a fost reţinut, fiind bănuit de săvârşirea infracţiunii prevăzute de articolele 46 şi 248 alin.(5) lit.b) şi d) din Codul penal, iar prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 2 octombrie 2017 i-a fost aplicată măsura arestului preventiv, care a fost prelungită succesiv.

4. La 28 noiembrie 2017, la demersul procurorului de caz, judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, a dispus prelungirea arestului preventiv cu 30 de zile. Prin decizia din 11 decembrie 2017, Curtea de Apel Chişinău a menţinut încheierea judecătorului de instrucţie.

5. La 22 decembrie 2017, procurorul a depus la judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, un nou demers prin care a solicitat prelungirea termenului arestării preventive.

6. În cadrul şedinţei de judecată din 27 decembrie 2017, avocatul Igor Chiriac a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 231, 233 şi 308 alin.(3) din Codul de procedură penală.

7. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

“(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.

(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 231

Calcularea termenelor procedurale

“(1) Termenele stabilite de prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni şi ani.

(2) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna şi anul indicate în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care legea dispune altfel.

(3) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.

(4) Termenele calculate pe luni sau pe ani expiră la sfârşitul zilei respective a ultimei luni sau la sfârşitul zilei şi lunii respective din ultimul an. Dacă această zi cade într-o lună ce nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a acestei luni.

(5) Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează.”

Articolul 233

Calcularea termenelor în cazul măsurilor preventive

“În calcularea termenelor privind măsurile preventive, ora sau ziua de la care începe şi la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestora.”

Articolul 308

Examinarea demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării preventive,

arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului

“[…]

(3) Demersul de arestare se depune la judecătorul de instrucţie cu cel puţin 24 de ore până la expirarea termenului de reţinere, iar în cazul minorului – cu cel puţin de 5 ore până la expirarea termenului de reţinere. Demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puţin 5 zile până la expirarea termenului de arestare. În caz de nerespectare a acestor termene, judecătorul de instrucţie, fără a convoca şedinţa, printr-o încheiere motivată, respinge demersul.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că dispoziţiile art.231, 233 şi 308 alin.(3) din Codul de procedură penală nu corespund exigenţelor de calitate a legii, deoarece acestea generează incertitudini în ceea ce priveşte calcularea termenului de 5 zile în care demersul de prelungire a arestării preventive se depune la judecătorul de instrucţie.

11. Astfel, autorul excepţiei susţine că, în speţă, instanţa de judecată a acceptat argumentul procurorului precum că art.233 din Codul de procedură penală este aplicabil la calcularea termenului pentru depunerea demersului de prelungire a arestării prevăzut de art.308 alin.(3), deşi acest termen urma a fi calculat prin prisma prevederilor art.231 alin.(3) din cod. Or, în opinia autorului, la calcularea acestui termen, nu trebuie să se ia în calcul ziua în care expiră arestul şi ziua în care demersul se depune la instanţa de judecată.

12. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse la art.23 alin.(2), privind dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle, art.26, referitor la dreptul la apărare, şi art.25, privind libertatea individuală şi siguranţa persoanei, combinat cu art.54, care vizează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală nr.122-XV din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Igor Chiriac, în dosarul nr.16-1960/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. În speţă, Curtea constată că autorul sesizării solicită controlul constituţionalităţii prevederilor articolelor 231, 233 şi 308 alin.(3) din Codul de procedură penală din perspectiva neclarităţii modalităţii de calculare a termenului de 5 zile pentru depunerea demersului de prelungire a arestării preventive.

18. Curtea reţine că autorul excepţiei, invocând încălcarea articolelor 23 alin.(2), 25, 26 şi 54 din Constituţie, a pretins, în esenţă, că normele contestate nu corespund exigenţelor de calitate a legii.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că articolul 308 alin.(3) din Codul de procedură penală reglementează termenul de depunere de către procuror la judecătorul de instrucţie a demersului de arestare şi a demersului de prelungire a arestării. Astfel, în cazul demersului de prelungire a arestării, norma prevede că acesta se depune cu cel puţin 5 zile până la expirarea termenului de arestare.

20. Curtea menţionează că modul de calculare a termenelor procedurale pe ore, zile, luni şi ani, momentul de la care porneşte calcularea termenelor şi momentul expirării acestora sunt reglementate de articolul 231 din Codul de procedură penală. Potrivit alineatului (3) al acestui articol, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.

21. Totodată, Curtea observă că legiuitorul a prevăzut o modalitate distinctă de calculare a termenelor în cazul măsurilor preventive. Astfel, conform articolului 233 din Codul de procedură penală, la calcularea termenelor privind măsurile preventive, ora sau ziua de la care începe şi la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestora.

22. În acest context, Curtea menţionează că prevederile art.231 din Codul de procedură penală se referă la termenele procedurale care sunt instituite în considerarea unor drepturi şi interese procesuale, reglementarea lor disciplinând activităţile ce se includ în sfera procesului penal, iar dispoziţiile art.233 din acelaşi cod vizează termenele substanţiale care garantează respectarea unor drepturi extraprocesuale, precum dreptul la libertatea individuală şi siguranţa persoanei.

23. Aşadar, Curtea relevă că la calcularea termenului de 5 zile prevăzut la articolul 308 alin.(3) din Codul de procedură penală sunt incidente normele prevăzute la articolul 231 din cod, deoarece acest mod de calcul este de natură a garanta exigenţele pentru care a fost instituit termenul respectiv, implicit acordarea unui timp suficient necesar pregătirii apărării.

24. Având în vedere cele enunţate supra, Curtea nu poate reţine alegaţiile autorului excepţiei precum că prevederile contestate nu corespund exigenţelor de calitate a legii.

25. În speţă, Curtea constată că autorul de fapt pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii. Or, verificarea respectării termenului de depunere a demersului de prelungire a arestării preventive, precum şi calcularea acestuia în raport cu modalităţile stabilite de legea procesual-penală ţin de competenţa instanţelor de judecată, învestite prin lege cu atribuţii de control judecătoresc.

26. De asemenea, potrivit atribuţiilor care i-au fost conferite prin articolul 135 din Constituţie, Curtea Constituţională exercită controlul constituţionalităţii legilor şi nu are competenţa de a elimina, pe calea controlului de constituţionalitate, o anumită interpretare izolată a conţinutului normativ al textului, întrucât legislaţia în vigoare oferă alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, iar Curtea şi-ar aroga competenţe specifice acestora.

27. Ţinând cont de cele menţionate mai sus, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi admisă pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 231, 233 şi 308 alin.(3) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Igor Chiriac, în dosarul nr.16-1960/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.