Decizie nr.110 din 06.09.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.3g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alineatele (8) şi (9) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (contestarea creanţelor incluse în tabelul definitiv consolidat al creanţelor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.3g/2022 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 144 alineatele (8) şi (9)

din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(contestarea creanţelor incluse în tabelul

definitiv consolidat al creanţelor)

nr. 110  din  06.09.2022

 (în vigoare 06.09.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 291-296 art. 140 din 23.09.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 5 ianuarie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 6 septembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alineatele (8) şi (9) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea de până la adoptarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020, precum şi în redactarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020, în vigoare din 14 septembrie 2020, ridicată de dl Vladimir Balan, administrator autorizat al S.R.L. "Maconst Prim", şi dl avocat Mihail Cucu, în interesele B.C. "Eximbank Gruppo Veneto Banca" S.A., în dosarul nr.2i-585/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexandru Arhip de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 2 iulie 2014 a fost intentată procedura de insolvabilitate în privinţa S.R.L. "Maconst Prim".

4. Prin Încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 mai 2015 a fost dispusă aplicarea procedurii de faliment faţă de debitorul S.R.L. "Maconst Prim".

5. În cadrul procesului de insolvabilitate mai mulţi creditori au formulat contestaţii în privinţa admiterii creanţei B.C. "Eximbank Gruppo Veneto Banca" S.A. şi includerii acesteia în tabelul definitiv al creanţelor.

6. Prin Încheierea Curţii de Apel Chişinău din 3 iulie 2015 contestaţiile creditorilor au fost respinse, iar creanţa B.C. "Eximbank Gruppo Veneto Banca" S.A. a fost inclusă în tabelul definitiv consolidat al creanţelor.

7. Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 ianuarie 2016 au fost respinse recursurile creditorilor şi menţinută Încheierea Curţii de Apel Chişinău din 3 iulie 2015.

8. La 20 februarie 2020, Serviciul Fiscal de Stat, în temeiul articolului 144 alin.(8) din Legea insolvabilităţii, a formulat o contestaţie împotriva creanţei B.C. "Eximbank Gruppo Veneto Banca" S.A. şi a susţinut că această creanţă a fost inclusă în tabelul definitiv consolidat al creanţelor cu "erori esenţiale".

9. În cadrul şedinţelor de judecată din 15 decembrie 2021 şi, respectiv, 21 decembrie 2021, lichidatorul S.R.L. "Maconst Prim", dl Vladimir Balan, şi reprezentantul B.C. "Eximbank Gruppo Veneto Banca" S.A., dl avocat Mihail Cucu, au ridicat, în interesele B.C. "Eximbank Gruppo Veneto Banca" S.A. excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alineatele (8) şi (9) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 în redactarea de până la adoptarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020, precum şi în redactarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020, în vigoare din 14 septembrie 2020.

10. Prin Încheierea din 29 decembrie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]".

12. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 144

Creanţele contestate

"(1) Debitorul şi creditorii pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute integral sau parţial de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv.

(2) Contestaţiile se depun în scris la instanţa de judecată care examinează cazul de insolvabilitate cu cel puţin 3 zile înainte de data şedinţei fixate pentru examinarea valabilităţii creanţelor incluse în tabelul definitiv. Contestaţiile înaintate după termenul prevăzut se declară tardive şi se restituie fără a fi examinate.

[…]

(8) După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut la alin.(2) şi până la încetarea procesului, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul creanţelor în cazul descoperirii unui fals sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare necunoscute până atunci.

(9) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţia prin încheiere care poate fi contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă prin care contestaţia este admisă sau respinsă cu validarea creanţei este executorie pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator şi pentru toţi creditorii. Încheierea constituie temei pentru rectificarea tabelului definitiv al creanţelor sau a tabelului definitiv consolidat fără a se convoca şedinţă specială de validare."

[În redactarea de până la adoptarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020]

Articolul 144

Creanţele contestate

"(1) Debitorul şi creditorii pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute integral sau parţial de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv.

(2) Contestaţiile se depun la instanţa de insolvabilitate în termenul prevăzut la art.143 alin.(6). Contestaţiile înaintate după acest termen se declară tardive şi se restituie fără a fi examinate.

[…]

(8) Din data expirării termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut la alin.(2) şi până la încetarea procesului, administratorul/lichidatorul sau orice parte interesată, în cazul descoperirii unui fals sau a unei erori esenţiale care a determinat admiterea creanţei, precum şi în cazul descoperirii unor circumstanţe esenţiale necunoscute până atunci, poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe în tabelul creanţelor. Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei. Odată cu depunerea contestaţiei, administratorul/lichidatorul poate cere instanţei de insolvabilitate să suspende dreptul de vot al creditorului, în partea creanţei contestate, până la soluţionarea contestaţiei. Dacă admite contestaţia, instanţa de insolvabilitate poate obliga la plata despăgubirilor creditorul care a înaintat cu rea-credinţă cererea de admitere a creanţei.

(9) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţia prin încheiere care poate fi contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă prin care contestaţia este admisă sau respinsă cu validarea creanţei este executorie pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator şi pentru toţi creditorii. Încheierea constituie temei pentru rectificarea tabelului definitiv al creanţelor sau a tabelului definitiv consolidat fără a se convoca şedinţă specială de validare."

[În redactarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020, în vigoare din 14 septembrie 2020]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorii excepţiei susţin că prevederile contestate reglementează vag procedura de contestare a creanţelor. Noţiunea de eroare esenţială nu este definită în Legea insolvabilităţii şi nici în alte legi relevante. Stabilirea "erorii esenţiale", a unui "fals" sau a existenţei unor "titluri hotărâtoare necunoscute până la admiterea creanţei" sunt lăsate la aprecierea instanţei. Mai mult, nici Codul de procedură civilă şi nici Legea contestată nu stabilesc erorile esenţiale care ar putea justifica rectificarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor prin excluderea unor creanţe.

14. Autorii menţionează că mecanismul prevăzut de articolul 144 alin.(8) din Legea insolvabilităţii are efecte similare instituţiei revizuirii hotărârilor judecătoreşti irevocabile, reglementată de articolele 446-453 din Codul de procedură civilă. Astfel, autorii excepţiei consideră că norma contestată permite anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin eludarea procedurii de revizuire, iar scopul unei astfel de proceduri este mai degrabă de a obţine o reexaminare a cauzei. În consecinţă, norma contestată nu respectă principiul securităţii raporturilor juridice.

15. De asemenea, autorii menţionează că norma contestată afectează dreptul la un recurs efectiv. Autorii consideră că persoana trebuie să dispună de garanţii procesuale suficiente care să-i ofere posibilitatea de a contesta pretinsele ingerinţe în dreptul său.

16. Autorii sesizării pretind că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 20, 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Vladimir Balan, lichidator al S.R.L. "Maconst Prim", şi dl avocat Mihail Cucu, în interesele B.C. "Eximbank Gruppo Veneto Banca" S.A., în dosarul nr.2i-585/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, este formulată de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016. Totodată, Curtea menţionează că lichidatorul nu poate ridica o excepţie de neconstituţionalitate pentru apărarea drepturilor unuia dintre creditori. Creditorul care se consideră lezat în drepturi, inclusiv cel în interesul căruia a fost ridicată excepţia, este el însuşi participant la procesul de insolvabilitate şi are dreptul să acţioneze în mod independent pentru a-şi proteja propriul interes (a se vedea DCC nr.179 din 25 noiembrie 2021, § 18-19; DCC nr.46 din 12 aprilie 2022, § 15). Prin urmare, Curtea va analiza motivele sesizării prin prisma argumentelor prezentate în interesele B.C. "Eximbank Gruppo Veneto Banca" S.A.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 144 alineatele (8) şi (9) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 în redactarea de până la adoptarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020, precum şi în redactarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020, în vigoare din 14 septembrie 2020. Aşa cum rezultă din încheierea instanţei, judecătorul de caz a motivat necesitatea ridicării excepţiei ambelor redactări. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

21. Curtea constată că textul criticat a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii prin prisma altor critici (a se vedea DCC nr.132 din 19 noiembrie 2020; DCC nr.146 din 17 decembrie 2020).

22. Curtea reţine că autorii sesizării au menţionat incidenţa articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 20 [accesul la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

23. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 1 alin.(3) şi 4 din Constituţie nu pot fi analizate în mod individual, ci pot interveni dacă este constatată aplicabilitatea unor prevederi din Constituţie (a se vedea DCC nr.115 din 15 iulie 2021, § 19; DCC nr.177 din 23 noiembrie 2021, § 36). De asemenea, nici articolul 23 din Constituţie nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 30 martie 2021, § 17; DCC nr.52 din 8 aprilie 2021, § 17). Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, Curtea a subliniat că nici acest articol nu poate fi invocat de sine stătător. Articolul 54 îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.112 din 15 iulie 2021, § 22).

24. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul excepţiei consideră că acest articol devine incident, deoarece (i) Legea insolvabilităţii nu prevede noţiunea de "eroare esenţială", "fals" sau "titluri hotărâtoare"; (ii) depunerea unei contestaţii reprezintă o revizuire camuflată a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile; (iii) norma contestată afectează dreptul la un recurs efectiv.

25. Cu privire la primul aspect, Curtea menţionează că Codul civil reglementează regimul actelor juridice afectate de eroare, inclusiv de cea esenţială [articolul 339]. De asemenea, instanţele judecătoreşti pot stabili valenţele noţiunilor "fals" sau "titluri hotărâtoare necunoscute până la admiterea creanţelor" în baza textelor care le specifică, adică prin aplicarea regulilor de interpretare, pornind de la sensul uzual al termenilor, având în vedere circumstanţele cauzei concrete şi probele administrate (a se vedea DCC nr.180 din 25 noiembrie 2021, § 25 şi jurisprudenţa citată acolo).

26. Cu referire la problema invocată de autorul sesizării că norma contestată ar afecta securitatea raporturilor juridice, Curtea reţine următoarele. Legea insolvabilităţii prevede că tabelul definitiv consolidat al creanţelor cuprinde totalitatea creanţelor ce figurează ca fiind admise în tabelul definitiv al creanţelor şi cele rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul definitiv [articolele 2 şi 143 alin.(9)], iar creanţele incluse în acest tabel după consemnarea lor de către judecător au efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile [articolul 143 alin.(8)], adică devin executorii (articolul 255 din Codul de procedură civilă), iar părţile, ceilalţi participanţi la proces, precum şi succesorii lor în drepturi nu pot înainta o nouă cerere de chemare în judecată cu aceleaşi pretenţii şi în acelaşi temei, nici să conteste în alt proces faptele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea judecătorească irevocabilă (articolul 254 alin.(3) din Codul de procedură civilă). Cu titlu de excepţie, Legea insolvabilităţii prevede că, până la încetarea procesului, administratorul/lichidatorul sau orice parte interesată, în cazul descoperirii unui fals sau a unei erori esenţiale care a determinat admiterea creanţei, precum şi în cazul descoperirii unor circumstanţe esenţiale necunoscute până atunci, poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe în tabelul definitiv consolidat al creanţelor [articolul 144 alin.(8)].

27. În jurisprudenţa sa Curtea Europeană a reţinut că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Procedura revizuirii urmăreşte să corecteze erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară pe motivul unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (a se vedea Ojog şi alţii v. Republica Moldova, 13 decembrie 2011, § 9). Curtea Europeană a constatat că redeschiderea procedurilor de revizuire nu este, în sine, incompatibilă cu Convenţia, totuşi, deciziile de a revizui hotărâri judecătoreşti irevocabile trebuie să corespundă criteriilor legale relevante (a se vedea Eugenia şi Doina Duca v. Republica Moldova, 3 martie 2009, § 31).

28. Curtea observă că norma criticată din Legea insolvabilităţii [articolul 144 alin.(8)] stabileşte că o creanţă inclusă în tabelul definitiv consolidat poate fi contestată în instanţa de insolvabilitate până la încetarea procesului de insolvabilitate de către orice parte interesată, inclusiv de către administratorul/lichidatorul debitorului insolvabil, dacă s-a descoperit existenţa (i) unui fals, (ii) a unei erori esenţiale sau a (iii) unor circumstanţe esenţiale necunoscute până atunci care au determinat includerea acestei creanţe în tabel. Curtea ajunge la concluzia că la reglementarea motivelor de contestare a creanţelor care se bucură de autoritatea de lucru judecat legislatorul a stabilit un standard de probă ridicat, astfel încât să permită aplicarea normei contestate doar pentru o eventuală corectare a erorilor judiciare şi a omisiunilor justiţiei. De asemenea, Curtea nu consideră că norma criticată ar permite eventualilor contestatari să obţină o reexaminare a cauzei în lipsa unor probe noi, de vreme ce autorul contestaţiei este ţinut să demonstreze că creanţa pe care o contestă a fost inclusă în tabelul definitiv consolidat în baza unui fals sau a unei erori esenţiale, fie că au fost descoperite circumstanţe esenţiale necunoscute până atunci care compromit legalitatea includerii creanţei în tabelul menţionat.

29. Totodată, instanţa de insolvabilitate trebuie să menţioneze, în spiritul articolului 20 din Constituţie, motivele care au determinat concluziile pe care îşi bazează soluţia. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că obligaţia instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva deciziile reprezintă o garanţie procedurală esenţială care decurge din articolul 6 § 1 din Convenţie (a se vedea Suominen v. Finlanda, 1 iulie 2003, § 36-37).

30. Cu referire la argumentul autorului că norma contestată afectează dreptul la un recurs efectiv, Curtea menţionează că articolul 144 alin.(9) din Legea insolvabilităţii stabileşte că instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţia prin încheiere care poate fi contestată cu recurs. Astfel, din perspectiva dreptului la un recurs efectiv, norma contestată conţine garanţii suficiente împotriva unui eventual arbitrariu.

31. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea observă că autorii au invocat aspectul procedural al dreptului de proprietate, susţinând că dreptul naţional trebuie să ofere persoanei posibilitatea de a-şi prezenta cazul în faţa unei autorităţi competente care să se pronunţe în privinţa măsurii care aduce atingere dreptului său de proprietate. Curtea reţine că statul are obligaţia de a institui proceduri judiciare care implică garanţii suficiente şi care le permit instanţelor naţionale să soluţioneze în mod eficient şi corect orice litigii între persoane private, precum şi între indivizi şi stat. Având în vedere că dreptul de proprietate nu este un drept absolut (HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 30; DCC nr.9 din 20 ianuarie 2022, § 25; DCC nr.43 din 31 martie 2022, § 32), în prezenta cauză, problema asigurării respectării dreptului de proprietate asupra creanţei incluse în tabelul definitiv consolidat al creanţelor este pusă în sarcina instanţei de insolvabilitate. Instanţa de insolvabilitate, examinând contestaţia asupra ilegalităţii includerii creanţei în tabelul definitiv consolidat, va trebui să motiveze de ce acceptă sau respinge argumentele contestatarului referitoare la falsitatea, eroarea sau caracterul circumstanţelor necunoscute. Încheierea instanţei de insolvabilitate pronunţată asupra creanţei contestate poate fi atacată cu recurs atât de contestatar, cât şi de titularul creanţei contestate. Aşadar, titularul creanţei incluse în tabelul definitiv consolidat şi contestate de persoana interesată deţine garanţii procesuale suficiente împotriva arbitrariului şi îşi poate apăra dreptul de proprietate.

32. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alineatele (8) şi (9) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Vladimir Balan, administrator autorizat al S.R.L. "Maconst Prim" şi dl avocat Mihail Cucu, în interesele B.C. "Eximbank Gruppo Veneto Banca" S.A., în dosarul nr.2i-585/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.