Decizie nr.111 din 12.09.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.204a/2023 privind controlul constituţionalităţii articolului 160 alin.(2) din Codul electoral (termenul înregistrării domiciliului sau a reşedinţei temporare de 3 luni pentru a putea vota la alegerile locale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 204a/2023 privind controlul

constituţionalităţii articolului 160 alin. (2) din Codul electoral

(termenul înregistrării domiciliului sau a reşedinţei temporare

de 3 luni pentru a putea vota la alegerile locale)

nr. 111  din  12.09.2023

 (în vigoare 12.09.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 391-394 art.154 din 19.10.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 septembrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 septembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională la 6 septembrie 2023 de dna Marina Tauber, deputată în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autoarea sesizării i-a solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea articolului 160 alin.(2) din Codul electoral, adoptat prin Legea nr.325 din 8 decembrie 2022.

A. Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 27

Dreptul la libera circulaţie

"(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară."

Articolul 32

Libertatea opiniei şi a exprimării

"(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional."

Articolul 38

Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales

"(1) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv, excepţie făcând cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege.

(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii."

4. Prevederile relevante ale Codului electoral, adoptat prin Legea nr.325 din 8 decembrie 2022, sunt următoarele:

Articolul 160

Restricţiile speciale ale dreptului de vot

"(1) La alegerea consiliului local şi a primarului nu participă alegătorii care nu au înregistrare la domiciliu sau la reşedinţa temporară în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

(2) Termenul înregistrării domiciliului sau reşedinţei temporare nu poate fi mai mic de 3 luni până la data primului tur de scrutin."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei sesizării

5. Autoarea sesizării menţionează că, potrivit articolului 160 alin.(2) din Codul electoral, la alegerea consiliului local şi a primarului nu participă cetăţenii cu domiciliu sau reşedinţa temporară înregistrată în unitatea administrativ-teritorială respectivă, dacă înregistrarea a avut loc cu mai puţin de trei luni de la data primului tur de scrutin. În redactarea anterioară Legii nr.325 din 8 decembrie 2022, Codul electoral nu conţinea asemenea condiţii de domiciliu/reşedinţă. În comunicatele sale, Comisia Electorală Centrală a subliniat că măsura respectivă este necesară în vederea contracarării fenomenului "turismului electoral", care se manifestă prin schimbarea intenţionată a domiciliului înainte de ziua alegerilor. Totuşi, Parlamentul nu a prezentat probe care ar demonstra amploarea unui asemenea fenomen de natură să influenţeze rezultatele alegerilor.

6. În aceste condiţii, autoarea sesizării susţine că măsura contestată instituie un tratament diferenţiat între, pe de o parte, cetăţenii al căror termen de înregistrare a domiciliului/reşedinţei temporare este mai mic de trei luni până la data primului tur de scrutin şi, pe de altă parte, cei al căror termen în discuţie depăşeşte trei luni.

7. Mai mult, autoarea sesizării susţine că, potrivit prevederii contestate, cetăţenii care şi-au schimbat domiciliul în ultimele trei luni până la primul tur al alegerilor locale nu vor putea vota nici în circumscripţia din care face parte noul domiciliu, nici în cea a domiciliului anterior. Astfel, cetăţenii vor fi lipsiţi de dreptul de a alege. De altfel, pentru a-şi exercita dreptul de vot, cetăţenii sunt împiedicaţi timp de trei luni să-şi schimbe domiciliul, fapt care le încalcă dreptul la libera circulaţie, garantat de articolul 27 din Constituţie. Aşadar, ingerinţa prevăzută de norma contestată nu urmăreşte niciun scop legitim permis de articolul 54 din Constituţie şi nu este necesară într-o societate democratică.

8. În concluzie, autoarea sesizării consideră că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 8, 16, 27, 32, 38 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

9. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

10. Curtea notează că, potrivit articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii în Parlament posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul electoral, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea reţine că obiectul sesizării îl constituie articolul 160 alin.(2) din Codul electoral, care prevede că termenul înregistrării domiciliului sau reşedinţei temporare nu poate fi mai mic de trei luni până la data primului tur de scrutin. Textul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

13. Autoarea sesizării menţionează că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 16 (egalitatea), 27 (dreptul la libera circulaţie), 32 (libertatea opiniei şi a exprimării), 38 (dreptul de vot şi dreptul de a fi ales) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

14. Referitor la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 4, 7 şi 8 din Constituţie, Curtea reţine că, în prezenta cauză, acestea comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate. Aceste norme pot fi invocate numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.166 din 1 decembrie 2022, § 19; DCC nr.13 din 2 februarie 2023, § 19; DCC nr.53 din 4 mai 2023, § 16).

15. Cu privire la articolele 16 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (DCC nr.128 din 13 septembrie 2022, § 23). Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr.4 din 19 ianuarie 2023, § 20).

16. Referitor la incidenţa articolului 27 din Constituţie, autoarea sesizării nu a argumentat în ce mod prevederile contestate afectează dreptul la libera circulaţie, de vreme ce măsura contestată nu interferează cu exerciţiul dreptului oricărui cetăţean al Republicii Moldova de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară. Dat fiind faptul că nu poate identifica, din oficiu, argumente în favoarea autoarei sesizării, Curtea constată că, în acest capăt, sesizarea este inadmisibilă.

17. Cu referire la incidenţa articolului 32 din Constituţie, care garantează libertatea opiniei şi a exprimării, Curtea reiterează că, în acest caz, analiza prevederilor contestate din perspectiva libertăţii de exprimare a opţiunii politice prin exerciţiul dreptului la vot trebuie făcută pe baza prevederilor cu caracter special ale articolului 38 din Constituţie, care garantează dreptul de vot al cetăţenilor. Curtea notează că articolul 38 din Constituţie trebuie interpretat şi prin raportare la principiile articolului 3 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

18. Aşadar, Curtea Europeană a menţionat că drepturile prevăzute la articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenţie nu sunt absolute, dar pot fi supuse "limitărilor implicite", iar statelor contractante trebuie să li se acorde o marjă de apreciere în acest domeniu. Standardul aplicat în cazul articolului 3 din Protocolul nr.1 este mai puţin strict decât cel aplicabil în cazul articolelor 8-11 din Convenţie. Atunci când are de examinat chestiuni de conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr.1, Curtea Europeană se concentrează, în esenţă, pe două criterii: verifică, pe de o parte, dacă a existat un tratament arbitrar sau o lipsă de proporţionalitate şi, pe de altă parte, dacă restrângerea a adus atingere exprimării libere a opiniei poporului (a se vedea Ždanoka v. Letonia [MC], 16 martie 2006, §§ 103-104 şi 115].

19. Curtea Europeană a reţinut că condiţia reşedinţei sau a duratei acesteia pentru exerciţiul dreptului de vot la alegeri nu reprezintă, în principiu, o restricţie arbitrară a dreptului de vot şi, prin urmare, nu este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenţie (a se vedea Py v. Franţa, 11 ianuarie 2005, § 48).

20. În cauza Py v. Franţa, unui cetăţean francez care locuia în Noumea, Noua Caledonie, i s-a interzis să-şi exercite dreptul de a vota la alegerile pentru Congresul Noii-Caledonii, pentru că nu a locuit cel puţin 10 ani în această regiune. Curtea Europeană a notat că reclamantul se întorsese din Franţa şi poziţia sa era diferită de cea a unui cetăţean rezident în Noua Caledonie. Curtea Europeană a reiterat că alegerile în discuţie reprezintă un proces de autodeterminare care implică participarea persoanelor cu legături suficient de strânse cu teritoriul al cărui viitor se decide. În consecinţă, condiţia referitoare la reşedinţă era justificată şi urmărea un scop legitim. Istoria şi statutul Noii Caledonii – aflată într-o etapă de tranziţie înainte de suveranitatea deplină şi în proces de autodeterminare – au fost considerate "necesităţi cu caracter local" care pot justifica o condiţie atât de importantă cum ar fi cei 10 ani de şedere (§§ 61-63).

21. În prezenta cauză, Curtea observă că dispoziţiile contestate le interzic cetăţenilor să voteze la alegeri locale dacă şi-au înregistrat domiciliul sau reşedinţa temporară în mai puţin de trei luni anterior datei primului tur de scrutin.

22. Curtea reţine că prevederea în discuţie instituie o măsură generală aplicabilă (i) doar persoanelor care şi-au schimbat domiciliul sau reşedinţa în ultimele trei luni într-o altă unitate administrativ-teritorială şi (ii) doar în cazul alegerilor locale.

23. Curtea notează că restricţia stabilită de articolul 160 alin.(2) din Codul electoral reprezintă o garanţie rezonabilă pentru integritatea alegerilor locale (a se vedea Avizul comun al Comisiei de la Veneţia şi al Biroului OSCE pentru instituţii democratice şi drepturile omului, privind proiectul Codului electoral, adoptat de Comisia de la Veneţia la a 132-a sesiune plenară din 21-22 octombrie 2022, § 53). De asemenea, ea reprezintă o măsură necesară pentru a contracara fenomenul migraţiei electorale care conduce la afectarea principiilor democratice în materia electorală.

24. Aşadar, Curtea reţine că interdicţia de a vota la alegerile locale impusă persoanelor care şi-au schimbat domiciliul sau reşedinţa temporară în ultimele trei luni anterior datei primului tur de scrutin nu afectează substanţa dreptului de vot. Condiţia instituită de articolul 160 alin.(2) din Codul electoral urmăreşte integritatea şi corectitudinea desfăşurării alegerilor locale.

25. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra şi având în vedere, în special, jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de dna Marina Tauber, deputată în Parlamentul Republicii Moldova, pentru controlul constituţionalităţii articolului 160 alineatul (2) din Codul electoral.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la

Curtea Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 şi

al articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

nr.502 din 16 iunie 1995

1. Prin Decizia nr.111 din 12 septembrie 2023 a fost declarată inadmisibilă sesizarea nr.204a/2023 pentru controlul constituţionalităţii articolului 160 alineatul (2) din Codul electoral, depusă de dna Marina Tauber, deputată în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Potrivit autoarei sesizării, la alegerea consiliului local şi a primarului nu participă cetăţenii cu domiciliul sau reşedinţa temporară înregistrată în unitatea administrativ-teritorială respectivă, dacă înregistrarea a avut loc cu mai puţin de trei luni de la data primului tur de scrutin. În aceste condiţii, măsura contestată instituie un tratament diferenţiat între, pe de o parte, cetăţenii al căror termen de înregistrare a domiciliului/reşedinţei temporare este mai mic de trei luni până la data primului tur de scrutin şi, pe de altă parte, cei al căror termen în discuţie depăşeşte trei luni. Autoarea sesizării susţine că, potrivit prevederii contestate, cetăţenii care şi-au schimbat domiciliul în ultimele trei luni până la primul scrutin al alegerilor locale nu vor putea vota nici în circumscripţia din care face parte noul domiciliu, nici în cea a domiciliului anterior. Astfel, cetăţenii vor fi lipsiţi de dreptul de a alege. Aşadar, ingerinţa prevăzută de norma contestată nu este necesară într-o societate democratică (a se vedea DCC nr.111 din 12 septembrie 2023, §§ 5-8).

3. În raport cu aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut că interdicţia de a vota la alegerile locale impusă persoanelor care şi-au schimbat domiciliul sau reşedinţa temporară în ultimele trei luni anterior datei primului tur de scrutin nu afectează substanţa dreptului de vot. Condiţia instituită de articolul 160 alin.(2) din Codul electoral urmăreşte integritatea şi corectitudinea desfăşurării alegerilor locale (a se vedea DCC nr.111 din 12 septembrie 2023, § 24).

4. Reţin faptul că, potrivit articolului 38 din Constituţie, voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic, prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv, excepţie făcând cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că unul din elementele esenţiale ale statului de drept, în general, şi ale sistemului electoral, în special, îl constituie dreptul de vot. Realizarea în practică a dreptului de vot al cetăţenilor are loc prin participarea la alegerile în Parlament, în autorităţile administraţiei publice locale, precum şi la referendumuri (a se vedea HCC nr.15 din 16 iunie 2015, §§ 44, 48).

5. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în mod constant că democraţia reprezintă un element fundamental al ordinii publice europene şi că drepturile subiective garantate de articolul 3 al Protocolului nr.1, care include dreptul de a vota şi dreptul de a candida la alegeri, sunt cruciale pentru stabilirea şi pentru menţinerea fundamentelor unei democraţii coerente şi efective, guvernate de preeminenţa dreptului. În plus, dreptul de vot nu este un privilegiu. În secolul XXI, prezumţia într-un stat democratic trebuie să fie în favoarea incluziunii, iar votul universal a devenit un principiu fundamental (a se vedea Karácsony şi alţii v. Ungaria [MC], 17 mai 2016, § 141; Teslenko şi alţii v. Federaţia Rusă, 5 aprilie 2022, § 117; Kalda v. Estonia, nr.2, 6 decembrie 2022, §§ 37-38).

6. Potrivit normei contestate, termenul înregistrării domiciliului sau reşedinţei temporare nu poate fi mai mic de trei luni până la data primului tur de scrutin. Această prevedere îi lipseşte pe cetăţenii care şi-au înregistrat domiciliul/reşedinţa temporară în ultimele trei luni până la primul scrutin al alegerilor locale de dreptul de a alege primarul şi consilierii locali. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că lipsa înregistrării la domiciliu sau la reşedinţă în Republica Moldova pe motivul retragerii/anulării sau expirării acesteia nu poate constitui drept temei pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi, inclusiv electorale (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.29 din 9 decembrie 2014, § 83).

7. Prin urmare, constat incidenţa articolului 38 alin.(2) din Constituţie în prezenta cauză. În acelaşi timp, reţin faptul că simpla restrângere a unui drept fundamental nu echivalează cu încălcarea acestui drept. Din punct de vedere constituţional, nu sunt permise restrângerile nejustificate ale drepturilor fundamentale. Caracterul justificat sau nejustificat al unei restrângeri poate fi stabilit după efectuarea testului de proporţionalitate potrivit articolului 54 din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 58).

8. În viziunea Curţii Europene, deşi statele participante la Convenţie beneficiază de o marjă de apreciere largă la limitarea exerciţiului drepturilor electorale, limitarea nu trebuie să afecteze însăşi esenţa drepturilor şi să le priveze de efectivitate. De asemenea, limitarea trebuie să urmărească realizarea unui scop legitim şi să utilizeze mijloace care nu sunt disproporţionate (a se vedea Selahattin Demirtaş v. Turcia, nr.2, 22 decembrie 2020, § 387; Kalda v. Estonia, nr.2, 6 decembrie 2022, §§ 39-40). Atunci când are de examinat chestiuni de conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr.1, Curtea Europeană se concentrează, în esenţă, şi pe verificarea dacă a existat un tratament arbitrar sau o lipsă de proporţionalitate (a se vedea Ždanoka v. Letonia [MC], 16 martie 2006, § 115; Partidul Democrat Unit Rus "Yabloko" şi alţii v. Federaţia Rusă, 8 noiembrie 2016, § 68].

9. În prezenta cauză, Curtea Constituţională a identificat scopul legitim al ingerinţei în dreptul la vot (a se vedea DCC nr.111 din 12 septembrie 2023, §§ 23- 24), dar nu a efectuat testul proporţionalităţii măsurii în discuţie, inclusiv dacă această măsură generală este sensibilă la circumstanţele particulare.

10. Aşadar, în opinia mea, Curtea Constituţională trebuia să declare sesizarea admisibilă, pentru a o examina în fond şi pentru a verifica dacă dispoziţiile articolului 160 alineatul (2) din Codul electoral încalcă dreptul de vot, garantat de articolul 38 alin.(2) din Constituţie, coroborat cu articolul 54 din Constituţie.

OPINIE SEPARATĂ,

formulată pe baza articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire

la Curtea Constituţională şi a articolului 67 din

Codul jurisdicţiei constituţionale

Prin Decizia nr.111 din 12 septembrie 2023, Curtea Constituţională a declarat inadmisibilă sesizarea depusă de dna Marina Tauber, deputată în Parlamentul Republicii Moldova, pentru controlul constituţionalităţii articolului 160 alineatul (2) din Codul electoral.

Nefiind de acord cu decizia colegilor judecători constituţionali, am formulat prezenta opinie separată, din următoarele considerente.

Dispoziţiile legale contestate au stabilit interdicţia de a vota la alegerile locale pentru cetăţenii care şi-au înregistrat domiciliul sau reşedinţa temporară în mai puţin de trei luni anterior datei primului tur de scrutin. Aşadar, a fost instituită o măsură aplicabilă (i) persoanelor care şi-au schimbat domiciliul sau reşedinţa în ultimele trei luni într-o altă unitate administrativ-teritorială şi (ii) doar în cazul alegerilor locale.

În acest context, sunt de acord că restricţia stabilită de articolul 160 alin.(2) din Codul electoral reprezintă o garanţie rezonabilă pentru integritatea alegerilor locale (a se vedea Avizul comun al Comisiei de la Veneţia şi al Biroului OSCE pentru instituţii democratice şi drepturile omului, privind proiectul Codului electoral, adoptat de Comisia de la Veneţia la a 132-a sesiune plenară din 21-22 octombrie 2022, § 53). De asemenea, ea reprezintă o măsură necesară pentru a contracara fenomenul "migraţiei electorale" care conduce la afectarea principiilor democratice în materia electorală.

Totuşi, identificând aceste scopuri legitime, colegii au ezitat să efectueze o analiză comprehensivă a argumentelor prezentate de autoarea sesizării referitor la pretinsa încălcare a articolelor 38, 23 şi 54 din Constituţie. În rezultat, nu au fost elucidate unele probleme privind articolul 160 din Codul electoral în ansamblu, care ar putea genera riscuri de imprevizibilitate la faza exercitării dreptului fundamental de a vota.

De exemplu, alineatul (1) din acest articol prevede că la alegerea consiliului local şi a primarului nu participă alegătorii care nu au înregistrare la domiciliu sau la reşedinţa temporară în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

În aceste condiţii, din analiza abstractă a prevederilor articolului în discuţie, rezultă că unele persoane cu drept de vot, e.g. studenţii, tinerii specialişti, proprietarii de noi imobile, salariaţii detaşaţi recent în alte localităţi etc., care şi-au schimbat din motive obiective domiciliul în ultimele trei luni până la primul tur al alegerilor locale, nu vor putea vota nici în circumscripţia din care face parte noul domiciliu sau reşedinţa temporară, nici în circumscripţia în care se afla domiciliul anterior. Astfel, la o analiză prima facie, se observă existenţa incidenţei dreptului de a alege, garantat de articolul 38 din Constituţie, raportat la principiile articolului 3 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

Totodată, din conţinutul articolului 160 din Codul electoral nu rezultă în mod clar dacă norma în discuţie este aplicabilă şi în cazul desfăşurării turului doi sau în cazul alegerilor locale repetate.

Este adevărat că Curtea Europeană a reţinut că condiţia reşedinţei sau a duratei acesteia pentru exerciţiul dreptului de vot la alegeri nu reprezintă, în principiu, o restricţie arbitrară a dreptului de vot şi, prin urmare, nu este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenţie (a se vedea Py v. Franţa, 11 ianuarie 2005, § 48).

Totodată, Curtea Europeană a mai menţionat că drepturile prevăzute la articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenţie nu sunt absolute, dar pot fi supuse "limitărilor implicite", iar statelor contractante trebuie să li se acorde o marjă de apreciere în acest domeniu. Standardul aplicat în cazul articolului 3 din Protocolul nr.1 este mai puţin strict decât cel aplicabil în cazul articolelor 8-11 din Convenţie. Atunci când are de examinat chestiuni de conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr.1, Curtea Europeană se concentrează, în esenţă, pe două criterii: verifică, pe de o parte, dacă a existat un tratament arbitrar sau o lipsă de proporţionalitate şi, pe de altă parte, dacă restrângerea a adus atingere exprimării libere a opiniei poporului (a se vedea Ždanoka v. Letonia [MC], 16 martie 2006, §§ 103-104 şi 115).

Rezumând cele menţionate mai sus, consider că doar examinarea cauzei în fond, aplicând testul proporţionalităţii ingerinţei stabilite de norma contestată, prin prisma normelor constituţionale şi a bunelor practici internaţionale menţionate supra, i-ar fi permis Curţii să decidă cu privire la constituţionalitatea prevederilor contestate.

Prin urmare, consider că sesizarea în discuţie urma să fie admisă şi examinată în fond.