Decizie nr.166 din 01.12.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.100g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 459 alineatul (4) din Codul de procedură civilă (competenţa instanţei de judecată de a soluţiona cauza cu element de extraneitate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.100g/2022 privind

excepţia  de neconstituţionalitate a articolului 459

alineatul (4) din  Codul de procedură civilă

(competenţa instanţei de judecată de a soluţiona

 cauza cu element de extraneitate)

nr. 166  din  01.12.2022

 (în vigoare 01.12.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 413-425 art. 201 din 23.12.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 1 iulie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 1 decembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "refuză acceptarea cererii conform art.169 alin.(1) lit.a) sau încetează procesul conform art.265 lit.a)" din articolul 459 alineatul (4) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, ridicată de dl Eugeniu Turuta, reclamant în dosarul nr.2-5119/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Livia Mitrofan de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 12 martie 2020, dl Eugeniu Turuta a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva companiei Google LLC cu privire la apărarea drepturilor de autor şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat.

4. În cadrul procesului, dl Eugeniu Turuta a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 459 alineatul (4) din Codul de procedură civilă.

5. Printr-o încheiere din 24 iunie 2022, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 169

Refuzul de a primi cererea de chemare în judecată

"(1) Judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecată dacă:

a) cererea nu urmează a fi judecată în instanţa judecătorească în procedură civilă;

[…]."

Articolul 265

Temeiurile de încetare a procesului

"Instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care:

a) cauza nu urmează a fi judecată în procedură civilă;

[…]."

Articolul 459

Aplicarea regulilor de competenţă jurisdicţională

"(1) Instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova sunt competente, în condiţiile prezentului capitol, să soluţioneze litigiile civile dintre o parte a Republicii Moldova şi o parte străină sau numai dintre persoane străine.

(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova în judecarea cauzelor civile cu element de extraneitate se determină conform dispoziţiilor cap. IV, dacă prezentul capitol nu prevede altfel.

(3) Instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova sunt competente să soluţioneze cauze cu element de extraneitate dacă pârâtul organizaţie străină are sediu sau pârâtul cetăţean străin are domiciliu în Republica Moldova.

(4) Instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa de a soluţiona cauza cu element de extraneitate şi, în cazul în care constată că nu este competentă nici ea şi nici o altă instanţă din Republica Moldova, refuză acceptarea cererii conform art.169 alin.(1) lit.a) sau încetează procesul conform art.265 lit.a)."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate îi acordă instanţei de judecată prerogativa de a constata, printr-o încheiere, competenţa jurisdicţională la examinarea litigiilor cu elemente de extraneitate. În cazul în care instanţa reţine că nu este competentă nicio instanţă din Republica Moldova, atunci ea refuză acceptarea cererii conform articolului 169 alin.(1) lit.a) sau încetează procesul conform articolului 265 lit.a) din Codul de procedură civilă. Aşadar, prin încheierea de declinare a competenţei jurisdicţionale, instanţa îi conferă litigiului statutul "de a nu fi judecat în procedură civilă", indiferent de faptul dacă acesta ar trebui judecat în procedură civilă. Mai mult, în cazul în care încheierea în discuţie devine definitivă, statutul litigiului (neexaminarea în procedură civilă) devine definitiv, neexistând nicio procedură legală de remediere sau de modificare a acestuia. Încheierea de declinare a competenţei nu poate fi revizuită.

9. Autorul excepţiei menţionează că instanţa de judecată a altui stat, la care ar urma să se adreseze reclamantul, va refuza primirea cererii de chemare în judecată sau va înceta procesul pornit. Instanţa va invoca existenţa unei hotărâri definitive în litigiul dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri, pronunţată de o instanţă judecătorească din Republica Moldova.

10. Aşadar, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 4 alin.(1), 8 alin.(1), 16 şi 20 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă următoarele.

12. Excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de reclamant într-un proces pendinte în faţa unei instanţe de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă textul "refuză acceptarea cererii conform art.169 alin.(1) lit.a) sau încetează procesul conform art.265 lit.a)" din articolul 459 alineatul (4) din Codul de procedură civilă. Curtea observă că, printr-o încheiere din 24 iunie 2022, instanţa de drept comun a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 459 alineatul (4) din Codul de procedură civilă în întregime. Totuşi, în sesizarea adresată Curţii, autorul excepţiei solicită doar controlul constituţionalităţii textului citat.

15. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată privind apărarea drepturilor de autor şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat (a se vedea §§ 3-5 supra). Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să fie examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea a analizat, prin prisma argumentelor autorului excepţiei, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 18; DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 20).

18. Autorul excepţiei a susţinut că textul contestat contravine articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 16 [egalitatea] şi 20 [accesul liber la justiţie] din Constituţie.

19. Cu privire la incidenţa articolelor 4 şi 8 din Constituţie, Curtea a subliniat că, în acest caz, ele comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 20; DCC nr.70 din 26 mai 2022, § 16).

20. Referitor la articolul 16 din Constituţie, Curtea a notat că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (HCC nr.6 din 10 martie 2022, § 15; DCC nr.70 din 26 mai 2022, § 17).

21. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul excepţiei susţine că potrivit textului criticat (i) instanţa de judecată are competenţa de a stabili că litigiul nu urmează a fi examinat în procedură civilă, (ii) instanţele de judecată străine vor refuza cererea de chemare în judecată pentru că există o încheiere definitivă pentru aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri, pronunţată de o instanţă judecătorească din Republica Moldova, şi (iii) încheierea de declinare a competenţei nu poate fi revizuită.

22. Referitor la faptul că litigiul nu urmează a fi examinat în procedură civilă, Curtea subliniază că, potrivit articolului 459 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa de a soluţiona cauza cu element de extraneitate şi, în cazul în care constată că nu este competentă nici ea şi nici o altă instanţă din Republica Moldova, refuză acceptarea cererii pentru că cererea/cauza nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

23. Curtea observă că legislatorul a echivalat lipsa competenţei instanţei de judecată naţionale de a examina o cerere de chemare în judecată cu elemente de extraneitate cu faptul că cererea de chemare în judecată nu urmează a fi judecată în instanţele judecătoreşti din Republica Moldova în proceduri civile. Prin urmare, cererea nu poate fi examinată de instanţele naţionale, pentru că este de competenţa altui organ jurisdicţional dintr-un stat străin. În acest caz, instanţa din Republica Moldova trebuie să menţioneze instanţa străină care are competenţa de a examina cererea în discuţie.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că reglementările privind limitarea exerciţiului dreptului de acces la instanţele naţionale de judecată pot varia în timp şi în spaţiu, în funcţie de nevoi, de resursele comunităţii şi cele individuale. În elaborarea unor astfel de reglementări, statul se bucură de o anumită marjă de apreciere. Curtea Europeană a stabilit că restrângerea dreptului de acces la o instanţă naţională din cauza lipsei de competenţă nu a fost disproporţionată faţă de scopul urmărit, i.e. buna administrare a justiţiei şi eficacitatea hotărârilor judecătoreşti interne (a se vedea Ali Riza v. Elveţia, 13 iulie 2021, § 86, 97).

25. De asemenea, Curtea reţine că legislatorul a stabilit ca garanţie a dreptului de acces la justiţie faptul că dacă o instanţă judecătorească străină îşi declină competenţa de a soluţiona cererea formulată de un cetăţean al Republicii Moldova, acesta o poate depune la o instanţă judecătorească competentă din Republica Moldova (articolul 460 alin.(2) din Codul de procedură civilă). De asemenea, niciunei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din cauza inexistenţei legislaţiei, din motive de imperfecţiune, de coliziune sau de obscuritate a legislaţiei în vigoare (articolul 5 alin.(2) din Cod).

26. Referitor la caracterul definitiv al încheierii instanţei de judecată şi la efectele acesteia, Curtea reţine că încheierea instanţei de judecată pronunţată în cazul în care nu are competenţa de a examina o cerere de chemare în judecată cu elemente de extraneitate nu reprezintă un impediment pentru persoană de a-şi redirecţiona cererea la instanţa de judecată străină competentă. În acest caz, încheierea instanţei naţionale de declinare a competenţei în favoarea unei instanţe străine nu va soluţiona fondul litigiului dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri, ci s-ar pronunţa asupra unui impediment de ordin procedural (lipsa competenţei instanţei naţionale de a examina litigiul).

27. Referitor la argumentul că imposibilitatea revizuirii încheierii de declinare a competenţei ar încălca articolul 20 din Constituţie, Curtea reţine că o decizie/încheiere privind lipsa de competenţă a unei instanţe de judecată naţionale nu încalcă dreptul de acces la o instanţă, dacă argumentele persoanei în cauză în favoarea competenţei instanţei au făcut obiectul unei examinări veritabile şi efective şi dacă instanţa a motivat în mod adecvat motivele pe care se bazează decizia sa (a se vedea Konkurrenten.no AS v, Norvegia (dec.), 5 noiembrie 2019, § 46-47; Ali Riza v. Elveţia, 13 iulie 2021, § 88). În acest context, Curtea notează că criticile autorului privind imposibilitatea revizuirii încheierii de declinare a competenţei nu ridică o problemă de constituţionalitate din perspectiva articolului 20 din Constituţie.

28. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "refuză acceptarea cererii conform art.169 alin.(1) lit.a) sau încetează procesul conform art.265 lit.a)" din articolul 459 alineatul (4) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl Eugeniu Turuta, reclamant în dosarul nr.2-5119/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.