Decizie nr.113 din 06.07.2026 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.75g/2026 şi nr.127g/2026 privind excepţiile de neconstituţionalitate a textului "1500" din articolul 34 alin.(2) şi a articolului 47/1 alin.(1) din Codul contravenţional (limita maximă a sancţiunii amenzii contravenţionale şi contravenţia de corupere electorală pasivă [IV])
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
D E C I Z I E
de inadmisibilitate a sesizărilor nr.75g/2026 şi nr.127g/2026 privind
excepţiile de neconstituţionalitate a textului "1500" din articolul 34
alin.(2) şi a articolului 471 alin.(1) din Codul contravenţional
(limita maximă a sancţiunii amenzii contravenţionale şi
contravenţia de corupere electorală pasivă [IV])
nr. 113 din 06.07.2026
(în vigoare 06.07.2026)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 330-333 art.130 din 23.07.2026
* * *
Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,
dlui Sergiu LITVINENCO,
dlui Ion MALANCIUC,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROŞCA,
dnei Liuba ŞOVA, judecători,
cu participarea dnei Maria Sorici, asistent judiciar,
Având în vedere sesizările înregistrate la 2 aprilie 2026 şi 9 iunie 2026,
Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 6 iulie 2026, în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 471 alin.(1) din Codul contravenţional, ridicate de dl avocat Marcel Burlacu, în dosarul nr.5r-2454/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, şi de dna avocat Alina Palii, în dosarul nr.5r-475/2025, pendinte la Judecătoria Edineţ, sediul central, precum şi a articolului XXIX din Legea nr.257 din 16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor acte normative, ridicată din oficiu de dna judecător Aurelia Cazacliu, în dosarul nr.5r-2454/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.
2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dna judecător Aurelia Cazacliu de la Judecătoria Chişinău şi de dl Alexandru Toma, judecător la Judecătoria Edineţ, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.
3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea, pe baza pct.18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, a decis conexarea acestora într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 75g/2026.
ÎN FAPT
A. Circumstanţele litigiilor principale
1. Dosarul nr. 5r-2454/2025 (sesizarea nr.75g/2026)
4. Pe rolul Judecătoriei Chişinău se află contestaţia dlui Grigore Cernobrîsov împotriva unui proces-verbal cu privire la contravenţie, prin care s-a constatat vinovăţia acestuia la comiterea contravenţiei de corupere electorală pasivă, prevăzută de articolul 471 din Codul contravenţional, precum şi i-a fost aplicată o amendă în mărime de 750 unităţi convenţionale, adică 37 500 lei.
5. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Marcel Burlacu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 471 alin.(1) din Codul contravenţional.
6. Prin încheierea din 6 februarie 2026, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate. Prin aceeaşi încheiere, judecătorul a ridicat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului XXIX din Legea nr.257 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative, transmiţând sesizarea la Curtea Constituţională pentru soluţionare.
2. Dosarul nr. 5r-475/2025 (sesizarea nr.127g/2026)
7. Pe rolul Judecătoriei Edineţ se află contestaţia dlui Igor Magaz împotriva unui proces-verbal cu privire la contravenţie, prin care s-a constatat vinovăţia acestuia la comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 471 din Codul contravenţional, aplicându-i-se totodată o amendă în mărime de 750 unităţi convenţionale, adică 37 500 lei.
8. În cadrul examinării cauzei, dna avocat Alina Palii a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 471 alin.(1) din Codul contravenţional.
9. Printr-o încheiere din 25 mai 2026, Judecătoria Edineţ a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.
B. Legislaţia pertinentă
10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:
Articolul 16
Egalitatea
"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială"
Articolul 24
Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
"(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.
(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.
(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat."
Articolul 26
Dreptul la apărare
"(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.
[...]."
Articolul 28
Viaţa intimă, familială şi privată
"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."
Articolul 32
Libertatea opiniei şi a exprimării
"(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.
(3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional."
11. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:
Articolul 34
Amenda
"[…]
(2) Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 1500 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu funcţie de răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.
[…]"
Articolul 471
Coruperea electorala pasivă
"(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către un alegător a bunurilor, serviciilor, privilegiilor sau avantajelor sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, în scopul exercitării sau al neexercitării unor drepturi electorale în cadrul alegerilor, inclusiv al alegerilor regionale, dacă fapta nu constituie infracţiune, se sancţionează cu amendă de la 500 la 750 de unităţi convenţionale.
(2) Sub incidenţa prevederilor alin.(1) din prezentul articol nu cad bunurile indicate la art.1811 alin.(3) din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002.
(3) Persoana care a săvârşit fapta prevăzută la alin.(1) este liberată de răspundere contravenţională dacă s-a autodenunţat şi/sau a contribuit activ la descoperirea ori la contracararea săvârşirii faptei de corupere electorală."
ÎN DREPT
A. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate
12. Autorii excepţiilor susţin că sancţiunea prevăzută de articolul 471 alin.(1) din Codul contravenţional este disproporţionată în raport cu gravitatea faptei contravenţionale. În acest sens, autorii afirmă că amenda stabilită între 500 şi 750 de unităţi convenţionale, echivalentă sumei de 25 000 – 37 500 lei, are un cuantum excesiv, depăşind nivelul unor sancţiuni prevăzute de legea penală pentru anumite infracţiuni, deşi contravenţia reprezintă, prin definiţie, o faptă cu un grad de pericol social mai redus decât infracţiunea.
13. De asemenea, autorii excepţiilor susţin că aplicarea unor sancţiuni contravenţionale ridicate creează consecinţe disproporţionate pentru persoanele cu venituri reduse. Autorii afirmă că sancţiunea contestată afectează viaţa privată şi familială şi generează o stare de insecuritate juridică şi psihologică.
14. În opinia autorilor excepţiilor, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 5, 10, 16, 24, 26, 28 şi 32 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
15. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.
16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor – în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional – ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
17. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de avocaţii părţilor în proces, precum şi, din oficiu, de instanţa de judecată. Astfel, Curtea constată că sesizările sunt formulate de subiecţii cărora le este recunoscut acest drept în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.
18. Autorii excepţiilor au contestat articolul 471 alin.(1) din Codul contravenţional şi articolul XXIX din Legea nr.257 din 16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor acte normative.
19. Cu privire la articolul XXIX din Legea nr.257 din 16 decembrie 2020, Curtea reţine că acesta reprezintă o dispoziţie de modificare a unui act normativ. Potrivit normelor de tehnică legislativă, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Prin urmare, la exercitarea controlului de constituţionalitate, Curtea raportează dispoziţiile modificatoare la actul de bază. În această cauză, actul de bază îl constituie articolul 34 alin.(2) din Codul contravenţional în partea care stabileşte limita maximă a sancţiunii amenzii contravenţionale. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "1500" din articolul 34 alin.(2) şi articolul 471 alin.(1) din Codul contravenţional (a se vedea HCC nr.13 din 21 mai 2020, § 33; HCC nr.17 din 23 iunie 2020, § 48).
20. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cauze care au ca obiect examinarea unor contestaţii împotriva unor procese-verbale cu privire la contravenţia prevăzută de articolul 471 alin.(1) din Codul contravenţional. În aceste condiţii, Curtea admite că prevederile articolului 471 alin.(1) din Codul contravenţional sunt aplicabile în cauzele aflate pe rolul instanţei de judecată.
21. Cu privire la textul "1500" din articolul 34 alin.(2) din Codul contravenţional, Curtea observă că acesta stabileşte limita maximă generală a amenzii contravenţionale aplicabile persoanelor fizice. Deşi cauza în care a fost ridicată excepţia vizează contestarea sancţiunii prevăzute de articolul 471 alin.(1) din Codul contravenţional, instanţa de judecată care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate susţine că majorarea plafonului maxim al amenzii contravenţionale de la 500 la 1500 de unităţi convenţionale (art.34 alin.(2) din Codul contravenţional) operată prin articolul XXIX din Legea nr.257 din 16 decembrie 2020 a permis stabilirea, inclusiv prin articolul 471 alin.(1) din Cod, a unor sancţiuni care, în opinia sa, nu ar corespunde gradului de pericol social redus al contravenţiilor prevăzut de articolul 10 din acelaşi Cod. Astfel, Curtea admite că la soluţionarea cauzei ar putea să fie aplicate dispoziţiile articolului 471 alin.(1) din Codul contravenţional coroborate cu prevederile articolului 34 alin.(2) din acelaşi Cod.
22. Prevederile articolului 471 alin.(1) din Codul contravenţional au făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate în Decizia nr.1 din 21 ianuarie 2025 şi Decizia nr.22 din 13 februarie 2025. De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate al prevederilor contestate dacă sunt avansate alte critici de neconstituţionalitate. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizările conţin argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.37 din 5 martie 2026, § 20). Totodată, articolul 34 alin.(2) din Codul contravenţional în partea care stabileşte limita maximă a sancţiunii amenzii contravenţionale nu a făcut anterior obiect de examinare sub aspectul constituţionalităţii.
23. Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) (statul de drept), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 5 (democraţia şi pluralismul politic), 10 (unitatea poporului şi dreptul la identitate), 16 (egalitatea), 24 (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică), 26 (dreptul la apărare), 28 (viaţa intimă, familială şi privată) şi 32 (libertatea opiniei şi a exprimării) din Constituţie.
24. Curtea reiterează că articolele 1 alin.(3), 4 şi 5 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.57 din 2 aprilie 2026, § 18; DCC nr.150 din 2 octombrie 2025, § 23).
25. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolul 16 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea DCC nr.113 din 26 septembrie 2023, § 18). Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr.64 din 9 aprilie 2026, § 24).
26. Cu privire la incidenţa articolelor 10, 24, 26, 28 şi 32 din Constituţie, autorii excepţiilor susţin că sancţiunea prevăzută de articolul 471 alin.(1) din Codul contravenţional are un caracter disproporţionat. Aceştia afirmă că mărimea amenzii afectează situaţia materială a persoanei sancţionate şi a familiei sale, îi creează o stare de incertitudine şi îi influenţează exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Constituţie.
27. Curtea observă că argumentele autorilor excepţiilor referitoare la caracterul pretins disproporţionat al sancţiunii prevăzute de articolul 471 alin.(1) din Codul contravenţional sunt similare celor examinate anterior de Curte în Decizia nr.1 din 21 ianuarie 2025 şi Decizia nr.22 din 13 februarie 2025. Autorii acelor sesizări au susţinut că amenda prevăzută de norma contestată este excesivă şi afectează în mod nejustificat dreptul de proprietate al persoanei.
28. În acest context, Curtea a reţinut că aplicarea unei amenzi constituie o ingerinţă în exerciţiul dreptului de proprietate al persoanei sancţionate, deoarece o privează de o parte din patrimoniul său. Totuşi, o asemenea ingerinţă poate fi justificată atunci când urmăreşte un scop legitim şi respectă exigenţele principiului proporţionalităţii (a se vedea DCC nr.1 din 21 ianuarie 2025, § 316).
29. Curtea a subliniat că stabilirea faptelor ilicite, a sancţiunilor aplicabile şi a limitelor acestora ţine de competenţa Parlamentului potrivit articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie şi se înscrie în marja sa de apreciere în materie de politică legislativă. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că această competenţă vizează, prin extensie, şi reglementarea contravenţiilor şi a sancţiunilor contravenţionale. Totuşi, această marjă discreţionară a legislatorului nu trebuie să afecteze principiul proporţionalităţii sancţiunii aplicate prin raportare la fapta contravenţională şi la circumstanţele cazului. Parlamentul trebuie să estimeze, in abstracto, în funcţie de o serie de criterii, printre care şi frecvenţa fenomenului infracţional sau gradul de pericol social al faptelor respective, care sunt limitele de pedeapsă potrivite (a se vedea DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, § 22, şi HCC nr.10 din 10 mai 2016, §§ 46-49).
30. De asemenea, Curtea a reţinut că cadrul normativ este completat de reguli privind individualizarea sancţiunii, de circumstanţe atenuante şi agravante, precum şi de mecanisme care permit aplicarea unei sancţiuni mai blânde în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei (a se vedea DCC nr.1 din 21 ianuarie 2025, § 320).
31. În acelaşi sens, Curtea a constatat că existenţa unor garanţii legale care permit individualizarea sancţiunii în fiecare caz particular reprezintă un element relevant la aprecierea proporţionalităţii măsurii contestate. Prin urmare, instituirea unor sancţiuni cu caracter disuasiv nu este, prin ea însăşi, contrară drepturilor fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.1 din 21 ianuarie 2025, § 323).
32. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, sesizările nr.75g/2026 şi nr.127g/2026 fiind identice cu sesizarea examinată anterior de Curte în Decizia nr.1 din 21 ianuarie 2025 din perspectiva obiectului lor şi a criticilor de neconstituţionalitate, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii rămân valabile şi în prezenta cauză.
33. În acelaşi timp, Curtea observă că autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin şi că procesul-verbal cu privire la contravenţie ar fi fost întocmit cu încălcarea cerinţelor legale privind descrierea faptei, administrarea probelor şi menţiunile obligatorii. Cu privire la aceste aspecte, Curtea menţionează că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorii excepţiilor îşi exprimă, de fapt, dezacordul cu faptul că agentul constatator l-a sancţionat contravenţional pentru fapta de corupere electorală pasivă. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată care pot verifica caracterul legal al acţiunilor agenţilor constatatori (a se vedea DCC nr.191 din 21 decembrie 2023, § 18).
34. Referitor la critica potrivit căreia neconcordanţa dintre plafonul maxim al amenzii contravenţionale prevăzut de articolul 34 alin.(2) din Codul contravenţional şi reglementările privind amenda penală prevăzute de articolul 64 alin.(3) din Codul penal ar fi de natură să contravină ierarhiei gradului de pericol social al contravenţiei, aşa cum rezultă din articolul 10 din Codul contravenţional, Curtea reiterează că Constituţia nu prevede o obligaţie a Parlamentului de a institui o delimitare rigidă sau o corespondenţă expresă între limitele sancţiunilor contravenţionale şi cele ale sancţiunilor penale. Stabilirea acestor limite şi configurarea raportului dintre diferitele forme de răspundere juridică reprezintă o opţiune de politică legislativă asumată pe baza unei prevederi dintr-o lege organică, care se încadrează în marja de apreciere a Parlamentului. Anume Parlamentul deţine competenţa constituţională de a asigura unitatea reglementărilor legislative (articolul 66 lit.c) din Constituţie). Curtea Constituţională nu este îndrituită să stabilească dacă, la configurarea limitelor sancţiunilor contravenţionale, Parlamentul a optat pentru soluţia legislativă cea mai adecvată, cea mai coerentă ori cea mai oportună din perspectiva sistemului general al răspunderii juridice. În schimb, în acest domeniu, Curtea este competentă să verifice dacă sancţiunile contravenţionale stabilite de Parlament sunt proporţionale din perspectiva unui drept fundamental garantat de Constituţie (a se vedea HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 108). În această cauză, autorii nu au argumentat în ce mod dispoziţiile criticate aduc atingere unui drept fundamental garantat de Constituţie. Or, simpla nemulţumire faţă de cuantumul maxim al sancţiunii sau faţă de opţiunea legislatorului de a agrava regimul sancţionator nu este suficientă pentru a pune în discuţie constituţionalitatea textului criticat.
35. Prin urmare, pe baza celor menţionate, Curtea constată că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 27 alin.(2), (3) lit.b) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a textului "1500" din articolul 34 alin.(2) şi a articolului 471 alin.(1) din Codul contravenţional, ridicate de dl avocat Marcel Burlacu, în dosarul nr.5r-2454/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, de dna avocat Alina Palii, în dosarul nr.5r-475/2025, pendinte la Judecătoria Edineţ, sediul central, precum şi din oficiu de dna judecător Aurelia Cazacliu, în dosarul nr.5r-2454/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTE | Domnica MANOLE |
| Nr.113. Chişinău, 6 iulie 2026. | |