Decizie nr.113 din 23.09.2024 referitoare la cererea de suspendare a acţiunii Legii nr.207 din 25 iulie 2024 pentru modificarea anexei la Legea nr.121/2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice (sesizarea nr.174a/2024)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

referitoare la cererea de suspendare a acţiunii

Legii nr. 207 din 25 iulie 2024 pentru modificarea

anexei la Legea nr.121/2007 privind administrarea

şi deetatizarea proprietăţii publice

(sesizarea nr.174a/2024)

nr. 113  din  23.09.2024

 (în vigoare 23.09.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 451-453 art.160 din 31.10.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea nr.174a, înregistrată la 16 august 2024,

Examinând prima facie sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 23 septembrie 2024, în camera de consiliu,

CONSTATĂ:

1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională la 16 august 2024, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de domnii Vlad Batrîncea, Petru Burduja şi Grigore Novac, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorii sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea Legii nr.207 din 25 iulie 2024 pentru modificarea anexei la Legea nr.121/2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.

3. La 19 septembrie 2024, dl Vlad Batrîncea a depus o cerere prin care a solicitat suspendarea acţiunii Legii contestate pe baza articolelor 25¹ alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ din Codul jurisdicţiei constituţionale. Autorul cererii menţionează că nu există un mecanism care să oblige Guvernul să publice deciziile protocolare. Articolul 102 alin.(4) din Constituţie prevede că nepublicarea hotărârilor atrage inexistenţa acestora. În opinia autorului, nepublicarea deciziilor protocolare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova ar încălca articolul 23 din Constituţie, care reglementează dreptul persoanelor de a-şi cunoaşte drepturile fundamentale, şi, de asemenea, principiul transparenţei decizionale. De asemenea, autorul cererii afirmă că, contrar articolului 102 din Constituţie, prevederile contestate ar permite Guvernului să adopte decizii protocolare în domenii de importanţă majoră precum înaintarea iniţiativelor legislative. În aceste condiţii, este afectat principiul separării puterilor în stat. Totodată, autorul cererii menţionează că după intrarea în vigoare a deciziilor protocolare şi a actelor care au fost adoptate pe baza acestor decizii se vor produce prejudicii financiare şi economice statului.

4. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr.207 din 25 iulie 2024 pentru modificarea anexei la Legea nr.121/2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

5. Curtea observă că Legea contestată a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.340 din 5 august 2024 şi a intrat în vigoare la 5 septembrie 2024. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că dispoziţiile de modificare şi de completare a unui act legislativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta (a se vedea HCC nr.18 din 27 septembrie 2022, § 22; HCC nr.19 din 31 octombrie 2023, § 28; HCC nr.5 din 5 martie 2024, § 39). Din acest motiv, Curtea precizează că-şi va raporta obiectul analizei la anexa la Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.

6. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că măsura suspendării acţiunii unor acte contestate implică (i) să se stabilească dacă prevederile contestate afectează sau se referă la unul sau mai multe domenii indicate la articolul 25¹ alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi la articolul 7¹ alin.(2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, iar raţiunea ei constă în (ii) evitarea unor prejudicii şi consecinţe negative iminente. Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ (a se vedea DCC nr.166 din 30 noiembrie 2023, § 8; DCC nr.41 din 8 mai 2024, § 7).

7. Curtea observă că în solicitarea sa de suspendare a acţiunii legii contestate autorul susţine că aplicarea acestei legi (i) ar afecta principiile legalităţii, securităţii juridice şi transparenţei decizionale, (ii) ar cauza prejudicii economice statului, (iii) ar afecta principiul separării puterilor în stat şi (iv) ar contraveni articolului 102 din Constituţie.

8. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea a stabilit că în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25¹ alin. (2) pct.1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi de articolul 7¹ alin.(2) pct.1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, autorul cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea şi posibilele prejudicii şi consecinţe negative iminente şi ireparabile ale riscului invocat (a se vedea DCC nr.49 din 28 aprilie 2023, § 7; DCC nr.122 din 28 septembrie 2023, § 9; DCC nr.166 din 30 noiembrie 2023, § 9; DCC nr.35 din 22 aprilie 2024, § 8). Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acţiunii actelor sesizate trebuie motivate în mod convingător. Doar invocarea riscului şi enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă şi convingătoare în vederea suspendării acţiunii actului sesizat (a se vedea DCC nr.102 din 12 iulie 2022, § 4; DCC nr.143 din 26 octombrie 2023, § 8; DCC nr.41 din 8 mai 2024, § 9).

9. Examinând prima facie primul argument al autorului, care vizează afectarea principiilor legalităţii, securităţii juridice şi transparenţei decizionale, Curtea observă că aceste riscuri sunt invocate fără a fi făcută o legătură cauzală cu o eventuală încălcare a drepturilor fundamentale prevăzute de Constituţie.

10. Cu privire la cel de-al doilea şi de-al treilea motiv de suspendare invocate de autorul cererii, care vizează cauzarea prejudiciilor economice statului şi afectarea principiului separării puterilor în stat, Curtea reţine că aceste afirmaţii au o formulare prea generală, care nu scoate în evidenţă vreun risc precis al normelor contestate sau al unor eventuale consecinţe negative iminente şi ireparabile care ar putea fi evidenţiate la această etapă de examinare a unei sesizări.

11. Referitor la cel de-al patrulea motiv de suspendare, încălcarea articolului 102 din Constituţie, Curtea constată că poate efectua analiza acestui aspect invocat drept temei al suspendării doar la etapa examinării fondului cauzei, motiv pentru care consideră că trebuie să respingă în această parte solicitarea, pentru a nu prejudeca fondul cauzei (a se vedea DCC nr.96 din 25 septembrie 2019; DCC nr.21 din 16 februarie 2021, § 8).

12. Curtea reiterează că raţiunea suspendării acţiunii actelor normative contestate este o măsură in extremis şi constă în evitarea unor consecinţe negative iminente şi ireparabile pentru valorile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.166 din 30 noiembrie 2023, § 11).

Din aceste considerente, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 din Constituţie, 25¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 7¹, 61 şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se respinge cererea de suspendare a acţiunii anexei la Legea nr.121 din 21 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, formulată de domnul Vlad Batrîncea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.