Decizie nr.117 din 28.09.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.174g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 35 alin.(1) din Legea cu privire la avocatură nr.1260 din 19 iulie 2002 (obligaţia de a fi membru al Uniunii Avocaţilor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.174g/2023 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului

35 alin.(1) din Legea cu privire la avocatură

nr. 1260 din 19 iulie 2002

(obligaţia de a fi membru

al Uniunii Avocaţilor)

nr. 117  din  28.09.2023

 (în vigoare 28.09.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 399-400 art.161 din 25.10.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 5 iulie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 28 septembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 35 alin.(1) din Legea cu privire la avocatură nr.1260 din 19 iulie 2002, ridicată de dl Nicolae Daniliuc, parte în dosarul nr.3a-124/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău format din doamnele Veronica Negru, Ecaterina Palanciuc şi Ina Dutca, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Comisia pentru etică şi disciplină din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova a emis o decizie împotriva dlui Nicolae Daniliuc prin care l-a sancţionat disciplinar, aplicându-i o amendă în mărime de 3000 lei. Dl Nicolae Daniliuc a formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, prin care a solicitat anularea acestei decizii.

4. Prin hotărârea instanţei de judecată din 24 iunie 2022, acţiunea dlui Nicolae Daniliuc a fost respinsă. Hotărârea primei instanţe a fost contestată cu apel.

5. În cadrul procedurii de apel, dl Nicolae Daniliuc a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 35 alin.(1) din Legea cu privire la avocatură nr.1260 din 19 iulie 2002.

6. Prin Încheierea din 28 iunie 2023, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

8. Prevederile relevante ale Legii cu privire la avocatură nr.1260 din 19 iulie 2002 sunt următoarele:

Articolul 35

Uniunea Avocaţilor

"(1) Uniunea Avocaţilor este organul de autoadministrare al avocaţilor, din care fac parte toţi membrii barourilor din ţară, şi are sediul în municipiul Chişinău.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul menţionează că articolul 35 alin.(1) din Legea cu privire la avocatură îl obligă să devină membru al Uniunii Avocaţilor contrar voinţei sale. Autorul susţine că este dreptul său de a se asocia sau de a fi membru al unei asociaţii şi nicidecum o obligaţie.

10. În concluzie, autorul sesizării consideră că norma contestată este contrară articolelor 1 alin.(3), 4, 7 şi 20 din Constituţie şi 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la avocatură, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 35 alin.(1) din Legea cu privire la avocatură.

15. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ aflată în procedură de apel care are ca obiect examinarea legalităţii unei decizii emise de Comisia pentru etică şi disciplină din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

16. Curtea reţine că prevederile în discuţie au fost contestate în faţa Curţii Constituţionale, însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.76 din 13 iulie 2023). În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi, din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. Aşadar, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 20).

17. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate îl obligă să devină membru al Uniunii Avocaţilor contrar voinţei sale, iar acest fapt contravine articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Lege Supremă) şi 20 (accesul liber la justiţie) din Constituţie. Totodată, autorul pretinde că norma contestată contravine şi articolului 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează libertatea de întrunire şi de asociere.

18. Curtea reiterează că articolele 1 alin.(3), 4 şi 7 din Constituţie comportă un caracter general, constituie imperative care stau la baza tuturor reglementărilor şi nu pot constitui repere individuale şi separate (DCC nr.52 din 8 aprilie 2021, § 16; DCC nr.87 din 5 iulie 2022, § 21).

19. Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea reţine că acesta stabileşte că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. În această cauză, Curtea observă că norma contestată de autor stabileşte că Uniunea Avocaţilor este organul de autoadministrare al avocaţilor, din care fac parte toţi membrii barourilor din ţară, şi are sediul în municipiul Chişinău.

20. În acest context, Curtea nu vede în ce măsură norma contestată restricţionează accesul la justiţie prevăzut de articolul 20 din Constituţie. Curtea observă că autorul nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu norma constituţională invocată.

21. Totodată, Curtea observă că autorul susţine incidenţa articolului 11 din Convenţia Europeană, care garantează libertatea de întrunire şi de asociere. Curtea notează că acest articol îşi găseşte corespondentul în articolul 41 din Constituţie. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul la asociere, garantat de articolul 41 din Constituţie, prevede posibilitatea cetăţenilor de a se asocia, în mod liber, în partide sau formaţiuni social-politice sau alte tipuri şi forme de organizaţii, care nu au scopuri lucrative şi nu urmăresc obţinerea sau împărţirea unor beneficii. Pe baza acestui drept, persoanele pot participa la viaţa politică, ştiinţifică, socială şi culturală sau de a-şi realiza o serie de interese legitime comune (a se vedea DCC nr.85 din 19 iunie 2019, § 15; DCC nr.177 din 15 decembrie 2022, § 26).

22. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a notat că obligaţia de a se afilia unei asociaţii poate face incident articolul 11 din Convenţie doar dacă asociaţia în discuţie exercită funcţii de interes privat. Noţiunea de "asociere" are un sens autonom; încadrarea acesteia în dreptul naţional are doar o valoare relativă şi nu constituie decât un punct de plecare (Schneider v. Luxemburg, 10 iulie 2007, § 70). Atunci când examinează dacă o anumită organizaţie este o asociaţie în sensul articolului 11 din Convenţie, Curtea Europeană are în vedere realitatea situaţiei şi ţine seama de diverşi factori, cum ar fi: dacă a fost înfiinţată de persoane particulare sau de legislator; dacă face parte integrantă din structurile statului; dacă a fost învestită cu competenţe administrative, de reglementare şi disciplinare; şi dacă urmăreşte un scop de interes general (a se vedea Herrmann v. Germania, 20 ianuarie 2011, § 76; Mytilinaios şi Kostakis v. Grecia, 3 decembrie 2015, § 36). Aşadar, o instituţie de drept public, înfiinţată de legislator, nu este o asociaţie în sensul articolului 11 din Convenţie (a se vedea Köll v. Austria (dec.), 4 iulie 2002; Universitatea Slavă din Bulgaria şi alţii v. Bulgaria (dec.), 18 noiembrie 2004).

23. În mai multe cauze referitoare la asociaţiile profesionale şi organizaţiile din domeniul ocupării forţei de muncă, Curtea Europeană a menţionat că acestea nu intră în domeniul de aplicare a articolului 11 din Convenţie. Curtea a notat că, de regulă, obiectivul acestor organizaţii, instituite prin lege, este acela de a reglementa şi promova profesiile pe care le reprezintă, exercitând totodată funcţii importante de drept public, pentru protecţia publicului. Prin urmare, acestea nu pot fi comparate cu asociaţiile de drept privat sau cu sindicatele, dar fac parte integrantă din structurile statului (Popov şi alţii, Vakarelova, Markov şi Bankov v. Bulgaria (dec.), 6 noiembrie 2003).

24. De exemplu, Curtea Europeană a constatat că articolul 11 nu este aplicabil în cazul obligaţiei profesioniştilor de a fi membri ai barourilor de avocaţi (A. şi alţii v. Spania, decizia Comisiei, 2 iulie 1990; Bota v. România (dec.), 12 octombrie 2004); ai camerelor notarilor (O.V.R. v. Rusia (dec.), 3 aprilie 2001; Uniunea Naţională a Notarilor v. Albania (dec.), 6 mai 2008). Obligaţia de a deveni membru al unor astfel de entităţi nu constituie o ingerinţă în exercitarea dreptului la libertatea de asociere şi nu poate avea ca scop sau ca efect limitarea dreptului protejat de articolul 11, şi cu atât mai puţin suprimarea acestuia (O.V.R. v. Rusia (dec.), 3 aprilie 2001).

25. În acest sens, în DCC nr.177 din 15 decembrie 2022, Curtea Constituţională a reţinut că articolul 41 din Constituţie nu este incident în cazul obligaţiei administratorilor autorizaţi de a fi membri ai Uniunii administratorilor autorizaţi, menţionând că această asociaţie îndeplineşte o activitate de interes public şi urmăreşte un scop de interes general (a se vedea § 30 din decizie).

26. În prezenta cauză, Curtea observă că Uniunea Avocaţilor este organul de autoadministrare al avocaţilor, din care fac parte toţi membrii barourilor din ţară. Uniunea Avocaţilor este persoană juridică, are patrimoniu şi buget propriu (articolul 35 alineatele (1) şi (2) din Legea cu privire la avocatură). Organele de autoadministrare ale avocaţilor sunt organizate şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în limitele competenţelor prevăzute de Legea cu privire la avocatură (articolul 34 alin.(1) din aceeaşi Lege).

27. Organele de conducere ale Uniunii Avocaţilor aprobă direcţiile prioritare ale activităţii Uniunii şi documentele de politici privind realizarea acestora; aprobă şi publică bunele practici profesionale pentru avocaţi şi mecanismul de asigurare a calităţii serviciilor de asistenţă juridică. Totodată, Comisiile din cadrul Uniunii Avocaţilor organizează examenele de admitere la stagiul profesional în avocatură şi de calificare; aprobă rezultatele examenelor de calificare şi adoptă hotărâri privind admiterea în profesia de avocat (articolele 39 literele b³) şi i), 43 alin.(3) literele b) şi d) din Lege).

28. Curtea notează că Uniunea Avocaţilor aprobă şi modifică Codul deontologic al avocatului şi statutul profesiei de avocat; analizează cazurile de încălcare de către avocaţi şi avocaţii stagiari a disciplinei şi a normelor de etică profesională (articolele 37 lit.c), 44 alin.(2) lit.b) din Lege). Curtea reţine că obligaţia avocaţilor de a fi membri ai Uniunii rezultă din decizia acestora de a exercita profesia în discuţie, care, prin natura sa, reclamă o reglementare juridică specială (a se vedea, mutatis mutandis, Popov şi alţii, Vakarelova, Markov şi Bankov v. Bulgaria (dec.), 6 noiembrie 2003).

29. Aşadar, Curtea reţine că Uniunea Avocaţilor este o asociaţie care îndeplineşte o activitate de interes public şi urmăreşte un scop de interes general, prin promovarea unei asistenţe juridice adecvate şi, implicit, promovarea justiţiei în general, şi nu constată că obligaţia avocaţilor de a fi membri ai Uniunii poate fi analizată din perspectiva articolului 41 din Constituţie.

30. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 35 alin.(1) din Legea cu privire la avocatură nr.1260 din 19 iulie 2002, ridicată de dl Nicolae Daniliuc, parte în dosarul nr.3a-124/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.