Decizie nr.118 din 26.09.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.90g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 30 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (încetarea procesului judiciar în cazul încheierii unei tranzacţii sau al retragerii cererii introductive)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate  a  sesizării  nr. 90g/2024  privind

 excepţia de neconstituţionalitate a articolului 30 alin.(5)

 din  Legea  insolvabilităţii  nr. 149  din 29 iunie 2012

(încetarea procesului judiciar în cazul încheierii unei

tranzacţii sau al retragerii cererii introductive)

nr. 118  din  26.09.2024

 (în vigoare 26.09.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 473-476 art.174 din 20.11.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 17 aprilie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 26 septembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 30 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrian Cotună, în interesele "Farmaco" SA, în dosarul nr.2i-846/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Nicolae Şova, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. După cum rezultă din sesizare şi încheierea instanţei, dl Ruslan Russu deţine faţă de Farmaco o creanţă în valoare de 112938,98 lei şi 10936,98 euro întemeiată pe o hotărâre judecătorească irevocabilă, adoptată la 19 noiembrie 2018 de Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

4. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 4 iunie 2020, s-a admis cererea introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate în privinţa Farmaco depusă de "Metalcomplex Rapid" SRL.

5. La 12 noiembrie 2020, dl Ruslan Russu a formulat o cerere de alăturare la cererea introductivă depusă în privinţa Farmaco şi a solicitat admiterea creanţei în valoare de 112938,98 lei şi 10936,98 euro menţionată supra la § 3.

6. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău din 14 aprilie 2022, cererile introductive au fost respinse şi s-a refuzat intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Farmaco. Hotărârea primei instanţe a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel din 21 martie 2023.

7. La 6 noiembrie 2023, dl Ruslan Russu a formulat o cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate în privinţa Farmaco, solicitând să fie admisă creanţa în valoare de 112938,98 lei şi 10936,98 euro menţionată supra la § 3.

8. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău din 9 noiembrie 2023, cererea introductivă a fost admisă spre examinare.

9. La 26 ianuarie 2024, dl avocat Andrian Cotună a ridicat, în interesele Farmaco, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 30 alin.(5), 31 alin.(2) şi 32 alin.(3) din Legea insolvabilităţii.

10. Prin Încheierea din 10 aprilie 2024, judecătorul de caz a admis parţial cererea şi a respins ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor 31 alin.(2) şi 32 alin.(3) din Legea insolvabilităţii. Astfel, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 30 alin.(5) din Legea insolvabilităţii şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]"

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

12. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 30

Acţiunile preliminare intentării procesului de insolvabilitate.

Hotărârea instanţei de insolvabilitate

"(1) Măsurile de pregătire preliminară a examinării cauzei privind insolvabilitatea debitorului le ia instanţa de insolvabilitate în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

(2) Pentru urgentarea actelor procesuale, instanţa de insolvabilitate poate solicita audierea persoanelor identificate ca făcând parte din administraţia societăţii, le poate solicita asistenţa şi concursul la efectuarea actelor de procedură, poate efectua orice alt act procesual necesar soluţionării cauzei.

(3) Termenul de examinare a cauzei de intentare a procesului de insolvabilitate este de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data admiterii cererii introductive spre examinare. În funcţie de circumstanţele cauzei şi de motivele temeinice, instanţa de insolvabilitate poate decide majorarea termenului de examinare a cauzei cu 15 zile lucrătoare.

(4) După judecarea cererii introductive, instanţa de insolvabilitate adoptă una din următoarele hotărîri:

a) se constată insolvabilitatea debitorului şi i se intentează proces de insolvabilitate;

b) se constată insolvabilitatea debitorului şi i se intentează procedură simplificată a falimentului;

d) se respinge cererea introductivă şi se refuză intentarea unui proces de insolvabilitate faţă de debitor.

(5) Instanţa de insolvabilitate poate dispune totodată, prin încheiere, încetarea procesului judiciar în cazul încheierii unei tranzacţii sau al retragerii cererii introductive, precum şi în alte condiţii stabilite de lege."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei menţionează că Legea insolvabilităţii permite ca un pretins creditor să formuleze, în mod repetat, o nouă cerere introductivă chiar dacă asupra unei cereri formulate de aceeaşi parte, pe acelaşi obiect şi pe aceleaşi motive există o hotărâre judecătorească irevocabilă. În acest sens, autorul menţionează că Legea insolvabilităţii omite să reglementeze competenţa instanţei de a refuza cererea de intentare a procesului de insolvabilitate formulată repetat.

14. Mai mult, autorul menţionează că Codul de procedură civilă stabileşte la articolul 265 lit.b) că instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă. Astfel, pe baza articolului 1 alin.(4) din Legea insolvabilităţii, instanţa ar trebui să aplice Codul de procedură civilă.

15. De asemenea, autorul sugerează un mecanism util pentru instanţa de judecată pentru a identifica o eventuală cerere repetată, iar în cazul dedus judecăţii cererea repetată a pretinsului creditor trebuia refuzată, fără a fi instituită în privinţa debitorului perioada de observaţie.

16. Potrivit autorului, textele contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 46, 54, 120, 126 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

20. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 30 alin.(5) din Legea insolvabilităţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de insolvabilitate, care are ca obiect examinarea cererii introductive privind intentarea procesului de insolvabilitate. Astfel, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea constată că articolul 30 alin.(5) nu a mai constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

21. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat articolele 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 120 (caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive), 126 (economia) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

22. Curtea observă că, pornind de la norma contestată, autorul sesizării susţine că aceasta: (i) nu asigură realizarea principiului lucrului judecat în sensul articolului 120 din Constituţie, deoarece admite iniţierea repetată a unui proces de insolvabilitate de către creditorul căruia i s-a refuzat anterior pornirea procesului de insolvabilitate pe baza aceleiaşi creanţe; precum şi că, (ii) spre deosebire de Codul de procedură civilă, Legea insolvabilităţii nu reglementează statutul juridic al cererii repetate de intentare a procesului de insolvabilitate şi, implicit, nu permite debitorului în privinţa căruia a fost depusă cererea repetată să prevină eventualele prejudicii suportate în perioada de observaţie, fapt ce i-ar încălca dreptul de proprietate şi dreptul de protecţie a investiţiilor persoanelor străine.

23. Curtea observă că prin pretinsa critică de neconstituţionalitate autorul sesizării îşi exprimă dezacordul cu acţiunile instanţei care a admis cererea introductivă şi a instituit perioada de observaţie în privinţa eventualului debitor insolvabil, deşi consideră că, în baza Codului de procedură civilă, instanţa de insolvabilitate trebuia să refuze admiterea cererii introductive, deoarece aceasta este repetată şi, în acest sens, există o hotărâre judecătorească irevocabilă referitoare la refuzul de a intenta procesul de insolvabilitate între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi motive. De asemenea, autorul sesizării anticipează o anumită modalitate de aplicare a normelor juridice de către instanţa de insolvabilitate, considerând că în procesul de examinare a cererii introductive instanţa nu dispune de mecanisme juridice de încetare a procesului derulat ca urmare a unei cereri introductive repetate.

24. Din analiza sistemică a legislaţiei naţionale Curtea reţine că procedura de insolvabilitate este o procedură judecătorească reglementată prin normele speciale ale Legii insolvabilităţii, având propriile particularităţi de declanşare, de desfăşurare şi de încetare a cauzelor de insolvabilitate.

25. Legea insolvabilităţii stabileşte că creditorul poate depune cerere introductivă dacă: (i) are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate; (ii) poate argumenta creanţele; şi (iii) poate argumenta temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate (articolul 18 alin.(1)). Legislatorul obligă creditorul să indice în cererea introductivă, inter alia, temeiul şi valoarea creanţei pe care o are faţă de debitor, termenul la care creanţa devine scadentă, temeiul intentării procesului de insolvabilitate (articolul 20 alin.(1)), precum şi să anexeze documentele pe care cererea se bazează (articolul 20 alin.(2)). Instanţa de insolvabilitate este obligată să admită spre examinare cererea introductivă depusă de creditor dacă aceasta întruneşte condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă şi de Legea insolvabilităţii (articolul 21 alin.(1)) şi să adopte o încheiere în acest sens (articolul 21 alin.(2)).

26. Având în vedere argumentele autorului sesizării, Curtea reţine că prin hotărârea de respingere a cererii introductive instanţa de insolvabilitate refuză intentarea unui proces de insolvabilitate faţă de debitor, cu toate consecinţele prevăzute de lege pentru părţi. Totodată, legislatorul prevede că "respingerea cererii introductive nu împiedică depunerea ulterioară a unei noi cereri introductive în cazul întrunirii condiţiilor prevăzute [de lege]" (articolul 37 alin.(4)).

27. Aşadar, Curtea reţine că, având prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică procedura de judecată (articolul 115 alin.(4) din Constituţie) a cauzelor de insolvabilitate, legislatorul obligă instanţa competentă să admită spre examinare cererea introductivă depusă de creditor cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă şi ale Legii insolvabilităţii şi să dispună întreprinderea măsurilor necesare prevăzute de lege pentru a constata prin hotărâre, dacă debitorul este sau nu este în stare de insolvabilitate. Pentru a eficientiza examinarea cauzei, legislatorul a prevăzut şi cazurile de încetare a cauzei de insolvabilitate admise de instanţă, dacă între părţi a fost încheiată o tranzacţie, dacă creditorul a retras cererea introductivă sau dacă există alte cazuri prevăzute de lege (articolul 30 alin.(5)). Solicitarea autorului sesizării de a extinde temeiul de încetare a cauzei judiciare prevăzut de articolul 265 lit.b) din Codul de procedură civilă [există o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunţată într-un litigiu dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri] şi în cauzele de insolvabilitate pentru că exista o hotărâre anterioară de respingere a cererii introductive dintre aceleaşi părţi, având aceleaşi creanţe, este nu altceva decât o interpretare a unor norme infraconstituţionale.

28. Aşadar, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorul se referă la o eventuală aplicare în cauza de insolvabilitate a normelor Codului de procedură civilă, la o pretinsă omisiune legislativă din Legea insolvabilităţii şi ridică în acest caz, de fapt o problemă de aplicare şi interpretare a legii. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (DCC nr.96 din 12 iulie 2022, § 26; DCC nr.89 din 25 iulie 2023, § 25). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

29. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 30 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrian Cotună, în interesele "Farmaco" SA, în dosarul nr.2i-846/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.