Decizie nr.12 din 09.02.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.6g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 53/1 alineatul (2) litera d) din Codul de procedură penală (atribuţiile procurorului ierarhic superior la exercitarea controlului ierarhic)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.6g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 53/1 alineatul (2) litera d)

din Codul de procedură penală

(atribuţiile procurorului ierarhic superior

la exercitarea controlului ierarhic)

nr. 12  din  09.02.2018

 (în vigoare 09.02.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 149 art. 75 din 05.05.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Aurel BĂIEŞU, preşedinte de şedinţă,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 18 ianuarie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 9 februarie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 53/1 alineatul (2) litera d) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Ion Cerga, în dosarul nr.1-717/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 18 ianuarie 2018 de către judecătorul Vitalie Ciumac din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin ordonanţa Procurorului General interimar din 2 noiembrie 2016, s-a dispus printre altele anularea ordonanţei procurorului din cadrul Procuraturii mun. Chişinău din 13 martie 2013 privind încetarea urmăririi penale în privinţa lui F. Grincu, cu reluarea urmăririi penale.

4. În cadrul examinării cauzei în fond de către Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani, avocaţii inculpatului F. Grincu au solicitat declararea nulităţii ordonanţei Procurorului General interimar din 2 noiembrie 2016.

5. Prin încheierea din 9 ianuarie 2017, instanţa de judecată a dispus respingerea solicitărilor avocaţilor ca fiind neîntemeiate. În motivarea încheierii, instanţa de judecată a menţionat că “ordonanţa Procurorului General din 2 noiembrie 2016 de reluare a urmăririi penale în privinţa lui F. Grincu a fost emisă ca urmare a exercitării atribuţiilor de control ierarhic legiferat la art.53/1 alin.(2) lit.d) şi f) din Codul de procedură penală, atribuţii aferente funcţiei Procurorului General, menite să corecteze eventualele încălcări comise de către procurorul ierarhic inferior.”

6. În cadrul şedinţei de judecată, avocatul Ion Cerga a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 53/1 alineatul (2) litera d) din Codul de procedură penală.

7. Prin încheierea din 1 noiembrie 2017, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 53/1

Procurorul ierarhic superior

“(1) Procuror ierarhic superior este:

[...]

k) pentru toţi procurorii din cadrul sistemului Procuraturii – Procurorul General.

(2) Procurorul ierarhic superior, pe lângă atribuţiile prevăzute la art. 52 alin.(1), în cadrul urmăririi penale realizează următoarele atribuţii pentru exercitarea controlului ierarhic:

[...]

d) anulează, total ori parţial, modifică sau completează, prin ordonanţă motivată, în condiţiile prezentului cod, actele procurorilor ierarhic inferiori şi ale ofiţerilor de urmărire penală;

[...]

f) examinează plângerile depuse împotriva actelor şi acţiunilor procurorilor ierarhic inferiori;

[...]”

Articolul 287

Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea

cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire

“[Alin.(1) art.287 abrogat prin Legea nr.197 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]

Notă: Se declară neconstituţional alin.(1) art.287 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.12 din 14.05.2015, în vigoare 14.05.2015

(2) Reluarea urmăririi penale se dispune de către judecătorul de instrucţie în temeiul demersului procurorului sau în cazul admiterii plângerii depuse împotriva ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi penale ori de clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire.

(3) În cazul reluării urmăririi penale în condiţiile prezentului articol, dacă, pe baza datelor din dosar, procurorul consideră necesar luarea unei măsuri preventive sau unei măsuri asiguratorii, el dispune luarea măsurii necesare sau, după caz, face propunerile respective judecătorului de instrucţie.

(4) În cazurile în care ordonanţele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărârea respectivă. În cazul descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanţei de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau scoatere a persoanei de sub urmărire.

[art.287 în redacţia anterioară Legii nr.316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 9 februarie 2018]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că dispoziţiile art.53/1 alin.(2) lit.d) din Codul de procedură penală, potrivit cărora la exercitarea controlului ierarhic în cadrul urmăririi penale procurorul ierarhic superior “anulează, total ori parţial, modifică sau completează, prin ordonanţă motivată, în condiţiile prezentului cod, actele procurorilor ierarhic inferiori şi ale ofiţerilor de urmărire penală”, permit procurorului ierarhic superior să dispună reluarea urmăririi penale, contrar dreptului de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeaşi faptă.

11. Astfel, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile contestate sunt incerte, întrucât oferă procurorului ierarhic superior posibilitatea de a anula, în orice moment, actele procurorilor ierarhic inferiori şi de a înainta persoanei învinuirea pentru săvârşirea aceloraşi fapte, deşi prevederile art.287 alin.(2) din acelaşi cod stabilesc în mod expres că reluarea urmăririi penale se dispune de către judecătorul de instrucţie.

12. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile art.53/1 alin.(2) lit.d) din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor articolelor 20, 21, 23 şi 140 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Ion Cerga în dosarul nr.1-717/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

16. Curtea relevă că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de necons-tituţionalitate îl constituie art.53/1 alin.(2) lit.d) din Codul de procedură penală, potrivit căruia la exercitarea controlului ierarhic în cadrul urmăririi penale procurorul ierarhic superior anulează, total ori parţial, modifică sau completează, prin ordonanţă motivată, în condiţiile codului, actele procurorilor ierarhic inferiori şi ale ofiţerilor de urmărire penală.

18. Curtea observă că autorul excepţiei de necons-tituţionalitate, invocând articolele 20, 21, 23 şi 140 din Constituţie, susţine în esenţă că prevederile contestate încalcă articolul 21 din Constituţie privind prezumţia nevinovăţiei.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că raţiunea controlului ierarhic exercitat de către procurorul ierarhic superior în cadrul urmăririi penale este de a verifica legalitatea şi temeinicia soluţiilor dispuse de către procurorii ierarhic inferiori.

20. În acest context, Curtea reţine că şi Comisia de la Veneţia a menţionat că, chiar dacă procuratura este o instituţie independentă, poate exista un control ierarhic asupra deciziilor şi activităţilor procurorilor, altele decât ale procurorului general (Raportul privind standardele europene referitoare la independenţa sistemului judiciar: partea II, organele de urmărire penală, CDL-AD(2010)040, din 3 ianuarie 2011, §28).

21. Totodată, Curtea menţionează că procurorul ierarhic superior poate anula, total ori parţial, modifica sau completa, prin ordonanţă motivată, actele procurorilor ierarhic inferiori şi ale ofiţerilor de urmărire penală doar dacă normele speciale ale Codului de procedură penală nu stabilesc altfel.

22. În speţă, Curtea constată că alegaţiile autorului excepţiei vizează, de fapt, competenţa procurorului ierarhic superior de a dispune reluarea urmăririi penale în temeiul dispoziţiilor art.53/1 alin.(2) lit.d) din Codul de procedură penală.

23. În acest sens, Curtea observă că art.287 alin.(2) din Codul de procedură penală [în redacţia anterioară Legii nr.316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 9 februarie 2018] stabileşte expressis verbis că reluarea urmăririi penale se dispune de către judecătorul de instrucţie în temeiul demersului procurorului sau în cazul admiterii plângerii depuse împotriva ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi penale ori de clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire.

24. Aşadar, Curtea constată că, deşi există un control ierarhic asupra deciziilor şi activităţilor procurorilor, totuşi, procurorul ierarhic superior nu poate să dispună reluarea urmăririi penale, întrucât legiuitorul a abilitat judecătorul de instrucţie cu această competenţă, ceea ce constituie o garanţie procesuală a caracterului echitabil al actului de reluare a urmăririi penale.

25. De altfel, Curtea observă că instituţia reluării urmăririi penale, care este reglementată de partea specială a Codului de procedură penală, este distinctă de instituţia controlului ierarhic exercitat de către procurorul ierarhic superior, în cadrul urmăririi penale, prevăzută de partea generală a codului.

26. Prin urmare, Curtea nu poate reţine alegaţiile autorului excepţiei că norma contestată permite procurorului ierarhic superior să dispună reluarea urmăririi penale. Or, norma contestată, în sine, nu conţine reglementări care ar abilita procurorul ierarhic superior cu dreptul de a relua urmărirea penală.

27. Având în vedere cele enunţate supra, Curtea reţine că dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeaşi faptă, garantat de art.21 din Constituţie, nu are incidenţă asupra prevederilor contestate.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea reţine că problema abordată în sesizare vizează aspecte care, de fapt, ţin de apanajul instanţelor judecătoreşti de a verifica legalitatea şi temeinicia acţiunilor şi actelor procesuale întocmite de către procurori şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 53/1 alineatul (2) litera d) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Ion Cerga, în dosarul nr.1-717/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.