Decizie nr.12 din 23.03.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.20g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 251 alin.(3) din Codul de procedură penală (nulitatea actelor procedurale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.20g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 251 alin.(3) din Codul de procedură penală

(nulitatea actelor procedurale)

nr. 12  din  23.03.2016

 (în vigoare 23.03.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 140-149 art. 46 din 27.05.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 17 martie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 23 martie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 17 martie 2016 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în componenţa judecătorilor Iurie Iordan, Ghenadie Lîsîi şi Silvia Vrabii, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei” din articolul 251 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Radu Dumneanu în dosarul nr.16rj-151/16, aflat pe rolul Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău.

2. Sesizarea a fost depusă de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel în urma examinării recursului asupra încheierii judecătoreşti emise de Judecătoria Râşcani, prin care s-a respins cererea avocatului Radu Dumneanu privind sesizarea Curţii Constituţionale.

A. Motivele ridicării excepţiei de neconstituţionalitate

3. Motivele ridicării excepţiei, astfel cum au fost expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Articolul 251 alin.(2) din Codul de procedură penală prevede că încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată, la participarea părţilor în cazurile obligatorii, la prezenţa interpretului, traducătorului, dacă sunt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural.

5. În temeiul art.251 alin.(3) al Codului de procedură penală, nulitatea actului procedural prevăzută de alin.(2) al aceluiaşi articol nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului de către părţi şi se ia în considerare de instanţă, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

6. Potrivit autorilor excepţiei, prevederile art.251 alin.(3) din Codul de procedură penală nu sunt clare şi previzibile, fiind contrare articolelor 21 şi 26 din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2012, nr.263-269, art.855) sunt următoarele:

Articolul 251

Încălcările care atrag nulitatea actelor procedurale

“[…]

(2) Încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată, la participarea părţilor în cazurile obligatorii, la prezenţa interpretului, traducătorului, dacă sunt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural.

(3) Nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului de către părţi şi se ia în considerare de instanţă, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că aplicarea normelor legale referitoare la constatarea nulităţii actelor procedurale permit un comportament arbitrar din partea instanţei de judecată datorită incertitudinii normei.

10. Astfel, în opinia autorului excepţiei, deşi art.251 alin.(2) din Codul de procedură penală prevede expres situaţiile care atrag nulitatea actului procedural, legislaţia procesuală penală nu reglementează în mod clar care sunt soluţiile instanţei de judecată în cazul examinării unei cereri privind constatarea nulităţii unui act procedural, în special atunci când anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

11. În final, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că norma contestată încalcă principiul prezumţiei nevinovăţiei şi dreptul la apărare.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul admisibilităţii, Curtea constată următoarele.

13. În temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor.

14. Curtea menţionează că, fiind ridicată de avocatul Radu Dumneanu în dosarul nr.16rj-151/16, aflat pe rolul Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma “dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei” din articolul 251 alin.(3) al Codului de procedură penală.

17. Astfel, Curtea observă că norma contestată reglementează situaţia nulităţii absolute a actelor procedurale în procesul penal, nulitatea reprezentând o sancţiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile.

18. Curtea menţionează că autorul excepţiei a invocat încălcarea prin norma contestată a articolelor 21 şi 26 din Constituţie.

19. Curtea reţine că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate.

20. În acest sens, Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

21. În acest context, Curtea observă că prevederile articolului 21 din Constituţie, care garantează prezumţia nevinovăţiei, nu are incidenţă în prezenta cauză.

22. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a articolului 26 din Constituţie, care prevede dreptul la apărare, Curtea constată lipsa argumentelor pertinente şi concludente prin care autorul excepţiei ar demonstra în ce măsură prevederile legale contestate încalcă normele constituţionale invocate.

23. De altfel, Curtea nu poate reţine critica textului legii în raport cu dispoziţiile constituţionale privind dreptul la apărare, întrucât textul legal ce face obiectul excepţiei nu împiedică părţile sa fie asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu.

24. Prin urmare, analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată, întrucât argumentele invocate de autorul excepţiei în motivarea acesteia se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii.

25. Curtea reiterează că Legea Supremă a învestit Parlamentul cu dreptul de interpretare oficială a legilor adoptate. Astfel, potrivit art.66 lit.c) din Constituţie, una din atribuţiile de bază ale Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem şi legislativ, este interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării. Scopul interpretării constă în clarificarea normei de drept prin elucidarea conţinutului exact al acesteia şi constituie o premisă a aplicării corecte a normelor juridice.

26. Potrivit art.42 din Legea privind actele legislative nr.780-XV din 27 decembrie 2001, interpretarea actelor legislative reprezintă un sistem de operaţiuni logice prin care se explică sensul exact şi complet al dispoziţiilor normative. Prin interpretare se oferă soluţii juridice de realizare a normei de drept în sensul ei exact.

27. În temeiul celor expuse supra, Curtea reţine că, în lipsa incidenţei normei constituţionale privind prezumţia nevinovăţiei asupra normei contestate şi în lipsa argumentării impietării prin dispoziţiile criticate asupra dreptului la apărare, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei” din articolul 251 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Radu Dumneanu în dosarul nr.16rj-151/16, pendinte pe rolul Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.