Decizie nr.120 din 01.10.2024 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.120g/2024 şi nr.154g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alineatele (1), (2) şi (4) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023 (taxa de timbru)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr. 120g/2024 şi nr. 154g/2024 privind

 excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alineatele (1), (2) şi (4)

din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023

nr. 120  din  01.10.2024

 (în vigoare 01.10.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 473-476 art.176 din 20.11.2024

* * *

(taxa de timbru)

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 29 mai şi 8 iulie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 1 octombrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(1), (2) şi (4) din Legea taxei de stat, ridicată de dl Nicolae Leşan, parte în dosarul nr.5r-503/2024, şi, respectiv, de dl Ion Stegărescu, parte în dosarul nr.5r-713/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dnele judecătoare Liliana Cuşcă şi Tatiana Bivol din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul 120g/2024.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale

1.1. Dosarul nr.5r-503/2024 (sesizarea nr.120g/2024)

4. La 17 ianuarie 2024, un agent constatator din cadrul Direcţiei patrulare "Centru" a întocmit un proces-verbal cu privire la contravenţie şi a emis o decizie asupra cazului contravenţional prin care dl Nicolae Leşan a fost găsit vinovat de comiterea faptei contravenţionale de la articolul 238 alin.(2) din Codul contravenţional, fiindu-i aplicată o amendă în mărime de 900 lei.

5. La 29 ianuarie 2024, dl Nicolae Leşan a formulat o contestaţie împotriva deciziei de sancţionare şi procesului-verbal cu privire la contravenţie întocmit în baza articolului 238 alin.(2) din Codul contravenţional.

6. La 6 februarie 2024, contestaţia în discuţie a fost repartizată, în mod aleatoriu, dnei judecătoare Liliana Cuşca, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. Printr-o încheiere din 9 februarie 2024, dl Nicolae Leşan a fost informat că judecătorul de caz nu a dat curs contestaţiei sale din motiv că nu a achitat taxa de timbru în valoare de 200 lei. La 4 martie 2024, dl Nicolae Leşan a achitat şi a prezentat instanţei dovada achitării taxei de timbru.

7. La 20 februarie 2024, cu câteva zile înainte să achite taxa de timbru, dl Nicolae Leşan a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 2 alineatele (1) şi (4) din Legea taxei de stat.

8. În şedinţa de judecată din 20 mai 2024, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

1.2. Dosarul nr.5r-713/2024 (sesizarea nr.154g/2024)

9. La 21 februarie 2024, dnei judecătoare Tatiana Bivol i-a fost repartizată, în mod aleatoriu, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, contestaţia formulată de dl Ion Stegărescu împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie şi deciziei de sancţionare în baza articolului 238 alin.(2) din Codul contravenţional, prin care dl Ion Stegărescu a fost sancţionat cu amendă de 900 lei.

10. În cadrul şedinţei din 17 iunie 2024, dl Ion Stegărescu a formulat o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(2) din Legea taxei de stat. Printr-o încheiere din 20 iunie 2024, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

12. Prevederile relevante ale Legii taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023 sunt următoarele:

Articolul 2

Taxa de timbru

"(1) Taxa de timbru este o sumă de bani care se percepe, o singură dată, de la persoanele fizice şi juridice pentru intentarea unui proces judiciar civil, de contencios administrativ, precum şi pentru fiecare contestaţie împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei contravenţionale atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac.

(2) Taxa de timbru nu este susceptibilă de scutire, amânare sau eşalonare, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege. Suma de bani plătită ca taxă de timbru nu se restituie şi nici nu se compensează din contul părţii care a pierdut procesul.

[Prin Hotărârea nr.20 din 26 septembrie 2024 a fost declarat neconstituţional textul "Taxa de timbru nu este susceptibilă de scutire, amânare sau eşalonare, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege." din teza întâi şi textul "şi nici nu se compensează din contul părţii care a pierdut procesul" din teza a doua a articolului 2 alineatul (2) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023]

(3) Prin derogare de la alin.(1), nu se percepe taxă de timbru de la autorităţile şi instituţiile publice în acţiunile care au ca obiect încasarea unor sume de bani la bugetul de stat.

(4) Taxa de timbru constituie 200 de lei."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

Sesizarea nr.120g/2024

13. Între altele, articolul 2 alin.(1) din Legea taxei de stat reglementează că pentru fiecare contestaţie împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei contravenţionale în primă instanţă şi în căile de atac se achită o taxă de timbru în valoare de 200 lei. Autorul excepţiei consideră că impunerea la plata taxei de timbru la formularea contestaţiei împotriva deciziei agentului constatator în cauza contravenţională reprezintă o încălcare a dreptului său de acces liber la justiţie, având în vedere că îndeplinirea acestei obligaţii îl face să renunţe la dreptul său de a sesiza instanţa de judecată.

14. În acest sens, autorul excepţiei este de părere că impunerea la plata taxei de timbru în cauzele contravenţionale este inadmisibilă din perspectiva prevederilor articolelor 1 alin.(3), 4, 20, 23 şi 54 alin.(3) din Constituţie.

Sesizarea nr.154g/2024

15. În sesizare, autorul susţine că articolul 2 alin.(2) din Legea taxei de stat îi încalcă drepturile garantate de articolele 16, 20, 21, 26, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost ridicate de o parte în aceste procese. Astfel, Curtea constată că sesizările sunt formulate de subiectul căruia îi este conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Sesizarea nr.120g/2024 are ca obiect articolul 2 alineatele (1) şi (4) din Legea taxei de stat, iar sesizarea nr.154g/2024 are ca obiect articolul 2 alin.(2) din aceeaşi Lege. Curtea reţine că articolul 2 alineatele (1) şi (4) din Lege nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate, în timp ce alin.(2) din acelaşi articol a făcut anterior obiectul analizei Curţii prin Hotărârea nr.20 din 26 septembrie 2024. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, pentru admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, condiţia să nu existe o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).

20. Curtea precizează că prin Hotărârea nr.20 din 26 septembrie 2024 a fost declarat neconstituţional textul "Taxa de timbru nu este susceptibilă de scutire, amânare sau eşalonare, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege." din teza întâi şi textul "şi nici nu se compensează din contul părţii care a pierdut procesul" din teza a doua a articolului 2 alineatul (2) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023.

21. În textul sesizării nr.154g/2024, autorul susţine că articolul 2 alin.(2) din Legea taxei de stat îi încalcă drepturile garantate de articolele 16, 20, 21, 26, 53 şi 54 din Constituţie, fără să argumenteze în ce mod prevederile contestate afectează normele constituţionale menţionate mai sus. În acest context, Curtea precizează că sesizarea este inadmisibilă.

22. Sesizarea nr.120g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alineatele (1) şi (4) din Legea taxei de stat a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea contestaţiei formulate împotriva deciziei agentului constatator în cauza contravenţională la depunerea căreia a fost achitată taxa de timbru. Aşadar, Curtea reţine că normele contestate ar putea fi avute în vedere în procesul de judecată în care a fost ridicată excepţia.

23. O altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.95 din 17 iunie 2021, § 28; DCC nr.125 din 13 septembrie 2022, § 22).

24. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) (statul de drept), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 54 (restrângerea exerciţiului drepturilor sau al unor libertăţi) din Constituţie.

25. Analizând excepţia, Curtea precizează că autorul sesizării s-a limitat la simpla invocare a articolelor 1 alin.(3), 4, 23 şi 54 alin.(3) din Constituţie, fără să formuleze critici în raport cu aceste prevederi constituţionale.

26. În acest context, Curtea reiterează că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să cuprindă trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii (prevederea legală), textul de referinţă pretins a fi încălcat (prevederea constituţională) şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate dintre cele două texte, adică motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Simpla enumerare a unor articole din Constituţie în lipsa unei argumentări proprii nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.117 din 8 septembrie 2022, §§ 14 şi 15; DCC nr.40 din 4 aprilie 2023, § 17).

27. Referitor la capătul sesizării privind pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, Curtea precizează că, în jurisprudenţa sa, ea a subliniat că accesul liber la justiţie nu are un caracter absolut, ci unul care poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural (a se vedea DCC nr.6 din 18 ianuarie 2022, § 21). Sub acest aspect, Curtea reiterează că este esenţial ca legea să conţină garanţii procesuale suficiente care să-i ofere persoanei posibilitatea rezonabilă de a-şi apăra cauza în scopul contestării măsurilor care interferează cu drepturile sale. Astfel, reglementarea de către legislator, în limitele competenţei acordate de Constituţie, a condiţiilor, inclusiv a celor limitative, nu constituie o suprimare sau diminuare a dreptului de liber acces la justiţie atât timp cât nu se aduce atingere substanţei acestuia şi există alte garanţii procedurale efective. De asemenea, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că dreptul de acces la instanţele judecătoreşti nu este absolut şi poate fi supus unor limitări atât timp cât nu restricţionează accesul persoanei sau nu afectează însăşi esenţa dreptului (a se vedea DCC nr.151 din 19 octombrie 2021, § 22).

28. Autorul excepţiei susţine că i se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, deoarece prin norma contestată este obligat să achite o taxă de timbru în valoare de 200 lei. Totuşi, Curtea subliniază că articolul 20 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele judiciare, fiind firesc ca justiţiabilii care beneficiază de activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Suplimentar, Curtea notează că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, care se realizează de către autoritatea judecătorească, reprezintă de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate din bugetul de stat. Astfel, legislatorul este îndreptăţit să instituie taxe de stat pentru cererile în judecată pentru a putea acoperi anumite costuri ale procedurii judiciare la care participă părţile aflate în litigiu (a se vedea DCC nr.74 din 21 mai 2019, §17; DCC nr.121 din 13 septembrie 2022, § 22).

29. Având în vedere jurisprudenţa menţionată mai sus şi faptul că nu au intervenit elemente noi care să provoace reconsiderarea acesteia, atât soluţia, cât şi considerentele menţionate rămân valabile şi în prezenta cauză. Totodată, Curtea precizează că în acest capăt al sesizării autorul nu a formulat alte argumente privind existenţa unei ingerinţe în dreptul garantat de articolul 20 din Constituţie.

30. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alineatele (1), (2) şi (4) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023, ridicată de dl Nicolae Leşan, parte în dosarul nr.5r-503/2024, şi, respectiv, de dl Ion Stegărescu, parte în dosarul nr.5r-713/2024, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.