Decizie nr.125 din 15.12.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.118b/2017 privind interpretarea unor prevederi din articolele 75 alin.(1) şi 88 din Constituţie (problemele supuse referendumului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.118b/2017 privind interpretarea

unor prevederi din articolele 75 alin.(1) şi 88 din Constituţie

(problemele supuse referendumului)

nr. 125  din  15.12.2017

 (în vigoare 15.12.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 95-104 art. 52 din 23.03.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona BALABAN, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 6 septembrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 15 decembrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 6 septembrie 2017, Preşedintele Republicii Moldova, dl Igor Dodon, a adresat Curţii Constituţionale o sesizare, prin care solicită interpretarea textului “cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului” din art.75 alin.(l) şi textului “problemelor de interes naţional” din art.88 lit.f) din Constituţie, precum şi a textului “doar pentru probleme majore” din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.57 din 3 noiembrie 1999, prin prisma următoarelor aspecte:

“1) În condiţiile în care toate prevederile Constituţiei sunt interconectate până la gradul la care conţinutul unor prevederi determină conţinutul altor prevederi, ce chestiuni/întrebări se încadrează în conţinutul textelor constituţionale “cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului” din art.75 alin.(1) şi “problemelor de interes naţional” din art.88 lit. f) din Constituţie, precum şi al sintagmei “doar pentru probleme majore” din HCC nr.57 din 3 noiembrie 1999?

2) Aprecierea şi determinarea unei chestiuni/întrebări supuse referendumului ca fiind problemă importantă a societăţii şi statului, problemă de interes naţional, problemă majoră reprezintă dreptul discreţionar şi o competenţă exclusivă a subiecţilor ce pot iniţia referendumul republican consultativ?

3) În sensul art.75, 77 şi 88 lit. f) din Legea Supremă, Preşedintele ţării, ales direct de popor, are competenţa şi poate decide în mod unilateral dacă cere sau nu poporului să-şi exprime voinţa prin referendum, care sunt problemele de interes naţional şi care problemă concretă va fi supusă referendumului?

În acelaşi context, poate o altă autoritate publică din Republica Moldova să decidă în locul Preşedintelui lista problemelor majore, cu care s-ar putea confrunta naţiunea la un anumit moment, sau aceasta totuşi este o atribuţie exclusivă a Preşedintelui Republicii?

4) Curtea Constituţională, în calitate de garant al supremaţiei Constituţiei şi în temeiul art.135 alin.(1) lit.d) din Constituţie, urmează să verifice îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei referendare si să vegheze la neutilizarea acestui instrument în alte scopuri decât cel pe care legiuitorul constituant l-a avut în vedere la consacrarea referendumului?

5) Poate Parlamentul/Guvernul să nu aloce mijloace financiare de la bugetul de stat pentru organizarea unui referendum pe motive de oportunitate politică? În acest sens, este obligat Parlamentul să adopte o hotărâre motivată privind alocarea/nealocarea mijloacelor financiare necesare pentru organizarea referendumului?

6) În sensul art.2 din Constituţie, obstrucţionarea/tergiversarea procesului de declarare, organizare (alocarea mijloacelor financiare pentru organizarea şi desfăşurarea) a referendumului poate fi calificată ca fiind uzurpare a puterii de stat?”

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

3. În conformitate cu art.75 din Constituţie, cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sunt supuse referendumului.

4. De asemenea, potrivit art.88 din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova dispune de competenţa de a cere prin referendum exprimarea voinţei poporului în probleme de interes naţional.

5. Invocând prevederile constituţionale menţionate, autorul sesizării solicită interpretarea prevederilor constituţionale menţionate în vederea explicării prevederilor “cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului” din art.75 alin.(1) şi “problemelor de interes naţional” din art.88 lit.f) din Constituţie.

6. De asemenea, autorul menţionează că, potrivit art.66 lit.b) din Constituţie, de competenţa Parlamentului ţine declararea referendumului.

7. Astfel, având în vedere faptul că doar Parlamentul este organul competent de a aloca mijloace financiare de la bugetul de stat cu acceptul Guvernului, autorul sesizării solicită interpretarea prevederilor menţionate, în sensul dacă Parlamentul sau Guvernul poate să refuze alocarea mijloacelor financiare pentru desfăşurarea unui referendum.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 66

Atribuţiile de bază

“Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

[…]

b) declară referendumuri;

[…]”

Articolul 75

Referendumul

“(1) Cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sunt supuse referendumului.

(2) Hotărârile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă.”

Articolul 88

Alte atribuţii

“Preşedintele Republicii Moldova îndeplineşte şi următoarele atribuţii:

[…]

f) poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes naţional;

[…]”.

9. Prevederile relevante ale Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997 (republicat M.O., 2016, nr.277–287, art.585) sunt următoarele:

Articolul 143

Tipurile de referendum republican

“(1) În funcţie de natura juridică a problemelor supuse referendumului, referendumurile republicane pot fi constituţionale, legislative, privind demiterea Preşedintelui Republicii Moldova şi consultative.

(2) Referendumului constituţional sunt supuse propunerile privind revizuirea Constituţiei.

(3) Referendumului legislativ sunt supuse proiectele de legi sau unele prevederi ale acestora de importanţă deosebită.

(4) Referendumului consultativ sunt supuse problemele de interes naţional, în scopul consultării opiniei poporului asupra unor astfel de probleme şi adoptării ulterioare, de către autorităţile publice competente, a unor hotărâri definitive. Textul întrebării supuse referendumului consultativ se redactează în manieră neutră, fără ambiguităţi sau sugerarea răspunsului.”

Articolul 146

Problemele supuse referendumului republican

“(1) Referendumului republican pot fi supuse problemele privind:

a) adoptarea Constituţiei Republicii Moldova şi revizuirea Constituţiei Republicii Moldova;

b) aprobarea legilor constituţionale adoptate de Parlament pentru revizuirea dispoziţiilor privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi a celor privind neutralitatea permanentă a statului;

c) demiterea Preşedintelui Republicii Moldova;

d) alte probleme importante ale societăţii şi ale statului.

(2) Organizarea şi desfăşurarea referendumului privind problemele indicate la alin.(1) lit.b) sunt obligatorii.”

Articolul 147

Probleme ce nu pot fi supuse referendumului republican

“Referendumului republican nu pot fi supuse problemele:

a) privind impozitul şi bugetul;

b) privind amnistierea şi graţierea;

c) privind măsurile extraordinare sau de urgenţă pentru asigurarea ordinii publice, sănătăţii şi securităţii populaţiei;

d) privind alegerea, numirea, demiterea persoanelor în/din anumite funcţii, care ţin de competenţa Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului;

e) ce ţin de competenţa instanţelor de judecată şi procuraturii.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

10. Autorul sesizării consideră că subiecţii ce pot iniţia referendumul republican consultativ sunt în drept, fără nici o limitare, să stabilească problemele de interes naţional asupra cărora pot cere poporului să îşi exprime voinţa, în conformitate cu articolele 2, 38, 39, 66 lit.b), 75 şi 88 lit.f) din Constituţie.

11. Autorul sesizării menţionează că, deşi art.88 lit.f) din Constituţie nu defineşte “problemele de interes naţional”, în acelaşi timp nu statuează că aceste probleme vor fi definite de către legiuitor. Prin urmare, potrivit autorului sesizării, prin prisma prevederilor constituţionale statuate la art.88 lit.f), doar Preşedintele ţării are dreptul de a decide care sunt problemele de interes naţional şi de a stabili prin decret problemele concrete ce urmează a fi supuse referendumului, precum şi data desfăşurării acestuia.

12. Ţinând cont de raţionamentele menţionate mai sus, autorul sesizării solicită Curţii de a stabili dacă Preşedintele Republicii Moldova, ales direct de popor, are competenţa şi poate decide în mod unilateral care probleme de interes naţional pot fi supuse referendumului consultativ.

13. Adiţional, autorul sesizării solicită Curţii să se pronunţe asupra etapei referendumului la care este necesară intervenţia Curţii Constituţionale.

14. De asemenea, autorul consideră că, potrivit prevederilor constituţionale, doar Parlamentul este competent de a aloca mijloace financiare pentru desfăşurarea referendumului, însă mecanismul nu este detaliat. Prin urmare, autorul solicită interpretarea prevederilor constituţionale, în sensul dacă Parlamentul este în drept să refuze alocarea mijloacelor financiare de la bugetul de stat pentru organizarea unui referendum.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reţine următoarele.

16. Potrivit prevederilor legale, Preşedintele Republicii Moldova este subiect cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale.

17. Curtea menţionează că articolul 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, articolul 4 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 4 alin.(1) lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează instanţa de jurisdicţie constituţională cu atribuţia de interpretare a Constituţiei.

18. Curtea constată că autorul sesizării solicită interpretarea prevederilor “cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului” din art.75 alin.(1) şi “problemelor de interes naţional” din art.88 lit.f) din Constituţie, precum şi a textului “doar pentru probleme majore” din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.57 din 3 noiembrie 1999.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a relevat că scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este de a asigura unitatea şi înţelegerea corectă a conţinutului şi sensului lor autentic. Interpretarea oficială este imperativă în cazurile în care incertitudinea normelor constituţionale este determinată de o situaţie concretă şi această incertitudine nu poate fi soluţionată printr-o altă procedură jurisdicţională. Necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin esenţa problemei de drept rezultată din caracterul neuniform al dispoziţiilor constituţionale.

20. Având în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională tratează sesizările de acest caracter cu o exigenţă deosebită. Acestea pot fi acceptate pentru examinare în fond doar în cazul în care dispoziţia constituţională, a cărei interpretare se solicită, este incertă, ambiguă sau incompletă.

21. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că conţinutul normelor constituţionale este cel definit implicit în jurisprudenţa instanţei de jurisdicţie constituţională, care are un caracter de reglementare şi constituie izvor de drept prin efectele sale (HCC nr.33 din 10 octombrie 2013, § 46).

22. Examinând sesizarea, Curtea observă că autorul acesteia solicită, în esenţă, elucidarea problemelor care pot constitui “probleme de interes naţional” asupra cărora Preşedintele poate cere poporului prin referendum să-şi exprime voinţa.

23. În acest context, Curtea constată că prevederile articolelor din Constituţie, în materie de referendum, la care face referire autorul sesizării, au fost elucidate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

24. Astfel, Curtea a reţinut că referendumul constituie un instrument al democraţiei directe, prin intermediul căruia cetăţenii îşi exprimă opinia asupra unor probleme de interes naţional.

25. Referendumul a fost consacrat la nivel constituţional ca o modalitate prin care poporul are posibilitatea de a exercita direct suveranitatea naţională, exprimându-şi voinţa cu privire la probleme de interes general sau care au o importanţă deosebită în viaţa statului.

26. Astfel, potrivit art.75 alin.(1) din Constituţie, cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sunt supuse referendumului, iar dispoziţiile art.88 din Constituţie abilitează Preşedintele Republicii Moldova cu atribuţia de a cere poporului prin referendum să-şi exprime voinţa asupra unei probleme de interes naţional.

27. Prin textul art.88 lit.f) din Constituţie, legiuitorul constituant a prevăzut posibilitatea adresării Preşedintelui către electorat doar pentru probleme majore, cu care s-ar putea confrunta naţiunea la un anumit moment.

28. În acelaşi timp, în jurisprudenţa sa Curtea a reţinut mai multe domenii asupra cărora Preşedintele nu poate declara un referendum consultativ.

29. Astfel, Curtea a statuat că nu pot fi supuse unui referendum consultativ, iniţiat de Preşedintele Republicii Moldova, chestiuni ce ţin de:

- adoptarea/abrogarea unei legi;

- aspecte ce implică modificarea Constituţiei;

- aspectele care vizează materia ştiinţei.

30. În Hotărârea nr.24 din 27 iulie 2017, prin care a fost declarat neconstituţional Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.105-VIII din 28 martie 2017 privind desfăşurarea referendumului republican consultativ asupra unor probleme de interes naţional, Curtea a subliniat că este contrar spiritului şi literei Constituţiei ca Preşedintele, sub “acoperirea” sintagmei “probleme de interes naţional”, să poată iniţia un referendum care implică modificarea Constituţiei sau care vizează chestiuni ce ţin de aprecierea ştiinţifică a mediului academic.

31. Totodată, Curtea menţionează că dispoziţiile art.147 din Codul electoral stabilesc în mod exhaustiv problemele ce nu pot fi supuse referendumului republican, şi anume: a) privind impozitul şi bugetul; b) privind amnistierea şi graţierea; c) privind măsurile extraordinare sau de urgenţă pentru asigurarea ordinii publice, sănătăţii şi securităţii populaţiei; d) privind alegerea, numirea, demiterea persoanelor în/din anumite funcţii, care ţin de competenţa Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului; e) ce ţin de competenţa instanţelor de judecată şi procuraturii.

32. Astfel, la iniţierea unui referendum republican consultativ, Preşedintele Republicii Moldova urmează să ţină cont de prevederile legale existente, precum şi de raţionamentele statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

33. În acelaşi timp, potrivit art.135 alin.(1) lit.d) din Constituţie, de competenţa Curţii Constituţionale ţine confirmarea rezultatelor referendumului republican. Astfel, în temeiul normei constituţionale menţionate, rolul Curţii Constituţionale este acela de a veghea la respectarea procedurii şi de a confirma rezultatele referendumului.

34. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că instanţa constituţională trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei referendare şi trebuie să vegheze la neutilizarea acestui instrument în alte scopuri decât cel pe care legiuitorul constituant l-a avut în vedere la consacrarea referendumului, ca instituţie juridică esenţială într-un stat de drept – formă de participare directă a cetăţenilor la luarea deciziilor (Avizul nr.1 din 22 septembrie 2014).

35. Adiţional, în partea ce ţine de alocarea mijloacelor financiare necesare desfăşurării referendumului, ţinând cont de prevederile art.66 lit.b) din Constituţie, care statuează că de competenţa Parlamentului ţine declararea referendumului, în Hotărârea nr.24 din 27 iulie 2017 Curtea a statuat că doar Parlamentul este organul competent de a aloca mijloace financiare de la bugetul de stat cu acceptul Guvernului.

36. Prin urmare, sinterizând cele relatate supra, Curtea conchide că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea Preşedintelui Republicii Moldova, dl Igor Dodon, privind interpretarea textelor “cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului” din articolul 75 alin.(1) şi “problemelor de interes naţional” din articolul 88 lit.f) din Constituţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.