Decizie nr.125 din 25.11.2019 de inadmisibilitatea sesizării nr.167g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 141-2 alin.(2-2) din Codul vamal (clasificarea mărfurilor de către organele vamale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.167g/2019 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 141²

alin.(2²) din Codul vamal

(clasificarea mărfurilor de către organele vamale)

nr. 125  din  25.11.2019

 (în vigoare 25.11.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 388-392 art. 222 din 27.12.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 20 septembrie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 25 noiembrie 2019 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “organul vamal este în drept să emită decizia de clasificare a mărfurilor după acordarea liberului de vamă” din articolul 141² alin.(2²) din Codul vamal, ridicată de către dl avocat Ilie Gîlca, în dosarul nr.3-2033/2019, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 20 septembrie 2019, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. În perioada 2014 – 2017, reclamanta S.R.L. “EPIDAVR” a importat din Republica Populara Chineză în Republica Moldova marfă “jucării cu roţi pentru copii, premergătoare” şi a întocmit, în acest sens, 9 declaraţii vamale. La momentul întocmirii declaraţiilor vamale, la pct.33, specialiştii din domeniul vămuirii, S.R.L. “MolDeclar Proiect” şi S.R.L. “Aliner-Service”, au încadrat marfa respectivă în poziţia tarifară “triciclete, trotinete, automobile cu pedale şi jucării similare cu roţi: landouri şi cărucioare pentru păpuşi”, poziţie care are taxa vamală la cota de 0%.

4. În cadrul controlului ulterior prin reverificare, Biroul Vamal Centru, în baza articolului 141² alin.(2²) din Codul vamal, a emis 9 decizii de clasificare a mărfii pentru fiecare declaraţie vamală în parte în care se menţionează că “produsele vămuite reprezintă mobilier pentru copii din material plastic cu un cadru tubular din metal pliabil montat pe rotile. Se mişcă pe roţi şi include un scaun (parte de şezut) format dintr-o bucată de ţesătură în care au fost făcute două găuri pentru a permite picioarelor copilului să treacă, împreună cu o masă-panou, la care sunt ataşate jucăriile. Este destinat să ajute copiii să înveţe în siguranţă cum să meargă. În concluzie, produsele “premergătoare” se încadrează la codul 940370000 – mobilier din plastic”.

5. Pe 5 iunie 2018, Biroul Vamal Centru a întocmit procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr.61.18/l-R, conform căruia S.R.L. “EPIDAVR” ar fi declarat eronat în cele 9 declaraţii vamale reverificate codul tarifar 950300100, cu taxa vamala 0%, corect fiind codul tarifar 940370000, cu taxa vamală de 10%, motiv pentru care urmează să fie recalculate şi încasate obligaţii vamale suplimentare. În legătură cu reverificarea menţionată, pe 26 iunie 2018 Biroul Vamal Centru a emis deciziile de regularizare.

6. Pe 29 iunie 2018, S.R.L. “EPIDAVR” a contestat actele administrative cu o cerere prealabilă către Serviciul Vamal, care a fost respinsă ca nefondată.

7. Pe 16 iulie 2018, S.R.L. “EPIDAVR” s-a adresat judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, cu o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului vamal privind contestarea actelor administrative (procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale şi deciziile de regularizare prin care s-a dispus încasarea unor obligaţii vamale suplimentare).

8. În cadrul şedinţei de judecată din 22 august 2019, dl avocat Ilie Gîlca, apărător ales al S.R.L. “EPIDAVR”, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “organul vamal este în drept să emită decizia de clasificare a mărfurilor după acordarea liberului de vamă” din articolul 141² alin.(2²) din Codul vamal, care stabileşte competenţa organelor vamale de a emite decizia de clasificare a mărfurilor, după acordarea liberului de vamă, în cazul în care declarantul a făcut o clasificare incorectă a mărfurilor care nu corespunde Nomenclaturii combinate a mărfurilor şi normelor metodologice existente.

9. Prin încheierea din aceeaşi dată, judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

11. Prevederile relevante ale Codului vamal sunt următoarele:

Articolul 127

Dispoziţii generale aplicabile obligaţiei vamale

“[...]

(10) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(11), termenul de prescripţie pentru determinarea obligaţiilor vamale este de 4 ani, calculat conform art.2025 alin.(2).

(11) Termenul de prescripţie nu se extinde asupra obligaţiilor vamale dacă:

- declaraţia vamală reflectă fapte ce constituie infracţiuni;

- declaraţia vamală nu a fost depusă pentru situaţiile în care aceasta a fost prevăzută.”

Articolul 141²

Clasificarea mărfurilor

“[...]

(2²) Organul vamal este în drept să emită decizia de clasificare a mărfurilor după acordarea liberului de vamă. Decizia de clasificare se transmite declarantului în termen de trei zile lucrătoare de la emitere.

[...]”

Articolul 181¹

Controlul ulterior

“(1) Controlul ulterior se bazează pe administrarea riscurilor, este efectuat imperativ în scopuri vamale în vederea asigurării aplicării corecte a legislaţiei şi confirmării sau infirmării conformării declarantului la aceasta.

(2) Controlul ulterior este efectuat de organele vamale, conform procedurii stabilite de Guvern, prin auditul postvămuire sau reverificarea declaraţiei vamale, pe o perioadă ce nu depăşeşte termenul de prescripţie stabilit la art.127 alin.(10).

[...]”

Articolul 185

Controlul vamal şi formele lui

“(1) Controlul vamal este efectuat de colaboratorul vamal şi constă în:

a) verificarea documentelor şi informaţiilor prezentate în scopuri vamale;

[...]

e¹) controlul ulterior prin reverificarea declaraţiilor vamale;

[...]

g) efectuarea altor operaţiuni prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative.

[...]”

Articolul 202²

Reverificarea declaraţiei vamale

“(1) Reverificarea declaraţiei vamale se efectuează la oficiul organului vamal, este una dintre formele controlului ulterior şi constă în verificarea, după acordarea liberului de vamă, a corectitudinii şi caracterului complet al informaţiilor furnizate într-o declaraţie vamală, precum şi a existenţei şi conformităţii documentelor justificative anexate la aceasta, necesare plasării mărfurilor într-o destinaţie vamală, a altor documente aferente operaţiunilor verificate de care dispune organul vamal, alt organ cu atribuţii de administrare fiscală sau alte instituţii şi persoane.

[...]

(5) În cazul depistării unor erori şi/sau divergenţe între informaţiile din declaraţiile vamale şi cele din documentele verificate, ce conduc la apariţia, modificarea şi/sau anularea obligaţiei vamale, organul vamal este obligat să comunice despre aceasta plătitorului vamal prin întocmirea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale.”

Articolul 202⁵

Păstrarea şi prezentarea informaţiei necesare controlului ulterior

“ [...]

(2) Persoanele care desfăşoară tranzacţii economice externe sunt obligate să păstreze documentele aferente acestor operaţiuni, în scopul desfăşurării controlului ulterior, pentru o perioadă de 4 ani calendaristici, care se calculează după cum urmează:

a) în cazul mărfurilor puse în liberă circulaţie cu acordarea de facilităţi fiscale şi vamale, în funcţie de destinaţia lor finală – de la sfârşitul anului calendaristic în care ele încetează a mai fi supuse supravegherii vamale;

b) în cazul mărfurilor puse în liberă circulaţie în alte împrejurări decât cele stabilite la lit.a) sau al mărfurilor declarate pentru export – de la sfârşitul anului calendaristic în care sunt acceptate declaraţiile de punere în liberă circulaţie sau cele de export;

c) în cazul mărfurilor plasate sub orice destinaţie vamală – de la sfârşitul anului calendaristic în care destinaţia a fost încheiată.”

Articolul 286

Dreptul de a ataca actele administrative, acţiunile sau inacţiunea organelor vamale şi ale colaboratorilor vamali

Orice persoană are dreptul să atace actele administrative (inclusiv actele normative), acţiunile sau inacţiunea organelor vamale şi ale colaboratorilor vamali dacă consideră că sunt lezate drepturile sau interesele sale legitime.

Articolul 287

Căile de atac al actelor administrative, acţiunilor sau inacţiunii organelor vamale şi ale colaboratorilor vamali

“Actele administrative, acţiunile şi inacţiunea organelor vamale, ale colaboratorilor vamali pot fi atacate succesiv pe două căi: administrativă şi judiciară.”

Articolul 297

Examinarea plângerilor în instanţă de judecată

“(1) Plângerile împotriva deciziilor, acţiunilor sau inacţiunii organelor vamale şi ale colaboratorilor vamali referitoare la efectuarea controlului vamal, vămuirii, actelor de procedură în cazul de contravenţie vamală sau la cercetarea lui (cu excepţia cazurilor de atac al deciziilor organelor vamale privind aplicarea simplificată de sancţiuni) şi în alte chestiuni care nu se referă la politica economică a Republicii Moldova pot fi depuse în instanţa de judecată în a cărei rază de activitate se află organul vamal sau locul de muncă al colaboratorului vamal ale căror decizii, acţiuni sau a căror inacţiune sunt atacate.

[...]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul din lege criticat este contrar articolelor 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie, deoarece nu ar fi suficient de clar şi previzibil, considerând că organelor vamale li se oferă o competenţă nelimitată de a revedea clasificarea mărfurilor pentru care s-a obţinut liberul de vamă.

13. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile criticate încalcă principiul securităţii raporturilor juridice şi, implicit, articolul 20 din Constituţie, prin faptul că permit o nouă clasificare a mărfurilor, fără să existe o garanţie legală că aceasta nu va genera calcularea suplimentară a obligaţiilor vamale şi aplicarea unor penalităţi şi dobânzi nejustificate.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului vamal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Ilie Gîlca, în dosarul nr.3-2033/2019, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Râşcani. Sesizarea este formulată de un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “organul vamal este în drept să emită decizia de clasificare a mărfurilor după acordarea liberului de vamă” din articolul 141² alin.(2²) din Codul vamal.

18. Curtea nu poate reţine critica autorului cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, deoarece prevederea legală care face obiectul excepţiei nu împiedică declarantul să conteste în instanţa de judecată actele administrative pentru a-şi apăra drepturile. De altfel, potrivit Codului vamal, declarantul este în drept să atace actele administrative emise de organele vamale dacă prin acestea i-au fost lezate drepturile şi interesele (articolul 286 din Codul vamal) pe cale administrativă şi judiciară (articolele 287 şi 297 din Codul vamal). La sesizarea părţii interesate, instanţa de contencios administrativ se pronunţă cu privire la legalitatea actului administrativ, în speţă procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale şi deciziile de regularizare prin care s-a dispus încasarea unor obligaţii vamale suplimentare, fapt care poate remedia eventualul abuz al autorităţii la aplicarea controlului ulterior acordării liberului de vamă.

19. Curtea mai menţionează că declarantul este răspunzător pentru conţinutul declaraţiei vamale. Pentru a asigura promptitudinea operaţiunilor vamale şi pentru a proteja interesele financiare ale statului, declaraţia vamală trebuie să fie imuabilă odată ce a fost înregistrată.

20. În urma unei abordări sistematice, Curtea constată că reverificarea unei declaraţii după eliberarea mărfii este o excepţie de la principiul imuabilităţii declaraţiilor vamale. Imuabilitatea declaraţiilor vamale reprezintă un principiu fundamental al dreptului vamal, este un corolar al obligaţiei de a face o declaraţie vamală corespunzătoare.

21. Curtea reţine că normele legale contestate trebuie interpretate de către instanţele de judecată având în vedere şi interconexiunea lor cu celelalte prevederi care reglementează raporturile juridice în spiritul garanţiilor constituţionale ale previzibilităţii şi protecţiei drepturilor părţilor. În acest context, din dispoziţiile Codului vamal rezultă o regulă clară potrivit căreia liberul de vamă se acordă importatorului după validarea declaraţiilor vamale sau după emiterea de către organul vamal a Deciziei de clasificare a mărfurilor şi plata integrală a drepturilor de import (articolul 141² alin.(1) – (2¹)).

22. Dispoziţia contestată de autorul excepţiei, potrivit căreia organul vamal este în drept să emită decizia de clasificare a mărfurilor după acordarea liberului de vamă, se încadrează în logica legiuitorului de a institui o competenţă excepţională a organului vamal de a acorda liberul de vamă până la emiterea deciziei de clasificare a mărfurilor şi chiar până la plata drepturilor de import, dacă aceasta este imperios pentru un control suplimentar de lungă durată şi doar dacă au fost constituite garanţii suficiente care să acopere drepturile de import (articolul 141² alin.(2²) – (2¹³) din Codul vamal).

23. Curtea menţionează că semnificaţia expresiei contestate poate fi dedusă cu ajutorul consultanţei juridice de specialitate, dacă nu rezultă din sensul obişnuit al acesteia (a se vedea Berardi şi Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, §54).

24. Curtea observă că, în vederea asigurării aplicării corecte a legislaţiei, organele vamale deţin competenţa de a efectua controlul vamal (articolul 185), inclusiv controlul ulterior prin reverificarea declaraţiilor vamale (articolul 181¹ alin.(2) din Codul vamal). Controlul ulterior prin reverificarea declaraţiilor vamale constă în verificarea, după acordarea liberului de vamă, a corectitudinii şi caracterului complet al informaţiilor furnizate într-o declaraţie vamală, precum şi a existenţei şi conformităţii documentelor justificative anexate la aceasta (articolul 202² alin.(1) din Codul vamal).

25. Totodată, dacă după controlul ulterior rezultă că dispoziţiile ce reglementează destinaţia vamala respectivă au fost aplicate eronat, organul vamal este obligat să ia masuri pentru regularizarea situaţiei, indiferent de nivelul şi forma de control vamal aplicate anterior (articolul 181¹ alin.(7) din Codul vamal), precum şi dacă depistează erori şi/sau divergenţe între informaţiile din declaraţiile vamale şi cele din documentele verificate, ce conduc la apariţia, modificarea şi/sau anularea obligaţiei vamale, organul vamal este obligat să comunice despre aceasta plătitorului vamal prin întocmirea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale (articolul 202² alin. (5) din Codul vamal).

26. Curtea reţine că controlul ulterior prin reverificarea declaraţiilor vamale are scopul să asigure că declaraţiile vamale au fost completate în conformitate cu cerinţele legale.

27. De asemenea, Curtea menţionează că reverificarea declaraţiilor vamale este prevăzută şi în Regulamentul Uniunii Europene nr.952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii, transpus în legislaţia naţională în contextul executării angajamentelor asumate de Republica Moldova prin articolul 201 din Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Astfel, articolul 48 din Regulamentul UE nr.952/2013 prevede că, în scopul controalelor vamale, autorităţile vamale pot verifica corectitudinea şi caracterul complet al informaţiilor furnizate într-o declaraţie vamală, o declaraţie de depozitare temporară, o declaraţie sumară de intrare, o declaraţie sumară de ieşire, o declaraţie de reexport sau o notificare de reexport, precum şi existenţa, autenticitatea, corectitudinea şi valabilitatea documentelor justificative, şi pot examina contabilitatea declarantului şi alte evidenţe referitoare la operaţiunile privind mărfurile în cauză sau la alte operaţiuni comerciale anterioare sau ulterioare implicând aceste mărfuri după acordarea liberului de vamă.

28. Curtea mai observă că, potrivit Codului vamal, organele vamale deţin competenţa de a efectua controlul ulterior prin reverificarea declaraţiei vamale pe o perioadă ce nu depăşeşte termenul de prescripţie (articolul 181¹ alin.(2) din Codul vamal) de 4 ani (articolul 127 alin.(10)) calculaţi de la sfârşitul anului calendaristic în care sunt acceptate declaraţiile de punere în liberă circulaţie a mărfurilor (articolul 202⁵ alin.(2)).

29. Pentru a asigura executarea eventualului control ulterior prin reverificarea declaraţiei vamale, legislatorul obligă persoanele care desfăşoară tranzacţii economice externe să păstreze documentele aferente acestor operaţiuni timp de 4 ani calendaristici (articolul 202⁵ alin.(2) din Codul vamal). Prin urmare, termenul de 4 ani este o perioadă de timp în interiorul căruia, pe de o parte, agentul economic este ţinut să păstreze actele aferente tranzacţiilor economice externe, iar pe de altă parte, organul vamal este îndreptăţit să efectueze controlul ulterior de reverificare a declaraţiei vamale. Prin stabilirea acestui termen participanţii la raporturile juridice se asigură cu previzibilitatea şi certitudinea necesară tranzacţiilor de import al mărfurilor.

30. Aceste prevederi instituie garanţii împotriva fraudării declaraţiilor vamale şi sunt compensate, în eventualitatea unui abuz din partea autorităţilor, de posibilitatea contestării actelor administrative în faţa unei instanţe de judecată şi cu dreptul de a încasa eventualele despăgubiri.

31. În condiţiile menţionate, Curtea nu întrevede motive pentru care textul contestat ar fi încălcat standardul calităţii legii şi previzibilităţii, stabilit de articolul 23 din Constituţie, precum şi exigenţele statului de drept prevăzut la articolul 1 alin.(3) din Constituţie.

32. Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte criteriile de admisibilitate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “organul vamal este în drept să emită decizia de clasificare a mărfurilor după acordarea liberului de vamă” din articolul 141² alin.(2²) din Codul vamal, ridicată de către dl avocat Ilie Gîlca, în dosarul nr.3-2033/2019, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.