Decizie nr.127 din 15.12.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.151g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolului 8 alin.(5) şi (6) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi punctelor 32, 34 şi 36 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.974 din 15 august 2016 (modul de declarare a valorii mărfii în vamă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 151g/2017  privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi ale articolului 8 alin.(5) şi (6) din Legea nr.1380-XIII din 20.11.1997

cu privire la tariful  vamal şi punctelor 32, 34 şi 36 din Regulamentul privind

modul  de declarare a  valorii în vamă  a mărfurilor,  aprobat  prin

 Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016

(modul de declarare a valorii mărfii în vamă)

nr. 127  din  15.12.2017

 (în vigoare 15.12.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 108-112 art. 57 din 30.03.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 24 noiembrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 15 decembrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconsti-tuţionalitate a textelor “la cererea declarantului” şi “de a declara recurs fără penalizare” din alin.(5) şi a textelor “la cererea scrisă a declarantului” şi “în termen de o lună” din alin.(6) ale articolului 8 din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi a prevederilor pct.32, 34 şi 36 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.974 din 15 august 2016, ridicată de către avocatul Vasile Nicoară, în dosarul nr.3-859/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 24 noiembrie 2017 de către judecătorul Vitalie Guţan din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în procedura de contencios administrativ, se află cererea de chemare în judecată depusă de SRL “SC Preţuri pentru tine” împotriva Biroului vamal Centru, intervenient accesoriu SRL “Valah”, privind anularea actelor de inspecţie emise asupra declaraţiilor vamale primare şi restituirea plăţilor vamale încasate ilegal.

4. În cadrul şedinţei de judecată din 15 noiembrie 2017, avocatul Vasile Nicoară a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textelor “la cererea declarantului” şi “de a declara recurs fără penalizare” din alin.(5) al articolului 8 şi a textelor “la cererea scrisă a declarantului” şi “în termen de o lună” din alin.(6) al articolului 8 din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi a punctelor 32, 34 şi 36 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.974 din 15 august 2016.

5. Prin încheierea din 15 noiembrie 2017, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 34

Dreptul la informaţie

“(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.

(4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.”

Articolul 102

Actele Guvernului

“(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

(3) Ordonanţele se emit în condiţiile articolului 1062.

(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Prim-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau ordonanţei.

(5) Dispoziţiile se emit de Prim-ministru pentru organizarea activităţii interne a Guvernului.”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal (republicată: M.O., ediţie specială din 1 ianuarie 2007) sunt următoarele:

Articolul 7

Drepturile şi obligaţiile declarantului

“(1) Valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

(2) În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege.

[…]

(4) În cazul în care nu este de acord cu decizia autorităţii vamale referitoare la valoarea în vamă a mărfii, declarantul poate ataca această decizie în modul stabilit de legislaţie atât în faţa autorităţii vamale, cât şi în faţa instanţei de judecată, fără penalizare.”

Articolul 8

Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale

“(1) Autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii.

(2) Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

(3) În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

(4) Informaţia prezentată de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii constituie secret comercial, poate fi utilizată de autoritatea vamală exclusiv în scopuri vamale şi nu poate fi transmisă terţelor, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Pentru divulgarea informaţiei ce constituie secret comercial, autoritatea vamală poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

(5) În cazul în care persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii vamale adoptă decizia privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunţate de declarant, autoritatea vamală, la cererea declarantului, îl înştiinţează în scris despre motivele neacceptării valorii date, oferindu-i acestuia sau oricărei alte persoane responsabile de plata drepturilor de import posibilitatea de a declara recurs fără penalizare.

(6) După adoptarea deciziei definitive privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunţate de declarant, autoritatea vamală, la cererea în scris a declarantului, este obligată, în termen de o lună, să-i expună în scris motivele neacceptării valorii în vamă a mărfii anunţate de el drept bază la calcularea drepturilor de import.

(7) În sensul articolelor 7 şi 8 din prezenta lege, expresia “fără penalizare” înseamnă că declarantul nu va fi pasibil de amendă sau de o altă formă de penalitate pentru acţiunile de contestaţie.”

8. Prevederile relevante ale Codului vamal al Republicii Moldova nr.1149 din 20 iulie 2000 (republicat: M.O, ediţie specială, 1 ianuarie 2007) sunt următoarele:

Articolul 287

Căile de atac al actelor administrative, acţiunilor sau inacţiunii

organelor vamale şi ale colaboratorilor vamali

“Actele administrative, acţiunile şi inacţiunea organelor vamale, ale colaboratorilor vamali pot fi atacate succesiv pe două căi: administrativă şi judiciară.”

9. Prevederile relevante ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.974 din 15 august 2016 (M.O., 2016, nr.265-276, art.1057), sunt următoarele:

“9. Organul vamal este în drept să nu determine valoarea în vamă a mărfurilor importate pe baza metodei valorii de tranzacţie, în cazul în care, în conformitate cu procedura vizată la alineatul doi din prezentul punct, are îndoieli întemeiate că valoarea declarată nu reprezintă suma totală, plătită sau de plătit, menţionată la art.11 din Legea cu privire la tariful vamal.

În situaţia prevăzută la alineatul unu din prezentul punct, organul vamal este în drept să solicite informaţii suplimentare în conformitate cu pct.27 alineatul cinci şi pct.29 alineatul doi din prezentul Regulament. În cazul în care aceste îndoieli persistă, înainte de a lua o decizie, organul vamal informează în scris, la cererea scrisă a declarantului, privind motivele pe care se întemeiază aceste îndoieli şi îi acordă un termen rezonabil de răspuns, dar care nu va depăşi termenul prevăzut în art.199 din Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20 iulie 2000. Decizia luată de către organul vamal este comunicată în scris persoanei interesate. Dezacordul cu privire la decizia organului vamal nu scuteşte declarantul de obligativitatea conformării la cerinţele stabilite.

Actele şi informaţiile suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă se vor solicita conform actelor normative, emise de către Serviciul Vamal.

[…]

32. La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în baza valorii tranzacţiei, valoarea în vamă a bunurilor corespunde cu valoarea de tranzacţie, care este egală cu preţul plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, ajustată la valoarea elementelor prevăzute la art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful, în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii.

În cazul în care valoarea în vamă declarată este stabilită conform metodei valorii tranzacţiei, organul vamal verifică declaraţia vamală şi documentele de însoţire prezentate, pentru a se asigura că:

a) la prezentarea D.V.1 datele din ultima corespund datelor din declaraţia vamală în detaliu şi datelor din actele comerciale şi de transport;

b) valoarea declarată a tranzacţiei, în baza datelor din documentele prezentate sunt corecte, complete;

c) cele declarate sunt descrise în detaliu şi fără echivoc, fiind prezentate suficiente date care specifică marca comercială, în cazul existenţei acesteia;

d) datele din actele prezentate nu conţin date contradictorii;

e) valoarea în vamă a mărfurilor declarate este similară cu cea a altor importatori care au declarat mărfuri identice sau similare în baza valorii de tranzacţie;

f) sunt prezentate organului vamal toate documentele de transport al mărfurilor şi aceste documente îndeplinesc toate condiţiile de livrare, inclusiv plăţile legate de manipulare, transportare, transbordare, depozitare, în funcţie de condiţiile de livrare şi costurile lor;

g) în conformitate cu grupele C şi D din condiţiile de livrare stabilite de Camera Internaţională de Comerţ conform normelor INCOTERMS, preţul plătit sau de plătit a mărfurilor de evaluat include costul de transportare, inclusiv cheltuielile aferente transportării;

h) s-au indicat toate costurile suportate de către cumpărător conform art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal, drept elemente de inclus în valoarea în vamă;

i) mărfurile pot fi obiectul unor comisioane sau taxe de redevenţă şi de licenţe;

j) mărfurile de evaluat, înainte de prezentarea acestora pentru plasarea în liberă circulaţie nu au fost revândute şi dacă valoarea tranzacţiei declarate nu este mai mică decât valoarea mărfurilor aferentă vânzării precedente;

k) valoarea declarată pentru mărfurile destinate punerii în liberă circulaţie, care au fost plasate anterior într-un regim vamal suspensiv sau păstrate în depozitele din zonele economice libere este reală şi nu este mai mică decât valoarea facturată declarată în regimul vamal iniţial cu includerea tuturor elementelor constitutive ale valorii în vamă (cu excepţia cazurilor în care preţul a fost influenţat de uzura fizică şi/sau învechire morală);

l) mărfurile de evaluat nu fac parte din cadrul unor livrări gratis: donaţii, cadouri, mostre;

m) nu există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia restricţiilor admise de art.11 alin.(4) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal;

n) vânzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei nu depind de respectarea unor condiţii sau prestaţii a căror valoare nu poate fi determinată, cu referire la mărfurile de evaluat;

o) participanţii la tranzacţie nu sunt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor când interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei;

p) alţi factori de risc stabiliţi în funcţie de natura şi specificul tranzacţiei.

[…]

34. În situaţia în care sunt îndeplinite prevederile de aplicare a metodei de tranzacţie potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, precum şi nu se stabileşte cel puţin unul din factorii de risc specificaţi la pct.32 alineatul doi din prezentul Regulament, totodată nu se constată discrepanţe considerabile prin compararea mărfurilor identice sau similare anterior importate cu cele de evaluat, organul vamal acceptă metoda de tranzacţie.

În cazul nerespectării dispoziţiilor alineatului unu sau în situaţia vizată la pct.33 alineatul trei din prezentul Regulament, metoda de tranzacţie nu poate fi acceptată şi organul vamal informează declarantul, prin înmânarea actului de inspecţie despre:

a) necesitatea prezentării actelor/informaţiilor suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă în termenul ce nu va depăşi prevederile art.199 din Codul vamal; sau

b) dreptul de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea metodelor prevăzute de articolelor 12-17 din Legea cu privire la tariful vamal cu dreptul de a plasa mărfurile în liberă circulaţie; sau

c) dreptul de constituire de către declarant a unei garanţii suficiente cu dreptul de a plasa mărfurile în liberă circulaţie.

[…]

36. Atunci când declarantul furnizează actele şi/sau informaţiile suplimentare, dar în urma examinării acestora suspiciunile privind veridicitatea valorii în vamă declarate nu sunt înlăturate şi/sau persistă factori de risc potenţial (discrepanţe considerabile stabilite prin compararea valorii mărfurilor de evaluat cu valoarea mărfurilor identice sau similare perfectate) sau declarantul nu prezintă în termenul stabilit acte şi/sau informaţii suplimentare, organul vamal informează declarantul prin înmânarea actului de inspecţie, despre:

a) dreptul de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea consecutivă a metodelor prevăzute de articolele 12-17 din Legea cu privire la tariful vamal; sau

b) obligaţia de constituire de către declarant a unei garanţii suficiente în mărimea stabilită de către organul vamal.

În sensul alineatului unu din prezentul punct declarantul este informat de către organul vamal în termen de cel mult o zi lucrătoare din momentul prezentării actelor şi/sau informaţiilor suplimentare, dar cu cel puţin o zi înainte de expirarea termenului prevăzut de art.199 din Codul vamal, iar în cazul neprezentării actelor - imediat la expirarea termenului stabilit pentru prezentarea acestora.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că autoritatea vamală ignoră principiul determinării transparente a valorii mărfii în vamă, stabilind valori “fictive” în baza unor acţiuni “arbitrare” şi prin ignorarea caracterului subsidiar al metodelor de determinare în vamă a valorii mărfii. De asemenea, în temeiul prevederilor contestate, autoritatea vamală nu-l informează pe importator despre motivele pentru care s-a luat decizia de majorare a valorii mărfii în vamă. Mai mult, aceasta nu adoptă nici o decizie motivată care ar justifica acţiunile autorităţii.

11. Astfel, autorul excepţiei susţine că majorarea ilegală a plăţilor vamale în baza unor criterii imprevizibile, în speţă, cauzează societăţii comerciale prejudicii considerabile, în aşa mod aducându-se atingere dreptului de proprietate.

12. De asemenea, autorul menţionează că decizia autorităţii vamale reprezintă un act administrativ. În acelaşi timp, prevederile “posibilitatea de a declara recurs fără penalizare” din art.8 alin.(5) din Legea cu privire la tariful vamal nu sunt previzibile. Or, cadrul legal naţional nu reglementează procedura contestării deciziei administrative prin declararea unui “recurs”. Prin urmare, autorul excepţiei susţine că aceste prevederi sunt contrare art.23 din Constituţie.

13. În partea ce ţine de prevederile contestate din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.974 din 15 august 2016, autorul reiterează argumentele privind obligaţia autorităţii vamale de a aduce la cunoştinţa declarantului motivele neacceptării valorii mărfii în vamă.

14. La fel, autorul sesizării susţine că acestea depăşesc limitele de reglementare stabilite în lege şi nu corespund cerinţelor de calitate a legii. Astfel, în timp ce legea utilizează noţiunea de “decizie” a organului vamal, în pct.34, 36 din Regulament se utilizează noţiunea de “act de inspecţie”.

15. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate contravin dispoziţiilor articolelor 4, 8, 20, 23, 34, 46, 53, 54, 72 şi 102 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Guvernului, în speţă a Legii nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.974 din 15 august 2016, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Vasile Nicoară, în dosarul nr.3-859/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

20. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconsti-tuţionalitate îl constituie textele “la cererea declarantului” şi “de a declara recurs fără penalizare” din alin.(5) şi “la cererea scrisă a declarantului” şi “în termen de o lună” din alin.(6) ale articolului 8 din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi punctele 32, 34 şi 36 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.974 din 15 august 2016.

21. Curtea observă că autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 4, 8, 20, 23, 34, 46, 53, 54, 72 şi 102 din Constituţie.

22. Curtea menţionează că Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal stabileşte modul de formare şi de aplicare a tarifului vamal la mărfurile introduse sau scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, regulile de supunere a acestora taxelor vamale, precum şi metodele de determinare a valorii în vamă şi a ţării de origine a mărfurilor.

23. Examinând prevederile art.8 alin.(5)-(6) din legea menţionată, Curtea constată că în cazul în care persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii vamale adoptă decizia privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunţate de declarant, autoritatea vamală, la cererea declarantului, îl înştiinţează în scris, în termen de o lună, despre motivele neacceptării valorii date, oferindu-i acestuia posibilitatea de a declara recurs fără penalizare.

24. Astfel, în partea ce ţine de alegaţiile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la obligaţia autorităţii vamale de a aduce la cunoştinţa declarantului toate motivele deciziei luate doar la cerere, Curtea reţine următoarele.

25. Potrivit art.10 din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă.

26. De asemenea, acelaşi articol stabileşte că principala metodă este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului.

27. În acelaşi timp, Curtea constată că pct.34 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor prevede că în cazul în care metoda tranzacţiei nu poate fi acceptată organul vamal informează declarantul despre necesitatea prezentării informaţiilor suplimentare sau dreptul de a declara valoarea mărfii prin aplicarea altor metode.

28. În cazul în care declarantul prezintă informaţii incomplete sau nu le prezintă în termenul stabilit, acesta este informat suplimentar, în termen de cel mult o zi din momentul prezentării actelor şi/sau informaţiilor, dar cu cel puţin o zi înainte de expirarea termenului prevăzut de art.199 din Codul vamal.

29. Astfel, Curtea observă că autoritatea vamală este obligată să informeze declarantul despre imposibilitatea aplicării unei metode de determinare a mărfii în vamă. În acelaşi timp, declarantul are dreptul de a solicita, în scris, prezentarea motivelor.

30. Prin urmare, Curtea reţine că dreptul declarantului de a solicita organului vamal motivele deciziei de neacceptare a valorii mărfii în vamă a priori nu poate constitui o încălcare a articolului 34 din Constituţie, care garantează dreptul la informaţie.

31. În acelaşi timp, Curtea constată că şi Acordul privind aplicarea Art.VII al Acordului general pentru tarife şi comerţ (GATT 1994) stabileşte că “La cererea sa, importatorul va fi informat în scris asupra valorii în vamă determinate […] şi asupra metodei utilizate pentru determinare”.

32. În partea ce ţine de încălcarea accesului liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie, şi a cerinţelor de calitate a legii, cerute de articolul 23 din Constituţie, prin instituirea textului “posibilitatea de a declara recurs fără penalizare”, Curtea menţionează că noţiunea “recurs” constituie o cale de atac asupra hotărârilor judecătoreşti şi nu poate fi exercitată în privinţa actelor cu caracter administrativ. În acelaşi timp, aplicând prevederile legale în ansamblu, deciziile cu caracter administrativ ale organelor vamale pot fi supuse controlului judecătoresc.

33. Astfel, potrivit art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

34. De asemenea, art.7 din Legea cu privire la tariful vamal statuează că în cazul în care nu este de acord cu decizia autorităţii vamale referitoare la valoarea în vamă a mărfii declarantul poate ataca această decizie în modul stabilit de legislaţie atât în faţa autorităţii vamale, cât şi în faţa instanţei de judecată, fără penalizare.

35. Prevederi relevante privind atacarea actelor administrative, acţiunilor sau inacţiunilor organelor vamale şi ale colaboratorilor vamali sunt inserate şi în Codul vamal (articolele 285, 287, 288, 297, 298).

36. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie, examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia, de facto, îşi întemeiază în speţă pretenţiile pe modul de determinare de către organele vamale a valorii mărfii în vamă.

37. Or, autorul însuşi susţine că valoarea în vamă a mărfii a fost stabilită în baza unor acţiuni “arbitrare” şi prin ignorarea caracterului subsidiar al metodelor de determinare în vamă a valorii mărfii.

38. Curtea reţine că aceste argumente nu pot constitui veritabile critici de neconstituţionalitate, iar problemele invocate privind stabilirea, în speţă, a valorii mărfii în vamă contrar prevederilor legale urmează a fi soluţionate în instanţa de judecată.

39. În partea ce ţine de prevederile Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.974 din 15 august 2016, Curtea constată că alegaţiile autorului, în esenţă, vizează aceleaşi argumente expuse şi în raport cu prevederile legii, şi anume modul de informare a declarantului de către autorităţile vamale.

40. Totodată, deşi autorul susţine că Regulamentul operează cu noţiunea de “act de inspecţie” care nu se regăseşte în textul Legii cu privire la tariful vamal, Curtea observă că Regulamentul la pct.9 operează şi cu noţiunea de “decizie”, similar prevederilor legale. În acelaşi timp, Curtea reţine că aspectele de contrarietate între noţiuni urmează a fi înlăturate prin operarea modificărilor de rigoare.

41. În temeiul celor expuse supra, Curtea reţine că sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a textelor “la cererea declarantului” şi “de a declara recurs fără penalizare” din alineatul (5) şi a textelor “la cererea scrisă a declarantului” şi “în termen de o lună” din alineatul (6) ale articolului 8 din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal;

- a punctelor 32, 34 şi 36 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.974 din 15 august 2016,

ridicată de către avocatul Vasile Nicoară, în dosarul nr.3-859/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.