Acte judiciare

Decizie nr.130 din 20.09.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.22g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale şi din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate

Tipul documentului: Acte judiciare
Data adoptării: 20.09.2022

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 22g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.133

din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor

personale şi din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu

privire la Autoritatea Naţională de Integritate

nr. 130 din 20.09.2022

(în vigoare 20.09.2022)

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 308-313 art.161 din 07.10.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 16 februarie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 20 septembrie 2022 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea cu privire la excepţia de neconstituţionalitate:

- a textului "să încheie direct sau prin intermediul unei persoane terţe un act juridic" din articolul 12 alin.(3) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale;

- a textului "să nu încheie, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, actul juridic" din articolul 12 alin.(4) lit.b) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale;

- a textului "încheierea, directă sau prin intermediul unei persoane terţe, a actului juridic" din articolul 12 alin.(5) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale;

- a textului "de încheiere directă sau prin intermediul unei persoane terţe a unui act juridic" din articolul 12 alin.(10) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale;

- a textului "a încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, un act juridic" din articolul 23 alin.(4) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale;

- a articolului 23 alineatele (3), (4) şi (6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale;

- a textului "a încheiat direct ori prin intermediul unei persoane terţe un act juridic" din articolul 38 alin.(1) lit.a) Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate;

- a textului "şi alte măsuri prevăzute de lege" din articolul 34 alin.(1) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate;

- a articolului 39 alineatele (1) lit.b) şi (2) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, ridicată de dl avocat Gheorghe Malic, în interesele dlui Serghei Avramenco, reclamant în dosarul nr.3-247/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Corneliu Guzun din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 13 ianuarie 2021, un inspector din cadrul Autorităţii Naţionale de Integritate a întocmit un act de constatare, prin care a stabilit că dl Serghei Avramenco, administrator al Î.M. "Direcţia de Troleibuze Bălţi", a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese prin nedeclararea în termenul stabilit şi nesoluţionarea prin abţinere a conflictului real de interese.

4. Dl Serghei Avramenco a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Autorităţii Naţionale de Integritate cu privire la anularea actului de constatare.

5. În cadrul procesului, dl avocat Gheorghe Malic a formulat, în interesele dlui Serghei Avramenco, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate supra la § 1.

6. Printr-o încheiere din 8 februarie 2022, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 39

Dreptul la administrare

"(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.

(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale sunt următoarele:

Articolul 12

Categoriile conflictelor de interese şi modul

de declarare a acestora

"[…]

(3) Conflictul de interese real apare în cazul în care subiectul declarării este chemat să rezolve o cerere/un demers, să emită un act administrativ, să încheie direct sau prin intermediul unei persoane terţe un act juridic, să ia o decizie sau să participe la luarea unei decizii în care are interese personale sau care vizează persoane ce îi sunt apropiate, persoanele fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial şi care influenţează sau pot influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică.

(4) În cazul apariţiei unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat:

[…]

b) să nu rezolve cererea/demersul, să nu emită actul administrativ, să nu încheie, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, actul juridic, să nu ia sau să nu participe la luarea deciziei în exercitarea mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică până la soluţionarea conflictului de interese.

(5) Informarea despre apariţia unui conflict de interese real se va face până la soluţionarea cererii/demersului, emiterea actului administrativ, încheierea, directă sau prin intermediul unei persoane terţe, a actului juridic, participarea la luarea deciziei sau luarea deciziei şi va lua forma unei declaraţii scrise ce trebuie să conţină date despre natura conflictului de interese şi despre modul în care acesta influenţează sau poate influenta îndeplinirea imparţială şi obiectivă a mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică.

[…]

(10) Conflictul de interese consumat reprezintă fapta subiectului declarării de rezolvare a unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de încheiere directă sau prin intermediul unei persoane terţe a unui act juridic, de luare sau de participare la luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică cu încălcarea prevederilor alin.(4) şi (7)."

Articolul 23

Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi

"[…]

(3) Fapta subiectului declarării în privinţa căruia s-a constatat starea de incompatibilitate nesoluţionată constituie temei pentru încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale acestuia. În acest caz, prin derogare de la prevederile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate pentru săvârşirea abaterii disciplinare nu pot consta în avertisment, mustrare sau mustrare aspră.

(4) Fapta subiectului declarării în privinţa căruia s-a constatat că acesta a soluţionat o cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese constituie temei pentru răspunderea contravenţională sau penală şi pentru revocarea, destituirea sau, după caz, încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale subiectului în cauză.

[…]

(6) Subiectul declarării eliberat sau destituit din funcţie potrivit prevederilor alin.(3)-(5) este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcţie publică sau o funcţie de demnitate publică, cu excepţia funcţiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcţia publică ori de demnitate publică respectivă sau din data încetării de drept a mandatului său. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, ea nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.

[…]."

[Articolul 23 în vigoare până la 29 octombrie 2021]

Articolul 23

Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi

"[…]

(3) Fapta subiectului declarării în privinţa căruia s-a constatat starea de incompatibilitate nesoluţionată în termenul legal constituie temei pentru tragere la răspundere disciplinară, contravenţională şi/sau, după caz, pentru încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale acestuia.

(4) Fapta subiectului declarării în privinţa căruia s-a constatat că acesta a soluţionat o cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese constituie temei pentru tragere la răspundere contravenţională, penală şi/sau, după caz, pentru revocarea, destituirea sau încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale subiectului în cauză.

[…]

[…]."

[Articolul 23 alineatele (3), (4) şi (6) în redactarea Legii nr.130 din 7 octombrie 2021, în vigoare din 29 octombrie 2021]

9. Prevederile relevante ale Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate sunt următoarele:

Articolul 34

Rezultatele controlului averii şi al intereselor personale

"(1) Dacă după exprimarea verbală sau în scris a punctului de vedere al persoanei supuse controlului se constată că între averea dobândită în timpul exercitării mandatelor, a funcţiilor publice sau de demnitate publică şi veniturile obţinute în aceeaşi perioadă este o diferenţă substanţială şi deţinerea averii are caracter nejustificat sau dacă persoana supusă controlului nu se prezintă, în termen de 15 zile de la confirmarea recepţionării invitaţiei, să-şi prezinte punctul de vedere, inspectorul de integritate întocmeşte un act de constatare, cauza fiind transmisă în instanţa de judecată competentă spre examinare în vederea dispunerii confiscării averii nejustificate. Dacă recepţionarea invitaţiei nu este confirmată mai mult de 30 de zile de la expedierea acesteia, inspectorul de integritate întocmeşte actul de constatare numai după expirarea a 15 zile de la expedierea unei invitaţii repetate, indiferent de faptul dacă a fost sau nu confirmată recepţionarea invitaţiei repetate, cauza fiind transmisă instanţei de judecată competente spre examinare în vederea dispunerii confiscării averii nejustificate. Confiscarea se poate referi la întreaga valoare a averii deţinute de subiectul declarării, la valoarea unei părţi din aceasta sau a unui bun/unor bunuri determinate.

[Articolul 34 în vigoare până la 29 octombrie 2021]

Articolul 34

Rezultatele controlului averii şi al intereselor personale

"(1) Dacă inspectorul de integritate constată că averea şi interesele personale nu au fost declarate în mod corespunzător sau că între averea dobândită în timpul exercitării mandatelor, a funcţiei publice sau de demnitate publică şi veniturile obţinute şi cheltuielile realizate în aceeaşi perioadă există o diferenţă substanţială, acesta emite un act prin care constată încălcarea regimului juridic al declarării averii şi intereselor personale, aplică sancţiunea contravenţională şi alte măsuri prevăzute de lege.

[…]."

[Articolul 34 în redactarea Legii nr.130 din 7 octombrie 2021, în vigoare din 29 octombrie 2021]

Articolul 38

Rezultatele controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor

de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor

(1) În urma controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor, inspectorul de integritate emite un act de constatare în cazul în care stabileşte că:

a) persoana supusă controlului nu a declarat şi nu a soluţionat conflictul de interese sau a emis/adoptat un act administrativ, sau a încheiat direct ori prin intermediul unei persoane terţe un act juridic, sau a luat personal o decizie ori a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese;

[Articolul 38 în vigoare până la 29 octombrie 2021]

Articolul 38

Rezultatele controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor

de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor

"(1) În urma controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor, inspectorul de integritate emite un act de constatare în cazul în care stabileşte că:

[…]."

[Articolul 38 în redactarea Legii nr.130 din 7 octombrie 2021, în vigoare din 29 octombrie 2021]

Articolul 39

Efectele constatării încălcării regimului juridic

al conflictelor de interese

(1) În cazul în care se constată nedeclararea sau nesoluţionarea unui conflict de interese, inspectorul de integritate încheie un proces-verbal cu privire la contravenţie şi îl trimite instanţei judecătoreşti spre examinare conform procedurii stabilite de Codul contravenţional al Republicii Moldova.

(2) Din momentul în care actul de constatare a încălcării regimului juridic al conflictului de interese rămâne definitiv, Autoritatea sesizează, în termen de cel mult 5 zile, conducerea organizaţiei publice sau a autorităţii responsabile de numirea în funcţie a subiectului declarării în vederea declanşării procedurii disciplinare sau, după caz, în vederea încetării mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu ale persoanei care a emis/adoptat actul administrativ sau a încheiat, direct ori prin persoane terţe, actul juridic, sau a luat ori a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese.

[Articolul 39 în vigoare până la 29 octombrie 2021]

Articolul 39

Efectele constatării încălcării regimului juridic al conflictelor

de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor

"(1) În cazul în care se constată nedeclararea sau nesoluţionarea unui conflict de interese ori încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor, inspectorul de integritate:

[…]

b) după caz, emite un act de constatare în care solicită încetarea mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu ale subiectului declarării şi aplică pentru acesta interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică.

(2) Inspectorul de integritate decide dacă dispune măsurile menţionate la alin.(1) lit.b) în funcţie de gradul de vinovăţie al subiectului declarării, de natura abaterii, de numărul şi durata abaterilor, de comiterea unor abateri similare anterior, de prejudiciul adus interesului public şi de funcţia publică deţinută.

[…]."

[Articolul 39 în redactarea Legii nr.130 din 7 octombrie 2021, în vigoare din 29 octombrie 2021]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul sesizării susţine că sancţiunea privării de dreptul de a exercita o funcţie publică sau o funcţie de demnitate publică în cazul comiterii unei încălcări a regimului juridic al conflictelor de interese constituie o sancţiune cu caracter penal, fiind similară pedepsei prevăzute de articolele 62 alin.(1) lit.b) şi 65 din Codul penal. Deşi sancţiunile penale pot fi aplicate doar de instanţa de judecată, normele atacate stabilesc că aceasta se aplică de către inspectorul de integritate.

11. De asemenea, normele atacate nu prevăd o procedură de control al legalităţii şi proporţionalităţii sancţiunilor, în funcţie de circumstanţele particulare ale cauzei. De altfel, instanţa de judecată nu este competentă să exercite controlul de legalitate al măsurilor de la articolul 39 alin.(1) lit.b) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016. Totodată, normele contestate nu-i permit nici inspectorului de integritate să decidă în fiecare caz concret dacă aplicarea pedepsei prevăzute de articolul 23 alin.(6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 este necesară. Aceste deficienţe afectează articolele 4, 20, 21, 23, 26, 39, 43 şi 46 din Constituţie.

12. Autorul sesizării pretinde că în cadrul procedurii din faţa inspectorului de integritate sunt încălcate prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. De altfel, sarcina probei privind nevinovăţia la comiterea faptei îi revine părţii apărării, iar celelalte garanţii ale procesului echitabil sunt negate. În acest sens, autorul sesizării menţionează că normele atacate nu impun participarea părţii interesate la faza examinării cauzei de către inspectorul de integritate, ascultarea explicaţiilor şi oferirea posibilităţii de a prezenta probele apărării. Autorul subliniază importanţă deosebită a informării persoanei cu privire la fapta de care este acuzată pentru caracterul echitabil al procesului. Pe de altă parte, autorul sesizării susţine că controlul realizat în contenciosul administrativ de către instanţa de judecată nu este unul efectiv, pentru că nu remediază aceste neajunsuri.

13. Cu privire la încălcarea drepturilor la apărare şi la un proces echitabil, autorul mai susţine că autorităţile statului sunt obligate să-şi motiveze în mod corespunzător deciziile prin care sunt limitate drepturile şi libertăţile omului. Totuşi, actele de constatare întocmite de către inspectorii de integritate sunt motivate stereotipic şi la modul abstract.

14. Autorul sesizării contestă textul "şi alte măsuri prevăzute de lege" de la articolul 34 alin.(1) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 şi susţine că acesta nu este clar şi previzibil, pentru că nu precizează care ar fi celelalte măsuri care pot fi aplicate de către inspectorul de integritate ca urmare a controlului averii şi al intereselor personale.

15. Cu privire la neconstituţionalitatea textelor contestate de la articolele 12 alineatele (3), (4) lit.b), (5) şi (10), 23 alin.(4) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 şi 38 alin.(1) lit.a) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016, autorul pretinde că aceste norme sunt imprevizibile. Autorul excepţiei susţine că actul juridic încheiat de o persoană fizică se deosebeşte de actul juridic încheiat de o persoană juridică. Persoana fizică poate încheia actul juridic personal sau prin reprezentat, pe când persoana juridică încheie întotdeauna actele juridice prin reprezentant. Astfel, autorul excepţiei susţine că actele juridice întocmite în numele persoanei juridice nu pot fi obiect al controlului conflictelor de interese, pentru că interesele reprezentantului nu pot veni în conflict cu cele ale persoanei juridice pe care o reprezintă. Autorul sesizării susţine că această deficienţă încalcă articolele 4, 20, 21, 23, 26, 39, 43 şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte într-un proces pendinte la instanţa de contencios administrativ, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată privind anularea actului de constatare emis de către Autoritatea Naţională de Integritate, pentru că subiectul declarării nu şi-a informat şeful ierarhic sau organul ierarhic superior despre conflictul de interese în care se afla şi nu l-a soluţionat prin abţinere (a se vedea § 3). Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile contestate din articolul 12 alineatele (3), (4) lit.b), (5) şi (10) din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale în cauza pe care o examinează.

20. Referitor la articolul 23 alin.(3) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016, Curtea reţine că aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, pentru că autorul nu a fost sancţionat pentru starea de incompatibilitate nesoluţionată. Pe de altă parte, cu privire la articolele 23 alineatele (4) şi (6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 şi 34 alin.(1), 38 alin.(1) lit.a) şi 39 alineatele (1) lit.b) şi (2) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016, Curtea observă că aceste norme au fost contestate în redactarea făcută prin Legea nr.130 din 7 octombrie 2021 pentru modificarea unor acte normative, care a intrat în vigoare după ce a fost întocmit actul de constatare. Aşadar, Curtea trebuie să confirme dacă aceste norme sunt aplicabile la soluţionarea cauzei.

21. Curtea observă că legea de modificare a vizat în special articolele 39 alineatele (1) lit.b) şi (2) şi 34 alin.(1) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016, care au fost formulate într-o nouă redactare, în timp ce sensul articolelor 23 alineatele (4) şi (6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 şi 38 alin.(1) lit.a) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 nu a fost afectat. În aceste condiţii, Curtea observă că sesizarea autorului nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate în partea ce vizează articolele 39 alineatele (1) lit.b) şi (2) şi 34 alin.(1) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.68 din 18 mai 2021, §§ 15 şi 16).

22. Astfel, obiectul excepţiei îl constituie prevederile contestate din articolele 12 alineatele (3), (4) lit.b), (5) şi (10), 23 alineatele (4) şi (6) din Legea privind declararea averii şi intereselor personale şi 38 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate.

23. Curtea observă că articolul 23 alineatele (4) şi (6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 a constituit anterior obiectul mai multor sesizări, din perspectiva unor critici similare de încălcare a articolelor 20, 21, 23 şi 26 din Constituţie, fiind pronunţate Deciziile nr.143 din 16 decembrie 2019, nr.16 din 10 februarie 2020 şi nr.127 din 29 octombrie 2020. Curtea precizează că verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (DCC nr.40 din 8 mai 2018, § 18; DCC nr.189 din 21 decembrie 2021, § 20). Aşadar, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr.136 din 24 noiembrie 2020, § 25).

24. Curtea reţine că argumentele noi ale autorului excepţiei se referă la faptul că normele contestate încalcă articolele 4 [drepturile şi libertăţile omului], 39 [dreptul la administrare ], 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii] şi 46 [dreptul la proprietate şi protecţia acesteia] din Constituţie.

25. Referitor la pretinsa încălcare a articolului 4 din Constituţie, Curtea subliniază că această normă comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor legilor Republicii Moldova. Ea nu poate constitui un reper separat şi nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.128 din 5 august 2021, § 22). Totodată, potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Curtea observă că această condiţie nu este îndeplinită în raport cu incidenţa articolul 39 din Constituţie. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar reprezenta un control din oficiu (DCC nr.187 din 7 decembrie 2021, § 27).

26. Cu privire la pretinsa ingerinţă în articolul 43 din Constituţie, Curtea reţine că, deşi constatarea unei încălcări a regimului juridic al conflictelor de interese poate conduce la încetarea raporturilor de muncă ori de serviciu şi la decăderea din dreptul de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, această consecinţă intervine doar după ce este stabilită, în prealabil, comiterea unei fapte care constituie o încălcare. Din aceste motive, Curtea reţine că autorul sesizării nu a demonstrat incidenţa articolului 43 din Constituţie.

27. Autorul excepţiei a susţinut încălcarea articolului 46 din Constituţie. Curtea precizează că acest articol oferă protecţie doar bunurilor actuale ale unei persoane. Astfel, veniturile viitoare nu pot fi considerate "bunuri", decât cu excepţia cazului în care dreptul a fost deja câştigat sau este sigur că va fi plătit (DCC nr.189 din 21 decembrie 2021, § 33). Aşadar, de vreme ce autorul pretinde existenţa unei ingerinţe în dreptul de proprietate asupra unor bunuri în posesia cărora nu s-a aflat şi nici nu a câştigat un drept în privinţa acestora, Curtea conchide că nu poate fi pusă problema existenţei unei ingerinţe în articolul 46 din Constituţie, pentru că remunerarea a cărei protecţie autorul o reclamă este de ordinul probabilităţilor. Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

28. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a articolului 38 alin.(1) lit.a) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016, Curtea precizează că nu poate reţine critica privind încălcarea accesului la justiţie prin faptul că aplicarea prevederilor contestate face imposibilă individualizarea răspunderii. Mai mult, Curtea observă că acest articol nu ridică nicio problemă de constituţionalitate din perspectiva prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului la apărare. De altfel, norma în discuţie nu inversează sarcina probei şi nici nu impune obligaţii care să afecteze garanţiile stabilite de articolele 21 şi 26 din Constituţie.

29. Cu privire la motivarea stereotipică şi abstractă a actelor de constatare de către inspectorii de integritate, Curtea notează că actul de constatare emis în baza articolului 38 alin.(1) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 poate fi atacat în instanţa de contencios administrativ. Curtea menţionează că în procedura contenciosului administrativ persoanele pot să invoce caracterul deficient al actului de constatare, inclusiv din perspectiva motivării lui. În aceste condiţii, Curtea reţine că prevederile Codului administrativ conţin remedii care să le permită persoanelor vizate posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în faţa autorităţilor competente în scopul contestării efective a măsurilor care interferează cu drepturile lor.

30. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a textelor contestate din articolul 12 alineatele (3), (4) lit.b), (5) şi (10) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016, Curtea precizează că, potrivit articolului 12 alin.(4) literele a) şi b) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016, în cazul apariţiei unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat să informeze organul ierarhic superior imediat despre conflictul de interese în care se află şi să se abţină de la examinarea cererii, de la emiterea actului normativ, de la încheierea actului juridic sau de la luarea deciziei până la soluţionarea conflictului de interese.

31. Curtea observă că aceste obligaţii sunt incidente în situaţia în care subiectul declarării are un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a obligaţiilor şi responsabilităţilor ce îi revin potrivit legii. Totodată, articolul 2 din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 stabileşte că prin interes personal se înţelege orice interes material sau nematerial al subiectului declarării ce rezultă din activităţile sale în calitate de persoană privată, din relaţiile sale cu persoane apropiate sau cu persoane juridice şi alţi agenţi economici, indiferent de tipul de proprietate, din relaţiile sau afiliaţiile sale cu organizaţii necomerciale, cu partidele politice şi cu organizaţiile internaţionale.

32. În acest context, Curtea reţine că restricţiile în discuţie se bazează pe ideea că subiectele declarării ar putea să-şi neglijeze atribuţiile de serviciu, în detrimentul interesului public. Această perspectivă este valabilă şi în cazul persoanelor juridice, pentru că în acest domeniu probabilitatea apariţiei conflictelor de interese nu poate fi negată, la modul absolut. Curtea observă că Legea nr.246 din 23 noiembrie 2017 cu privire la întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală prevede condiţiile pentru încheierea tranzacţiilor cu conflict de interese, procedura care trebuie urmată şi răspunderea pentru încălcarea acestor exigenţe (articolele 16 şi 17 din Lege). Aşadar, legea recunoaşte că interesele reprezentantului pot să intre în conflict cu cele ale reprezentatului, urmărind să le ofere o soluţie legală.

33. Din aceste motive, Curtea consideră nefondate obiecţiile autorului excepţiei care a pretins că actele juridice întocmite de reprezentant în numele persoanei juridice reprezentate nu pot fi obiect al controlului conflictelor de interese, pentru că interesele reprezentantului nu pot veni în conflict cu cele ale persoanei juridice pe care o reprezintă.

34. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea cu privire la excepţia de neconstituţionalitate:

- a articolului 23 alineatele (3), (4) şi (6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale;

- a textului "şi alte măsuri prevăzute de lege" din articolul 34 alin.(1) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate;

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTE	Domnica MANOLE
Nr.130. Chişinău, 20 septembrie 2022.