Decizie nr.133 din 15.11.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.161g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 142 din Codul de executare

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.161g/2018

privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 142 din Codul de executare

nr. 133  din  15.11.2018

 (în vigoare 15.11.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 86-92 art. 37 din 08.03.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 12 noiembrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 15 noiembrie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 142 din Codul de executare, ridicată de către dl avocat Andrei Briceac, în dosarul nr.25c¹¹-341/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 12 noiembrie 2018 de către dna judecător Victoria Sanduţa, de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cererea de chemare în judecată depusă de către dna Ludmila Taboră împotriva dlui Ion Taboră şi a Societăţii cu răspundere limitată “Pecos Auto”, intervenient accesoriu fiind executorul judecătoresc George Boţan, prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal al licitaţiei din 8 august 2017.

4. În cererea sa de chemare în judecată, dna Ludmila Taboră a invocat că nu deţine calitatea de debitor al procedurii de executare silite pendinte. Totuşi, prin procesul-verbal privind desfăşurarea licitaţiei din 8 august 2017, executorul judecătoresc a dispus înstrăinarea unui bun imobil care îi aparţine.

5. În cadrul judecării cauzei, dl avocat Andrei Briceac, care reprezintă interesele dnei Ludmila Taboră, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 142 din Codul de executare. Acest articol reglementează procedura contestării în instanţa de judecată a rezultatelor licitaţiei.

6. Prin încheierea din 2 noiembrie 2018, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 142 din Codul de executare şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]”

8. Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Articolul 9

Atacarea actelor executorului judecătoresc

“Participanţii la procedura de executare, alte persoane interesate ale căror drepturi ori interese ocrotite de lege au fost încălcate printr-un act de executare pot ataca actul în conformitate cu legea.”

Articolul 142

Contestarea rezultatelor licitaţiei

“(1) Creditorul, debitorul şi/sau persoanele care au participat la licitaţie pot contesta procesul-verbal de desfăşurare a licitaţiei în termen de 15 zile de la data desfăşurării.

(2) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor care urmează a fi supuse înregistrării de stat, va fi contestată încheierea judecătorului privind confirmarea licitaţiei.

(3) În termen de 2 luni de la data când trebuiau să afle despre desfăşurarea licitaţiei, terţii care nu au participat la licitaţie pot cere anularea rezultatelor ei. Persoanele respective nu vor putea fi repuse în termenul de contestare dacă, din data desfăşurării licitaţiei, a trecut mai mult de un an.

(4) În cazul contestării rezultatelor licitaţiei de către părţile în procedura de executare, sumele obţinute în urma desfăşurării licitaţiei se menţin în contul curent special al executorului judecătoresc până la devenirea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a examinat contestarea.”

[Articolul 142 modificat prin Legea nr.191 din 23 septembrie 2016, în vigoare din 28 aprilie 2017]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Potrivit autorului excepţiei, articolul 142 din Codul de executare nu ar reglementa un drept al persoanelor terţe la procedura de executare silită de adresare în instanţa de judecată în vederea anulării procesului-verbal al licitaţiei. În susţinerea acestei opinii, autorul excepţiei prezintă datele din litigiul principal şi susţine că în condiţiile cazului prezentat, din cauza faptului că reclamanta nu deţine vreo calitate în cadrul procedurii de executare silită, aceasta ar fi fost lipsită de dreptul adresării în judecată în vederea apărării drepturilor sale.

10. În continuare, autorul excepţiei invocă faptul că textul “terţii care nu au participat la licitaţie” de la alineatul (3) din articolul 142 din Codul de executare se referă doar la persoanele care au dorit să participe la licitaţie, însă care din diverse motive nu au reuşit acest fapt. În susţinerea acestei opinii, autorul excepţiei face trimitere la dispoziţiile articolelor 130, 131 şi 134 din Codul de executare, care reglementează condiţiile de participare la licitaţie, interdicţia de a participa la licitaţie şi condiţiile de desfăşurare a licitaţiei. Totuşi, chiar şi în cazul în care s-ar considera că textul în discuţie ar include în câmpul său de aplicare şi persoanele terţe la procedura de executare lezate în drepturi printr-un act al executorului judecătoresc, autorul excepţiei susţine că textul în discuţie nu ar respecta exigenţele clarităţii şi previzibilităţii legii.

11. Totodată, autorul excepţiei susţine că norma contestată ar încălca dreptul la un tribunal cu competenţă deplină asupra fondului. Autorul excepţiei pretinde că, în cazul examinării contestaţiei împotriva procesului-verbal privind rezultatele licitaţiei, competenţa instanţei de judecată este una restrânsă. Autorul excepţiei pretinde că în litigiile de acest tip instanţa de judecată realizează un simplu control de legalitate al procesului-verbal cu privire la licitaţie.

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că articolul 142 din Codul de executare încalcă dispoziţiile articolelor 20, 26 şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de executare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Andrei Briceac în dosarul nr.25c¹¹-341/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 142 din Codul de executare, care reglementează procedura contestării în instanţa de judecată a rezultatelor licitaţiei.

17. Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate pune în discuţie problema constituţionalităţii articolului 142 din Codul de executare, invocând mai multe argumente. Astfel, într-o primă opinie, se susţine că norma contestată este neconstituţională, pentru că nu le-ar permite persoanelor terţe la procedura de executare silită să ceară în faţa instanţei de judecată anularea rezultatelor licitaţiei (a se vedea § 9 supra). Într-o altă opinie, se recunoaşte existenţa unui asemenea drept, însă se susţine că de acesta ar beneficia doar un cerc restrâns de subiecte (a se vedea § 10 supra).

18. În aceste condiţii, Curtea consideră că nu este necesar să analizeze argumentul autorului excepţiei privind lipsa unui drept de acces la un tribunal în materie de contestare a rezultatelor licitaţiei, pentru că existenţa unui asemenea drept este certă în textul “terţii care nu au participat la licitaţie” de la alineatul (3) din articolul 142 din Codul de executare, dar şi aşa cum reiese din argumentele autorului excepţiei. Aşadar, Curtea va continua analiza sesizării doar din perspectiva argumentului privind cercul restrâns al titularilor dreptului de acces la un tribunal în acest domeniu.

19. Curtea reţine că textul “terţii care nu au participat la licitaţie” de la alineatul (3) din articolul 142 din Codul de executare are o accepţiune largă. Potrivit interpretării gramaticale, acest text ar cuprinde în câmpul său de aplicare toate persoanele care nu deţin vreo calitate în cadrul procedurii de executare silită. Aşadar, existenţa dreptului de acces la un tribunal în această materie, în privinţa acestei categorii de subiecte, are la bază lipsa vreunei calităţi în cadrul procedurii de executare silită.

20. Curtea observă că, în materie de executare silită, în jurisprudenţa instanţelor de judecată este consolidată practica de a considera titulari ai dreptului de acces la un tribunal şi persoanele care nu deţin vreo calitate procedurală, fără a se realiza anumite clasificări în acest sens (a se vedea, în acest sens, Hotărârea explicativă a Curţii Supreme de Justiţie nr.10 din 16 decembrie 2013, § 28). Curtea reţine că această linie jurisprudenţială este confirmată inclusiv de circumstanţele litigiului principal, din care rezultă faptul adresării reclamantei în faţa instanţei de judecată cu o cerere în materie de anulare a rezultatelor licitaţiei (a se vedea § 3 supra). Aşadar, Curtea reţine că argumentul autorului excepţiei de neconstituţionalitate privind numărul restrâns al titularilor dreptului de acces la un tribunal în acest domeniu este nefondat.

21. Mai mult, Curtea îşi reiterează jurisprudenţa în materie de exigenţe ale calităţii legii şi menţionează faptul că Codul de executare nu poate să abunde în texte explicative. Sub acest aspect, Curtea a stabilit în mod constant faptul că multe legi sunt redactate în termeni generali, iar interpretarea şi aplicarea lor fac obiectul practicii judiciare. Aşadar, oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept execuţional (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.49 din 31 mai 2018, §34; DCC nr.124 din 30 octombrie 2018, § 24).

22. Cu privire la opinia autorului excepţiei privind limitarea competenţei instanţei de judecată în materie de contestaţii privind rezultatele licitaţiei, Curtea menţionează următoarele. Un argument similar celui analizat în prezentul caz a făcut obiectul analizei Curţii Constituţionale în Hotărârea nr.20 din 4 iulie 2018. În această hotărâre Curtea a menţionat că articolul 20 din Constituţie le garantează persoanelor dreptul de acces la un tribunal cu competenţă deplină asupra fondului. Totuşi, spre deosebire de acel caz, Curtea constată că situaţia examinată aici nu pune problema existenţei unei ingerinţe în acest drept, din următoarele motive.

23. Potrivit articolului 163 alin.(1) din Codul de executare, în cazul contestării unui act al executorului judecătoresc, regulile stabilite în Codul de procedură civilă sunt aplicabile deopotrivă acestei proceduri. Aşadar, Curtea constată că în cazul judecării contestaţiei împotriva procesului-verbal privind rezultatele licitaţiei instanţa de judecată este obligată să realizeze un control deplin al legalităţii acestuia.

24. Aşadar, având în vedere cele menţionate, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 142 din Codul de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, ridicată de către dl avocat Andrei Briceac în dosarul nr.25c¹¹-341/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.