Decizie nr.133 din 19.11.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.131g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare (contestarea încheierii de intentare a procedurii de executare de către debitor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 131g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare

(contestarea încheierii de intentare a procedurii

 de executare de către debitor)

nr. 133  din  19.11.2020

 (în vigoare 19.11.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 344-351 art.188 din 18.12.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 1 august 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 19 noiembrie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, ridicată de către dl avocat Sergiu Ciorbă, în interesele reclamantului Igor Casapu, în dosarul nr.2r-1127/2020, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău (format din d-nele Nelea Budăi şi Ala Malîi şi dl Ion Muruianu), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 21 ianuarie 2016, dl Igor Casapu şi B.C. "Eximbank" S.A. au încheiat contracte de ipotecă investite cu formulă executorie, potrivit cărora un teren pentru construcţii, un bloc locativ şi câteva apartamente din municipiul Chişinău au fost transmise în ipotecă.

4. Pe 16 februarie 2018, dl Grigore Stoian, executor judecătoresc, a intentat procedura de executare a contractelor de ipotecă investite cu formulă executorie din 21 ianuarie 2016.

5. Pe 30 martie 2018, debitorul Igor Casapu a contestat încheierile privind intentarea procedurii de executare.

6. Pe 24 martie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a respins cererea de contestare depusă de dl Igor Casapu ca neîntemeiată.

7. Pe 27 mai 2020, dl avocat Sergiu Ciorbă a formulat, în interesele reclamantului Igor Casapu, un recurs la Curtea de Apel Chişinău, prin care a solicitat admiterea acestuia şi casarea încheierilor privind intentarea procedurii de executare.

8. Pe 13 iulie 2020, dl avocat Sergiu Ciorbă a ridicat, în interesele reclamantului Igor Casapu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare.

9. Prin Încheierea din 21 iulie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]."

11. Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Articolul 60

Intentarea procedurii de executare

"(1) Procedura de executare se intentează la cererea creditorului urmăritor sau, în cazurile prevăzute de prezentul cod, la demersul instanţei de judecată, cu prezentarea documentului executoriu spre executare.

(1¹) În cazul executării dreptului de ipotecă în temeiul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie, procedura de executare se intentează cu prezentarea şi examinarea documentelor prevăzute la art.34 alin.(6) lit.c) din Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă.

[…]

(4) Încheierea privind intentarea procedurii de executare poate fi contestată doar de debitor, în temeiul prevăzut la art.61 lit.b), e) şi f) din prezentul cod, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc. Contestaţia depusă împotriva încheierii de intentare a procedurii de executare nu are efect suspensiv."

Articolul 61

Refuzul de a intenta procedura de executare

"(1) Executorul judecătoresc refuză intentarea procedurii de executare dacă:

a) documentul nu este de competenţa sa;

b) termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat;

c) documentul nu este întocmit în conformitate cu prevederile art.14 din prezentul cod;

d) documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective, stabilite în modul prevăzut de legislaţie;

e) termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat;

f) documentul a fost executat.

(2) Refuzul executorului judecătoresc de a intenta procedura de executare nu este o piedică pentru prezentarea repetată a documentului executoriu spre executare după înlăturarea neajunsurilor.

(3) Încheierea privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executare poate fi contestată de creditor în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

12. În argumentarea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile articolului 60 alin.(4) din Codul de executare limitează cazurile de contestare de către debitor a încheierii de intentare a procedurii de executare.

13. Totodată, autorul sesizării menţionează că enumerarea cazurilor în care se permite contestarea încheierii de către debitor [articolul 61 alin.(1) lit.b), e) şi f) din Codul de executare] nu permit aplicarea prevederilor speciale referitoare la intentarea procedurii de executare şi contestarea acesteia.

14. Aşadar, autorul sesizării subliniază că interdicţia de a contesta încheierea de intentare a procedurii de executare în alte cazuri decât cele stabilite expres în articolul 60 alin.(4) din Codul de executare încalcă dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul de proprietate.

15. De asemenea, autorul menţionează că prevederile contestate nu stabilesc dreptul persoanelor terţe de a contesta încheierea executorului judecătoresc de intentare a procedurii de executare.

16. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 7, 8, 15, 20, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi ale Codului de executare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte din proces (a se vedea § 1 supra). Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 60 alin.(4) din Codul de executare, care stabilesc posibilitatea contestării de către debitor a încheierii de intentare a procedurii de executare doar în cazul în care: termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat; termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat; documentul a fost executat (art.61 lit.b), e) şi f) din Cod).

21. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unui recurs împotriva încheierii Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, prin care, în baza dispoziţiilor contestate, s-a respins o cerere de contestare a încheierilor privind intentarea procedurii de executare (a se vedea § 5-7 supra). Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

22. De asemenea, Curtea menţionează că unele prevederi din articolul 60 alin.(4) din Codul de executare au mai constituit obiect al unei sesizări.

23. Astfel, prin Decizia nr.49 din 6 septembrie 2016, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea nr.85g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolului 60 alin.(4) din Codul de executare.

24. În decizia citată supra, Curtea a stabilit că autorul sesizării nr.85g/2016 a invocat, în principal, că textul "în temeiul prevăzut la articolul 61 lit.b), e) şi f) din prezentul cod" din articolul 60 alin.(4) din Codul de executare încalcă principiul accesului liber la justiţie şi dreptul la apărare, prevăzute de articolele 20 şi 26 din Constituţie. În context, Curtea a menţionat că legislatorul îi oferă debitorului posibilitatea de a contesta încheierea emisă de executor de intentare a procedurii de executare (a se vedea § 23 şi 24).

25. Cu titlu de principiu, Curtea a stabilit că verificarea anterioară a constituţionalităţii prevederilor contestate nu poate să reprezinte un impediment pentru a se solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.40 din 8 mai 2018, § 18). În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, § 17; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 33; DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, § 23; DCC nr.125 din 22 octombrie 2020, § 22).

26. De asemenea, Curtea reţine că, ulterior Deciziei nr.49 din 6 septembrie 2016, legislatorul a modificat articolul 60 alin.(4) din Codul de executare, prin Legea nr.17 din 5 aprilie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Legislatorul a introdus încă un temei de contestare a încheierii privind intentarea procedurii de executare – documentul a fost executat (articolul 61 lit.f) din Codul de executare).

27. Curtea constată că autorul sesizării a preluat aceleaşi critici de neconstituţionalitate cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului la apărare, formulate de către autorul sesizării nr.85g/2016. Totuşi, în acest caz, Curtea observă că autorul a avansat argumente noi, i.e. faptul că articolul 60 alin.(4) din Codul de executare limitează dreptul debitorului de a contesta încheierea executorului judecătoresc şi în alte cazuri decât cele enumerate expres, precum şi faptul că persoanele terţe nu pot contesta încheierea de intentare a procedurii de executare.

28. Totodată, Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept constituţional. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 7 aprilie 2020, § 18; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 21; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 35; DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, § 25; DCC nr.125 din 22 octombrie 2020, § 22).

29. Deşi autorul susţine că prevederile articolului 60 alin.(4) din Codul de executare ar încălca articolele 7 [Constituţia, Lege supremă], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 15 [universalitatea], 46 [dreptul de proprietate] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, el nu prezintă argumente privind pretinsa neconformitate a acestor norme cu prevederile constituţionale invocate şi nici nu demonstrează raportul contradictoriu dintre ele.

30. Aşadar, Curtea reţine că simpla enumerare a dispoziţiilor legale contestate şi a celor constituţionale care se pretind a fi încălcate nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate.

31. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi bazează cerinţele, să expună normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea, în acest sens, HCC nr.4 din 7 februarie 2017, § 46; DCC nr.9 din 5 ianuarie 2018, § 21; DCC nr.145 din 16 decembrie 2019, § 16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, § 19; DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 31; DCC nr.50 din 28 mai 2020, § 16; DCC nr.54 din 2 iunie 2020, § 31; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 39; DCC nr.65 din 15 iunie 2020, § 29; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, § 55; DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, § 28).

32. În aceste condiţii, având în vedere enumerarea prevederilor constituţionale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate.

33. Deşi autorul sesizării menţionează că prevederile articolului 60 alin.(4) din Codul de executare limitează dreptul debitorului de a contesta încheierea de intentare a procedurii de executare şi în alte cazuri decât cele enumerate expres, el nu prezintă argumente şi nici nu specifică care anume caz/temei legislatorul a omis să-l reglementeze în norma contestată, prezenţa căruia i-ar permite să conteste această încheiere. În acest caz, Curtea nu se poate substitui autorului sesizării pentru a deduce şi apoi a invoca din oficiu, pe post de omisiune legislativă, temeiuri de contestare a încheierii de intentare a procedurii de executare.

34. În ceea ce priveşte dreptul persoanelor terţe de a contesta încheierea executorului judecătoresc de intentare a procedurii de executare, Curtea reaminteşte că de invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar, acest instrument riscă să devină unul simulat, o actio popularis, pierzându-se, în aceste condiţii, caracterul concret şi efectiv al excepţiei (a se vedea DCC nr.32 din 29 martie 2018, § 24–25; DCC nr.90 din 23 iulie 2020, § 20; DCC nr.99 din 6 august 2020, § 19).

35. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, ridicată de către dl avocat Sergiu Ciorbă, în interesele reclamantului Igor Casapu, în dosarul nr.2r-1127/2020, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.