Decizie nr.136 din 24.11.2020 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.161g/2020 şi nr.179g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public cu statut special după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie) [3]

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.161g/2020 şi nr.179g/2020 privind excepţia

 de  neconstituţionalitate  a  articolului  38  alin. (1)  lit. c)  şi alin. (4) din

Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu

statut  special  din  cadrul  Ministerului  Afacerilor  Interne

(încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului

public cu statut special după acumularea vechimii

 în muncă ce permite dreptul la pensie) [3]

nr. 136  din  24.11.2020

 (în vigoare 24.11.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 344-351 art.191 din 18.12.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 26 octombrie 2020

şi, respectiv, pe 17 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 24 noiembrie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost ridicate de către dl avocat Eugeniu Musteaţă, în interesele reclamantului Sava Chircă, în dosarul nr.3-132/2020, şi, respectiv, de către dna Svetlana Colesnic, reclamantă în dosarul nr.3-658/2020, ambele pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dl judecător Victor Sârbu şi, respectiv, de dl judecător Grigorii Cazacu, din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor în partea controlului constituţionalităţii articolului 38 alin.(1) lit.c) din Legea menţionată supra, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 161g/2020.

A. Circumstanţele litigiilor principale

1. Circumstanţele cauzei civile nr.3-132/2020

4. Pe 16 ianuarie 2020, dl Sava Chircă a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General de Poliţie, prin care a solicitat anularea Ordinului nr.709 ef. din 19 decembrie 2019 privind încetarea raporturilor de serviciu ale comisarului-şef Sava Chircă.

5. În şedinţa de judecată din 21 octombrie 2020, dl avocat Eugeniu Musteaţă a ridicat, în interesele reclamantului Sava Chircă, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

6. Prin Încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

2. Circumstanţele cauzei civile nr.3-658/2020

7. Pe 12 martie 2020, dna Svetlana Colesnic a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General de Poliţie, prin care a solicitat anularea Ordinului nr.708 ef. din 19 decembrie 2019, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil şi recalcularea pensiei.

8. În şedinţa de judecată din 7 octombrie 2020, dna Svetlana Colesnic a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 38 alin.(1) lit.c) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

9. Prin Încheierea din 20 octombrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[...]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

[…]".

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]".

11. Prevederile relevante ale Legii nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sunt următoarele:

Articolul 19

Limita de vârstă în funcţia publică cu statut special

"(1) Funcţionarii publici cu statut special pot deţine funcţii publice cu statut special până la atingerea următoarelor limite de vârstă:

 a) 50 de ani – pentru subofiţeri;

 b) 55 de ani – pentru ofiţeri, cu excepţia gradelor de chestor, chestor-şef şi chestor general, pentru care limita de vârstă este de 60 de ani.

(2) Menţinerea în funcţia publică cu statut special peste limita de vârstă prevăzută la alin.(1) poate avea loc pentru o perioadă de maximum 5 ani în întreaga carieră. Prelungirea se face, anual, de către angajator sau persoana împuternicită de către acesta, cu condiţia ca funcţionarul public cu statut special să fie declarat apt pentru serviciu prin decizia Comisiei medicale a Ministerului Afacerilor Interne."

Articolul 38

Încetarea raportului de serviciu

"(1) Raportul de serviciu al funcţionarului public cu statut special poate să înceteze în următoarele situaţii:

[…]

b) la atingerea limitei de vârstă în serviciu, cu excepţia cazului stabilit la art.19 alin.(2);

c) după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, cu excepţiile stabilite de prezenta lege;

[…].

(4) În cazul acumulării premiselor ce determină aplicarea prevederilor alin.(1) lit.c), raportul de serviciu al funcţionarului public cu statut special poate fi prelungit prin acordul comun al părţilor pe o perioadă determinată. În cazul stabilirii pensiei funcţionarului de către Ministerul Afacerilor Interne, raportul de serviciu al acestuia poate fi prelungit pe o perioadă determinată ce nu va depăşi 5 ani, calculaţi cumulativ din data reîncadrării ulterioare stabilirii pensiei.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate

12. În argumentarea sesizării nr.161g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate, autorul susţine că articolul 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu corespunde exigenţelor calităţii legii.

13. Autorul menţionează că legislatorul nu a stabilit expres temeiurile de refuz al prelungirii raporturilor de muncă. Astfel, în opinia autorului sesizării, imprevizibilitatea prevederilor contestate determină aplicarea acestora în mod arbitrar şi discreţionar de către angajator.

14. Sub acest aspect, autorul susţine că prevederile contestate încalcă dreptul la muncă şi dreptul de proprietate al funcţionarului public, pentru că odată cu acumularea vechimii în muncă angajatorul poate întrerupe raporturile de serviciu în orice moment.

15. De asemenea, autorul consideră că dispoziţiile legale contestate nu urmăresc nici un scop legitim permis de articolul 54 din Constituţie.

16. Potrivit autorului sesizării, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 6, 8, 16, 20, 23, 26, 28, 43, 46, 47, 54, 116 şi 134 din Constituţie.

17. Autorul sesizării nr.179g/2020 menţionează că prevederile articolului 38 alin.(1) lit.c) din Legea menţionată supra afectează dreptul la muncă şi la carieră profesională. Sub acest aspect, autorul subliniază că angajatorul ar fi putut prelungi raporturile de muncă şi, astfel, putea să avanseze în gradul de chestor.

18. Autorul consideră că prevederile contestate contravin articolelor 39 şi 43 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Curtea observă că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost ridicate de către dl avocat Eugeniu Musteaţă, în interesele reclamantului Sava Chircă, în dosarul nr.3-132/2020, şi, respectiv, de către dna Svetlana Colesnic, reclamantă în dosarul nr.3-658/2020, ambele pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani. Astfel, sesizările sunt formulate de către subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

22. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Aceste prevederi stabilesc că raportul de serviciu poate să înceteze după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, cu excepţiile stabilite de lege. Totuşi, în cazul îndeplinirii condiţiei vechimii în muncă, raportul de serviciu poate fi prelungit prin acordul comun al angajatorului şi angajatului pe o perioadă determinată.

23. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cauze civile care au ca obiect examinarea unor cereri de chemare în judecată privind anularea ordinului de concediere (a se vedea § 4-6 şi 7-9 supra). Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată va aplica prevederile criticate în cauzele pe care le examinează.

24. Curtea menţionează că dispoziţiile articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea menţionată supra au mai constituit obiectul unor sesizări. În acest sens, Curtea a pronunţat Decizia nr.151 din 26 decembrie 2019 şi Decizia nr.121 din 22 octombrie 2020, prin care a declarat inadmisibile sesizările nr.203a/2019 şi, respectiv, nr.90g/2020.

25. Astfel, sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate sunt repetate. Totuşi, de principiu, Curtea a stabilit că verificarea anterioară a constituţionalităţii prevederilor contestate nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.40 din 8 mai 2018, § 18). În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, § 17; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 33).

26. În acest sens, Curtea constată că autorii ambelor sesizări au preluat aceleaşi critici de neconstituţionalitate cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la muncă [articolul 43 din Constituţie]. De asemenea, autorul sesizării nr.161g/2020 a menţionat, în principal, că prevederile contestate nu respectă exigenţele calităţii legii, instituie un tratament discriminatoriu şi, astfel, încalcă drepturile de acces liber la justiţie [articolul 20 din Constituţie], la apărare [articolul 26 din Constituţie], la respectarea vieţii private, intime şi familiale [articolul 28 din Constituţie], de proprietate [articolul 46 din Constituţie] şi la asigurare socială [articolul 47 din Constituţie]. Critici similare, din perspectiva aceloraşi articole din Constituţie, au fost analizate în Deciziile nr.151 din 26 decembrie 2019 şi nr.121 din 22 octombrie 2020.

27. În deciziile citate supra, Curtea a reţinut că exercitarea oricărei profesii solicită prezenţa anumitor capacităţi profesionale. Noile cerinţe existente pe piaţa muncii impun acordarea unei atenţii deosebite factorului uman pentru a asigura realizarea sa integrală şi la parametrii cei mai înalţi. Astfel, stabilirea unor criterii pentru exercitarea anumitor activităţi nu poate fi privită a priori ca o încălcare a dreptului constituţional la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activităţi. O asemenea limitare poate avea un caracter necesar atunci când este determinată de specificul unei profesii, care, datorită exigenţelor sporite faţă de calităţile fizice şi psihice ale persoanei, nu poate fi exercitată de persoane în etate sau când serveşte ca a măsură de optimizare a utilizării forţei de muncă în anumite sectoare de activitate (DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, § 21; DCC nr.121 din 22 octombrie 2020, § 17).

28. Curtea a mai observat că funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne este reprezentant al statului, iar natura distinctă a acestei profesii impune condiţii speciale de îndeplinire a sarcinilor de serviciu şi exigenţe sporite faţă de calităţile fizice şi psihice ale funcţionarului public (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.104 din 7 octombrie 2019, § 21). Aşadar, potrivit articolului 4 al Legii menţionate, constituie tipuri şi condiţii caracteristice de îndeplinire a sarcinilor de serviciu ale funcţionarului public cu statut special: i) aplicarea, în condiţiile legii, a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc; ii) îndeplinirea atribuţiilor exclusiv în folosul cetăţeanului şi al comunităţii, fapt care impune asumarea unei conduite speciale, a unor interdicţii şi restricţii individuale, restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale şi instituirea de incompatibilităţi; iii) executarea măsurilor de intervenţie profesională cu un grad ridicat de risc pentru viaţă şi sănătate, care presupun eforturi fizice şi psihice intense şi prelungite; iv) apariţia de situaţii profesionale care pot periclita viaţa, siguranţa personală şi a familiei funcţionarului public cu statut special (DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, § 22; DCC nr.121 din 22 octombrie 2020, § 18).

29. De asemenea, legislaţia muncii condiţionează încadrarea în câmpul muncii de întrunirea anumitor condiţii, la fel, stabileşte situaţiile de încetare a raporturilor de muncă. Astfel, în vederea asigurării funcţionării eficiente a unor sfere de activitate, fixarea unui prag de vârstă este necesară pentru menţinerea persoanelor cu capacităţi profesionale adecvate pentru desfăşurarea unor activităţi de interes major pentru întreaga societate. Impunerea unei limite de vârstă nu exclude posibilitatea persoanelor de a-şi continua munca în alte segmente care au tangenţă cu profesia lor (DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, § 23; DCC nr.121 din 22 octombrie 2020, § 19).

30. În acest context, Curtea a menţionat că stabilirea situaţiilor în care pot să înceteze raporturile de serviciu ale funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, fiind justificată de natura specifică a domeniului de activitate în care se aplică, urmăreşte realizarea scopurilor legitime generale prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie: asigurarea ordinii publice şi ocrotirea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane (DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, § 24; DCC nr.121 din 22 octombrie 2020, § 20).

31. Totodată, cu privire la caracterul justificat al prevederilor contestate, Curtea a reţinut prezumţia că funcţionarul public care a atins vârsta de pensionare de 50 de ani – pentru subofiţer, şi 55 de ani – pentru ofiţer, cu excepţia gradelor de chestor, chestor-şef şi chestor general, pentru care limita de vârstă este de 60 de ani, urmează a fi supus controlului medical anual, pentru că, dată fiind vârsta lor, este necesar să se verifice dacă condiţia lor fizică şi mentală le permite în continuare să-şi exercite atribuţiile de serviciu. Această prezumţie ţine de particularităţile naturii umane. Mai mult, funcţionarul public care a acumulat vechimea în muncă necesară pentru exercitarea dreptului la pensie poate să nu atingă vârsta de pensionare, nefiind necesar controlul medical ca o condiţie obligatorie pentru prelungirea contractului individual de muncă. Acesta are o vârstă pentru care nu operează prezumţia amintită mai sus (DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, § 25; DCC nr.121 din 22 octombrie 2020, § 21).

32. Totodată, Curtea a subliniat că norma legală contestată nu comportă un caracter imperativ, încetarea contractului individual de muncă în temeiul vechimii în muncă fiind însoţită de stabilirea pensiei pentru vechime în muncă şi de posibilitatea prelungirii raporturilor de serviciu prin acordul comun al părţilor. Astfel, Curtea a observat că legislatorul a prevăzut în articolul 38 alin.(4) din Legea privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne posibilitatea angajatorului de a continua un contract individual de muncă pe o durată determinată (DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, § 26; DCC nr.121 din 22 octombrie 2020, § 22).

33. În consecinţă, pentru că nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele din Deciziile nr.151 din 26 decembrie 2019 şi nr.121 din 22 octombrie 2020 sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

34. De asemenea, Curtea observă că autorul sesizării nr.179g/2020 a menţionat că prevederile contestate sunt contrare articolului 39 din Constituţie [dreptul la administrare].

35. Sub acest aspect, Curtea constată că autorul sesizării nu a argumentat pertinenţa acestei norme constituţionale şi existenţa unor ingerinţe în dreptul la administrare. Nu a fost motivată pretinsa neconformitate a dispoziţiilor criticate cu prevederile articolului 39 din Constituţie şi nici nu s-a demonstrat raportul contradictoriu dintre ele. Aşadar, Curtea reţine că simpla trimitere la această dispoziţie constituţională nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate.

36. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ridicate de către dl avocat Eugeniu Musteaţă, în interesele reclamantului Sava Chircă, în dosarul nr.3-132/2020, şi, respectiv, de către dna Svetlana Colesnic, reclamantă în dosarul nr.3-658/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.