BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Acte judiciare

Decizie nr.137 din 07.12.2020 referitoare la solicitarea suspendării acţiunii Legii nr.218 din 3 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative (sesizarea nr.195a/2020)

Tipul documentului
Acte judiciare
Data adoptării
07.12.2020

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

referitoare la solicitarea suspendării acţiunii

Legii nr.218 din 3 decembrie 2020 pentru

modificarea unor acte normative

(sesizarea nr.195a/2020)

nr. 137  din  07.12.2020

 (în vigoare 07.12.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 344-351 art.192 din 18.12.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 4 decembrie 2020,

Examinând prima facie sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

CONSTATĂ

1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională pe 4 decembrie 2020, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către dl Sergiu Litvinenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. La şedinţa Curţii din 7 decembrie 2020, dl judecător Vladimir Ţurcan i-a prezentat Plenului Curţii Constituţionale o cerere de abţinere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate în cerere, Curtea Constituţională a decis respingerea ei.

3. Curtea observă că autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice a priori constituţionalitatea Legii pentru modificarea unor acte normative (proiectul nr.481 din 1 decembrie 2020), adoptată, conform autorului sesizării, în două lecturi pe data de 3 decembrie 2020, şi invocă faptul că nu cunoaşte numărul legii adoptate.

4. Curtea reţine că prin scrisoarea nr.PCC-01/195a/576 din 4 decembrie 2020 i-a solicitat Parlamentului informaţii despre adoptarea proiectului menţionat, informaţii care la data examinării sesizării nu au fost prezentate. În acelaşi timp, Curtea notează că, având în vedere informaţia publicată pe site-ul oficial al Parlamentului

(http://parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/5338/language/ro-RO/Default.aspx), proiectul nr.481 din 1 decembrie 2020 a fost adoptat pe 3 decembrie 2020. El a devenit lege şi i s-a atribuit numărul 218.

5. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că actul adoptat de Parlament se bucură deja de statutul de "lege", chiar dacă încă nu a intrat în vigoare. În acest sens, Curtea a reţinut că, fiind sesizată, ea poate verifica constituţionalitatea unei legi atât înainte publicării ei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cât şi după publicare (a se vedea HCC nr.9 din 14 februarie 2014, § 40 şi punctul 1 din dispozitiv; HCC nr.24 din 8 octombrie 2020, § 15).

6. Astfel, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr.218 din 3 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

7. În esenţă, Legea contestată are ca efect excluderea competenţei Preşedintelui Republicii Moldova de a coordona activitatea Serviciului de Informaţii şi Securitate şi de a numi conducerea Serviciului şi stabileşte că activitatea Serviciului este supusă controlului parlamentar.

8. Autorul sesizării îi solicită Curţii să suspende acţiunea Legii contestate în baza articolului 251 alin.(2) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, menţionând că excluderea competenţei Preşedintelui Republicii Moldova de a coordona activitatea Serviciului de Informaţii şi Securitate nu a fost justificată în nota de argumentare. De asemenea, repoziţionarea Serviciului în sistemul naţional de securitate îi afectează grav independenţa şi libertatea de a acţiona în limitele competenţelor instituţionale. Autorul sesizării mai menţionează că Legea contestată generează riscul resubordonării pe criterii politice a Serviciului de Informaţii şi Securitate şi afectează grav suveranitatea şi puterea de stat, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, democraţia şi pluralismul politic, separaţia şi colaborarea puterilor, precum şi securitatea economică sau financiară a statului.

9. Curtea reţine că poate suspenda acţiunea actelor normative prevăzute la articolele 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995, sesizate în modul corespunzător la Curtea Constituţională, care afectează sau se referă la domeniile stabilite la articolul 251 alin.(2) din Legea citată şi articolul 71 alin.(2) din Codul menţionat.

10. Examinând prima facie sesizarea respectivă în partea ce ţine de dispunerea suspendării, Curtea observă, pe de o parte, că în cazul în care acţiunea Legii contestate nu va fi suspendată, aceasta ar putea fi pusă în aplicare şi ar putea produce efecte, de exemplu, asupra desemnării conducerii Serviciului de Informaţii şi Securitate. De asemenea, chiar dacă, ipotetic, Curtea va constata neconstituţionalitatea Legii contestate, hotărârea ei nu va influenţa, sub aspect constituţional, mandatul, eventual, al noii conduceri a Serviciului (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.13 din 21 mai 2020, § 75-83). Pe de altă parte, Curtea notează că, în cazul suspendării acţiunii Legii contestate, conducerea Serviciului de Informaţii şi Securitate nu va putea fi schimbată, eventual, în baza unei legi contestate în faţa Curţii Constituţionale. Mai mult, suspendarea acţiunii Legii contestate va putea elimina din discuţie problema referitoare la mandatul conducerii Serviciului, conducere numită, eventual, în baza unei legi care poate fi declarată neconstituţională.

11. În baza acestor raţionamente, Curtea consideră că suspendarea Legii contestate are mai multe beneficii sub aspect constituţional în raport cu soluţia nesuspendării ei. Cu privire la domeniul afectat de Legea contestată, Curtea reţine că soluţia suspendării este necesară pentru a evita prejudiciile şi consecinţele negative iminente pentru ordinea constituţională (a se vedea articolul 251 alin.(2) pct.1) lit.h) din Legea cu privire la Curtea Constituţională; articolul 71 alin.(2) pct.1) lit.h) din Codul jurisdicţiei constituţionale). Astfel, Curtea reţine că riscul eventualei schimbări a conducerii Serviciului de Informaţii şi Securitate în cazul nesuspendării Legii contestate corespunde temeiurilor de suspendare referitoare la "eventualele prejudicii şi consecinţe negative iminente şi ireparabile ale aplicării Legii contestate" stabilite în jurisprudenţa Curţii (a se vedea DCC nr.36 din 24 martie 2020; DCC nr.39 din 9 aprilie 2020; DCC nr.42 din 30 aprilie 2020; DCC nr.43 din 14 mai 2020 şi DCC nr.80 din 2 iulie 2020).

12. În acelaşi timp, Curtea notează că pentru a fi respectat principiul loialităţii constituţionale (a se vedea HCC nr.7 din 18 mai 2013, § 49; HCC nr.33 din 10 octombrie 2013, § 50; HCC nr.30 din 8 decembrie 2015, § 43), în cazul contestării unei legi pentru motive de neconstituţionalitate, Preşedintele Republicii trebuie să aştepte hotărârea Curţii Constituţionale şi să promulge legea doar dacă constituţionalitatea ei a fost confirmată de către Curte (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.9 din 14 februarie 2014, § 68; HCC nr.12 din 7 mai 2020, § 88).

Din aceste considerente, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 251 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6, 71, 61 şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se admite cererea de suspendare a acţiunii Legii nr.218 din 3 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative depusă de domnul Sergiu Litvinenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se suspendă acţiunea Legii nr.218 din 3 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative, până la soluţionarea în fond a cauzei.

3. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.