Decizie nr.137 din 29.09.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.13g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a tezei a doua din articolul 29 alin.(3) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor (caracterul definitiv al hotărârii de respingere a contestaţiei formulate împotriva deciziei inspecţiei judiciare de respingere a sesizării)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.13g/2022 privind excepţia de

neconstituţionalitate a tezei a doua din articolul 29 alin.(3)

din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor

(caracterul definitiv al hotărârii de respingere a

contestaţiei formulate împotriva deciziei inspecţiei

 judiciare de respingere a sesizării)

nr. 137  din  29.09.2022

 (în vigoare 29.09.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 334-341 art.169 din 28.10.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 1 februarie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 29 septembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a tezei a doua din articolul 29 alin.(3) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, ridicată de dl Marcel Smochin, parte în dosarul nr.3r-15/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea Supremă de Justiţie format din dna Ala Cobăneanu, dl Victor Burduh şi dna Nina Vascan, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorul excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează:

4. La 1 martie 2021, dl Marcel Smochin a depus la Consiliul Superior al Magistraturii o sesizare prin care a solicitat tragerea la răspundere disciplinară a unui judecător de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

5. La 1 aprilie 2021, Inspecţia Judiciară a respins sesizarea ca neîntemeiată. În acest sens, dl Marcel Smochin a formulat o contestaţie împotriva deciziei Inspecţiei Judiciare. Totuşi, printr-o hotărâre din 29 aprilie 2021, Completul nr.2 de examinare a contestaţiilor al Colegiului disciplinar a respins contestaţia.

6. Dl Marcel Smochin a contestat la Consiliul Superior al Magistraturii hotărârea Completului de examinare a contestaţiilor. Dl Marcel Smochin a primit ca răspuns o altă hotărâre a Completului nr.2 de examinare a contestaţiilor, emisă la 29 aprilie 2021, în care se menţiona că petiţia sa se respinge din cauza existenţei unei alte hotărâri în acest caz, cu acelaşi obiect. De asemenea, dl Marcel Smochin a primit un răspuns din partea Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căruia se refuză examinarea contestaţiei depuse, pentru că hotărârile completelor de examinare a contestaţiilor din cadrul Colegiului disciplinar sunt definitive.

7. La 1 septembrie 2021, dl Marcel Smochin a contestat la Curtea de Apel Chişinău hotărârile Completului nr.2 de examinare a contestaţiilor al Colegiului disciplinar şi răspunsul Consiliului Superior al Magistraturii.

8. Printr-o încheiere din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Chişinău a declarat inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ, menţionând că hotărârile completelor de examinare a contestaţiilor din cadrul Colegiului disciplinar sunt definitive.

9. La 6 ianuarie 2022, dl Marcel Smochin a depus la Curtea Supremă de Justiţie un recurs împotriva încheierii de inadmisibilitate a Curţii de Apel Chişinău.

10. În cadrul examinării cauzei în recurs, dl Marcel Smochin a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a tezei a doua din articolul 29 alin.(3) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, potrivit căreia hotărârea privind respingerea contestaţiei împotriva deciziei inspecţiei judiciare de respingere a sesizării este definitivă.

11. Printr-o încheiere din 26 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

13. Prevederile relevante ale Legii nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor sunt următoarele:

Articolul 27

Completele de examinare a contestaţiilor ale colegiului disciplinar

"(1) Completele de examinare a contestaţiilor ale colegiului disciplinar (în continuare – complete de contestaţie) verifică contestaţiile împotriva deciziilor inspecţiei judiciare de respingere a sesizărilor.

[...]."

Articolul 29

Hotărârile completelor de contestaţie

"(1) Hotărârea privind admiterea contestaţiei se consideră adoptată dacă pentru admitere a votat cel puţin un membru al completului de contestaţie. Hotărârea privind respingerea sesizării se adoptă cu votul unanim al membrilor completului de contestaţie.

(2) Hotărârea privind respingerea contestaţiei se motivează în mod obligatoriu cu indicarea circumstanţelor în baza cărora sesizarea a fost respinsă.

(3) Hotărârea privind admiterea contestaţiei este obligatorie pentru inspecţia judiciară, care urmează să efectueze cercetarea disciplinară în conformitate cu art.23. hotărârea privind respingerea contestaţiei împotriva deciziei inspecţiei judiciare de respingere a sesizării este definitivă.

(4) Hotărârile completelor de contestaţie se aduc la cunoştinţa persoanei care a depus contestaţia şi a judecătorului subiect al sesizării în termen de 7 zile de la data adoptării."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorul excepţiei menţionează că, pe baza articolelor 27 şi 28 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, deciziile Inspecţiei Judiciare de respingere a sesizărilor privind tragerea la răspundere disciplinară a judecătorilor pot fi contestate în faţa completelor de examinare a contestaţiilor ale Colegiului disciplinar. În continuare, potrivit articolului 29 alin.(3) teza a doua din aceeaşi lege, hotărârea privind respingerea contestaţiei împotriva deciziei inspecţiei judiciare de respingere a sesizării este definitivă. Altfel spus, în situaţia în care unei persoane i se respinge o sesizare de tragere la răspundere disciplinară a unui judecător, aceasta nu dispune de acces la un tribunal care să decidă asupra legalităţii respingerii sesizării. De altfel, completele de examinare a contestaţiilor nu pot fi considerate tribunale.

15. Prin urmare, autorul excepţiei consideră că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de o parte în cadrul unui proces pendinte în faţa instanţei de drept comun, subiect căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în contextul în care Curtea Supremă de Justiţie are pe rol o cerere de recurs formulată împotriva unei încheieri a Curţii de Apel Chişinău. Prin încheierea contestată, Curtea de Apel Chişinău a declarat inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ, bazându-se pe prevederile contestate. Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea avea în vedere prevederile criticate.

20. Curtea constată că textul criticat nu a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.30 din 18 martie 2021, § 19; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20).

22. Autorul sesizării a susţinut incidenţa articolelor 20 [accesul liber la justiţie] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

23. Cu privire la articolul 54 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că acesta este aplicabil doar în coroborare cu un drept fundamental incident. Mai mult, articolul 54 îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 29).

24. Prin urmare, Curtea trebuie să examineze incidenţa articolului 20 din Constituţie invocat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

25. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 32; DCC nr.85 din 8 iunie 2021, § 28).

26. Pentru ca articolul 6 § 1 din Convenţie să fie aplicabil, trebuie să existe o "dispută" cu privire la un "drept" despre care se poate afirma că este recunoscut în dreptul naţional, indiferent dacă este protejat sau nu de Convenţie (Regner v. Republica Cehă [MC], 19 septembrie 2017, § 99; Denisov v. Ucraina [MC], 25 septembrie 2018, § 44).

27. De asemenea, pentru ca articolul 6 § 1 din Convenţie să fie aplicabil, dreptul în privinţa căruia există o dispută trebuie să aibă un caracter "civil" (a se vedea Denisov v. Ucraina [MC], § 50). În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a notat că aspectul "civil" este aplicabil şi în cazurile în care, la prima vedere, nu pun în discuţie un drept civil, dar care pot avea repercusiuni directe şi semnificative asupra drepturilor private patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane (Denisov v. Ucraina [MC], § 51).

28. Curtea constată că, potrivit articolului 19 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea privind faptele care pot constitui abateri disciplinare comise de judecători poate fi depusă de o persoană ale cărei drepturi au fost încălcate ca urmare a faptei comise de judecător sau de o altă persoană care poate invoca un interes legitim. Conform articolelor 23 alin.(1¹) şi 26 alin.(1) din aceeaşi lege, în cazul în care nu se constată existenţa elementelor constitutive ale abaterii disciplinare sau faptele invocate în sesizare nu se confirmă prin probele administrate în procesul verificării prealabile, inspectorul-judecător elaborează o decizie motivată de respingere a sesizării, care poate fi contestată în faţa completelor de examinare a contestaţiilor ale Colegiului disciplinar.

29. Potrivit dispoziţiilor contestate, hotărârea privind respingerea contestaţiei împotriva deciziei inspecţiei judiciare de respingere a sesizării este definitivă.

30. Curtea menţionează că, deşi autorul excepţiei pretinde existenţa unui drept de acces la un tribunal împotriva deciziei inspecţiei judiciare de respingere a sesizării, acesta nu a demonstrat existenţa unui drept "civil" care poate fi apărat în justiţie. Răspunderea disciplinară a judecătorilor reprezintă o procedură de drept public care urmăreşte să asigure responsabilitatea judecătorilor şi, prin urmare, încrederea publicului în justiţie. Fără a nega importanţa acestei instituţii, Curtea menţionează că, în eventualitatea sancţionării disciplinare a unui judecător, persoana care a depus sesizarea nu va obţine vreun avantaj patrimonial sau nepatrimonial care ar putea fi catalogat ca un drept "civil".

31. Curtea admite că, printr-o faptă comisă de un judecător, ar putea fi lezate drepturile fundamentale ale unei persoane. Totuşi, încălcările în discuţie pot fi remediate prin intermediul altor mijloace, e.g. exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii care lezează un drept, formularea unor acţiuni civile în despăgubire (e.g. pe baza Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti sau pe baza Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti) sau alte remedii care pun în aplicare obligaţiile pozitive ale statului de a asigura protecţia drepturilor omului.

32. Pentru că nu s-a demonstrat existenţa unui drept "civil" care poate fi apărat în justiţie, Curtea nu poate constata incidenţa articolului 20 din Constituţie, care garantează dreptul de acces liber la justiţie. Astfel, Curtea subliniază că nici articolul 54 din Constituţie nu este incident.

33. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a tezei a doua din articolul 29 alin.(3) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, ridicată de dl Marcel Smochin, parte în dosarul nr.3r-15/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.