Decizie nr.44 din 01.04.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.19g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 236 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ (termenul depunerii motivelor apelului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.19g/2021 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 236 alin.(2) lit.e)

din Codul administrativ

(termenul depunerii motivelor apelului)

nr. 44  din  01.04.2021

 (în vigoare 01.04.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.129-136 art. 79 din 28.05.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 2 februarie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 1 aprilie 2021 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 236 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ, ridicată de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, pârât în dosarul nr.3r-1/21, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie (format din doamnele Tamara Chişca-Doneva şi Maria Ghervas şi domnul Nicolae Craiu), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 20 august 2019, Compania de Asigurări "Moldova-Astrovaz" a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (în continuare, "Comisia") cu privire la contestarea actului administrativ.

4. Prin Hotărârea din 4 februarie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea de chemare în judecată depusă de C.A. "Moldova-Astrovaz" şi a anulat hotărârea Comisiei nr.26/1 din 27 iulie 2019.

5. Pe 6 februarie 2020, Comisia a depus apel împotriva hotărârii menţionate supra, iar, pe 24 iunie 2020, a depus apelul motivat.

6. Prin Încheierea din 16 septembrie 2020, Curtea de Apel Chişinău a declarat inadmisibil apelul depus de Comisie, pentru că apelul motivat a fost depus peste termenul prevăzut de lege.

7. Pe 6 octombrie 2020, Comisia a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău.

8. Pe 24 noiembrie 2020, Comisia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 236 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ.

9. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

11. Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele:

Articolul 232

Depunerea apelului

(1) Apelul se depune la instanţa de judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanţei de apel.

(2) Motivarea apelului se prezintă la instanţa de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanţa de judecată care a emis hotărârea contestată.

Articolul 236

Examinarea admisibilităţii apelului

"(1) Instanţa de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.

(2) Apelul se declară inadmisibil în special când:

a) hotărârea în fond nu poate fi contestată cu apel;

b) apelul este depus în mod repetat;

c) apelul este depus de o persoană neîmputernicită;

d) apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1);

e) motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2);

f) cererea de apel nu corespunde cerinţelor stabilite la art.233 alin.(1) şi (2) şi art.234 alin.(1) şi apelantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanţa de judecată."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În argumentarea sesizării, autorul susţine că dispoziţiile contestate sunt imprevizibile, deoarece Codul administrativ nu defineşte sintagma "motivarea apelului". În condiţiile în care apelantul solicită anularea hotărârii primei instanţe, deoarece aceasta este ilegală sau neîntemeiată, rezultă că cererea de apel conţine motivele pentru care a fost depusă.

13. Autorul sesizării susţine că termenul "motivare" este un termen general şi subiectiv, fapt care conduce la încălcarea securităţii raporturilor juridice şi a dreptului de acces liber la justiţie. Astfel, prevederile contestate ar fi contrare articolelor 20 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte în proces (a se vedea § 1 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 236 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ. Acest articol stabileşte că instanţa de apel va declara apelul inadmisibil dacă motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate.

18. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect un recurs împotriva încheierii instanţei de apel, prin care s-a declarat inadmisibilă cererea de apel. Astfel, Curtea admite că instanţa de recurs va aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.116 din 13 octombrie 2020, § 18; DCC nr.125 din 22 octombrie 2020, § 22; DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, § 18; DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 23; DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 19; DCC nr.25 din 16 februarie 2021, § 22; DCC nr.30 din 18 martie 2021, § 19).

21. Sub acest aspect, deşi autorul sesizării afirmă încălcarea prevederilor articolelor 20 [accesul liber la justiţie] şi 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] din Constituţie, în esenţă acesta susţine că dispoziţiile legale criticate nu respectă standardul calităţii legii.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolul 23 alin.(2) din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Acest articol poate fi invocat, în special, dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 25; HCC nr.13 din 21 mai 2020, § 41; HCC nr.25 din 29 octombrie 2020, § 29). Totodată, Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituţionalitate din perspectiva calităţii unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 23; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 37; DCC nr.95 din 4 august 2020, § 21; DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 26).

23. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării nu a argumentat relevanţa şi pertinenţa acestei norme constituţionale. Autorul sesizării face trimitere la articolul 20 din Constituţie, fără a fundamenta contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu acesta. Astfel, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.105 din 24 septembrie 2020, § 16; DCC nr.133 din 19 noiembrie 2020, § 32; DCC nr.158 din 22 decembrie 2020, § 26).

24. Dacă ar proceda la examinarea sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate a actelor normative criticate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi bazează cerinţele, să prezinte normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea, în acest sens, DCC nr.65 din 15 iunie 2020, § 29; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, § 55; DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, § 28; DCC nr.133 din 19 noiembrie 2020, § 31; DCC nr.158 din 22 decembrie 2020, § 27; DCC nr.4 din 5 ianuarie 2021, § 23).

25. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, § 20; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 40; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, § 56; DCC nr.156 din 22 decembrie 2020, § 16).

26. În aceste condiţii, Curtea constată că autorul sesizării nu a argumentat existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie. Aşadar, Curtea nu poate examina prevederile contestate din perspectiva standardului calităţii legii. Această constatare este suficientă pentru a declara inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate.

27. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 236 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ, ridicată de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, pârât în dosarul nr.3r-1/21, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.