Decizie nr.14 din 29.01.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.17g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală (interdicţia audierii în calitate de martor a unei persoane acuzate că ar fi comis o infracţiune)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.17g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 90 alin.(3) pct.8)

din Codul de procedură penală

(interdicţia audierii în calitate de martor a unei

persoane acuzate că ar fi comis o infracţiune)

nr. 14  din  29.01.2019

 (în vigoare 29.01.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.171-177 art. 96 din 24.05.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 25 ianuarie 2019,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 29 ianuarie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Ivan Roşca, în dosarul nr.1-558/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, pe 25 ianuarie 2019, de către dna judecător Viorelia Varaniţă de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Un procuror din cadrul Procuraturii Anticorupţie a trimis în instanţa de judecată o cauză penală de învinuire a dlor Ion Rotaru, Petru Roşca şi Sergiu Suharenco pentru comiterea, între altele, a infracţiunii prevăzute de articolul 362¹ alin.(2) literele b) şi c) din Codul penal [organizarea migraţiei ilegale].

4. În cadrul şedinţei de judecată preliminare, domnii Ion Rotaru şi Petru Roşca au declarat că nu recunosc faptele imputate de către procuror şi au solicitat examinarea cauzei în procedură obişnuită. La rândul său, dl Sergiu Suharenco a recunoscut faptele, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu de către procuror, şi a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (procedura simplificată). În asemenea condiţii, instanţa de judecată a disjuns cauza penală în privinţa dlor Ion Rotaru şi Petru Roşca.

5. Prin sentinţa Judecătoriei Botanica, municipiul Chişinău, din 30 noiembrie 2016, dl Sergiu Suharenco a fost condamnat în baza articolului 362¹ alin.(2) literele b) şi c) din Codul penal la pedeapsa amenzii în mărime de 400 de unităţi convenţionale, adică echivalentul a 8000 de lei.

6. Ulterior, la examinarea cauzei penale de învinuire a dlor Ion Rotaru şi Petru Roşca, procurorul a solicitat audierea dlui Sergiu Suharenco în calitate de martor.

7. Între timp, pe 21 ianuarie 2019, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Ivan Roşca, apărătorul dlui Ion Rotaru, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală. Acest articol stabileşte că nu pot fi citate şi ascultate ca martori persoanele în privinţa cărora există probe că au comis infracţiunea investigată.

8. Prin încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 63

Bănuitul

(1) Bănuitul este persoana fizică faţă de care există anumite probe că a săvârşit o infracţiune până la punerea ei sub învinuire. […]

[…].”

Articolul 90

Martorul

“[...]

(3) Nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori:

[...]

8) persoana faţă de care există anumite probe că a săvârşit infracţiunea ce se investighează;

[...]

(10) Martorul care refuză sau se eschivează de a face declaraţii poartă răspundere conform art.313 din Codul penal, iar martorul care face declaraţii mincinoase cu bună ştiinţă – conform art.312 din Codul penal.

[...]

(12) Martorul are dreptul:

[...]

7) să refuze de a face declaraţii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă sau date dacă acestea pot fi folosite ca probe care mărturisesc împotriva sa sau a rudelor sale apropiate;

[...].”

Articolul 103

Declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului

“[...]

(3) Bănuitul, învinuitul, inculpatul nu poate fi forţat să mărturisească împotriva sa sau împotriva rudelor sale apropiate ori să-şi recunoască vinovăţia şi nu poate fi tras la răspundere pentru refuzul de a face astfel de declaraţii.

[...].”

Articolul 104

Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului

(1) Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului se face numai în prezenţa unui apărător ales sau a unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, imediat după reţinerea bănuitului sau, după caz, după punerea sub învinuire, dacă acesta acceptă să fie audiat. Nu se permite audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului în stare de oboseală, precum şi în timpul nopţii, decât doar la cererea persoanei audiate în cazurile ce nu suferă amânare, care vor fi motivate în procesul-verbal al audierii.

[...].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat faptul că, potrivit prevederilor contestate, nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori persoanele în privinţa cărora există probe că au comis infracţiunea investigată. În acest sens, nu ar fi clar dacă interdicţia în discuţie este aplicabilă şi în privinţa unui coacuzat condamnat ca urmare a examinării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că nu este clar la ce etapă a procesului penal este aplicabilă interdicţia în discuţie: la urmărirea penală şi/sau la judecarea cauzei.

12. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 21, care garantează prezumţia de nevinovăţie, 23, care instituie criteriile de calitate pe care trebuie să le respecte un act normativ, şi 26 din Constituţie, care garantează dreptul la apărare.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Ivan Roşca, în dosarul nr.1-558/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală. Acest articol stabileşte că nu pot fi citate şi ascultate ca martori persoanele în privinţa cărora există probe că au comis infracţiunea investigată.

17. Curtea observă că, în conformitate cu articolul 63 alin.(1) din Codul de procedură penală, persoana faţă de care există anumite probe că a comis o infracţiune până la punerea ei sub învinuire se consideră bănuit. Ea nu poate fi audiată în calitate de martor.

18. Spre deosebire de martor, bănuitul, învinuitul sau inculpatul nu poate fi forţat să mărturisească împotriva sa sau împotriva rudelor sale apropiate ori să-şi recunoască vinovăţia şi nu poate fi tras la răspundere pentru refuzul de a face astfel de declaraţii [articolul 103 alin.(3) din Codul de procedură penală]. De asemenea, audierea bănuitului, a învinuitului sau a inculpatului se face numai în prezenţa unui apărător ales sau a unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, imediat după reţinerea bănuitului sau, după caz, după punerea sub învinuire, dacă acesta acceptă să fie audiat [articolul 104 alin.(1) din Codul de procedură penală].

19. Dimpotrivă, martorul care refuză sau evită să facă declaraţii poartă răspundere în baza articolului 313 din Codul penal, iar martorul care face declaraţii mincinoase cu bună-ştiinţă poartă răspundere în baza articolului 312 din Codul penal. Cu titlu de excepţie, martorul are dreptul să refuze să dea declaraţii, să prezinte obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă sau date, dacă acestea pot fi folosite ca probe care pot fi utilizate împotriva sa sau a rudelor sale apropiate [articolul 90 alin.(12) pct.7) din Codul de procedură penală]. Totodată, martorul poate fi audiat şi fără a fi asistat de un avocat.

20. Aşadar, raţiunea interdicţiei criticate [articolul 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală] constă în asigurarea efectivă a garanţiilor de care beneficiază persoana în privinţa căreia organul de urmărire penală deţine anumite probe că ar fi comis o infracţiune, i.e. dreptul de a fi asistat de un apărător, dreptul de a nu se autoincrimina şi dreptul la tăcere. În acest sens, persoanele avute în vedere de articolul 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală – persoanele “acuzate de comiterea unei infracţiuni”, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – trebuie să fie informate despre drepturile lor.

21. În ipoteza în care organul de urmărire penală nu ar deţine probe că o anumită persoană ar fi comis infracţiunea investigată şi ar cita-o în calitate de martor în contextul anchetei desfăşurate, iar persoana în discuţie ar da declaraţii care ar contribui la propria acuzare, atunci organul de urmărire penală trebuie să oprească audierea acesteia şi să o notifice despre drepturile sale procedurale (în acest sens, a se vedea punctul 21 din Preambulul Directivei 2013/48/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013). În caz contrar, este posibil să se constate o încălcare a articolului 6 din Convenţia Europeană (a se vedea Ibrahim şi alţii v. Regatul Unit [MC], 13 septembrie 2016, § 301-311).

22. În prezenta cauză, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a ridicat problema audierii unui coacuzat condamnat ca urmare a examinării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, i.e. în procedura simplificată.

23. Sub acest aspect, în Decizia nr.40 din 8 mai 2018, Curtea a menţionat că declaraţiile acestor persoane nu pot avea o valoare probantă prestabilită, ele trebuind apreciate în coroborare cu alte probe. Totodată, în Decizia nr.78 din 9 iulie 2018, Curtea a subliniat că, în situaţia în care în cauza penală disjunsă vor fi citate pentru a depune declaraţii persoanele care au fost judecate în procedura simplificată, instanţa de judecată are obligaţia să respecte prezumţia de nevinovăţie şi să pronunţe o sentinţă de condamnare numai în situaţia în care vinovăţia este stabilită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

24. Având în vedere faptul că orice condamnare trebuie să se bazeze pe probe suficiente, care să înlăture orice dubiu despre nevinovăţia persoanei, judecătorii ar trebui să pună declaraţiile persoanelor coacuzate în cadrul unor proceduri accelerate la baza sentinţei numai în coroborare cu alte probe (a se vedea, e.g., Hotărârea Tribunalului Constituţional al Spaniei nr.111/2011 din 4 iulie 2011).

25. Aceleaşi raţionamente au fost confirmate şi de către Curtea Europeană în cauza Navalnyy şi Ofitserov v. Rusia din 23 februarie 2016. Astfel, la § 105 din această hotărâre, Curtea Europeană a menţionat că probele admise într-o procedură accelerată nu pot fi transpuse într-un alt set de proceduri penale, fără ca admisibilitatea şi credibilitatea lor să fie examinată şi validată în cadrul celuilalt proces, în mod contradictoriu, ca toate celelalte probe. În această cauză, Curtea Europeană a constatat că procedurile penale împotriva reclamanţilor, privite ca întreg, au constituit o încălcare a dreptului la un proces echitabil, inclusiv pentru că constatările de fapt din cadrul unor proceduri accelerate în privinţa unor coacuzaţi au fost preluate în cauza reclamanţilor fără a fi examinate în mod minuţios.

26. Mai mult, condamnarea în baza declaraţiilor unui coacuzat, fără posibilitatea audierii acestuia, poate constitui, în anumite circumstanţe, o încălcare a dreptului la un proces echitabil (a se vedea Kuchta v. Polonia, 23 ianuarie 2018, § 70-71).

27. În consecinţă, instanţelor de judecată le revine sarcina de a aprecia dacă persoanele condamnate ar trebui chemate pentru a fi audiate în cauza penală disjunsă şi ponderea eventualelor declaraţii, precum şi credibilitatea acestora.

28. Plecând de la aceste premise, Curtea constată că persoana condamnată în rezultatul examinării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală nu cade sub incidenţa articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, fapt care conduce la concluzia că prevederile contestate nu sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

29. Curtea reaminteşte că una dintre condiţiile obligatorii pentru admiterea examinării în fond a unei excepţii de neconstituţionalitate constă în aplicabilitatea prevederilor în cauza în care a fost ridicată excepţia (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 82). Această condiţie nu este îndeplinită în prezenta cauză.

30. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea conchide că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 90 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Ivan Roşca, în dosarul nr.1-558/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.