Decizie nr.146 din 28.09.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.156g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 313/4 lit.a) din Codul contravenţional (încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor aplicabile funcţiei publice sau funcţiei de demnitate publică)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.156g/2021 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 313⁴

lit. a) din Codul contravenţional

(încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor aplicabile

 funcţiei publice sau funcţiei de demnitate publică)

nr. 146  din  28.09.2021

 (în vigoare 28.09.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 274-278 art. 202 din 12.11.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 5 iulie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 28 septembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "nesoluţionarea în termenul legal a incompatibilităţilor" şi "conform legislaţiei ce reglementează statutul acestor persoane şi conform legislaţiei privind declararea şi controlul averii şi al intereselor personale" din articolul 313⁴ lit.a) din Codul contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, ridicată de dl avocat Constantin Lazari, în interesele dnei A. G.-I., în dosarul nr.4-1908/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Elena Costiuc de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 10 august 2020, un agent constatator al Autorităţii Naţionale de Integritate a întocmit un proces-verbal cu privire la contravenţia prevăzută de articolul 313⁴ lit.a) [Încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi limitărilor aplicabile funcţiei publice sau funcţiei de demnitate publică] din Codul contravenţional.

4. În conţinutul procesului-verbal cu privire la contravenţie este precizat că dna A. G.-I., angajată a Serviciului Vamal din 10 mai 2011, a încălcat articolele 6 alineatele (2) şi (4) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150 din 20 iulie 2000 (abrogată prin Legea nr.302 din 21 decembrie 2017, în vigoare din 2 iunie 2018) şi 15 alineatele (3) şi (4) din Legea nr.302 din 21 decembrie 2017 cu privire la Serviciul Vamal, care prevăd că funcţia de funcţionar vamal este incompatibilă cu activitatea de întreprinzător.

5. Agentul constatator a precizat că a fost stabilită comiterea faptei de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor de la articolul 313⁴ lit.a) din Codul contravenţional. Acesta a subliniat că, din 10 mai 2011 şi până în prezent, dna A. G.-I. a exercitat funcţia de inspector vamal şi de administrator şi membru în cadrul unei societăţi comerciale.

6. În baza articolului 395 alin.(1) lit.c) din Codul contravenţional, procesul-verbal cu privire la contravenţie a fost trimis în instanţa de judecată, în vederea examinării sale în fond.

7. În şedinţa de judecată, dl avocat Constantin Lazari a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textelor "nesoluţionarea în termenul legal a incompatibilităţilor" şi "conform legislaţiei ce reglementează statutul acestor persoane şi conform legislaţiei privind declararea şi controlul averii şi al intereselor personale" din articolul 313⁴ lit.a) din Codul contravenţional.

8. Prin încheierea sa din 4 iunie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

10. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 313⁴

Încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi limitărilor

aplicabile funcţiei publice sau funcţiei de demnitate publică

"Încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi limitărilor aplicabile funcţiei publice sau funcţiei de demnitate publică prin:

a) nesoluţionarea în termenul legal a incompatibilităţilor privind funcţia publică, funcţia publică cu statut special, funcţia de demnitate publică sau activitatea alesului local conform legislaţiei ce reglementează statutul acestor persoane şi conform legislaţiei privind declararea şi controlul averii şi al intereselor personale;

[…]

se sancţionează cu amendă de la 50 la 60 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 120 la 200 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu sau fără privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, inclusiv de a ocupa funcţii publice şi funcţii de demnitate publică, pe un termen de la 6 luni la un an, sau cu amendă de la 200 la 250 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice."

Articolul 423³

Autoritatea Naţională de Integritate

"[…]

(3) Contravenţiile prevăzute la art.313², 313⁴–313⁶ se constată de către Autoritatea Naţională de Integritate.

(4) Sunt în drept să constate contravenţiile menţionate la alin.(3) şi să încheie procese-verbale inspectorii de integritate ai Autorităţii Naţionale de Integritate.

(5) Procesele-verbale cu privire la contravenţiile prevăzute la alin.(3) se remit spre examinare în fond instanţei de judecată competente."

11. Prevederile relevante ale Legii nr.302 din 21 decembrie 2017 cu privire la Serviciul Vamal sunt următoarele:

Articolul 15

Restricţii şi incompatibilităţi

"[…]

(3) Funcţia de funcţionar vamal este incompatibilă cu:

[…]

b) activitatea de întreprinzător desfăşurată personal sau prin intermediul unui terţ;

c) calitatea de membru în organul de conducere al unei societăţi comerciale, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;

[…]

(7) Pe perioada activităţii în Serviciul Vamal, funcţionarul vamal este obligat să transmită în administrare fiduciară unei alte persoane cota sa (pachetul de acţiuni) din fondul statutar al societăţii comerciale, în modul stabilit de lege."

[Articolul 15 modificat prin Legea nr.238 din 8 noiembrie 2018, în vigoare din 30 decembrie 2018]

12. Prevederile relevante ale Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale sunt următoarele:

Articolul 16

Dispoziţii generale privind incompatibilităţile

"Subiectul declarării se află într-o stare de incompatibilitate în cazul în care pe lângă funcţia publică sau de demnitate publică deţine/exercită simultan o altă funcţie, calitate sau activitate, fapt care este interzis prin Constituţia Republicii Moldova şi/sau prin alte acte legislative."

Articolul 23

Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi

"(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz.

[…]

(3) Fapta subiectului declarării în privinţa căruia s-a constatat starea de incompatibilitate nesoluţionată constituie temei pentru încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale acestuia. În acest caz, prin derogare de la prevederile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate pentru săvârşirea abaterii disciplinare nu pot consta în avertisment, mustrare sau mustrare aspră."

13. Prevederile relevante ale Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate sunt următoarele:

Articolul 38

Rezultatele controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor

de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor

"(1) În urma controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor, inspectorul de integritate emite un act de constatare în cazul în care stabileşte că:

[…]

b) persoana supusă controlului s-a aflat ori se află în stare de incompatibilitate;

[…]

(2) Actul de constatare privind încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor se întocmeşte în conformitate cu prevederile art.35 şi se aduce la cunoştinţa persoanei vizate de acesta în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii.

(3) Persoana poate contesta actul de constatare în condiţiile stabilite la art.36.

(4) Actul de constatare privind încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor rămâne definitiv după expirarea termenului specificat la art.36 alin.(1).

(5) În cazul în care nu se constată încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor, inspectorul de integritate va înceta procedura de control prin emiterea unui act de constatare."

Articolul 40

Efectele constatării încălcării regimului juridic al incompatibilităţilor

"(1) Din momentul în care actul de constatare a încălcării regimului juridic al incompatibilităţilor rămâne definitiv, Autoritatea sesizează, în termen de 15 zile, conducerea organizaţiei publice sau a autorităţii responsabile de numirea în funcţie a subiectului declarării în vederea încetării mandatului acestuia, a raporturilor de muncă sau de serviciu ale acestuia.

(2) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată după rămânerea definitivă a actului de constatare, în condiţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară.

(3) La solicitarea Autorităţii, persoana în privinţa căreia s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor este suspendată din funcţie până în momentul în care actul de constatare rămâne definitiv. Suspendarea se solicitată doar în cazul în care dispozitivul actului de constatare prevede încetarea mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu ale persoanei vizate de actul de constatare.

(4) Prescripţia privind aplicarea prevederilor alin.(1) se calculează în condiţiile termenului general de prescripţie a răspunderii contravenţionale."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorul excepţiei susţine că textele "nesoluţionarea în termenul legal a incompatibilităţilor" şi "conform legislaţiei ce reglementează statutul acestor persoane şi conform legislaţiei privind declararea şi controlul averii şi al intereselor personale" din articolul 313⁴ lit.a) din Codul contravenţional creează premise pentru aplicarea şi interpretarea extensiv defavorabilă a legii contravenţionale. Acest lucru se datorează faptului că textele de lege contestate nu stabilesc cu precizie care sunt acţiunile interzise, fapt care permite sancţionarea arbitrară.

15. De altfel, starea de incompatibilitate într-o funcţie publică se constată de către Autoritatea Naţională de Integritate printr-un act administrativ (i.e. act de constatare), iar Legea privind Autoritatea Naţională de Integritate prevede că împotriva acestuia poate fi depusă o contestaţie la instanţa de contencios administrativ, care decide cu privire la legalitatea acestuia. Totuşi, în practică, agenţii constatatori din cadrul Autorităţii Naţionale de Integritate constată comiterea contravenţiei fără a aştepta soluţia instanţei. Autorul excepţiei susţine că acest fapt reprezintă o încălcare a dreptului său la apărare şi un viciu din perspectiva standardului calităţii legii. Totodată, autorul excepţiei pretinde că actele normative care prevăd situaţiile de incompatibilitate interzic exercitarea unei funcţii publice şi a altei funcţii publice sau private remunerate. Astfel, în viziunea sa, dacă funcţiile nu sunt remunerate, nu există o incompatibilitate. Totuşi, articolul 313⁴ lit. a) din Codul contravenţional nu distinge între caracterul oneros şi caracterul gratuit al activităţilor. Mai mult, autorul excepţiei arată că articolul 313⁴ lit.a) din Codul contravenţional nu distinge nici între gradul de vinovăţie al faptei de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor, contrar articolului 21 din Constituţie, care garantează prezumţia de nevinovăţie.

16. Articolul 313⁴ lit.a) din Codul contravenţional a intrat în vigoare odată cu adoptarea Legii nr.66 din 24 mai 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Astfel, autorul excepţiei pretinde că acest articol trebuie să se aplice pentru viitor, nu pentru trecut. De altfel, aplicarea retroactivă a textelor de lege contestate contravine articolului 22 din Constituţie.

17. Autorul excepţiei susţine că textele de lege contestate din articolul 313⁴ lit. a) din Codul contravenţional contravin articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(2), 7, 20, 21, 22 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte în proces (a se vedea § 1 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele "nesoluţionarea în termenul legal a incompatibilităţilor" şi "conform legislaţiei ce reglementează statutul acestor persoane şi conform legislaţiei privind declararea şi controlul averii şi al intereselor personale" din articolul 313⁴ lit.a) din Codul contravenţional.

22. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează o constatare privind comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 313⁴ lit.a) din Codul contravenţional. Prin urmare, prevederile constatate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

23. Curtea reţine că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor prezentei sesizări.

24. O altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18).

25. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 alin.(2) [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 22 [neretroactivitatea legii], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] din Constituţie.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 1 alin.(3), 4 şi 7 din Constituţie comportă un caracter general, reprezintă imperative care stau la baza tuturor legilor Republicii Moldova şi nu pot constitui repere separate. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie (HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20; DCC nr.30 din 19 martie 2020, § 18; DCC nr.113 din 15 iulie 2021, § 24). Abia la analiza caracterului justificat al ingerinţei în drepturile substanţiale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă valorile şi standardele pe care le garantează articolele 1 alin.(3), 4 şi 7 din Constituite (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.29 din 12 decembrie 2019 § 19; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 23 şi jurisprudenţa citată acolo).

27. Totodată, cu privire la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea a reţinut că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (DCC nr.38 din 30 martie 2021, § 17). Problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.15 din 28 aprilie 2021, § 20; DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 26; DCC nr.115 din 15 iulie 2021, § 19).

28. Curtea constată că autorul excepţiei şi-a motivat sesizarea raportându-şi argumentele la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, a prezumţiei de nevinovăţie, a interdicţiei neretroactivităţii legii penale mai aspre şi a dreptului la apărare. În special, autorul a ridicat problema clarităţii textelor de lege "nesoluţionarea în termenul legal a incompatibilităţilor" şi "conform legislaţiei ce reglementează statutul acestor persoane şi conform legislaţiei privind declararea şi controlul averii şi al intereselor personale" din articolul 313⁴ lit.a) din Codul contravenţional.

29. În acest context, cu privire la incidenţa articolului 21 din Constituţie, Curtea observă că textele de lege contestate nu ridică nicio problemă din perspectiva prezumţiei de nevinovăţie. Curtea reţine că acestea nu inversează sarcina probaţiunii şi nici nu impun obligaţii în măsură să afecteze garanţiile stabilite de articolul 21 din Constituţie. În plus, analizând în mod sistematic prevederile contestate şi pe cele referitoare la procedura examinării cauzelor contravenţionale, Curtea reţine că articolul 375 din Codul contravenţional, care transpune în plan contravenţional garanţia prezumţiei de nevinovăţie, este incident şi în cauzele privind comiterea faptei prevăzute de articolul 313⁴ lit.a) din Codul contravenţional. Aşadar, de vreme ce nu s-a stabilit o ingerinţă în articolul 21 din Constituţie, Curtea consideră nefondat capătul de sesizare privind încălcarea prezumţiei de nevinovăţie.

30. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 22 din Constituţie, Curtea subliniază că a precizat în jurisprudenţa sa că regula legalităţii incriminării şi a pedepselor interzice interpretarea extensivă şi aplicarea prin analogie a legii penale, în defavoarea acuzatului. În special, regula legalităţii incriminării presupune ca legea să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele pentru acestea (nullum crimen, nulla poena sine lege certa). Condiţia respectivă este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate să cunoască, pornind de la textul dispoziţiei pertinente şi, dacă este cazul, cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa care îi poate fi aplicată, în cazul încălcării unei norme (a se vedea HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, § 112; DCC nr.59 din 22 aprilie 2021, § 27). În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că aceste considerente se aplică şi în domeniul contravenţional (DCC nr.44 din 18 mai 2020, § 28; DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 29).

31. Astfel, Curtea reţine că textele "nesoluţionare în termenul legal" şi "conform legislaţiei ce reglementează statutul acestor persoane şi conform legislaţiei privind declararea şi controlul averii şi al intereselor personale" de la articolul 313⁴ lit.a) din Codul contravenţional vizează nerespectarea obligaţiei de rezolvare a stării de incompatibilitate într-o perioadă prestabilită. Curtea constată că obligaţia în discuţie, precum şi condiţiile în care aceasta se exercită sunt prevăzute în Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, precum şi în alte legi care reglementează funcţia publică. Aşadar, sensul acestor texte poate fi determinat prin raportare la înţelesul pe care îl stabilesc, la modul concret, Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, precum şi legislaţia referitoare la statutul funcţiilor publice.

32. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat de principiu că semnificaţia noţiunii de incompatibilitate constă în interdicţia prevăzută de lege de a cumula două funcţii, în vederea asigurării independenţei de acţiune a persoanei ce ocupă o funcţie publică, a evitării concentrării de către una şi aceeaşi persoană a unor prerogative excesive, precum şi a ocrotirii integrităţii profesionale şi morale a acesteia (a se vedea DCC nr.101 din 4 septembrie 2020, § 24). O astfel de interdicţie pentru funcţionarii publici este prevăzută şi în acte internaţionale. Astfel, Recomandarea nr.R (2000)10 a Comitetului Miniştrilor Statelor Membre ale Consiliului Europei din 11 mai 2000 privind codurile de conduită pentru funcţionarii publici, la articolul 15 [interese exterioare incompatibile], prevede că funcţionarul public nu are dreptul să se ocupe de nicio activitate sau tranzacţie şi nici să ocupe vreun post sau funcţie, remunerată sau nu, incompatibilă cu buna exercitare a funcţiilor sale publice sau care aduce prejudiciu acestora. Atunci când nu-i este clar dacă o activitate este compatibilă, el sau ea trebuie să ceară părerea superiorului.

33. Cu referire la critica care pretinde că textele de lege atacate nu disting între caracterul oneros şi caracterul gratuit al activităţilor, Curtea observă că incompatibilitatea reprezintă, în esenţă, o situaţie în care una şi aceeaşi persoană exercită o funcţie publică în paralel cu o alta ori când aceasta deţine o calitate sau exercită o activitate (articolul 16 din Legea nr.133 din 17 iunie 2016), în condiţiile în care legea interzice acest lucru. Astfel, Curtea reţine că incompatibilitatea, ca stare de fapt, nu este condiţionată de caracterul oneros sau gratuit al activităţilor considerate a fi incompatibile. În acest context, Curtea reţine că legislatorul a definit clar care sunt cazurile de incompatibilitate, precum şi condiţiile în care acestea apar, stabilind obligaţia subiectelor de a soluţiona şi înlătura incompatibilitatea (a se vedea, de exemplu, articolul 15 alin.(3) literele b) şi c) din Legea nr.302 din 15 decembrie 2017). Sub acest aspect, Curtea reţine că obligaţia subiectului declarării de înlăturare a stării de incompatibilitate este o măsură care urmăreşte să asigure un climat de legalitate în exerciţiul funcţiilor publice şi să protejeze funcţiile care, prin cumul cu altele, nu pot fi îndeplinite în mod adecvat, fiind în detrimentul interesului public. Astfel, Curtea reţine caracterul nefondat al argumentelor autorului excepţiei privind pretinsa ingerinţă în articolul 22 din Constituţie.

34. Cu privire la iniţierea şi la demararea a două proceduri paralele, i.e. administrative şi contravenţionale, Curtea precizează că a examinat anterior critici de neconstituţionalitate similare celor ridicate în acest caz. Curtea face trimitere, în acest sens, la Decizia sa nr.143 din 16 decembrie 2019, în care a analizat conformitatea cu Constituţia a dublei sancţionări în baza a două proceduri diferite, i.e. administrative şi contravenţionale, pentru comiterea faptei de nedeclarare sau nesoluţionare a conflictelor de interese (articolul 313² din Codul contravenţional). În această decizie, Curtea a reţinut că procedurile duale de sancţionare abordează aspecte diferite ale faptei şi că între acestea există o legătură materială suficient de strânsă (§§ 21-26). Curtea precizează că aceste considerente au fost ulterior reconfirmate în Decizia nr.79 din 3 iunie 2021. Aşadar, având în vedere caracterul similar al criticilor de neconstituţionalitate şi al elementelor supuse analizei, Curtea subliniază că aceste considerente se aplică mutatis mutandis şi în acest caz.

35. Cu privire la pretinsa aplicare retroactivă a prevederilor atacate, Curtea observă că textele de lege contestate nu autorizează concluzia potrivit căreia articolul 313⁴ lit.a) din Codul contravenţional ar permite aplicarea sa pentru trecut. Deşi autorul excepţiei a pretins că a fost sancţionat pentru fapte care nu reprezentau contravenţii la data comiterii lor, Curtea subliniază că le revine instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu articolul 114 din Constituţie, să examineze dacă autorităţile au aplicat corect prevederile contestate. Justiţia se înfăptuieşte, în numele legii, numai de instanţele judecătoreşti.

36. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 20 şi 26 din Constituie, Curtea reţine că textele de lege contestate nu restrâng şi nici nu diminuează protecţia garantată în baza dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare. La modul general, Curtea observă că textele de lege contestate nu fac mai dificilă apărarea în faţa instanţei, fapt care justifică, din perspectiva prezentei sesizări, concluzia privind caracterul nefondat al pretinsei încălcări a dreptului la apărare.

37. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "nesoluţionarea în termenul legal a incompatibilităţilor" şi "conform legislaţiei ce reglementează statutul acestor persoane şi conform legislaţiei privind declararea şi controlul averii şi a intereselor personale" din articolul 313⁴ lit. a) din Codul contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, ridicată de dl avocat Constantin Lazari în interesele dnei A. G.-I., parte în dosarul nr.4-1908/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.