Decizie nr.146 din 29.11.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.177a/2018 privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 10 alineatele (2) şi (3) din Legea nr.219 din 8 noiembrie 2018 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri, precum şi al prevederilor punctelor 2 şi 3 din Articolul II din Legea nr.220 din 8 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.177a/2018 privind controlul

constituţionalităţii prevederilor articolului 10 alineatele (2) şi (3)

din Legea nr.219 din 8 noiembrie 2018 cu privire la Inspectoratul

General de Carabinieri, precum şi al prevederilor punctelor 

şi 3 din Articolul II din Legea nr.220 din 8 noiembrie 2018

pentru modificarea unor acte legislative

nr. 146  din  29.11.2018

 (în vigoare 29.11.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 86-92 art. 50 din 08.03.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 26 noiembrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 29 noiembrie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. Pe 26 noiembrie 2018, dl Igor Dodon, Preşedintele Republicii Moldova, i-a adresat Curţii Constituţionale o sesizare prin care solicită controlul constituţionalităţii articolului 10 alineatele (2) şi (3) din Legea nr.219 din 8 noiembrie 2018 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri şi a prevederilor punctelor 2 şi 3 din Articolul II din Legea nr.220 din 8 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative.

ÎN FAPT

2. Pe 25 octombrie 2018, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.219 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri şi Legea nr.220 pentru modificarea unor acte legislative şi a trimis aceste legi Preşedintelui Republicii Moldova pentru promulgare. Aceste legi prevăd crearea Inspectoratului General de Carabinieri şi conferirea Guvernului a unor prerogative în materie de conducere a sistemului naţional de apărare. Preşedintele a refuzat promulgarea lor şi le-a trimis Parlamentului pentru reexaminare.

3. Pe 8 noiembrie 2018, Parlamentul şi-a menţinut hotărârea adoptată anterior şi a votat în mod repetat Legea nr.219 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri şi Legea nr.220 pentru modificarea unor acte legislative. Pe 12 noiembrie 2018, legile votate din nou au fost trimise în mod repetat la promulgare.

4. Pe 26 noiembrie 2018, anterior promulgării legilor votate în mod repetat, Preşedintele Republicii Moldova a sesizat Curtea Constituţională şi a solicitat controlul constituţionalităţii legilor în discuţie.

Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 87

Atribuţii în domeniul apărării

“(1) Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forţelor armate.

(2) Preşedintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală.

(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele Republicii Moldova ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război şi le aduce, neîntârziat, la cunoştinţa Parlamentului. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.

(4) Preşedintele Republicii Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii.”

Articolul 108

Forţele armate

“(1) Forţele armate sunt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.

(2) Structura sistemului naţional de apărare se stabileşte prin lege organică.”

6. Prevederile relevante ale Legii nr.345 din 25 iulie 2003 cu privire la apărarea naţională sunt următoarele:

Articolul 8

“Conducerea sistemului naţional de apărare este un atribut exclusiv şi inalienabil al autorităţilor constituţionale ale statului şi se realizează de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, Ministerul Apărării şi alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale în limitele stabilite de Constituţie şi de alte acte normative.”

Articolul 9

“(1) Forţele destinate apărării naţionale sunt Forţele Armate compuse din Armata Naţională şi Trupele de Carabinieri.

[…]”

Articolul 25

“(1) Preşedintele Republicii Moldova este Comandantul Suprem al Forţelor Armate şi poartă răspundere pentru starea sistemului naţional de apărare în limitele împuternicirilor prevăzute de Constituţie şi de alte acte normative.

(2) Preşedintele Republicii Moldova are următoarele atribuţii:

a) exercită conducerea generală a sistemului naţional de apărare şi coordonează activitatea autorităţilor administraţiei publice în domeniul apărării naţionale;

[…]

i) numeşte în şi destituie din funcţie, în modul stabilit de legislaţie, la propunerea Guvernului, ofiţerii Comandamentului Suprem al Forţelor Armate;

j) acordă grade militare supreme prevăzute de lege;

k) îndeplineşte alte atribuţii în domeniul apărării naţionale prevăzute de legislaţie.”

Articolul 27

“(1) Guvernul răspunde de organizarea activităţilor şi de realizarea măsurilor privind apărarea naţională în limitele împuternicirilor prevăzute de legislaţie.

[…]”

Articolul 29

“(1) Pe timp de pace şi de război, conducerea Forţelor Armate se efectuează de către Comandamentul Suprem al Forţelor Armate în frunte cu Preşedintele Republicii Moldova – Comandant Suprem al Forţelor Armate.

(3) În componenţa Comandamentului Suprem intră, de asemenea, ministrul apărării, şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandantul Trupelor de Carabinieri.”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.136 din 7 iulie 2017 cu privire la Guvern sunt următoarele:

Articolul 7

Împuternicirile Guvernului

“În vederea realizării funcţiilor şi atribuţiilor sale, Guvernul deţine următoarele împuterniciri:

[…]

n) înaintează Preşedintelui Republicii Moldova propuneri privind numirea şi demiterea persoanelor care, din oficiu, intră în componenţa Comandamentului Suprem al Forţelor Armate;”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.219 din 8 noiembrie 2018 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri sunt următoarele:

Articolul 10

Comandamentul General

“[…]

(2) Comandamentul General este condus de Comandantul general al Inspectoratului General de Carabinieri, numit în funcţie prin hotărâre de Guvern, pe un termen de 5 ani, la propunerea ministrului afacerilor interne.

[…]

(4) În cadrul Comandamentului General funcţionează Consiliul Militar, în calitate de organ consultativ, ale cărui competenţă, organizare şi funcţionare se aprobă de către ministrul afacerilor interne, la propunerea Comandantului general al Inspectoratului General de Carabinieri.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.220 din 8 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative sunt următoarele:

“[…]

Art.II. – Legea nr.345 din 2003 din 25 iulie 2003 cu privire la apărarea naţională se modifică după cum urmează:

[…]

2. La articolul 24 alineatul (2), litera b) va avea următorul cuprins:

“b) aprobă şi modifică, la propunerea Preşedintelui Republicii Moldova sau Guvernului, structura generală şi efectivul componentelor Forţelor Armate;”.

3. La articolul 25 alineatul (2), litera i) se completează în final cu textul “ , cu excepţia Comandantului general al Inspectoratului General de Carabinieri”.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

10. În motivarea sesizării, autorul invocă faptul că prevederile contestate sunt contrare dispoziţiilor articolelor 87 şi 108 din Constituţie. În susţinerea acestei critici, autorul sesizării invocă dispoziţiile articolelor 9 şi 29 din Legea nr.345 din 25 iulie 2003 cu privire la apărarea naţională, care reglementează compunerea Forţelor Armate şi prerogativa Comandantului Suprem al Forţelor Armate de conducere a lor.

11. Autorul sesizării precizează că ofiţerii Comandamentului Suprem al Forţelor Armate sunt numiţi şi destituiţi din funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Guvernului. Totuşi, prin prevederile articolului 10 alin.(2) din Legea nr.219 din 8 noiembrie 2018 se propune ca Comandantul General al Inspectoratului General de Carabinieri să fie numit în funcţie prin hotărâre de Guvern, la propunerea ministrului Afacerilor Interne, iar adjuncţii săi să fie numiţi în funcţie de către ministrul Afacerilor Interne, la propunerea Comandantului General al Inspectoratului General de Carabinieri.

12. Autorul sesizării consideră că aceste prevederi reprezintă o ingerinţă în atribuţiile sale din domeniul apărării. În susţinerea acestei critici autorul sesizării face trimitere la Hotărârea Curţii Constituţionale nr.15b din 16 decembrie 1996 privind interpretarea dispoziţiilor constituţionale ale articolului 87, în care s-a stabilit că, în calitate de comandant suprem al forţelor armate, Preşedintele Republicii Moldova poartă răspundere personală pentru capacitatea de apărare a statului şi pentru capacitatea de luptă a forţelor armate.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

14. Obiectul sesizării îl constituie prevederile menţionate la § 1 supra. Aceste legi nu au fost publicate în Monitorul Oficial. Totuşi, Curtea a menţionat în jurisprudenţa sa că subiectele cu drept de sesizare pot contesta la Curtea Constituţională o lege nepublicată în Monitorul Oficial, la fel ca în cazul unei legi publicate (a se vedea, în acest sens, HCC nr.9 din 14 februarie 2014, § 69). Aşadar, verificarea constituţionalităţii legilor contestate ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. De asemenea, articolele 25 lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă Preşedintelui Republicii Moldova prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea în discuţie ridică problema aplicabilităţii articolului 87 din Constituţie, precum şi a incidenţei jurisprudenţei Curţii Constituţionale din cazuri similare. Aceste chestiuni reclamă o analiză detaliată cu privire la pretinsa legătură dintre jurisprudenţa invocată şi fondul problemei sesizate în prezentul caz.

17. În acest sens, analizând Hotărârea Curţii Constituţionale nr.15b din 16 decembrie 1996, Curtea observă că nimic din textul ei nu conduce la ideea potrivit căreia norma constituţională a articolului 87 ar conţine reguli în materie de numire sau destituire din funcţii militare. Nu se poate considera, în mod rezonabil, că articolul 87 din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ar impune anumite condiţii în acest sens.

18. Curtea observă că în hotărârea menţionată se vorbeşte în mod clar că funcţia de comandant suprem al forţelor armate a Preşedintelui Republicii Moldova este circumscrisă alineatelor (2), (3) şi (4) ale articolului 87 din Constituţie. Curtea a menţionat că Preşedintele Republicii Moldova este competent să declare mobilizarea parţială sau generală, să ia măsuri pentru respingerea unei agresiuni sau să declare stare de război, doar dacă a adus neîntârziat aceste decizii la cunoştinţa Parlamentului şi doar cu aprobarea prealabilă a acestuia (a se vedea, în acest sens, HCC nr.15b din 16 decembrie 1996).

19. Aşadar, Curtea nu poate accepta opinia autorului sesizării potrivit căreia ar exista competenţe constituţionale care i-ar reveni, în mod firesc, Preşedintelui Republicii Moldova în materie de numire sau destituiri din funcţii militare. Faptul că o lege infraconstituţională îi conferă asemenea competenţe nu atrage existenţa unor garanţii constituţionale per se în acest sens. Aşadar, Curtea constată lipsa incidenţei în prezentul caz a Hotărârii nr.15b din 16 decembrie 1996.

20. Cu privire la criticile autorului sesizării potrivit cărora prevederile contestate ar fi neconstituţionale pentru că ar contraveni dispoziţiilor legii privind apărarea naţională, Curtea menţionează următoarele. Reglementările succesive pot prezenta, în mod firesc, diferenţe determinate de condiţiile obiective în care au fost adoptate. În asemenea cazuri, nu se poate invoca neconstituţionalitatea legii doar în baza faptului că aceasta ar conduce la anularea unor prerogative care îi erau recunoscute Preşedintelui Republicii Moldova sub imperiul legii vechi. Controlul constituţionalităţii legilor nu presupune raportarea criticii de neconstituţionalitate la un text infraconstituţional, ci la textul Constituţiei.

21. Aşadar, pornind de la aceste premise, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea dlui Igor Dodon, Preşedintele Republicii Moldova, privind controlul constituţionalităţii articolului 10 alineatele (2) şi (3) din Legea nr.219 din 8 noiembrie 2018 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri şi al prevederilor punctelor 2 şi 3 din Articolul II din Legea nr.220 din 8 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.