Decizie nr.147 din 17.12.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.134g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea nr.170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate şi din Regulamentul cu privire la unele reglementări ce ţin de asigurarea financiară a ofiţerilor de informaţii şi securitate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.253 din 20 aprilie 2012 (trecerea la dispoziţie a ofiţerului de informaţii şi securitate în cazul pornirii urmăririi penale în privinţa sa)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.134g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate 

a unor dispoziţii din Legea nr.170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de

informaţii şi securitate şi din Regulamentul cu privire la unele reglementări

ce ţin de asigurarea financiară a ofiţerilor de informaţii şi securitate,

aprobat prin  Hotărârea  Guvernului nr. 253 din 20 aprilie 2012

(trecerea la dispoziţie a ofiţerului de informaţii şi securitate

în cazul pornirii urmăririi penale în privinţa sa)

nr. 147  din  17.12.2020

 (în vigoare 17.12.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 372-382 art. 204 din 31.12.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 5 august 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 17 decembrie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 27 alin.(1) lit.c) din Legea nr.170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate şi a punctului 12 subpct. 2) din Regulamentul cu privire la unele reglementări ce ţin de asigurarea financiară a ofiţerilor de informaţii şi securitate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.253 din 20 aprilie 2012, ridicată de dl avocat Valeri Astafiev, în dosarul nr.3-3678/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexei Paniş din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 28 ianuarie 2019, Serviciul de Informaţii şi Securitate a emis un ordin prin care s-a dispus trecerea la dispoziţie a ofiţerului de informaţii şi securitate P., cu eliberarea acestuia din funcţie şi menţinerea în serviciu până la soluţionarea definitivă a cauzei penale nr.2018300434 intentate în privinţa sa în baza articolului 264 alin.(3) lit.b) [încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport care a provocat decesul unei persoane] din Codul penal.

4. Pe 22 august 2019, ofiţerul de informaţii şi securitate vizat a contestat ordinul menţionat în contenciosul administrativ.

5. Pe 14 iulie 2020, dl avocat Valeri Astafiev a ridicat, în interesele reclamantului, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 27 alin.(1) lit.c) din Legea nr.170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate şi a punctului 12 subpct.2) din Regulamentul cu privire la unele reglementări ce ţin de asigurarea financiară a ofiţerilor de informaţii şi securitate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.253 din 20 aprilie 2012, în faţa Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani.

6. Printr-o încheiere din 20 iulie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate sunt următoarele:

Articolul 27

Trecerea la dispoziţie

"(1) Trecerea la dispoziţie a ofiţerului de informaţii, cu eliberarea lui din funcţie şi menţinerea în serviciu, se efectuează în următoarele cazuri şi termene:

[…]

c) pornire a urmăririi penale în privinţa sa – până la soluţionarea definitivă a cauzei penale;

[...]."

9. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la unele reglementări ce ţin de asigurarea financiară a ofiţerilor de informaţii şi securitate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.253 din 20 aprilie 2012, sunt următoarele:

"12. În cazul trecerii ofiţerilor de informaţii şi securitate la dispoziţie, în conformitate cu prevederile art.27 alin.(1) din Legea nr.170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate:

[…]

2) în temeiul lit.c), achitarea salariului se întrerupe până la soluţionarea definitivă a cauzei/cauzelor penale. În cazul pronunţării sentinţei de achitare sau încetării procesului penal pe motive de reabilitare, ofiţerii de informaţii şi securitate au dreptul la compensarea salariului neplătit, în conformitate cu prevederile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti;

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile articolului 27 alin.(1) lit.c) din Legea nr.170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, precum şi a punctului 12 subpct.2) din Regulamentul cu privire la unele reglementări ce ţin de asigurarea financiară a ofiţerilor de informaţii şi securitate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.253 din 20 aprilie 2012, nu întrunesc condiţiile clarităţii şi previzibilităţii legii, fapt care aduce atingere principiului prezumţiei nevinovăţiei.

11. În opinia sa, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 20, 21, 23, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului şi a hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate şi din Hotărârea Guvernului nr.253 din 20 aprilie 2012, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 27 alin.(1) lit.c) din Legea nr.170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, care stabileşte că "trecerea la dispoziţie a ofiţerului de informaţii, cu eliberarea lui din funcţie şi menţinerea în serviciu, se efectuează în cazul pornirii urmăririi penale în privinţa sa – până la soluţionarea definitivă a cauzei penale".

16. De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie punctul 12 subpct.2) din Regulamentul cu privire la unele reglementări ce ţin de asigurarea financiară a ofiţerilor de informaţii şi securitate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.253 din 20 aprilie 2012, conform căruia: "În cazul trecerii ofiţerilor de informaţii şi securitate la dispoziţie, [...] achitarea salariului se întrerupe până la soluţionarea definitivă a cauzei/cauzelor penale. În cazul pronunţării sentinţei de achitare sau încetării procesului penal pe motive de reabilitare, ofiţerii de informaţii şi securitate au dreptul la compensarea salariului neplătit, în conformitate cu prevederile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti".

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă în care a fost contestat, în procedura contenciosului administrativ, un ordin emis în baza articolului 27 alin.(1) lit.c) din Legea nr.170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate (a se vedea supra § 3 şi § 4). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27; DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr.63 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr.64 din 11 iunie 2020, § 19).

20. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 53 [dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

21. Potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Această condiţie nu este îndeplinită în raport cu articolele 20, 53 şi 54 din Constituţie. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 31, şi jurisprudenţa citată acolo).

22. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, § 28, şi jurisprudenţa citată acolo).

23. Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă doar că prevederile contestate sunt incerte şi imprevizibile, fapt care ar încălca principiul prezumţiei nevinovăţiei.

24. Curtea reaminteşte că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, § 17).

25. Aşadar, în acest caz, Curtea trebuie să stabilească mai întâi incidenţa principiului prezumţiei nevinovăţiei garantat de articolul 21 din Constituţie.

26. Sub acest aspect, Curtea observă că prevederile contestate nu au un caracter punitiv şi nu impun angajatorului (i.e. Serviciul de Informaţii şi Securitate) să se pronunţe asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei şi nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a căror soluţionare intră în competenţa instanţelor judecătoreşti.

27. În consecinţă, Curtea constată că articolul 21 din Constituţie nu este incident. Pentru că nu s-a constatat aplicabilitatea principiului prezumţiei nevinovăţiei, Curtea reţine, de asemenea, că şi articolul 23 din Constituţie nu este incident în această cauză.

28. Totodată, Curtea reţine că prevederile contestate stabilesc clar cazurile de trecere la dispoziţie a ofiţerului de informaţii şi securitate, precum şi termenul pentru care se dispune această măsură (i.e. până la soluţionarea definitivă a cauzei penale), precum şi consecinţele. Aşadar, destinatarul legii poate stabili sensul prevederilor contestate doar în baza textului care le specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al termenilor.

29. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 27 alin.(1) lit.c) din Legea nr.170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate şi a punctului 12 subpct.2) din Regulamentul cu privire la unele reglementări ce ţin de asigurarea financiară a ofiţerilor de informaţii şi securitate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.253 din 20 aprilie 2012, ridicată de dl avocat Valeri Astafiev în dosarul nr.3-3678/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.