Decizie nr.148 din 21.11.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.142g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 53 lit.c) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (suspendarea raporturilor de serviciu în cazul urmăririi penale a funcţionarului public)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.142g/2024 privind excepţia de

neconstituţionalitate  a  articolului 53 lit.c) din Legea nr.158

din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică

şi statutul funcţionarului public

(suspendarea raporturilor de serviciu în cazul

urmăririi penale a funcţionarului public)

nr. 148  din  21.11.2024

 (în vigoare 21.11.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 533-535 art. 205 din 19.12.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 19 iunie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 21 noiembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 53 lit.c) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, ridicată de dl avocat Marin Domente, în interesele dlui Sergiu Roibu, în dosarul nr.3-2947/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Vitalii Ciumac de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 8 septembrie 2022, printr-un ordin al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne, dl Sergiu Roibu a fost suspendat din funcţie pe baza articolului 53 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi a articolului 76 lit.g) din Codul muncii. Dl Sergiu Roibu a formulat, fără succes, o cerere prealabilă împotriva acestui ordin.

4. Ulterior, dl Sergiu Roibu a formulat în faţa Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, o acţiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi Ministerului Afacerilor Interne prin care contestă suspendarea sa din funcţie.

5. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Marin Domente a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 53 alin.(1) lit.c) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

6. Printr-o încheiere din 12 iunie 2024, dl judecător Vitalii Ciumac de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public sunt următoarele:

Articolul 53

Suspendarea raporturilor de serviciu

de către autoritatea publică

"Raporturile de serviciu se suspendă de către autoritatea publică:

[…]

c) în cazul recunoaşterii în calitate de bănuit sau al emiterii în privinţa acestuia a unei ordonanţe de punere sub învinuire privind comiterea de către funcţionarul public a unei infracţiuni care ar prejudicia imaginea, prestigiul, interesele legale ale autorităţii publice sau legate de exercitarea atribuţiilor funcţiei publice pe care o deţine, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul sesizării susţine că suspendarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public pe baza prevederii contestate reprezintă o ingerinţă disproporţionată în dreptul la muncă. În opinia sa, norma în discuţie oferă autorităţii publice o marjă largă de apreciere. Din acest motiv, funcţionarul public poate fi suspendat din funcţie indiferent dacă fapta de care este bănuit sau învinuit are vreo legătură cu funcţia pe care o exercită. De asemenea, norma criticată nu prevede un termen maxim pentru suspendarea din funcţie a funcţionarului public. Astfel, norma contestată nu conţine suficiente garanţii împotriva arbitrariului din partea autorităţii publice.

10. Totodată, autorul afirmă, prin trimitere la Hotărârea Curţii Constituţionale nr.6 din 3 martie 2016, că lipsa unei legături între pretinsa infracţiune de care este bănuit sau învinuit funcţionarul public şi activitatea pe care o desfăşoară acesta în autoritatea publică creează un dezechilibru în defavoarea funcţionarului public.

11. În consecinţă, autorul menţionează că norma contestată este contrară articolelor 43 şi 53 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei parţi în proces. Astfel, Curtea consideră că sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se contestă suspendarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public pe baza articolului 53 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Aşadar, Curtea admite că norma contestată este aplicabilă în prezenta cauză.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 53 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, care stabileşte suspendarea raporturilor de serviciu de către autoritatea publică, dacă funcţionarului public este bănuit sau învinuit de comiterea unei infracţiuni care ar prejudicia imaginea, prestigiul, interesele legale ale autorităţii publice sau de comiterea unei infracţiuni care are legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiei publice pe care o deţine, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Curtea constată că această prevedere, în redactarea actuală, nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. În sesizare, autorul a afirmat incidenţa articolelor 43 (dreptul la muncă şi la protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

18. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a menţionat că, în mod obişnuit, măsura suspendării din funcţie nu reprezintă o problemă din perspectiva Constituţiei, fiind justificată de necesitatea prevenirii situaţiilor care constituie conflicte de interese în domeniul public (a se vedea HCC nr.21 din 28 noiembrie 2023, § 44). Mai mult, suspendarea din funcţie poate fi dictată de nevoia de a asigura protecţia instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale (a se vedea DCC nr.23 din 25 februarie 2019, § 20).

19. Totodată, Curtea reţine că serviciul public reprezintă o activitate de interes public care trebuie realizată în mod profesionist, imparţial, transparent şi eficient în interesul societăţi şi al statului, iar îndepărtarea temporară a funcţionarului public conform articolului 53 lit.c) din Legea contestată urmăreşte protejarea imaginii autorităţii publice.

20. Astfel, în pofida insatisfacţiilor pe care i le-ar putea provoca persoanei suspendarea din funcţie din cauza începerii urmăririi penale în privinţa sa, la modul abstract, suspendarea nu poate fi considerată ca afectând în mod disproporţionat articolul 43 din Constituţie (a se vedea HCC nr.21 din 28 noiembrie 2023, § 45). În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că declanşarea procedurilor penale implică o imixtiune în viaţa privată şi de familie a inculpatului şi că nu există o încălcare a articolului 8 din Convenţie, dacă nu se depăşeşte ceea ce este necesar şi inevitabil într-o astfel de situaţie (Sannino v. Italia (dec.), 24 februarie 2005; Calmanovici v. România, 1 iulie 2008, § 137).

21. Curtea observă că suspendarea din funcţie pe baza normei contestate nu intervine în mod automat în toate cazurile în care începe urmărirea penală în privinţa unui funcţionar public. În acest sens, norma contestată îi acordă autorităţii publice prerogativa de a suspenda raporturile de serviciu dacă infracţiunea de care este bănuit sau învinuit funcţionarul public: i) îi poate prejudicia imaginea, prestigiul, interesele legale ale autorităţii publice sau ii) are legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiei publice pe care o deţine. Aşadar, norma în discuţie nu-i permite autorităţii publice să suspende raporturile de serviciu în cazul intentării oricărei cauze penale în privinţa funcţionarului public (a se vedea, a contrario, HCC nr.6 din 3 martie 2016, § 95).

22. Mai mult, Curtea observă că ordinul autorităţii publice cu privire la suspendarea din funcţie constituie un act administrativ individual care poate fi contestat pe baza Codul administrativ. Astfel, funcţionarul public poate pune în discuţie dacă suspendarea sa din funcţie pe baza articolului contestat este precedată de recunoaşterea sa în calitate de bănuit sau emiterea unei ordonanţe de punere sub învinuire privind comiterea de către acesta a unei infracţiuni care ar prejudicia imaginea, prestigiul, interesele legale ale autorităţii publice sau legate de exercitarea atribuţiilor funcţiei publice pe care o deţine. Prin urmare, există garanţii împotriva unui eventual arbitrariu din partea autorităţii publice.

23. De asemenea, deşi Legea nu prevede un termen maxim pentru suspendarea din funcţie a funcţionarului public, durata sa exactă poate fi determinată prin raportare la articolul 53 lit.c) din Lege, care prevede o condiţie ulterioară reprezentată de pronunţarea unei decizii definitive în cauza penală şi care conduce, potrivit textului normei, la încetarea suspendării. Astfel, măsura suspendării din funcţie pe baza normei contestate se dispune până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

24. În cazurile în care motivele ce au provocat suspendarea raporturilor de serviciu încetează, funcţionarul public este reîncadrat în funcţia publică exercitată înainte de suspendare sau într-o funcţie publică echivalentă vacantă ori temporar vacantă dacă cea anterioară nu mai există, cu excepţia situaţiei în care autoritatea publică a fost lichidată (a se vedea articolul 55 alin.(1) din Lege). Prin urmare, Curtea reţine că norma contestată nu reprezintă o ingerinţă în articolele 43 şi 54 din Constituţie.

25. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 53 lit.c) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, ridicată de dl avocat Marin Domente, în interesele dlui Sergiu Roibu, în dosarul nr.3-2947/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.