Decizie nr.149 din 15.11.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.59g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 şi a articolului 12/2 din Codul de procedură civilă (solicitarea avizului consultativ de la Plenul Curţii Supreme de Justiţie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.59g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

şi a articolului 12² din Codul de procedură civilă

(solicitarea avizului consultativ de la

Plenul Curţii Supreme de Justiţie)

nr. 149  din  15.11.2022

 (în vigoare 15.11.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 385-391 art.183 din 02.12.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 11 mai 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 15 noiembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 135 alin.(6) şi 181 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 şi a articolului 12² din Codul de procedură civilă, ridicată de dna Svetlana Enache, parte într-un proces, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători al Colegiului judiciar al Curţii de Apel Cahul (format din domnii Vitalie Movilă, Serghei Pilipenco şi Evghenii Dvurecenschii), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. În iulie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia a formulat o cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate în privinţa S.R.L. "Alen Mart Grup".

4. Prin hotărârea Curţii de Apel Cahul din septembrie 2016, s-a admis cererea introductivă, s-a intentat procesul de insolvabilitate faţă de debitorul S.R.L. "Alen Mart Grup" cu aplicarea procedurii simplificate a falimentului.

5. În iulie 2019, pe baza hotărârii adunării creditorilor, lichidatorul S.R.L. "Alen Mart Grup" a solicitat aprobarea proiectului raportului final şi a bilanţului de lichidare a S.R.L. "Alen Mart Grup", cu dispunerea încetării procesului de insolvabilitate şi radierii debitorului insolvabil din Registrul de Stat al persoanelor juridice. De asemenea, a fost solicitată degrevarea debitorului de creanţele neexecutate.

6. În februarie 2020, Judecătoria Cahul, sediul central, a pronunţat hotărârea prin care a încetat procesul de insolvabilitate în privinţa debitorului S.R.L. "Alen Mart Grup" şi a constatat ca fiind stinse creanţele neexecutate ale acestuia.

7. Nefiind de acord cu hotărârea emisă, B.C. "Moldova-Agroindbank" S.A. a formulat o cerere de recurs.

8. În iunie 2020, reprezentantul debitorului S.R.L. "Alen Mart Grup" a adresat o cerere privind solicitarea emiterii unui aviz consultativ de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie referitor la punerea în aplicare a unor norme legale.

9. Printr-o încheiere a Curţii de Apel Cahul din iunie 2020, a fost sesizat Plenul Curţii Supreme de Justiţie privind emiterea unui aviz consultativ asupra modului de aplicare a prevederilor articolelor 135 alin.(6) şi 181 alin.(2) din Legea insolvabilităţii.

10. În martie 2022, încheierea Curţii de Apel Cahul privind solicitarea avizului a fost restituită fără examinare printr-o scrisoare a Preşedintelui interimar al Curţii Supreme de Justiţie. În scrisoare s-a menţionat că, începând cu luna aprilie 2019, Plenul Curţii Supreme de Justiţie nu are cvorum şi şedinţele sale nu sunt deliberative. De asemenea, s-a menţionat că, potrivit Strategiei privind asigurarea independenţei şi integrităţii sectorului justiţiei pentru anii 2022-2025, aprobată prin Legea nr.211 din 6 decembrie 2021, se preconizează în cel mai apropiat timp revizuirea competenţei şi modificarea structurii Curţii Supreme de Justiţie. Plenul Curţii ar putea să nu mai fie funcţional.

11. În şedinţa de judecată, dna Svetlana Enache a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din articolele 135 alin.(6), 181 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 şi 12² din Codul de procedură civilă.

12. Printr-o încheiere din 6 mai 2022, Curtea de Apel Cahul a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

14. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 135

Lichidarea debitorului

"[…]

(6) Prin încetarea procesului, debitorul se descarcă de obligaţiile pe care le avea înainte de intrare în procedura falimentului, cu excepţia cazului când este tras la răspundere subsidiară în modul prevăzut de lege. Degrevarea de obligaţii a debitorului nu atrage degrevarea de obligaţii a fidejusorului, a garantului gajist/ipotecar sau a codebitorului.

[…]".

Articolul 135

Lichidarea debitorului

"[…]

(6) Prin încetarea procesului, debitorul se descarcă de obligaţiile pe care le avea înainte de intrare în procedura falimentului, cu excepţia cazului când este tras la răspundere subsidiară în modul prevăzut de lege.

[…]".

[În redactarea de până la adoptarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020]

Articolul 181

Degrevarea de obligaţii

"[…]

(4) Degrevarea de obligaţii a debitorului nu atrage degrevarea de obligaţii a fidejusorului, a garantului gajist/ipotecar sau a codebitorului."

Articolul 181

Degrevarea de obligaţii

"[…]

(4) Degrevarea de obligaţii a debitorului nu atrage degrevarea de obligaţii a fidejusorului sau a codebitorului principal."

[În redactarea de până la adoptarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020]

15. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 12²

Avizele consultative ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie

"(1) Dacă în procesul judecării cauzei într-o instanţă de judecată se atestă dificultăţi la aplicarea corectă a normelor de drept material sau procedural, instanţa de judecată solicită Plenului Curţii Supreme de Justiţie, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să emită un aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a legii. Avizul consultativ se publică pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie.

(1¹) Solicitarea avizului consultativ trebuie să se refere la dificultăţi de aplicare corectă a normei de drept susceptibile de interpretări diferite. Solicitarea avizului consultativ nu va conţine formularea unei simple întrebări cu privire la aplicarea unui text de lege.

(1²) Obiectul solicitării îl constituie o veritabilă problemă de drept dacă întruneşte următoarele condiţii:

a) solicitarea este formulată în legătură cu existenţa unei cauze aflate în curs de examinare în instanţa de judecată;

b) lămurirea problemei de drept este determinantă pentru soluţionarea în fond a cauzei în care a fost ridicată;

c) problema este nouă, interpretarea dată problemei de drept nu a fost soluţionată printr-un aviz consultativ anterior.

(2) În cazul în care instanţa de judecată respinge demersul participanţilor la proces privind solicitarea unui aviz consultativ din partea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, aceasta va emite o încheiere nesusceptibilă de recurs.

(3) În cazul în care decide respingerea solicitării, Plenul Curţii Supreme de Justiţie emite o încheiere motivată care nu se supune niciunei căi de atac şi care se publică pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie.

(4) Avizul consultativ al Plenului Curţii Supreme de Justiţie nu mai este obligatoriu pentru Curte în cazul în care ulterior se modifică legea sau se schimbă modul de punere în aplicare a acesteia.

(5) Solicitarea avizului consultativ se dispune printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac şi care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă până la pronunţarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie asupra solicitării de emitere a avizului consultativ se amână pledoariile.

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

16. Autoarea excepţiei susţine că există o practică judecătorească neuniformă referitoare la interpretarea şi la aplicarea dispoziţiilor legale privind degrevarea debitorului insolvabil de creanţele neexecutate dacă în privinţa acestuia se dispune încetarea procedurii falimentului simplificat şi radierea debitorului insolvabil din registrul de stat. În acest sens, autoarea notează că, prin încetarea procesului, debitorul insolvabil ar fi absolvit de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în procedura falimentului, cu excepţia cazului în care este tras la răspundere subsidiară. La momentul adoptării hotărârii de către instanţa de insolvabilitate, Legea insolvabilităţii nu prevedea alte condiţii de încetare a procesului de insolvabilitate faţă de S.R.L. "Alen Mart Grup". Ulterior, dispoziţiile articolelor 135 alin.(6) şi 181 alin.(4) din Legea insolvabilităţii au fost completate, iar noua redactare preciza că "degrevarea de obligaţii a debitorului nu atrage degrevarea de obligaţii a fidejusorului, a garantului gajist/ipotecar sau a codebitorului". Autoarea sesizării susţine că legislatorul a prevăzut prin completările efectuate posibilitatea descărcării de obligaţii doar a debitorului insolvabil care nu mai are active (masă debitoare) şi descărcarea nu se extinde şi asupra garanţiilor instituite în asigurarea executării obligaţiilor debitorului (fidejusiune, gaj, ipotecă etc.). Astfel, autoarea sesizării afirmă că prevederile contestate nu sunt suficient de clare şi nu ştie dacă pot fi aplicate doar în situaţiile juridice de după intrarea în vigoare a Legii nr.141 din 16 iulie 2020 sau îşi extind efectele şi asupra situaţiilor juridice de până la intrarea ei în vigoare.

17. Autoarea susţine că imprevizibilitatea normelor contestate este confirmată şi de Încheierea Curţii de Apel Cahul, care a solicitat un aviz consultativ Curţii Supreme de Justiţie, afirmând că necesitatea acestuia a fost impusă de practica neunitară a instanţelor.

18. Susţinând neconstituţionalitatea articolului 12² din Codul de procedură civilă, autoarea menţionează că restituirea solicitării referitoare la adoptarea unui aviz de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie, pentru că în lipsa de cvorum şedinţele Plenului Curţii Supreme de Justiţie nu sunt deliberative, încalcă drepturile participantului la proces. Astfel, norma contestată conţine o omisiune cu privire la situaţia în care este formulată o cerere de adoptare a unui aviz referitor la interpretarea şi aplicarea unor norme, iar şedinţele Plenului Curţii Supreme de Justiţie nu sunt deliberative.

19. Autoarea sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 15, 16, 20, 23, 26 şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

20. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în acest caz controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea insolvabilităţii şi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

22. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dna Svetlana Enache, parte într-un proces aflat pe rolul Curţii de Apel Cahul, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 135 alin.(6) şi 181 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 şi articolul 12² din Codul de procedură civilă. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Aşa cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, Curtea de Apel Cahul examinează un recurs împotriva unei hotărâri prin care a fost încetat procesul de insolvabilitate şi s-a constatat ca fiind stinse creanţele neexecutate ale debitorului. Curtea observă că articolele criticate din Legea insolvabilităţii nu au mai făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii, iar articolul 12² din Codul de procedură civilă a mai constituit obiect al controlului din perspectiva altor critici (DCC nr.88 din 22 noiembrie 2016).

24. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 29; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

25. Curtea reţine că autorul sesizării a menţionat incidenţa articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 15 [universalitatea], 16 [egalitatea], 20 [accesul la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituţie.

26. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 1 alin.(3), 15, 16 şi 23 din Constituţie nu pot fi analizate în mod individual, ci pot interveni dacă este constatată aplicabilitatea unei prevederi din Constituţie (a se vedea DCC nr.26 din 16 februarie 2021, § 21; DCC nr.115 din 15 iulie 2021, § 19; DCC nr.159 din 2 noiembrie 2021, § 28; DCC nr.4 din 18 ianuarie 2022, § 16).

27. Cu privire la primul capăt al sesizării, Curtea menţionează următoarele.

28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea nu-i solicită Curţii să verifice dacă norma contestată corespunde Constituţiei, ci să stabilească care norme vor fi aplicate la examinarea cauzei, cele în vigoare în momentul adoptării hotărârii de încetare a procesului de insolvabilitate sau cele de modificare care au intrat în vigoare ulterior adoptării acestei hotărâri.

29. Mai mult, Curtea observă că autoarea solicită verificarea constituţionalităţii normelor contestate în raport cu articolul 181 alin.(4) din Legea insolvabilităţii, articolele 171 alin.(1), 176 alin.(1), 223, 667 şi 675 din Codul civil şi 265 din Codul de procedură civilă. Curtea reiterează că pretinsa incompatibilitate dintre două sau mai multe norme conţinute în legi diferite sau în acelaşi act normativ nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, a cărei rezolvare îi revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.4 din 18 ianuarie 2022, § 19).

30. Cu privire la contestarea articolului 12² din Codul de procedură civilă, Curtea reţine următoarele.

31. Autoarea sesizării susţine că articolul contestat nu prevede situaţia, condiţiile sau procedura prin care Curtea Supremă de Justiţie ar putea restitui unei instanţe judecătoreşti inferioare solicitarea privind emiterea unui aviz consultativ. Astfel, restituirea încheierii unei instanţe de judecată fără examinarea solicitării de aviz consultativ ar încălca dreptul de acces liber la justiţie.

32. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea a stabilit că dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu (HCC nr.37 din 7 decembrie 2021, § 29; HCC nr.5 din 3 martie 2022, § 60). În jurisprudenţa sa cu privire la accesul la justiţie, Curtea Europeană a reiterat că dreptul de acces la o instanţă – adică dreptul de a introduce o acţiune în faţa instanţelor în materie civilă – constituie un element care este inerent dreptului prevăzut la articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană. Dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de articolul 6 § 1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina statului de drept, care impune ca toţi justiţiabilii să dispună de un remediu judiciar efectiv care să le permită să-şi exercite drepturile cu caracter civil. Orice persoană are dreptul ca orice pretenţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale civile să fie adusă în faţa unei instanţe sau tribunal (a se vedea Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, § 112-113) .

33. În prezenta cauză, Curtea observă că nu există o ingerinţă în dreptul de acces la un tribunal, de vreme ce autoarea sesizării a ridicat excepţia de neconstituţionalitate chiar în faţa unei instanţe de judecată. Mai mult, procedura de a solicita avize consultative reprezintă un instrument aflat la dispoziţia instanţei care va aplica legea şi nu reprezintă o cale de atac aflată la dispoziţia justiţiabilului. Instanţa care îi examinează cauza pendinte a sesizat Plenul Curţii Supreme de Justiţie pentru adoptarea unui aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a legii (a se vedea § 9 supra).

34. Totodată, Curtea reţine că Plenul Curţii Supreme de Justiţie îşi desfăşoară activitatea în componenţa tuturor judecătorilor Curţii [articolul 15 alin.(1) din Legea nr.789 din 26 martie 1996 privind Curtea Supremă de Justiţie] şi este, potrivit legii, competent de a examina încheierile instanţelor de judecată prin care se solicită emiterea avizelor consultative cu privire la modul de punere în aplicare a legii şi de a emite, după caz: (i) avize consultative; sau (ii) încheieri de respingere a solicitării de aviz [articolul 12² din Codul de procedură civilă]. Mai mult, Curtea nu poate reţine argumentul autoarei sesizării potrivit căruia norma contestată [articolul 12² din Codul de procedură civilă] ar conţine o omisiune şi nu ar reglementa situaţia de restituire fără examinare a încheierii instanţei de judecată de solicitare a avizului consultativ, în special în cazul în care şedinţele Plenului Curţii Supreme de Justiţie nu sunt deliberative. Curtea reiterează că dispoziţiile Constituţiei prevăd că organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, inclusiv a Curţii Supreme de Justiţie, sunt reglementate de legislator prin legi organice [articolele 72 alin.(3) lit.e) şi 115 alin.(4)], iar Plenul alături de colegii sunt structuri ale Curţii Supreme de Justiţie, în cadrul cărora judecătorii îşi desfăşoară activitatea şi înfăptuiesc justiţia [articolul 4 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Suprema de Justiţie].

35. Suplimentar, Curtea consideră că justiţiabilii sunt în drept să pretindă ca Curtea Supremă de Justiţie, precum şi Plenul acesteia să fie organisme funcţionale. Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie prevede că Plenul acesteia se convoacă în şedinţe ori de câte ori este necesar, dar nu mai rar decât o data pe trimestru [articolul 17 alin.(1)], care sunt deliberative în prezenţa a nu mai puţin de două treimi din numărul total al membrilor [judecătorilor] Curţii [articolul 17 alin.(3)], numiţi în funcţie de Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii [articolul 9 în redactarea de până la Legea nr.246 din 29 iulie 2022]. Curtea observă că Adunarea Generală a Judecătorilor este deliberativă în prezenţa majorităţii simple a judecătorilor în exerciţiu (a se vedea articolul 23² alin.(4) din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească). În acest context, Curtea notează că ţine de competenţa Plenului Curţii Supreme de Justiţie să interpreteze sistemic legislaţia pentru a determina cvorumul: din numărul de posturi de judecător rezervate Curţii Supreme de Justiţie sau din numărul judecătorilor în exerciţiu.

36. Cu referire la incidenţa articolelor 26 şi 46 din Constituţie, autoarea nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.46 din 1 aprilie 2021, § 16; DCC nr.65 din 13 mai 2021, § 17).

37. Prin urmare, date fiind cele enunţate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 135 alin.(6) şi 181 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 şi articolul 12² din Codul de procedură civilă, ridicată de dna Svetlana Enache, parte într-un proces, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.