Lege nr. 211 din 06.12.2021

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

pentru aprobarea Strategiei privind asigurarea independenţei

şi integrităţii sectorului justiţiei pentru anii 2022–2025 şi

a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia

nr. 211  din  06.12.2021

 (în vigoare 01.01.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 325-333 art. 496 din 31.12.2021

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.

Art.1. – Se aprobă Strategia privind asigurarea independenţei şi integrităţii sectorului justiţiei pentru anii 2022–2025, conform anexei nr.1, şi Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei privind asigurarea independenţei şi integrităţii sectorului justiţiei pentru anii 2022–2025, conform anexei nr.2.

Art.2. – Autorităţile şi instituţiile publice vor întreprinde măsurile necesare în vederea realizării Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei privind asigurarea independenţei şi integrităţii sectorului justiţiei pentru anii 2022–2025.

Anexa nr.1

STRATEGIA

privind asigurarea independenţei şi integrităţii

sectorului justiţiei pentru anii 2022-2025

INTRODUCERE

Asigurarea unei justiţii independente şi imparţiale, precum şi dezvoltarea instituţiilor care gravitează spre realizarea sarcinilor de asigurare a unei justiţii echitabile, eficiente şi de calitate constituie un postulat central al statului de drept.

Pentru Republica Moldova, îmbunătăţirea sectorului justiţiei a fost şi rămâne o prioritate majoră, care are o importanţă covârşitoare pentru întreaga societate şi constituie o condiţie esenţială pentru dezvoltarea cu adevărat a unei societăţi democratice în care supremaţia legii şi respectarea drepturilor şi a libertăţilor omului reprezintă valori supreme garantate.

Puterea judecătorească reprezintă forumul adecvat pentru asigurarea respectării drepturilor şi stabilirea obligaţiilor juridice. Fiind parte componentă a puterii de stat, puterea judecătorească influenţează direct exercitarea drepturilor şi a libertăţilor omului, fapt ce impune asigurarea autonomiei şi a independenţei sale. Principiul independenţei reprezintă baza constituţională de menţinere a acestei puteri ca pe una cu drepturi depline în arhitectura statului.

Asigurarea unui act de justiţie eficient, accesibil şi de calitate reprezintă o aşteptare legitimă a cetăţenilor unei societăţi întemeiate pe respectul normei de drept. Un sistem judiciar dobândeşte legitimitate şi respect din partea cetăţenilor în urma funcţionării excelente, care are drept rezultat hotărâri judecătoreşti imparţiale, clare şi bine motivate. Prin urmare, creşterea gradului de încredere publică în justiţie, ca element fundamental al legitimităţii oricărui sistem judiciar, precum şi funcţionarea eficientă a justiţiei în serviciul cetăţenilor au ca premisă transparenţa şi responsabilitatea sistemului judiciar.

Modul în care este înfăptuită justiţia influenţează direct coordonatele fundamentale de funcţionare ale societăţii, precum securitatea juridică şi dezvoltarea economică. Un sistem al justiţiei funcţional garantează faptul că cetăţenii şi mediul de afaceri pot beneficia pe deplin de drepturile lor, consolidează încrederea reciprocă şi contribuie la crearea unui mediu investiţional favorabil.

Calitatea justiţiei constituie şi un angajament asumat de Republica Moldova în procesul de integrare europeană şi devine o dominantă în instaurarea, prin actul de justiţie, a unui stat de drept, a ordinii, a dreptăţii şi adevărului în societate. În acest proces de asigurare a valorilor democratice, standardele Consiliului Europei în domeniul justiţiei, al supremaţiei legii, al combaterii corupţiei şi al protecţiei drepturilor omului constituie instrumente-cheie. Succesul realizărilor în sectorul justiţiei trebuie să constituie principalul imbold care condiţionează afirmarea Republicii Moldova ca stat democratic şi partener credibil în raport cu comunitatea internaţională.

Conjugarea eforturilor de consolidare a sectorului justiţiei prin asumarea responsabilităţilor de către toţi actorii sistemului judecătoresc, ai autorităţilor publice, ai profesiilor liberale, precum şi de către societatea civilă, determină trasarea în continuare a unor obiective ce vor permite crearea unui sistem eficient, transparent, modern, care să fie adaptat cerinţelor societăţii şi să răspundă provocărilor viitorului.

I. ANALIZA SITUAŢIEI

În vederea edificării unui sector al justiţiei accesibil, eficient, independent, transparent, profesionist şi responsabil faţă de societate, care să corespundă standardelor europene, să asigure supremaţia legii şi respectarea drepturilor omului şi să contribuie la asigurarea încrederii societăţii în actul de justiţie, prin Legea nr.231/2011 a fost aprobată Strategia de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011–2016 (în continuare – SRSJ), iar prin Hotărârea Parlamentului nr.6/2012 a fost aprobat Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia. Ulterior, prin Hotărârea Parlamentului nr.259/2016, termenul-limită de realizare a acţiunilor din Planul de acţiuni pentru implementarea SRSJ a fost extins până la 31 decembrie 2017.

SRSJ a reprezentat o nouă etapă în construirea unui sector al justiţiei modern, pornind de la câteva premise: pe de o parte, percepţia quasi-generală a gradului avansat de corupţie în sectorul justiţiei, lipsa încrederii în justiţie, iar pe de altă parte, necesitatea valorificării aspiraţiei ţării noastre de a se integra în Uniunea Europeană, precum şi rolul crucial pe care îl joacă justiţia în dezvoltarea mediului de afaceri, atragerea investiţiilor în ţară. La acea etapă, identificarea şi descrierea problemelor au pornit de la cele mai pertinente sondaje şi măsurători naţionale şi internaţionale: Barometrul Opiniei Publice (sondaj naţional)¹, Barometrul Global al Corupţiei (sondaj internaţional)², precum şi cercetările sociologice sectoriale. Datele acestor cercetări au constituit unul dintre punctele de pornire în elaborarea SRSJ, care a fost construită pe şapte piloni, centraţi mai mult pe instituţiile din sector: sistemul judecătoresc (pilonul I), justiţia penală (pilonul II), accesul la justiţie şi executarea hotărârilor judecătoreşti (pilonul III), integritatea actorilor sectorului justiţiei (pilonul IV), rolul justiţiei în dezvoltarea economică (pilonul V), respectarea drepturilor omului în sectorul justiţiei (pilonul VI). Pilonul VII a fost pilonul transversal, realizarea acţiunilor din cadrul acestuia urmând să contribuie la sincronizarea şi coordonarea acţiunilor de reformă. Marea parte a acţiunilor încadrate în SRSJ şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia au vizat măsuri de cercetare, de elaborare a cadrului normativ şi de restructurare a instituţiilor.

____________________________

¹ Datele Barometrului Opiniei Publice: http://ipp.md/old/lib.php?l=ro&idc=156

² Datele privind Republica Moldova – Barometrul Global al Corupţiei şi Indicele Percepţiei Corupţiei: https://www.transparency.org/en/countries/moldova

La expirarea a 6 ani de reformă sub umbrela SRSJ se poate constata că multe dintre acţiunile programate şi-au atins rezultatul scontat şi multe reforme, chiar dacă au întârziat sau au fost tergiversate, sunt transpuse în practică. Printre cele mai importante realizări pot fi notate³:

____________________________

³ Rapoartele de progres privind implementarea Strategiei de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011–2016: http://justice.gov.md/tabview.php?l=ro&idc=489

1) reformele de ordin legislativ şi instituţional prin care au fost consolidate capacităţile de administrare a sistemului judecătoresc (Consiliul Superior al Magistraturii şi organele specializate ale acestuia);

2) lansarea reformei hărţii amplasării instanţelor judecătoreşti;

3) crearea noilor mecanisme de selecţie, evaluare a performanţelor şi de răspundere disciplinară a judecătorilor; consolidarea rolului şi a statutului Inspecţiei judiciare;

4) reforma Institutului Naţional al Justiţiei;

5) consolidarea sistemului asistenţei juridice garantate de stat, lărgirea spectrului asistenţei şi a cercului de subiecţi;

6) revizuirea procedurilor de executare a hotărârilor judecătoreşti;

7) regândirea şi, după caz, consolidarea normelor privind organizarea şi funcţionarea profesiilor conexe sistemului justiţiei (notari, avocaţi, executori judecătoreşti, experţi judiciari, mediatori, administratori autorizaţi, traducători/interpreţi);

8) reforma Procuraturii, a organelor de administrare a acesteia; consolidarea statutului procurorilor; crearea, fortificarea procuraturilor specializate;

9) crearea bazei normative privind reabilitarea victimelor infracţiunilor şi consolidarea sistemului justiţiei prietenoase copiilor;

10) instituirea unor noi mecanisme de prevenire a corupţiei şi de garantare a integrităţii în sectorul justiţiei;

11) revizuirea codurilor de etică a actorilor din sectorul justiţiei şi crearea unor mecanisme pentru investigarea/reacţionarea la abaterile de la etica profesională;

12) reforma instituţiei Avocatului Poporului;

13) lansarea procesului de modernizare şi consolidare a cadrului legal şi instituţional al sistemului penitenciar şi al sistemului probaţiunii;

14) adoptarea noilor reguli pentru procesul de elaborare a actelor normative.

Asigurarea încrederii societăţii în actul de justiţie a fost punctul principal ţintit în procesul de reformare. Cercetările privind încrederea societăţii în justiţie, în perioada implementării SRSJ, arată o evoluţie a acesteia. Astfel, conform datelor oferite de Barometrul Opiniei Publice, în anul 2011, gradul de încredere a cetăţenilor în justiţie era evaluat cu 18%, iar în anul 2019, urmare a reformelor realizate în sector, 26% din populaţie declară că au încredere în justiţie⁴.

____________________________

⁴ Datele Barometrului Opiniei Publice: http://ipp.md/old/lib.php?l=ro&idc=156

Totodată, conform rezultatelor sondajului cu privire la independenţa, eficienţa şi responsabilitatea justiţiei din Republica Moldova, realizat la nivel naţional în rândul avocaţilor, în perioada noiembrie–decembrie 2018, de către Centrul de Investigaţii Sociologice şi Studii de Marketing "CBS-AXA", la solicitarea Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM), 48% din respondenţi (avocaţi) consideră că reformarea sistemului judecătoresc, începută în anul 2011, a avut un impact pozitiv asupra sistemului judecătoresc, pe când în anul 2015 cifra constituia doar 43%⁵. Conform aceluiaşi sondaj, avocaţii consideră că soluţiile judecătorilor sunt cel mai des influenţate de către politicieni (90,7%), procurori (83,9%), alţi judecători (68,2%), Consiliul Superior al Magistraturii (65,1%).

____________________________

⁵ Rezultatele sondajului: http://crjm.org/wp-content/uploads/2019/01/2018-Sondaj-Perceptia-avocati-justitie.pdf

În acelaşi timp, potrivit altui sondaj, percepţia privind performanţa instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova diferă la cetăţeni şi mediul de afaceri, pe de o parte, şi utilizatorii profesionişti ai serviciilor judecătoreşti şi angajaţii din sectorul justiţiei, pe de altă parte. Astfel, în raportul elaborat de către Banca Mondială în colaborare cu Fondul pentru Buna Guvernanţă al Marii Britanii, intitulat "Republica Moldova. Îmbunătăţirea accesului la justiţie: de la resurse spre rezultate", potrivit anchetelor realizate la finele anului 2017, sunt indicate următoarele: "76 la sută din publicul general şi 76 la sută din comunitatea de afaceri au exprimat opinii negative. Majoritatea respondenţilor în grupuri au tendinţa să declare lipsa unor schimbări reale în perioada 2015–2017. 46 la sută din cetăţeni şi 47 la sută din companii sunt de părerea că amploarea corupţiei s-a intensificat. Totuşi, doar 19 la sută din utilizatorii profesionişti şi 14 la sută din angajaţii sectorului justiţiei au manifestat opinii similare, reflectând un grad mai mare de optimism despre eforturile de combatere a corupţiei, faţă de cei "din interiorul" sistemului. Cetăţenii şi mediul de afaceri sunt de părerea că prevalenţa corupţiei se datorează impunităţii persoanelor corupte şi corupţiei ca tradiţie socială. 20 la sută din cetăţeni au raportat dare de mită (plătită personal sau prin terţi)."⁶

____________________________

⁶ Raportul Băncii Mondiale Republica Moldova. Îmbunătăţirea accesului la justiţie: de la resurse spre rezultate: http://documents1.worldbank.org/curated/en/295451537501885223/pdf/UPDATED-Moldova-JSPEIR-Final-Romanian.pdf

Problemele de integritate şi nivelul ridicat al corupţiei în cadrul sistemului justiţiei sunt confirmate şi de rezultatele studiului periodic, efectuat de Transparency International (TI). Conform celor mai recente date, în 2019, Republica Moldova s-a clasat pe locul 122 din 180 de ţări, cu un scor de 32 din 100, faţă de indicele compus al Uniunii Europene de 66⁷. Totodată, potrivit Barometrului Global al Corupţiei pentru Europa şi Asia Centrală, lansat de Transparency Internaţional în 2016, în clasamentul celor 42 de ţări, printre ţările cu cea mai mare îngrijorare privind răspândirea corupţiei este şi Republica Moldova, sectorul justiţiei fiind considerat afectat de acest fenomen de 67% din respondenţi⁸.

____________________________

⁷ Transparency International: https://www.transparency.org/en/countries/moldova

⁸ Barometrul Global al Corupţiei pentru Europa şi Asia Centrală: https://images.transparencycdn.org/images/2016_GCB_ECA_EN.pdf

Deşi datele sondajelor la nivel naţional şi internaţional nu reprezintă în cea mai mare parte o tendinţă pozitivă, analizele efectuate⁹ arată că rezultatele sunt influenţate în mod indirect şi de următorii factori: (i) interdependenţa dintre încrederea în justiţie şi încrederea în alte instituţii ale statului – scăderea încrederii populaţiei în instituţiile statului determină şi scăderea încrederii în justiţie; (ii) mediatizarea – gradul şi modul în care anumite evenimente legate de justiţie sunt mediatizate modelează la fel percepţia publicului.

____________________________

⁹ Evoluţia încrederii în justiţie din 2008 până în 2019, infografic realizat de către Centrul de Resurse Juridice din Moldova: https://crjm.org/wp-content/uploads/2020/06/increderea-in-justitia-din-Republica-Moldova.pdf

Implementarea SRSJ a contribuit la crearea unei baze normative noi pentru majoritatea instituţiilor şi a profesiilor din sectorul justiţiei, o mare parte din respectivele prevederi fiind transpuse în practică, altele însă urmând a fi valorificate şi implementate treptat, pe parcursul următorilor ani, pentru a produce rezultatele scontate. Totuşi, potrivit Raportului misiunii de evaluare a Comisiei Internaţionale a Juriştilor (CIJ) din 2018, se constată următoarele: "În pofida demarării unor reforme juridice, implementarea activităţilor prevăzute în ele trenează şi deseori este afectată de lipsa voinţei politice şi a convingerii. Rezultatul acestui fapt este un sistem judecătoresc care, deşi ar putea fi complet independent, încă nu s-a ridicat la acest nivel, deoarece semnificaţia deplină a independenţei judiciare încă nu s-a înrădăcinat suficient de bine în mentalitatea celor care îl reprezintă – judecătorii. Cu toate problemele legate de implementare, reformele pot semnala începutul instalării unei independenţe judiciare reale, imprimată în inimile şi minţile tuturor actorilor din sistemul justiţiei."¹⁰

____________________________

¹⁰ Raportul misiunii de evaluare a Comisiei Internaţionale a Juriştilor (CIJ) Promisiunea neîndeplinită privind un sistem judecătoresc independent în Moldova: https://crjm.org/wp-content/uploads/2019/03/2019-ICJ-Raport-Independenta-Justitiei-RM_RO.pdf

Ultimele rapoarte de progres privind gradul de realizare a SRSJ, elaborate de către Ministerul Justiţiei, în calitate de coordonator central al procesului de reformare a sectorului justiţiei, arată că măsurile prevăzute în Planul de acţiuni pentru implementarea SRSJ au fost executate în proporţie de 86%. Gradul de realizare a fost calculat în baza Metodologiei de monitorizare şi evaluare a implementării SRSJ, aprobată de Ministerul Justiţiei, ţinând cont în principal de indicatorii prevăzuţi în Planul de acţiuni. Mai multe evaluări naţionale, internaţionale, precum şi promotorii reformei au constatat că indicatorii stabiliţi pentru măsurarea realizării SRSJ au fost preponderent de natură cantitativă şi mai puţin calitativă, aşa încât, la final de acţiune a SRSJ, a fost dificil de a evalua impactul pe care l-a produs aceasta (date disponibile în rapoartele de evaluare a implementării SRSJ, elaborate de către grupurile de lucru pentru coordonarea şi monitorizarea implementării, Studiul de evaluare a implementării SRSJ, efectuat cu suportul experţilor Consiliului Europei, raportul Curţii de Conturi privind performanţa implementării SRSJ¹¹, precum şi alte rapoarte efectuate de către mai multe organizaţii necomerciale).

____________________________

¹¹ Hotărârea Curţii de Conturi nr.43/2016 privind Raportul auditului performanţei Implementarea Strategiei de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011–2016 (8 luni): resurse generoase – rezultate incerte: http://www.ccrm.md/hotariri-si-rapoarte-1-95?idh=813

Evaluările SRSJ realizate de către subiecţii independenţi arată că aceasta, ca instrument de politici holistice, a stabilit obiective foarte ambiţioase, care au fost dificil de realizat. Spectrul şi aria de acoperire mult prea mare au generat dificultăţi în realizarea cu succes a SRSJ. Aceasta a inclus acţiuni interconectate, iar stagnarea, tergiversarea unei acţiuni au atras nerealizarea în lanţ a mai multor acţiuni.

Aşa cum s-a menţionat în textul SRSJ, dar şi în rapoartele anuale întocmite, realizarea eficientă a SRSJ putea fi afectată de 3 riscuri: instabilitatea politică, rezistenţa din partea autorităţilor care urmau a fi supuse reformelor şi capacităţile insuficiente de absorbţie a fondurilor pentru implementarea reformei. La expirarea perioadei de implementare s-a constatat că unele dintre aceste riscuri, pe parcurs, au dispărut, iar unele, chiar dacă s-au produs, au căpătat alte conotaţii. O bună parte dintre riscurile identificate la etapa lansării precedentului document strategic pentru reforma sectorului justiţiei au afectat, în special, de o manieră considerabilă şi pe un termen îndelungat, valorificarea şi îndeplinirea acţiunilor programate.

În anul 2018, priorităţile în sectorul justiţiei pe termen scurt au fost trasate în documentul de politici al Ministerului Justiţiei, intitulat "Mica reformă a justiţiei". Astfel, având în vedere direcţiile strategice stabilite pentru anul 2018, s-a reuşit operarea modificărilor la cadrul legislativ care reglementează sistemul judecătoresc în partea ce ţine de:

1) revizuirea criteriilor de selecţie, evaluare şi promovare a judecătorilor;

2) asigurarea competitivităţii în procesul de promovare şi transferare a judecătorilor;

3) consolidarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii, în special prin limitarea calităţii de membru la un singur mandat şi a dreptului de vot al Procurorului General, al preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie şi al ministrului justiţiei în problemele referitoare la cariera judecătorilor (numirea, promovarea, sancţionarea disciplinară şi destituirea judecătorilor);

4) asigurarea autonomiei funcţionale a Inspecţiei judiciare faţă de Consiliul Superior al Magistraturii;

5) revizuirea mecanismului de examinare a abaterilor disciplinare.

Adoptarea acestui pachet de legi (Legea nr.136/2018 şi Legea nr.137/2018) a avut drept scop sporirea eficacităţii şi independenţei sistemului judecătoresc, consolidarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii, asigurarea unui sistem bazat pe merit în procesul de selecţie şi promovare a judecătorilor, precum şi îmbunătăţirea mecanismului de responsabilizare a judecătorilor.

În pofida eforturilor depuse până în prezent, în justiţie nu s-a ajuns la îndeplinirea standardelor de înaltă calitate stabilite pentru ea. Principalele motive ale acestei situaţii sunt următoarele:

1) menţinerea factorilor care generează corupţia şi a elementelor care afectează integritatea actorilor din justiţie;

2) capacităţile insuficiente de performanţă şi gestionare a resurselor umane;

3) cultura juridică subdezvoltată;

4) practicile judiciare neuniforme;

5) aplicarea deficitară a cadrului normativ;

6) concentrarea excesivă asupra acţiunilor pe termen scurt în elaborarea cadrului legislativ şi lipsa unei viziuni sistemice pe termen mediu şi lung;

7) instabilitatea legislativă (iniţiative incoerente, necorelate şi formulate fără o consultare largă).

Domeniul justiţiei, în special asigurarea unei justiţii independente, a constituit prioritatea-cheie a guvernelor şi în perioada anilor 2019–2020. Potrivit programelor de activitate ale acestora, asigurarea unui stat de drept în Republica Moldova este de neconceput fără o intervenţie majoră în acest domeniu.

Având în vedere că procesul de planificare strategică trebuie să fie un proces permanent, continuu şi coerent, este iminentă adoptarea unui nou document de politici pentru următoarea perioadă de timp. O abordare strategică şi sistemică, într-un nou document de politici, a obiectivelor aferente problemelor existente, cu determinarea (definirea) instrumentelor de soluţionare şi a impactului aşteptat, va permite stabilirea pe termen mediu a unei viziuni de ansamblu de dezvoltare durabilă a sectorului justiţiei.

Priorităţile stabilite în acest document de politici şi reflectate în direcţiile strategice derivă din:

1) măsurile stabilite în SRSJ care nu au fost realizate, au fost realizate parţial sau necesită a fi fortificate;

2) disfuncţionalităţile semnalate în practică la nivel de sistem;

3) rapoartele/expertizele şi declaraţiile structurilor internaţionale privind deficienţele sistemului judecătoresc din Republica Moldova.

Acest document de politici este congruent şi cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD), care au fost adoptate de statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite în cadrul Summitului pentru Dezvoltare Durabilă din 25–27 septembrie 2015 şi care au fost incluse în Agenda pentru Dezvoltare Durabilă – 2030, şi anume cu Obiectivul 16 care urmăreşte promovarea societăţilor paşnice şi incluzive pentru dezvoltare durabilă, asigurarea accesului la justiţie pentru toţi şi crearea unor instituţii eficiente, responsabile şi incluzive la toate nivelurile.

Strategia îşi propune să răspundă provocărilor legate de îmbunătăţirea sectorului justiţiei şi să demonstreze angajamentul statului de a asigura un sector al justiţiei independent, imparţial, responsabil şi eficient.

În acelaşi timp, o problemă constantă raportată de actorii interni şi partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova este concentrarea eforturilor de reformă şi a politicilor doar pe acţiuni de modificare a legislaţiei şi pe restructurarea instituţională, fiind omisă, cel mai frecvent, componenta de punere în aplicare efectivă a modificărilor legislative şi instituţionale. Astfel, având în vedere faptul că prin strategia anterioară s-a intervenit cu modificări substanţiale de ordin legislativ şi restructurări instituţionale, în prezent eforturile urmează a fi focalizate cu preponderenţă pe componenta de punere în aplicare efectivă a modificărilor legislative şi instituţionale.

Rezultatele evaluării SRSJ au conturat necesitatea unei arhitecturi mai suple pentru noua strategie. Din această perspectivă, respectivul document strategic în domeniul justiţiei este conceput de o manieră mult mai concentrată, care ţinteşte cele mai vulnerabile componente ale sectorului justiţiei ce nu sunt reflectate în alte documente de politici sectoriale adoptate. Or suprapunerea acţiunilor prin diferite documente de politici induce confuzii la implementare din partea autorităţilor responsabile sau duce la degrevarea de orice răspundere pentru implementare.

În acelaşi timp, obiectivele şi acţiunile stabilite în alte documente de politici pe segmentul drepturilor omului, integrităţii şi combaterii corupţiei în sectorul public urmează a fi corelate cu cele stabilite în prezentul document, or acestea din urmă se intercalează cu sistemul justiţiei şi nu pot fi decuplate în mod direct de la acesta.

Totodată, având în vedere că prezentul document de politici reprezintă o continuare firească a reformelor iniţiate în procesul implementării SRSJ, se intenţionează distanţarea de la conceptul de reformare şi concentrarea pe aspectele de dezvoltare, după caz, de consolidare sau valorificare a potenţialului sectorului justiţiei. După implementarea SRSJ, prin noul document urmează să se contureze un nou stadiu de îmbunătăţire sau "reglajul fin" al cadrului normativ deja adoptat, consolidarea capacităţilor instituţionale şi profesionale ale instituţiilor reformate, alinierea proceselor de reformă a justiţiei la recomandările şi standardele instrumentelor internaţionale în domeniu, precum şi la angajamentele Republicii Moldova asumate faţă de partenerii de dezvoltare.

II. DIRECŢIILE STRATEGICE, OBIECTIVELE SPECIFICE

ŞI REZULTATELE SCONTATE

Prin Strategia privind asigurarea independenţei şi integrităţii sectorului justiţiei pentru anii 2022–2025 (în continuare – Strategie) se intenţionează continuarea proceselor lansate şi implementate, care au reprezentat o nouă etapă în edificarea unui sector al justiţiei modern şi care au contribuit la crearea unei noi infrastructuri normative şi instituţionale. Consolidarea sectorului judecătoresc determină abordarea mai multor componente ale acestui proces, toate obiectivele fiind subsumate unui obiectiv general şi fundamental, celui privind asigurarea unui sector al justiţiei accesibil, transparent, eficient şi responsabil. O justiţie modernă, căreia să îi fie asigurate independenţa şi eficienţa, reprezintă mai mult decât un deziderat.

Obiectivul general, direcţiile strategice şi obiectivele specifice ale Strategiei ţintesc problemele critice şi vulnerabilităţile sectorului justiţiei, atestate în rapoartele de evaluare şi în discuţiile cu actorii din sector, şi se concentrează pe asigurarea coerenţei şi a continuităţii reformelor precedente, pe modernizarea în continuare a sectorului, pe sporirea eficienţei, a calităţii şi accesului la justiţie, precum şi se orientează spre noile tendinţe moderne, abordate în domeniul justiţiei de mai multe structuri europene.

Fiecare direcţie strategică şi obiectiv cuprinse în prezenta Strategie se subsumează următoarelor principii, a căror respectare este esenţială pentru realizarea unui sistem judiciar modern:

1) respectarea statului de drept, a supremaţiei legii şi a drepturilor omului;

2) garantarea unei reale separaţii şi a echilibrului puterilor în stat prin consolidarea independenţei şi a integrităţii puterii judecătoreşti;

3) asigurarea stabilităţii cadrului normativ şi instituţional;

4) consolidarea instituţională şi cooperarea loială dintre instituţiile cu atribuţii în administrarea sistemului judiciar şi înfăptuirea justiţiei;

5) implementarea celor mai bune practici europene legate de funcţionarea sistemului judiciar;

6) asigurarea transparenţei actului de justiţie.

Se propune ca respectivul document strategic să fie orientat pe 3 direcţii strategice, pentru fiecare direcţie strategică fiind stabilite obiectivele care urmează a fi îndeplinite în următorii 4 ani.

Direcţia strategică I

Independenţa, responsabilitatea şi integritatea

actorilor din sectorul justiţiei

Obiectivul 1.1. Consolidarea independenţei sistemului judecătoresc şi a sistemului Procuraturii

Independenţa justiţiei este o cerinţă de bază a statului de drept, care derivă din principiul separaţiei puterilor în stat. Această cerinţă impune atât independenţa structurală a sistemului justiţiei, cât şi independenţa individuală a judecătorilor. Principiul independenţei judecătorilor este principiul în afara căruia nu se poate concepe o autentică activitate de înfăptuire a justiţiei. Judecătorul trebuie să beneficieze atât de o independenţă externă, cât şi de o independenţă internă, indiferent de poziţia sa în sistem, iar cultura de subordonare ierarhică trebuie eliminată. Percepţia care planează în prezent în societate că unele verdicte sunt emise de judecători sub presiunea anumitor factori, abuzurile din sistem, justiţia selectivă, influenţele necorespunzătoare atât din interior, cât şi din exterior (inclusiv influenţele de ordin politic), factorii de corupţie, dar şi lipsa de integritate a actorilor din sistem, erodează în ansamblu autoritatea puterii judecătoreşti şi afectează grav încrederea în independenţa judecătorilor.

Principiul independenţei judecătorilor şi asigurarea stabilităţii mandatului sunt consacrate prin Constituţie. În acelaşi timp, potrivit standardelor internaţionale şi recomandărilor forurilor internaţionale (Comisia de la Veneţia¹², Grupul Statelor împotriva Corupţiei din cadrul Consiliului Europei (GRECO)¹³), anumite prevederi ale Legii Supreme au fost revizuite prin Legea nr.120/2021 în scopul fortificării garanţiilor de independenţă a judecătorilor şi al excluderii factorilor politici care influenţează cariera lor. În acest sens, modificarea Constituţiei prin excluderea termenului iniţial de 5 ani de numire a judecătorilor în funcţie va asigura stabilitatea mandatului până la atingerea plafonului de vârstă. Siguranţa mandatului reprezintă un element fundamental al independenţei judecătorilor, iar numirea judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă reprezintă garanţia mandatului acestuia. Totodată, operarea amendamentelor constituţionale în sensul numirii judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, şi nu de către Parlament, aşa precum este în prezent, va reduce influenţa factorilor politici asupra procedurii de numire a judecătorilor, precum şi va uniformiza procedura de numire a judecătorilor în toate instanţele judecătoreşti din ţară. Or, deşi prevederile legale stabilesc că doar în cazul în care există probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie cu funcţia respectivă, de încălcare a legislaţiei de către acesta sau de încălcare a procedurilor legale de selecţie şi promovare, Preşedintele Parlamentului, în temeiul unui aviz al Comisiei juridice, numiri şi imunităţi, poate respinge o singură dată candidatura propusă de Consiliul Superior al Magistraturii, se atestă situaţii în care factorul politic, în mod arbitrar, ignoră prevederile legale.

____________________________

¹² Opinia Comisiei de la Veneţia nr.916/2018 (CDL-AD(2018)003-e), nr.983/2020 (CDL-AD(2020)001) şi nr.983/2020 (CDL-AD(2020)007).

¹³ Raportul GRECO privind al patrulea ciclu de evaluare a Moldovei, adoptat la 1 iulie 2016.

Prin modificările constituţionale au fost excluse şi prevederile care stabilesc numirea preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta fiind o competenţă exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii ce ţine de administrarea sistemului judecătoresc. Instituirea unui mecanism de antrenare a corpului de judecători al instanţei judecătoreşti în procesul de selecţie a candidaţilor pentru funcţia de preşedinte şi cea de vicepreşedinte şi atribuirea Consiliului Superior al Magistraturii a competenţei de numire a persoanelor în funcţii administrative vor contribui la o mai bună administrare a sistemului.

Un element distinct în garantarea independenţei puterii judecătoreşti este asigurarea exercitării funcţiilor în mod corespunzător, fără ca independenţa judecătorilor să fie compromisă de teama începerii urmăririi penale. Deşi standardele europene permit judecătorilor să fie traşi la răspundere penală în exercitarea funcţiilor lor judiciare, pragul acestora este destul de înalt, şi anume doar în cazul în care este probată indubitabil, dincolo de orice îndoială rezonabilă, intenţia directă în pronunţarea unei hotărâri contrare legii. Sub imperiul actualei componenţe de infracţiuni, cuprinsă la art.307 din Codul penal, s-au atestat cazuri de imixtiuni arbitrare în funcţiile judiciare, fapt care determină întreprinderea pe viitor a măsurilor de eradicare a unor situaţii similare.

În acelaşi timp, un rol fundamental în garantarea independenţei judecătoreşti, în buna funcţionare a sistemului judecătoresc şi, implicit, în menţinerea unui echilibru în interiorul acestuia îi revine Consiliului Superior al Magistraturii. Disfuncţionalităţile atestate pe parcursul ultimei perioade în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, încercările de revocare a membrilor aleşi din rândul judecătorilor au avut grave implicaţii asupra imaginii şi funcţionalităţii întregului sistem judecătoresc. Modificarea componenţei structurale a Consiliului Superior al Magistraturii, cu excluderea membrilor din oficiu, instituirea garanţiilor referitoare la cota de reprezentare a judecătorilor, extinderea posibilităţii de a alege în componenţa Consiliului Superior al Magistraturii şi reprezentanţi ai altor profesii conexe sistemului justiţiei, cu stabilirea unui mecanism transparent şi incluziv de selectare a acestora, sunt doar unele elemente de ordin constituţional care au fost reglementate. Un rol determinant în acest proces, în special în cel ce ţine de cariera judecătorilor şi responsabilizarea disciplinară, îl au şi organele specializate ale Consiliului Superior al Magistraturii, care trebuie să dea dovadă de independenţă, echidistanţă, corectitudine şi profesionalism în activitate şi în deciziile luate. În raportul său, GRECO şi-a exprimat îngrijorarea în privinţa motivării insuficiente a hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii, în special în ceea ce priveşte selecţia, cariera şi răspunderea disciplinară, dar mai ales în privinţa faptului că Consiliul Superior al Magistraturii nu îşi motivează deciziile în care se abate de la hotărârile Colegiului pentru selecţie, invocând doar numărul de voturi acordate pentru fiecare candidat.

Totodată, menţinerea independenţei şi a prestigiului justiţiei, dar şi administrarea eficientă nu se pot face doar prin măsuri de ordin legislativ. Pentru aceasta este nevoie şi de o coeziune internă prin luarea de poziţie şi acţiuni ferme ale corpului de judecători, orientate spre apărarea propriei independenţe. Rolul de garant al independenţei sistemului judecătoresc trebuie să fie realizat în primul rând de către Consiliul Superior al Magistraturii prin denunţarea publică a ameninţărilor la adresa sistemului în general şi a independenţei fiecărui judecător în particular, prin elucidarea provocărilor cu care se confruntă sistemul judecătoresc. Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să manifeste un rol activ şi promptitudine cu privire la apărarea corpului magistraţilor împotriva actelor de natură a aduce atingere independenţei, imparţialităţii sau reputaţiei profesionale a acestora, precum şi să comunice public realitatea faptică în cazul prezentării unor informaţii false.

Priorităţi continuă să constituie şi asigurarea independenţei corpului de procurori, şi fortificarea capacităţilor Consiliului Superior al Procurorilor şi a activităţii colegiilor sale, precum şi revizuirea componenţei Consiliului Superior al Procurorilor, în special a membrilor de drept, potrivit recomandărilor GRECO. Consiliul Superior al Procurorilor, fiind garantul independenţei şi al imparţialităţii procurorilor, trebuie să dispună de totalitatea instrumentelor necesare pentru realizarea sarcinilor sale. În acest sens, urmează a fi revăzut conceptul de funcţionare a unor mecanisme care, în prezent, nu constituie parte structurală a Consiliului Superior al Procurorilor (de exemplu, Inspecţia procurorilor). În partea ce ţine de asigurarea independenţei procurorilor, Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE), în Avizul nr.9, stabileşte că "independenţa şi autonomia Parchetului este un corolar esenţial al independenţei sistemului judiciar" şi că "tendinţa generală de consolidare a independenţei şi autonomiei efective a Parchetului ar trebui încurajată".

Perfecţionarea sistemului de selecţie şi promovare a judecătorilor şi a procurorilor, prin excluderea practicilor care ar sugera existenţa unor factori de favorizare a candidaţilor, este determinantă pentru asigurarea accederii în sistem a unor persoane profesioniste şi integre, pe bază de merit şi în mod transparent. În acest sens se impune necesitatea îmbunătăţirii practicilor şi a cadrului normativ în partea ce ţine de procedura admiterii şi instruirea la Institutul Naţional al Justiţiei, statutul audienţilor, uniformizarea criteriilor de accedere în funcţia de judecător şi procuror pe baza vechimii în muncă, precum şi a îmbunătăţirii mecanismelor de selecţie şi promovare de către Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Superior al Procurorilor.

Un domeniu de reglementare al acestui obiectiv specific îl constituie şi consolidarea rolului Curţii Constituţionale, în special în partea ce ţine de numărul de judecători şi durata mandatului deţinut. Potrivit bunelor practici, numărul judecătorilor constituţionali urmează a fi impar în vederea excluderii blocajelor în procesul decizional, şi anume pentru a evita situaţia parităţii votului. Totodată, deţinerea unui singur mandat, fără posibilitatea de a fi reînnoit, are drept obiectiv garantarea independenţei judecătorului constituţional în exercitarea mandatului.

Obiective specifice:

1.1.1. Sporirea independenţei sistemului judecătoresc.

1.1.2. Consolidarea independenţei şi a capacităţilor Consiliului Superior al Magistraturii.

1.1.3. Sporirea independenţei sistemului Procuraturii şi fortificarea capacităţilor Consiliului Superior al Procurorilor.

1.1.4. Perfecţionarea sistemului de selecţie şi promovare a judecătorilor şi procurorilor.

1.1.5. Consolidarea rolului Curţii Constituţionale.

Rezultatul scontat:

1. Independenţa sistemului judecătoresc şi a sistemului Procuraturii consolidată.

2. Capacităţile instituţionale ale autorităţilor de administrare (Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Superior al Procurorilor), fortificate.

Obiectivul 1.2. Consolidarea integrităţii şi responsabilităţii în sectorul justiţiei

Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenţei judecătorilor şi a procurorilor urmează a fi corelată cu creşterea responsabilităţii şi integrităţii acestora. Responsabilitatea şi integritatea sunt printre principalele elemente de asigurare a încrederii cetăţenilor în sistemul justiţiei şi de garanţie a derulării unor proceduri echitabile. Dezvoltarea şi promovarea unei culturi a integrităţii judiciare constituie un element important în prevenirea corupţiei care este una dintre principalele ameninţări în adresa societăţii şi funcţionării statului de drept.

În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupţia şi lipsa de integritate în sistemul judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al patrulea ciclu de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii potrivit cărora în funcţia de judecător sunt numiţi candidaţi care prezintă riscuri de integritate.

Comisia Internaţională a Juriştilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018, accentuează importanţa faptului ca corupţia în sistemul judecătoresc să fie combătută prin măsuri ferme şi, în mod prioritar, în deplină armonie cu principiile statului de drept şi drepturile omului. Aceasta este îngrijorată de faptul că multe investigaţii penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea opoziţiei sau prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a corupţiei.

Este esenţial ca actorii din cadrul sistemului justiţiei, individual şi în colectiv, să respecte şi să onoreze funcţia deţinută ca fiind un mandat public şi să depună efort pentru a spori şi menţine încrederea publicului în sistem.

Asigurarea integrităţii actorilor în sectorul justiţiei, responsabilizarea acestora, precum şi lupta împotriva corupţiei au fost declarate obiectiv naţional prin diverse angajamente internaţionale şi documente naţionale. În pofida mai multor măsuri întreprinse, până în prezent, standardele de integritate, precum şi cele morale şi etice nu au devenit parte importantă a activităţii profesioniştilor din sectorul justiţiei. Deficienţele atestate în menţinerea acestor standarde au un profund impact asupra încrederii justiţiabililor în deciziile emise. Judecătorii şi procurorii nu pot abuza de competenţele acordate, iar garanţia independenţei acordată de lege pentru exercitarea atribuţiilor funcţionale urmează a fi corelată cu responsabilitatea, şi nu cu impunitatea.

În actualele condiţii ale Republicii Moldova, pentru realizarea acestui deziderat se impune asigurarea unei verificări efective a judecătorilor şi procurorilor sub aspectul integrităţii, intereselor, dar şi al profesionalismului, care va fi realizată printr-un mecanism de evaluare extraordinară (externă), similar practicilor altor state din Europa care au demarat acest exerciţiu urmare a agreării mecanismului de către forurile internaţionale cu competenţe în domeniu. Potrivit standardelor Comisiei de la Veneţia, dar şi ale Biroului OSCE pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODIHR), cu titlu de excepţie, măsurile extraordinare pot fi necesare şi justificate atunci când se impun ca remediu pentru eradicarea unui nivel extrem de înalt al corupţiei şi a lipsei de competenţă profesională sau atunci când s-a marcat o imixtiune semnificativă de ordin politic în procesul de desemnare a judecătorilor în perioadele precedente, sau când există o lipsă totală a încrederii publice în sistemul judecătoresc. În acelaşi timp, instituirea mecanismului de evaluare extraordinară a judecătorilor şi procurorilor, în cadrul căruia vor fi antrenaţi şi experţi internaţionali cu o înaltă competenţă profesională şi probitate morală, urmează a fi circumscrisă în limita cadrului constituţional existent şi cu asigurarea tuturor garanţiilor care derivă din principiul independenţei şi inamovibilităţii.

Demararea exerciţiului de evaluare extraordinară (externă) a judecătorilor şi procurorilor nu exclude şi setarea concomitentă a măsurilor de eficientizare a mecanismelor ordinare de evaluare a profesionalismului şi de responsabilizare a actorilor din sectorul justiţiei, dar şi de verificare a integrităţii şi intereselor. Or anume aceste mecanisme trebuie să asigure durabilitatea în timp a reformei care va fi realizată urmare a evaluării extraordinare.

Obiective specifice:

1.2.1. Eficientizarea activităţii autorităţilor cu competenţe în domeniul anticorupţiei şi integrităţii.

1.2.2. Asigurarea unui corp de judecători şi procurori integri şi profesionişti.

1.2.3. Consolidarea capacităţilor sistemului judecătoresc şi ale sistemului Procuraturii în gestionarea problemelor de integritate şi a conflictelor de interese.

1.2.4. Îmbunătăţirea mecanismului de răspundere disciplinară a judecătorilor şi a procurorilor.

Rezultatul scontat:

1. Mecanismele de responsabilizare şi de asigurare a integrităţii actorilor din sectorul justiţiei, fortificate.

2. Cazurile de corupţie şi lipsă de integritate identificate, investigate eficient şi sancţionate.

3. Rezultatele investigării cazurilor de integritate şi soluţiile date în cauzele disciplinare, publicate.

Obiectivul 1.3. Sporirea gradului de transparenţă şi a încrederii în justiţie

Sporirea gradului de transparenţă şi a încrederii în sistemul judecătoresc este o sarcină esenţială şi complexă, dar, în acelaşi timp, dificilă în condiţiile în care percepţia generală a majorităţii societăţii în raport cu independenţa sistemului judecătoresc este încă la un prag scăzut. Asigurarea încrederii cetăţenilor în actul de justiţie echivalează, în cele din urmă, cu încrederea în instituţiile statului.

Pe parcursul ultimei perioade s-a reuşit obţinerea unor rezultate consistente în domeniul asigurării transparenţei actului de justiţie, şi anume prin: (i) publicarea tuturor hotărârilor judecătoreşti pe paginile web oficiale ale instanţelor; (ii) înregistrarea audio a tuturor şedinţelor de judecată; (iii) publicarea informaţiei privind locul şi data desfăşurării şedinţelor de judecată pe paginile web oficiale ale instanţelor. Acest fapt a fost posibil datorită implementării Sistemului informaţional judiciar. Totodată, obiectivul privind sporirea gradului de transparenţă şi a încrederii în justiţie, deşi se află într-o strânsă conexiune cu gradul de realizare a celorlalte obiective, determină totuşi întreprinderea mai multor măsuri conjugate în scopul dezvoltării culturii juridice şi al ruperii lanţului de neîncredere. Or, în lipsa unei culturi juridice a populaţiei, eforturile de succes pe celelalte segmente riscă să nu poată fi reflectate şi valorificate la justa valoare. Prin urmare, scopul este de a dezvolta şi urmări sensibilizarea şi îmbunătăţirea cunoştinţelor generale ale persoanelor privind standardele legale.

Concomitent cu setul de măsuri destinate dezvoltării culturii juridice, obiectul prezentei Strategii îl constituie şi îmbunătăţirea mecanismelor de comunicare cu publicul pentru a spori gradul de încredere în justiţie. În acest sens sunt necesare un set de acţiuni orientate spre popularizarea (vulgarizarea) textului juridic privind drepturile şi obligaţiile procedurale ale persoanelor în vederea asigurării unei înţelegeri mai uşoare din partea publicului larg, fără diminuarea conotaţiei juridice şi cu publicarea acestuia pe paginile web oficiale ale instanţelor. De asemenea, o bună practică promovată cu succes de câteva instanţe judecătoreşti, care au preluat şi au aplicat unele standarde internaţionale de excelenţă judecătorească, a fost şi instituirea unor centre de informare în scopul direcţionării corecte a justiţiabililor, al oferirii răspunsurilor la întrebări de orientare sau de procedură.

În acelaşi context, asigurarea transparenţei activităţii se impune şi în activitatea organelor de administrare a sistemului judecătoresc şi a sistemului Procuraturii.

Totodată, ultimele tendinţe ale organelor internaţionale (de exemplu, Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei (CEPEJ)¹⁴) recomandă statelor concentrarea eforturilor sistemelor judecătoreşti pe o mai bună comunicare cu justiţiabilii, inclusiv efectuarea sistematică a sondajelor privind nivelul de satisfacţie a justiţiabililor, analiza, publicarea datelor şi informarea acestora, într-o manieră simplă şi perceptibilă, despre drepturile şi obligaţiile procesuale, termenele de procedură, procedurile specifice, măsurile întreprinse sau preconizate pentru rezolvarea problemelor raportate.

____________________________

¹⁴ A se vedea Raportul Comisiei Europene pentru Eficienţa Justiţiei Sistemele judiciare europene. Eficienţa şi calitatea justiţiei, ediţia 2018: https://rm.coe.int/rapport-avec-couv-18-09-2018-en/16808def9c

Monitorizarea şi evaluarea din exterior a activităţii sectorului justiţiei constituie un instrument care contribuie la îmbunătăţirea previzibilităţii funcţionării acestuia. Astfel, se impune definirea şi consolidarea mecanismului şi a metodologiei unice de efectuare sistematică a sondajelor privind nivelul de satisfacţie în legătură cu activitatea sistemului judecătoresc, a sistemului Procuraturii şi a profesiilor conexe sistemului justiţiei, cu respectarea tuturor etapelor de colectare, filtrare, analiză, publicare a datelor, precum şi de elaborare a planurilor de acţiuni pentru remedierea problemelor identificate şi a rapoartelor de monitorizare a implementării. Or sondajele realizate, în mod sistematic, în rândul profesioniştilor şi al utilizatorilor pot oferi informaţii pertinente pentru remedierea problemelor identificate în sistem şi pentru sporirea calităţii activităţii sectorului justiţiei.

Obiective specifice:

1.3.1. Dezvoltarea mecanismelor/programelor de informare şi educare a persoanelor cu privire la accesul la justiţie şi competenţa autorităţilor din sectorul justiţiei.

1.3.2. Implementarea mecanismului de efectuare periodică a sondajelor în cadrul sistemului justiţiei.

Rezultatul scontat:

1. Indicatorii de percepţie publică privind încrederea în justiţie îmbunătăţiţi.

2. Nivelul de cultură juridică a populaţiei îmbunătăţit.

3. Gradul de acces al publicului la informaţii ridicat.

Obiectivul 1.4. Consolidarea capacităţilor profesiilor conexe sistemului justiţiei

Consolidarea capacităţilor profesiilor conexe sistemului justiţiei şi afirmarea reprezentanţilor acestora (avocaţi, notari, mediatori, executori judecătoreşti, experţi judiciari, administratori autorizaţi şi traducători/interpreţi) drept un corp de profesionişti apt să ofere servicii juridice calitative, care, prin esenţă, sunt servicii publice delegate de către stat, constituie un element important în realizarea obiectivului general al acestui document de politici.

Activitatea profesiilor conexe sistemului justiţiei este reglementată de legi speciale. Deşi, în mare parte, activitatea acestora urmează a fi ghidată de aceleaşi reguli, în prezent există totuşi mai multe deosebiri în ceea ce priveşte modul de organizare şi de accedere în profesie, de responsabilizare, precum şi de activitate a organelor profesionale. În acest sens este necesar de a se asigura o unificare a regulilor pe segmentul respectiv, dar şi înlăturarea unor deficienţe atestate.

La fel, regimul fiscal, cel de asigurări sociale, de asistenţă medicală, aplicabile reprezentanţilor profesiilor conexe sistemului justiţiei, rămân a fi un subiect controversat. Cu toate că, în ultima perioadă, au fost adoptate unele soluţii legislative care au îmbunătăţit parţial situaţia destinatarilor, urmează a se analiza dacă acestea răspund necesităţilor şi posibilităţilor reprezentanţilor acestor profesii.

De asemenea, lipsa pentru unele profesii a metodologiilor clare de formare a tarifelor pentru serviciile prestate, iar pe alocuri lipsa cuantificării acestora, reprezintă o problemă atât pentru beneficiarii acestor servicii, cât şi pentru prestatori. Astfel, se impune stabilirea tarifelor într-un mod transparent şi justificabil pentru a exclude elementul arbitrar.

Obiective specifice:

1.4.1. Fortificarea mecanismelor de independenţă, organizare a profesiilor conexe sistemului justiţiei şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor acordate.

1.4.2. Fortificarea mecanismelor de accedere în profesie şi de responsabilizare a reprezentanţilor profesiilor conexe sistemului justiţiei.

1.4.3. Îmbunătăţirea sistemului contributiv de garanţii sociale.

1.4.4. Stabilirea unor reguli clare de formare a tarifelor pentru serviciile prestate.

Rezultatul scontat:

1. Mecanisme de asigurare a independenţei şi de organizare a profesiilor conexe sistemului justiţiei, fortificate.

2. Nivelul de satisfacţie a beneficiarilor serviciilor acordate de reprezentanţii profesiilor conexe sistemului justiţiei, ridicat.

Direcţia strategică II

Accesul la justiţie şi calitatea actului de justiţie

Obiectivul 2.1. Îmbunătăţirea accesului la justiţie şi a sistemului de protecţie a drepturilor omului în sectorul justiţiei

Având în vedere faptul că accesul liber la justiţie este un principiu complex, cuprinzând mai multe relaţii şi drepturi fundamentale, prin care se poate garanta exercitarea lui deplină, acesta continuă să constituie un obiectiv prioritar. Accesul la justiţie nu este doar un drept în sine, ci reprezintă un instrument esenţial care permite protecţia celorlalte drepturi.

Pentru asigurarea protecţiei efective a drepturilor omului nu este suficient de a consacra drepturile materiale şi a preciza condiţiile minime pentru realizarea unei justiţii echitabile, este necesar, de asemenea, de a stabili unele garanţii procedurale de natură să consolideze mecanismele de protecţie a acestor drepturi, în special pentru grupurile vulnerabile.

În acest sens, intervenţii de ordin legislativ urmează a fi realizate în vederea eficientizării procedurilor judiciare, care constituie o sarcină complexă, având drept obiectiv îmbunătăţirea accesului la justiţie şi a calităţii actului de justiţie, precum şi excluderea abuzurilor atât din partea justiţiabililor, cât şi a reprezentanţilor sistemului.

Prioritate constituie şi promovarea unui sistem de justiţie penală bazat pe respectarea drepturilor omului, pe garantarea unei justiţii penale echitabile. În acest sens, eforturile urmează a fi conjugate în vederea asigurării calităţii legii penale, cerinţă ce urmăreşte protecţia persoanei împotriva arbitrarului, cu excluderea interpretărilor abuzive şi extensive.

Totodată, accesul la justiţie semnifică nu doar posibilitatea juridică efectivă de a te adresa unui organ de plină jurisdicţie pentru soluţionarea unei contestaţii şi obţinerea unei satisfacţii, ci şi dreptul de a cere executarea hotărârii obţinute care reprezintă ultima etapă a procesului judiciar. Ca rezultat al liberalizării profesiei de executor judecătoresc, pe parcursul unui deceniu, problema sistemică de neexecutare a hotărârilor judecătoreşti, care a dus la multiple condamnări ale Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO), practic a dispărut. În acelaşi timp, se solicită în continuare fortificarea şi eficientizarea mecanismelor de asigurare a unei executări efective a hotărârilor judecătoreşti.

În partea ce ţine de sistemul execuţional-penal, în perioada anilor 2016–2020 au fost realizate anumite progrese, printre care reorganizarea sistemului administraţiei penitenciare, implementarea, începând cu anul 2019, a mecanismului preventiv şi compensator pentru detenţia în condiţii precare, implementarea sistemului de videoconferinţă în instituţiile penitenciare, desfăşurarea lucrărilor ample de construcţie/reconstrucţie a mai multor penitenciare din ţară. Cu toate acestea, se înregistrează restanţe la capitolul dezvoltării capacităţilor strategice şi operaţionale ale sistemului administraţiei penitenciare. De asemenea, conform constatărilor mecanismelor naţionale şi internaţionale de monitorizare, care au în vizor sistemul de detenţie, rămân subdezvoltate capacităţile de formare profesională a personalului, mecanismul instituţional de evaluare şi planificare a executării pedepsei, standardizarea procedurilor specifice menţinerii siguranţei detenţiei, sistemul de acordare a serviciilor medicale persoanelor deţinute.

Din aceste considerente, obiectivele de bază în acest domeniu urmează să le constituie instituirea şi implementarea sistemului progresiv de executare a pedepselor, cu schimbarea accentului de pe o politică punitivă pe una de resocializare, precum şi sporirea siguranţei în instituţiile penitenciare.

Având în vedere obiectivele majore puse în sarcina sistemului penitenciar, care nu pot fi realizate în lipsa unor capacităţi instituţionale şi resurse financiare corespunzătoare, precum şi ţinând cont de problemele sistemice reliefate de mecanismele de monitorizare, se impune abordarea complexă a problemelor în cadrul unui program pe termen mediu.

Totodată, în scopul reducerii recidivei şi creşterii gradului de siguranţă socială, se impune consolidarea sistemului de probaţiune. Or aplicarea măsurilor alternative detenţiei contribuie la reintegrarea în societate a persoanelor care au încălcat legea prin valorificarea potenţialului acestora.

În acelaşi timp, pentru asigurarea stabilităţii cadrului normativ şi evitarea promovării unor concepte contradictorii de către diferite autorităţi, se impune:

1) centralizarea sarcinii de modificare a legislaţiei codificate (Codul civil, Codul penal, Codul contravenţional, Codul administrativ, Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală, Codul de executare), cu împuternicirea expresă a Ministerului Justiţiei în acest sens;

2) reducerea numărului de iniţiative de modificare a legislaţiei codificate şi oferirea unui termen rezonabil pentru punerea în aplicare a noilor proceduri/instituţii sau a celor revizuite în scopul adaptării cu noile tendinţe atât a profesioniştilor, cât şi a justiţiabililor.

Obiective specifice:

2.1.1. Facilitarea accesului la justiţie, în special al grupurilor vulnerabile şi subreprezentate.

2.1.2. Asigurarea stabilităţii şi clarităţii legii penale.

2.1.3. Simplificarea şi eficientizarea procedurilor judiciare.

2.1.4. Eficientizarea mecanismelor de executare a hotărârilor judecătoreşti.

2.1.5. Îmbunătăţirea mecanismelor de executare a pedepselor penale şi a condiţiilor de detenţie.

2.1.6. Prezervarea stabilităţii cadrului normativ şi implicarea actorilor din sectorul justiţiei în evaluarea şi formularea propunerilor de amendamente.

Rezultatul scontat:

1. Mecanisme care facilitează accesul la justiţie îmbunătăţite.

2. Proceduri eficiente şi simplificate instituite.

3. Hotărâri judecătoreşti executate în mod efectiv.

Obiectivul 2.2. Îmbunătăţirea calităţii actelor judecătoreşti şi uniformizarea practicii judiciare

O justiţie eficientă implică calitate de-a lungul întregului lanţ al actului de justiţie. Deşi, până în prezent, au fost realizate o serie de măsuri de ordin legislativ în scopul sporirii calităţii actului de justiţie, iar potrivit sondajului efectuat în perioada noiembrie–decembrie 2018 de către Centrul de Investigaţii Sociologice şi Studii de Marketing "CBS-AXA", în 2018, 44% din avocaţi apreciază calitatea actului de justiţie ca fiind mai bună decât în anul 2011, spre deosebire de anul 2015, când 37% apreciau calitatea actului de justiţie ca fiind mai bună în 2015 decât în 2011¹⁵, totuşi carenţele continuă să persiste, fapt care, în cele din urmă, afectează în mod direct drepturile şi libertăţile justiţiabililor.

____________________________

¹⁵ Rezultatele sondajului: http://crjm.org/wp-content/uploads/2019/01/2018-Sondaj-Perceptia-avocati-justitie.pdf

Pentru a fi de o înaltă calitate, o decizie judecătorească trebuie să fie percepută de către părţi şi societate în general ca fiind rezultatul unei aplicări corecte a normelor legale, al unei proceduri echitabile şi al unei evaluări faptice corespunzătoare.

De asemenea, sub aspectul clarităţii, orice hotărâre judecătorească trebuie să fie inteligibilă, redactată într-un limbaj clar, condiţie esenţială pentru a fi înţeleasă de părţi şi de public. Această inteligibilitate necesită o structură coerentă a hotărârii şi reflectarea argumentării într-un stil clar şi accesibil tuturor.

Prin urmare, asigurarea calităţii hotărârilor judecătoreşti, care cuprinde atât aspectul motivării, cât şi cel al redactării într-o manieră clară, dar şi fortificarea instrumentelor de evaluare a acestora continuă să constituie o prioritate majoră şi pentru acest document de politici.

Calitatea actului de justiţie este determinată şi de existenţa unei practici judiciare unificate şi predictibile, care constituie un deziderat generat de necesitatea asigurării securităţii raporturilor juridice prin evitarea pronunţării unor hotărâri divergente privind probleme identice. Lipsa unităţii soluţiilor jurisprudenţiale continuă să persiste în hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti. Deşi Curtea Supremă de Justiţie ar trebui să fie acel ultim for care remediază ilegalităţile admise de instanţele inferioare, cu regret, hotărârile emise în mod arbitrar nu sunt o excepţie nici pentru această instanţă, iar generarea şi acceptarea unei practici judiciare neuniforme, fapt confirmat inclusiv prin hotărârile CtEDO versus Republica Moldova, condiţionează o inconsecvenţă per sistem. La fel, adoptarea unor hotărâri noi pe fondul cauzei fără o justificare obiectivă şi pentru motive care nu par a fi persuasive determină încălcarea securităţii raporturilor juridice şi, într-un final, a principiului res judicata.

Practica neunitară determinată de aplicarea şi interpretarea neunitară a legislaţiei este contrară principiului securităţii juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept. Existenţa unor hotărâri contradictorii constituie sursa nesiguranţei juridice şi, în final, lipsa de încredere publică în sistemul judecătoresc. Este incontestabil faptul că, în orice sistem de drept, la interpretarea şi aplicarea legilor nu poate fi o uniformizare absolută, fiind acceptate unele abateri. Totuşi, acestea nu trebuie să fie de o asemenea natură încât să conducă la adoptarea unor decizii contradictorii în cauze care implică fapte similare sau practic identice.

În acest sens este necesară dezvoltarea mecanismelor care ar asigura o practică judiciară uniformă, precum şi o corectă implementare în practică a cadrului normativ, prin excluderea oricărei influenţe de natură să genereze abuzuri şi care, într-un final, să lase o amprentă negativă asupra justiţiabililor privitor la calitatea actului de justiţie.

Potrivit standardelor internaţionale, reglarea contradicţiilor jurisprudenţei revine, înainte de toate, instanţei supreme. Curtea Supremă de Justiţie trebuie să vegheze la uniformitatea jurisprudenţei pentru a putea corecta incoerenţele acesteia şi prezerva astfel încrederea cetăţenilor în sistemul judiciar. Având în vedere rolul primordial al Curţii Supreme de Justiţie de uniformizare a practicii judecătoreşti, aceasta ar trebui să examineze doar chestiuni de drept. Mai mult, chestiunile de drept minore nu ar trebui să dea temei pentru intervenţia instanţei supreme. Legislaţia actuală prevede competenţe prea largi pentru aceasta, ceea ce nu-i permite să se concentreze pe rolul său primordial de examinare doar a chestiunilor complicate de drept şi de asigurare a unei practici judiciare uniforme. În aceste condiţii este necesară revizuirea competenţelor Curţii Supreme de Justiţie, cu focusarea în cea mai mare parte a acestora pe remedierea discrepanţelor din practica judecătorească, revizuirea practicii învechite, crearea practicii noi, precum şi intervenţia în cazul unor hotărâri pronunţate vădit arbitrar de instanţele ierarhic inferioare.

Obiective specifice:

2.2.1. Stabilirea mecanismelor de sporire a calităţii şi a clarităţii actelor judecătoreşti.

2.2.2. Perfecţionarea şi dezvoltarea mecanismelor de asigurare a practicii judiciare uniforme.

Rezultatul scontat:

1. Calitatea şi claritatea actelor judecătoreşti, sporite.

2. Jurisprudenţă unitară asigurată.

Obiectivul 2.3. Consolidarea instruirii şi formării juridice

Calitatea şi eficienţa justiţiei depind în mare măsură de sistemele de recrutare a viitorilor profesionişti, dar şi de formarea iniţială şi continuă a acestora. Problemele de profesionalism sunt de natură a afecta justiţia din perspectiva dimensiunilor sale de serviciu public. Profesionalismul include o pregătire juridică de înalt nivel, precum şi dezvoltarea unei culturi de independenţă a actorilor din sistemul judiciar ce ţine de etică şi deontologie.

Consolidarea resurselor umane implică dezvoltarea unui proces de instruire adaptat noilor cerinţe şi aşteptări. Prin urmare, consolidarea şi dezvoltarea sistemului de formare profesională iniţială a tuturor actorilor care activează în sectorul justiţiei rămân a fi o prioritate, rolul esenţial în tot acest proces avândul-l cu preponderenţă Institutul Naţional al Justiţiei.

Formarea iniţială a candidaţilor la funcţii de judecător şi procuror este sarcina principală a Institutului Naţional al Justiţiei. Reformarea procesului de formare iniţială a fost unul dintre obiectivele strategice instituţionale pe parcursul anilor 2016-2019, care, indiscutabil, a avut rezultate de o calitate sporită. Procesul de modernizare a formării iniţiale a reprezentat în principal introducerea simulărilor de procese în programul de formare profesională şi a înregistrat progrese incontestabile. Cu toate acestea, provocările care stau în faţa sistemului judiciar privind eficientizarea şi funcţionarea lui sunt în continuare numeroase, sistemul urmând să facă faţă noilor provocări generate de schimbările la nivel legislativ şi de alinierea acestuia la standardele europene şi internaţionale. În acest sens, investirea în capacitatea viitorilor judecători şi procurori trebuie asigurată prin îmbunătăţirea continuă a curriculumului de formare iniţială, prin organizarea pentru audienţi a stagiilor de practică peste hotarele ţării etc. Preluarea celor mai bune practici ale statelor europene va genera implementarea de noi standarde, fapt ce va conferi calitate procesului de formare, dar şi va contribui în egală măsură la eficientizarea sistemului judiciar. De asemenea, formarea continuă a actorilor din justiţie este un element fundamental în contextul evoluţiilor legislative, dar şi al noilor abordări care derivă din jurisprudenţa internaţională. Dreptul este un instrument viu care, în contextul dezvoltării socioeconomice, nu poate fi interpretat drept unul cu un conţinut fix şi imuabil, fiind necesară aplicarea metodelor interpretării evolutive. Formarea continuă a judecătorilor şi a procurorilor în funcţie este concentrată anual în programul de formare profesională, care trebuie să răspundă necesităţilor de formare ale acestora. La elaborarea programelor destinate beneficiarilor Institutului Naţional al Justiţiei, toate instituţiile cu atribuţii în administrarea sistemului judiciar şi înfăptuirea justiţiei urmează a avea o implicare activă şi o cooperare loială cu institutul.

Un rol important urmează a fi acordat şi implicării judecătorilor, a procurorilor, a avocaţilor, a executorilor judecătoreşti, precum şi a altor actori în deschiderea dialogului interprofesional prin abordarea problematicilor comune şi identificarea soluţiilor care vor genera o practică unitară. Doar asigurarea unei cooperări eficiente şi continue pe diverse platforme de discuţii interprofesionale va putea constitui o bază solidă pentru perceperea comună a fenomenelor juridice în spiritul valorilor democratice şi va contribui la realizarea unei justiţii de calitate.

O pondere importantă are şi obiectivul de formare a abilităţilor nonjudiciare, aşa cum ar fi utilizarea sistemelor informaţionale judiciare, dezvoltarea abilităţilor în domeniul managementului etc. În prezent s-a stabilit necesitatea specializării persoanelor care gestionează managementul la nivelul sistemului judiciar prin instituirea obligativităţii participării şi a promovării de către judecătorii şi procurorii care candidează la funcţiile de conducere a modulului de management şi leadership.

Un aspect nu mai puţin important îl constituie şi formarea profesională a personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti. Or, la înfăptuirea actului de justiţie, munca acestora, în special a grefierilor şi a asistenţilor judiciari, constituie un sprijin în activitatea magistraţilor, competenţa şi îndeplinirea corectă a sarcinilor ce le revin jucând un rol important în buna funcţionare a instanţei judecătoreşti. Calitatea şi finalitatea actului de justiţie sunt direct proporţionale nu doar cu competenţele profesionale ale judecătorului, dar şi cu competenţele personalului care îl ajută să-şi desfăşoare activitatea. Din aceste considerente se impune o investiţie şi o stimulare proporţională pentru activitatea desfăşurată de către personalul instanţelor judecătoreşti, având în vedere şi responsabilităţile atribuite acestora prin lege. Actualele prevederi din Legea nr.152/2006 privind Institutul Naţional al Justiţiei stabilesc doar formarea continuă a grefierilor, a asistenţilor judiciari şi a şefilor secretariatelor instanţelor judecătoreşti. Totodată, se impune necesitatea instruirii continue şi a altor angajaţi ai instanţelor care realizează sarcini de generalizare a practicii judiciare, de înregistrare, gestionare a dosarelor judecătoreşti, de generalizare, analiză a statisticii judiciare, de asigurare a relaţiilor cu publicul, de mentenanţă a sistemelor informaţionale, de protecţie a datelor cu caracter personal etc. Or activitatea specifică în care sunt implicate categoriile nominalizate de angajaţi impune dezvoltarea continuă a unui nivel înalt de cunoştinţe, comportament, profesionalism pentru a contribui la îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate de instanţe şi a imaginii sistemului judecătoresc.

Formarea iniţială, precum şi formarea continuă profesională a actorilor din sistemul judecătoresc sunt asigurate cu preponderenţă de către formatorii Institutului Naţional al Justiţiei. Calitatea, relevanţa şi autenticitatea procesului de formare se bazează pe o participare în calitate de formatori, în cea mai mare parte, a judecătorilor şi a procurorilor în funcţie. Acest grad de implicare generează înţelegerea exactă a modalităţilor de înfăptuire a justiţiei. Pentru continuitate şi atingerea scopului de a avea un act al justiţiei eficient şi calitativ trebuie promovate instrumente de stimulare a acestora.

Obiective specifice:

2.3.1. Consolidarea şi dezvoltarea sistemului de formare profesională a judecătorilor şi a procurorilor.

2.3.2. Formarea şi dezvoltarea abilităţilor nonjudiciare pentru judecători, procurori şi personalul auxiliar.

Rezultatul scontat:

Sistemul de formare profesională perfecţionat.

Obiectivul 2.4. Fortificarea căilor alternative de soluţionare a litigiilor

În spiritul Constituţiei Republicii Moldova, dar şi al principiilor convenţionale, drepturile şi libertăţile omului trebuie să fie protejate şi aplicate în mod efectiv şi concret, în conformitate cu valorile unei societăţi democratice. În acest sens, statului îi revine obligaţia de a pune la dispoziţia cetăţeanului întregul arsenal de instrumente judiciare şi extrajudiciare menite să asigure o protecţie efectivă. Medierea şi arbitrajul sunt două instituţii-cheie de soluţionare extrajudiciară a disputelor.

Deşi consolidarea şi promovarea acestor metode alternative de soluţionare a litigiilor au fost una dintre priorităţile SRSJ, fiind realizate mai multe măsuri pe această dimensiune, totuşi valorificarea lor este la un prag scăzut. Mai mult, potrivit datelor statistice, nici instituirea prin Legea nr.31/2017 a instituţiei medierii judiciare, obligatorie pentru anumite categorii de cauze, nu s-a soldat cu obţinerea unor rezultate palpabile (doar aproximativ 5% din cauzele referite instanţei au fost soluţionate în cadrul procedurii medierii judiciare).

În scopul degrevării instanţelor de o sarcină excesivă, se impune, pentru soluţionarea unor categorii de cauze, analiza oportunităţii identificării procedurilor necontencioase/administrative ce nu necesită în mod obligatoriu intervenţia unui judecător.

Prin urmare, măsurile ce ţin de facilitarea şi încurajarea concilierii părţilor pe cale amiabilă înainte de demararea procedurii judiciare sau pe parcursul unei proceduri deja iniţiate vor constitui o prioritate şi pentru actualul document de politici. Or volumul în creştere al dosarelor în instanţele judecătoreşti, costurile crescânde ale litigiilor, tergiversările examinării, dorinţa păstrării confidenţialităţii constituie indicatori care demonstrează că tehnicile de soluţionare alternativă a litigiilor trebuie să fie valorificate pe scară largă de către părţile litigante.

În acest sens, imperativele de eficacitate şi flexibilitate ale instituţiilor medierii şi arbitrajului, îndeosebi pentru mediul de afaceri, condiţionează fortificarea şi promovarea eficientă a acestora.

Obiective specifice:

2.4.1. Consolidarea instituţiei medierii.

2.4.2. Îmbunătăţirea cadrului normativ în materia arbitrajului.

2.4.3. Promovarea beneficiilor mecanismelor alternative de soluţionare a disputelor în mediul de afaceri, în comunitatea juridică, în mediul academic şi în sistemul judecătoresc.

Rezultatul scontat:

Numărul litigiilor soluţionate prin intermediul metodelor alternative sporit.

Direcţia strategică III

Administrarea eficientă şi modernă a sectorului justiţiei

Obiectivul 3.1. Continuarea procesului de optimizare a sistemului judecătoresc şi a sistemului Procuraturii

Reforma demarată în anul 2017 cu privire la reorganizarea instanţelor judecătoreşti, prin care numărul judecătoriilor a fost redus de la 44 la 15, urmează a fi continuată, şi anume prin unificarea treptată a sediilor judecătoriilor, ceea ce va permite crearea premiselor pentru specializarea judecătorilor, repartizarea uniformă a volumului de lucru în instanţele judecătoreşti, consolidarea capacităţilor instituţionale ale instanţelor judecătoreşti, asigurarea utilizării cât mai eficiente a fondurilor publice disponibile pentru instanţele judecătoreşti şi reducerea cheltuielilor de întreţinere a sistemului judecătoresc.

Potrivit Planului de construire a clădirilor noi şi/sau de renovare a clădirilor existente, necesare pentru buna funcţionare a sistemului instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.21/2017, perioada de reamplasare a instanţelor reorganizate va dura timp de 10 ani (2017–2027). Până în prezent a fost construit doar noul sediu al Judecătoriei Ungheni, care a fost comasat cu sediul Judecătoriei Nisporeni.

Totodată, în urma evaluării impactului Legii nr.76/2016 cu privire la reorganizarea instanţelor judecătoreşti, realizată de Programul pentru Justiţie Transparentă, au fost identificate o serie de dificultăţi cu care se confruntă judecătoriile în urma reformei iniţiate, fapt care impune întreprinderea mai multor măsuri, inclusiv revizuirea unor circumscripţii din perspectiva corespunderii acestora necesităţilor sistemului şi ale justiţiabilului.

În acelaşi timp, reforma hărţii judiciare determină şi reforma hărţii Procuraturii. În prezent, procuraturile teritoriale activează în toate unităţile administrative teritoriale de nivelul al doilea, în condiţiile în care, conform art.10 alin.(1) din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, este stabilit că procuraturile teritoriale activează de regulă în circumscripţiile instanţelor judecătoreşti. Astfel, optimizarea numărului de instanţe urmează a fi succedată şi de optimizarea numărului de procuraturi. Acest fapt va permite o sincronizare efectivă a activităţii acestor autorităţi.

Obiective specifice:

3.1.1. Continuarea procesului de reorganizare a instanţelor judecătoreşti.

3.1.2. Reorganizarea sistemului Procuraturii.

Rezultatul scontat:

Sistemul instanţelor judecătoreşti şi sistemul Procuraturii, optimizate.

Obiectivul 3.2. Consolidarea capacităţilor administrative şi manageriale în sectorul justiţiei

Administrarea eficientă a justiţiei constituie elementul care contribuie într‑un final la o justiţie eficientă şi de calitate. În prezent, o provocare rămâne instituirea echilibrului dintre numărul judecătorilor şi sarcina în continuă creştere a activităţii acestora. Deşi, conform standardelor CEPEJ, media numărului de judecători este comparabilă cu cea a statelor europene, problema deficitului de judecători în unele instanţe continuă să fie un subiect abordat de exponenţii sistemului judecătoresc. Totodată, volumul mare de dosare în unele instanţe şi repartizarea inechitabilă a dosarelor între instanţe implică acordarea unui timp minim necesar pentru examinarea acestora de către judecător, deseori în detrimentul calităţii, dar şi creează vulnerabilităţi sub aspectul sancţionării judecătorilor, fapt care necesită întreprinderea măsurilor pentru asigurarea unei sarcini de muncă comparabile pentru toţi judecătorii din ţară.

Un aspect care la fel necesită o atenţie sporită îl constituie fortificarea capacităţilor personalului instanţelor judecătoreşti. Actul de justiţie implică în realizarea lui nu numai judecători, dar şi un spectru larg de personal cu atribuţii distincte în cadrul procesului de înfăptuire a justiţiei. În prezent, în cadrul unor instanţe judecătoreşti se atestă un deficit acut de personal, fapt semnalat inclusiv de către Consiliul Superior al Magistraturii. Această situaţie se datorează nivelului mic de salarizare. Având în vedere că calitatea şi finalitatea actului de justiţie sunt direct proporţionale nu doar cu competenţele profesionale ale judecătorului, dar şi cu competenţele personalului care îl ajută să-şi desfăşoare activitatea, se impune o investiţie şi o stimulare proporţională pentru activitatea desfăşurată de către personalul instanţelor judecătoreşti, ţinând cont şi de responsabilităţile atribuite prin lege acestora.

O administrare modernă a instanţelor judecătoreşti determină şi trecerea de la statistica judiciară, axată mai mult pe aspectul cantitativ şi mai puţin pe cel calitativ, la administrarea şi liderismul activ în sistem, susţinute şi promovate pe larg, inclusiv de autorităţile de administrare judecătorească, prin asigurarea implementării standardelor recomandate de CEPEJ care se referă la îmbunătăţirea şi dezvoltarea modului de analiză şi utilizare a datelor statistice, precum şi a aplicării indicatorilor de performanţă judecătorească. Datele statistice urmează a fi utilizate ca un instrument care poate să contribuie la îmbunătăţirea eficienţei şi funcţionării justiţiei.

Realizarea cu succes a unor schimbări în sectorul justiţiei nu poate fi obţinută fără o consolidare a capacităţilor Ministerului Justiţiei, instituţie responsabilă de elaborarea şi promovarea politicilor în sectorul justiţiei, monitorizarea modului în care sunt exercitate şi prestate serviciile juridice de către reprezentanţii profesiilor liberale, asigurarea activităţii organizatorice şi administrative a judecătoriilor şi a curţilor de apel etc. Este de menţionat că, deşi în contextul reformei administraţiei publice centrale s-a impus optimizarea structurii şi a unităţilor de funcţii ale ministerelor, totuşi urmează a se asigura un echilibru între procesul de optimizare şi complexitatea sarcinilor instituţiei. Or, în timp ce structura şi unităţile au fost optimizate, aria de acoperire a politicilor pentru care ministerul este responsabil a fost extinsă (de exemplu, politici în domeniul anticorupţiei, al integrităţii, al prevenirii şi combaterii spălării banilor, al mass-mediei etc.).

Obiective specifice:

3.2.1. Consolidarea capacităţilor Ministerului Justiţiei în calitate de promotor al politicilor în sectorul justiţiei.

3.2.2. Sporirea capacităţilor organizaţionale ale Institutului Naţional al Justiţiei.

3.2.3. Sporirea capacităţilor de personal în cadrul instanţelor judecătoreşti.

3.2.4. Creşterea eficienţei managementului instituţional în cadrul instanţelor judecătoreşti.

3.2.5. Implementarea raportării statistice judiciare electronice.

3.2.6. Creşterea eficienţei managementului instituţional în cadrul procuraturilor.

3.2.7. Asigurarea ordinii şi securităţii în cadrul instanţelor judecătoreşti.

Rezultatul scontat:

Sistemul de management unitar şi eficient dezvoltat în sectorul justiţiei.

Obiectivul 3.3. Dezvoltarea şi implementarea sistemelor informaţionale judiciare

În cadrul reformei instituţionale a sistemului judiciar, informatizarea a constituit o prioritate. Prin dezvoltarea Sistemului informaţional judiciar se asigură un suport esenţial procesului de modernizare a actului de justiţie. Dincolo de nuanţele de abordare şi de percepţie, în prezent, nimeni nu mai poate ignora sau respinge impactul noilor tehnologii asupra justiţiei, iar situaţia pandemică a grăbit fenomenul de dezvoltare a acestora.

Totodată, implementarea soluţiilor IT este un proces continuu, care urmează a fi adaptat noilor cerinţe de dezvoltare. Creşterea gradului de informatizare a sistemului judiciar reprezintă un instrument de eficientizare a activităţilor desfăşurate în sistemul justiţiei.

Sistemele informaţionale care facilitează comunicarea dintre instanţe şi părţi (de exemplu, depunerea on-line a cererilor şi a altor acte, sistemul de videoconferinţă) pot contribui la reducerea întârzierilor şi a costurilor suportate de justiţiabili şi, respectiv, la îmbunătăţirea accesului la justiţie. Astfel, comunicarea rapidă dintre unităţile sistemului judiciar, standardizarea procedurilor, accesul mai rapid la informaţie, calitatea acesteia, promptitudinea cu care se obţine sunt argumente puternice pentru a moderniza acest sector, dar şi pentru a elabora şi aplica mecanisme de evaluare sistematică a impactului implementării acestora. Doar utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicării în mediul judiciar poate mări eficienţa administrării justiţiei.

De asemenea, adiţional sistemului informaţional din cadrul instanţelor judecătoreşti este necesară şi dezvoltarea sistemelor informaţionale care vizează gestionarea cauzelor la etapa de urmărire penală şi executare a hotărârilor, precum şi asigurarea interconectării sistemelor.

Totodată, volumul tot mai mare de informaţie pus la dispoziţie atât publicului larg, cât şi participanţilor la proces de către sistemul judecătoresc, prin intermediul mijloacelor electronice, necesită a fi gestionat în permanenţă de către autorităţile responsabile în condiţii de maximă securitate, fapt ce implică implementarea unui set amplu de măsuri de consolidare a securităţii cibernetice.

Obiective specifice:

3.3.1. Asigurarea îmbunătăţirii continue a funcţionalităţii Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor (PIGD).

3.3.2. Implementarea aplicaţiei informatice e-Dosar judiciar.

3.3.3. Extinderea aplicaţiei de videoconferinţă în cadrul instanţelor judecătoreşti.

3.3.4. Facilitarea accesului persoanelor la justiţie prin aplicarea tehnologiilor informaţionale.

3.3.5. Asigurarea îmbunătăţirii continue a funcţionalităţii Sistemului informaţional automatizat "Urmărire penală: e-Dosar" şi realizarea interconexiunii cu alte sisteme informaţionale.

3.3.6. Aplicarea softului analitic la efectuarea urmăririi penale pe cauze complexe.

3.3.7. Dezvoltarea şi implementarea Sistemului informaţional e-Executare.

3.3.8. Dezvoltarea şi implementarea Sistemului informaţional e-Reţinere.

3.3.9. Optimizarea performanţei sistemului informaţional al datelor din cadrul sistemului de asistenţă juridică garantată de stat.

3.3.10. Îmbunătăţirea mecanismului de acordare a serviciilor de traducere în sectorul justiţiei.

3.3.11. Implementarea politicilor de consolidare a securităţii cibernetice în corelaţie cu asigurarea unei justiţii transparente.

3.3.12. Asigurarea instanţelor judecătoreşti cu echipamentul necesar pentru utilizarea Sistemului informaţional judiciar.

Rezultatul scontat:

1. Infrastructura sistemelor informaţionale din sectorul justiţiei dezvoltată şi implementată.

2. Dezvoltarea/facilitarea comunicărilor electronice în sectorul justiţiei.

3. Securitatea cibernetică a informaţiei gestionate de sistemul judiciar asigurată.

III. ESTIMAREA PROGRESULUI, IMPACTULUI

ŞI A COSTURILOR IMPLEMENTĂRII

Un element esenţial al reformei justiţiei este măsurarea eficienţei implementării acesteia, fapt ce nu este posibil fără stabilirea unor indicatori de performanţă clari şi măsurabili. Realizarea obiectivelor identificate în cadrul prezentei Strategii necesită o evaluare periodică a progresului implementării lor prin utilizarea indicatorilor cantitativi şi calitativi. Metoda de măsurare a progresului va fi determinată pentru fiecare măsură individuală necesară pentru realizarea unui obiectiv strategic. Aceasta va permite o evaluare progresivă fără echivoc şi va ajuta la identificarea problemelor.

Pentru a asigura o monitorizare adecvată a rezultatelor, fiecare obiectiv specific va fi divizat în acţiuni reflectate în Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei (în continuare – Planul de acţiuni). De asemenea, în Planul de acţiuni se vor stabili termenele în cadrul cărora va fi programată desfăşurarea fiecărei acţiuni şi autorităţile responsabile, precum şi resursele necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor.

Ca indicatori de progres pentru toate domeniile Strategiei vor servi următoarele surse, care însă nu sunt exhaustive:

1) studiile/sondajele privind nivelul de satisfacţie a justiţiabililor (realizate ca parte a sistemului de management al performanţei sectorului justiţiei sau de către observatori externi), care atestă creşterea încrederii societăţii în justiţie în general şi independenţa, transparenţa, competenţa şi responsabilitatea în special;

2) rapoartele de monitorizare a proceselor judiciare efectuate de observatori independenţi;

3) rapoartele mecanismelor internaţionale în domeniul drepturilor omului;

4) reducerea anuală a numărului de încălcări sistemice constatate de CtEDO;

5) reducerea anuală a numărului de cauze înregistrate la CtEDO;

6) reducerea anuală a constatărilor Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind neaplicarea măsurilor individuale stabilite în hotărârile CtEDO privind Republica Moldova;

7) reducerea anuală a numărului de cazuri în care Republica Moldova este criticată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei pentru neîntreprinderea măsurilor generale în vederea executării unei hotărâri a CtEDO privind Republica Moldova;

8) creşterea poziţiei Republicii Moldova potrivit indicatorilor internaţionali relevanţi privind performanţa sistemului judiciar, şi anume potrivit clasamentelor Băncii Mondiale (Indicele statului de drept şi Indicele controlului asupra corupţiei), Freedom House, Proiectului Justiţiei Mondiale (Indicele statului de drept), Transparency International;

9) recunoaşterea progresului înregistrat de Republica Moldova în administrarea justiţiei, menţionat în rapoartele Uniunii Europene şi în diverse documente de dialog politic;

10) recunoaşterea progresului în independenţa, responsabilitatea şi competenţa sistemului judiciar al Republicii Moldova, menţionat în rapoartele intermediare şi finale ale activităţilor donatorilor şi în rapoartele altor observatori informaţi, inclusiv organizaţiile societăţii civile, organizaţiile internaţionale.

Implementarea eficientă a Strategiei, în general, şi a Planului de acţiuni, în particular, care reflectă toate măsurile ce urmează a fi întreprinse, este condiţionată de o planificare financiară obiectivă, de estimarea corectă a costurilor acţiunilor şi identificarea surselor de finanţare, care vor fi acoperite din:

1) bugetul de stat;

2) mijloacele financiare ale organizaţiilor internaţionale;

3) suportul oferit de partenerii de dezvoltare.

Costurile măsurilor cu acoperire din bugetul de stat se vor ajusta anual, în funcţie de disponibilul de mijloace prevăzute în cadrul bugetar pe termen mediu pentru perioadele respective.

Repartizarea mijloacelor financiare oferite de organizaţiile internaţionale se va realiza într-o manieră transparentă, potrivit priorităţilor şi necesităţilor instituţiilor implementatoare, prin decizia comună a forului decidenţilor din sectorul justiţiei, cu implicarea, după caz, a unui expert în finanţe publice.

Suportul partenerilor de dezvoltare în implementarea prezentei Strategii şi a Planului de acţiuni este unul important şi esenţial, având în vedere resursele bugetare limitate. În acelaşi timp, şi partenerii de dezvoltare ar putea fi interesaţi de unele domenii specifice compatibile cu politicile lor de finanţare. Doar printr-un efort consolidat poate fi accelerată implementarea obiectivelor propuse şi a activităţilor ce vor fi planificate.

IV. PREMISELE UNEI IMPLEMENTĂRI EFICIENTE

ŞI RISCURILE IMPLEMENTĂRII

Premisele implementării

Dată fiind experienţa punerii în aplicare a strategiei anterioare, pentru implementarea prezentei Strategii este importantă recunoaşterea şi respectarea următoarelor premise:

1) Voinţa politică

Conform Constituţiei, Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. Aceste principii trebuie să ghideze toate deciziile politice. Prioritatea statului de a asigura un sistem al justiţiei modern, eficient şi transparent nu poate fi condiţionată de factorul politic şi de coloratura acestuia. Asigurarea unei justiţii independente şi imparţiale care să genereze acte judecătoreşti legale şi echitabile constituie un obiectiv comun. Prin urmare, realizarea prezentei Strategii implică o susţinere necondiţionată din partea politicului.

2) Asigurarea financiară

Implementarea documentelor de politici implică anumite cheltuieli. Lipsa unui suport financiar pentru acoperirea costurilor măsurilor promovate de prezenta Strategie poate compromite finalitatea acesteia, atingerea obiectivelor propuse şi rezultatele scontate. Prin urmare, este importantă asigurarea cu mijloace financiare suficiente, identificate şi aprobate ca parte componentă a bugetului fiecărei instituţii, precum şi atragerea susţinerii financiare din alte surse permise de lege.

3) Asumarea responsabilităţii din partea instituţiilor implementatoare

Odată cu adoptarea Strategiei, actorii-cheie urmează să-şi asume rolul de promotori activi ai scopului şi ai obiectivelor acesteia. Este important ca instituţiile-pilon (Parlamentul şi Guvernul), potrivit competenţelor lor funcţionale, să pună presiunea necesară pe autorităţile implementatoare responsabile de executarea măsurilor din Strategie, astfel încât toate acţiunile programate să fie îndeplinite în volum deplin şi în termenele stabilite. Succesul în promovarea şi implementarea eficientă a obiectivelor Strategiei trebuie să fie susţinut de actorii din sectorul justiţiei interesaţi în înregistrarea unor progrese calitative.

4) Controlul public, monitorizarea independentă şi imparţială

Eficienţa implementării prezentei Strategii depinde şi de contribuţia societăţii civile. Astfel, pe lângă depunerea rapoartelor oficiale ale instituţiilor responsabile, este important ca pilonul societăţii civile să contribuie nemijlocit la monitorizarea implementării şi să prezinte rapoarte alternative la rapoartele oficiale ale autorităţilor. Premise importante în acest sens sunt libertatea, independenţa, transparenţa, integritatea şi credibilitatea organizaţiilor neguvernamentale şi ale instituţiilor media.

Doar în prezenţa tuturor premiselor menţionate, implementarea măsurilor prevăzute de prezenta Strategie va produce impactul scontat.

Riscurile implementării

Riscurile aferente implementării Strategiei pot afecta buna realizare a obiectivelor stabilite şi pot periclita obţinerea rezultatelor scontate. Potenţialele riscuri majore, unele dintre ele fiind identificate şi în strategia anterioară, se pot rezuma la:

1) Instabilitatea politică

Instabilitatea politică care generează remanieri guvernamentale, dar şi tentaţia politicului de a interveni şi controla sistemul judecătoresc sunt de natură să accentueze semnale de alarmă privind adoptarea în termen, dar şi potrivit obiectivelor propuse, a mai multor proiecte de acte normative.

2) Rezistenţa la reformă a actorilor din sectorul justiţiei

Pe parcursul anilor, experienţa ne-a demonstrat că una dintre provocările majore în obţinerea rezultatelor în sectorul justiţiei o constituie rezistenţa actorilor din sistem la schimbările propuse. Nicio reformă nu poate genera progrese în lipsa unei voinţe din interior şi fără renunţarea la interese de conjunctură şi la cele corporative. Sarcina majoră a justificării aşteptărilor societăţii le revine anume reprezentanţilor întregului sector al justiţiei.

3) Capacitatea limitată de prognozare şi alocare a resurselor (financiare, materiale, umane) necesare pentru implementarea Strategiei

Implementarea Strategiei implică atât resurse financiare considerabile, cât şi resurse umane profesioniste pentru prognozarea cheltuielilor necesare, pentru coordonarea acestora cu instituţiile relevante la adoptarea bugetului de stat, precum şi pentru obţinerea asistenţei tehnice externe.

4) Impactul pandemiei COVID-19

Criza provocată de pandemia COVID-19, care a afectat toate domeniile vieţii şi care nu se opreşte la frontiere, nu a constituit excepţie nici pentru sectorul justiţiei. Această situaţie extraordinară, care va avea repercusiuni de lungă durată, prezintă ameninţări şi provocări speciale pentru sistemul de justiţie, pentru eficacitatea şi independenţa acestuia. Lipsa de acces la o justiţie independentă poate deschide uşi comportamentelor abuzive şi poate crea un context favorabil impunităţii. Prin urmare, în situaţia în care criza de sănătate erodează stabilitatea economică şi socială, o justiţie funcţională este mai esenţială ca niciodată.

V. PROCESUL DE ELABORARE

Prezenta Strategie a fost elaborată de Ministerul Justiţiei cu suportul tuturor actorilor din sectorul justiţiei interesaţi în continuarea firească a dezvoltării acestui sector. În scopul asigurării unui proces participativ, prin Ordinul ministrului justiţiei nr.383 din 12 mai 2017, a fost constituit Grupul de lucru pentru elaborarea noului document de politici în sectorul justiţiei. Într-o componenţă reprezentativă, Grupul de lucru a întrunit reprezentanţi ai Parlamentului, ai Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova, ai Procuraturii Generale, ai Curţii Supreme de Justiţie, ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai Centrului Naţional Anticorupţie, ai altor autorităţi şi instituţii publice, precum şi reprezentanţi ai partenerilor de dezvoltare şi ai organizaţiilor societăţii civile.

La începutul anului 2018, fiind ultimul an de mandat al legislativului, Prim‑ministrul a anunţat direcţiile şi acţiunile prioritare în reforma judiciară, detaliate de Ministerul Justiţiei în documentul strategic "Mica reformă a justiţiei". Acesta a reprezentat o viziune de ansamblu asupra unui set de reforme în sistemul judiciar, inclusiv cu implementare rapidă în termen de maximum 12 luni.

Procesul de elaborare a noului document de politici în sectorul justiţiei a fost intensificat, la sfârşitul anului 2018 – începutul anului 2019, prin reanimarea activităţilor demarate anterior şi reconceptualizarea direcţiilor strategice şi a obiectivelor specifice propuse în noul document.

În procesul de elaborare a prezentei Strategii au fost îmbinate, în mod complementar, metodele analizei problemelor în sectorul justiţiei, enunţate în cadrul şedinţelor de consultare, dar şi ale analizei opiniilor recepţionate de la autorităţile şi instituţiile din sector.

În acest sens, pentru identificarea problemelor de bază ale sistemului justiţiei au fost examinate studiile, analizele şi rapoartele de dată recentă, efectuate de organizaţiile societăţii civile şi instituţiile internaţionale, în care au fost reliefate carenţe ale cadrului normativ, probleme instituţionale, dar şi sistemice, întâmpinate atât de reprezentanţii sistemului judiciar, cât şi de justiţiabili. Procesul de examinare a documentelor menţionate a fost ghidat de principiul unităţii dintre cantitativ şi calitativ, ceea ce a presupus examinarea studiilor/rapoartelor în care se operează, în mod convergent, atât cu date cantitative, cât şi calitative şi care redau obiectiv situaţia din diverse subsectoare ale justiţiei.

Totodată, esenţa obiectivelor şi a acţiunilor subsecvente stabilite pentru asigurarea independenţei şi consolidarea integrităţii sistemului judiciar consună cu standardele Consiliului Europei. În special, trebuie menţionate standardele/liniile directoare formulate în opiniile Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni¹⁶ şi ale Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni¹⁷, în opiniile Comisiei de la Veneţia, precum şi în rapoartele GRECO şi CEPEJ.

____________________________

¹⁶ Opiniile Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni: https://www.coe.int/en/web/ccje/ccje-opinions-and-magna-carta

¹⁷ Opiniile Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni: https://www.coe.int/en/web/ccpe/opinions/adopted-opinions

Consultările asupra direcţiilor strategice propuse pentru noul document de politici au fost desfăşurate atât în cadrul şedinţelor şi videoconferinţelor (în perioada stării de urgenţă) cu participarea reprezentanţilor instituţiilor-cheie – Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Procurorilor, Procuratura Generală, a reprezentanţilor profesiilor conexe sistemului justiţiei, a reprezentanţilor partenerilor de dezvoltare, ai mediului academic şi ai societăţii civile, cât şi prin colectarea propunerilor/avizelor asupra proiectului prezentei Strategii. La fel, discuţii cu caracter focalizat şi structurat au fost desfăşurate în cadrul focus-grupurilor pentru a colecta date privind experienţele şi problemele practice întâmpinate de reprezentanţii sistemului judiciar, precum şi de justiţiabili, pentru a estima necesităţile acestora şi a formula soluţii viabile de remediere. Totodată, în cadrul focus-grupurilor au fost puse în discuţie şi examinate subiecte sensibile care trezesc disensiuni între reprezentanţii sistemului.

Cu prilejul celebrării "Zilei Europei" în anul 2019, a fost solicitată opinia publicului privind situaţia în domeniul justiţiei, dar şi privind schimbările ce se impun a fi realizate în sectorul justiţiei. Opiniile exprimate direct de persoanele interesate (cu vârste şi ocupaţii diferite) au vizat, în mare parte, lupta împotriva corupţiei, independenţa justiţiei, respectarea pe deplin a drepturilor omului, accelerarea proceselor de înfăptuire a justiţiei, o mai bună aplicare a legislaţiei, accesibilitatea informaţiilor practice din domeniul juridic. Propunerile au fost analizate din perspectiva reflectării lor în documentul de politici, fiind acoperite de direcţiile strategice pe care le prevede prezenta Strategie.

În procesul de definitivare a proiectului Strategiei şi al Planului de acţiuni, Ministerul Justiţiei a solicitat şi suportul Consiliului Europei, care a furnizat expertizele necesare. De asemenea, Consiliul Europei a oferit asistenţă şi în procesul de evaluare a costurilor necesare pentru implementarea Strategiei.

Pentru a asigura transparenţă în procesul decizional, noul document de politici în sectorul justiţiei a fost consultat, pe larg, cu toţi actorii interesaţi, autorităţile publice, reprezentanţii societăţii civile şi partenerii de dezvoltare.

VI. PROCEDURILE DE RAPORTARE ŞI MONITORIZARE

Raportarea şi monitorizarea implementării Strategiei se realizează în cadrul instituţional, în baza metodologiei de monitorizare şi evaluare, prin prisma măsurilor concrete reflectate în Planul de acţiuni.

1. Cadrul instituţional

Responsabilitatea pentru raportarea şi monitorizarea Strategiei şi a Planului de acţiuni le revine:

1) instituţiilor implementatoare;

2) persoanelor responsabile din cadrul instituţiilor implementatoare – "focal point";

3) grupului de monitorizare;

4) secretariatului grupului de monitorizare;

5) forului decidenţilor din sectorul justiţiei;

6) comisiei parlamentare de profil.

Instituţiile implementatoare vor fi identificate în Planul de acţiuni. Acestea vor asigura reflectarea obiectivelor/măsurilor din Strategie şi din Planul de acţiuni în propriile planuri anuale de activitate, cu planificarea resurselor financiare pentru executarea acestora.

Persoanele responsabile din cadrul instituţiilor implementatoare – "focal point" (în continuare – persoane responsabile) vor fi desemnate prin ordin intern al conducătorilor instituţiilor implementatoare. Numirea persoanelor responsabile va permite facilitarea comunicării instituţiilor implementatoare cu secretariatul grupului de monitorizare. Persoanele responsabile vor asigura furnizarea tuturor informaţiilor necesare/relevante şi prezentarea rapoartelor instituţiilor implementatoare privind gradul de implementare a Strategiei şi a Planului de acţiuni.

Instituţiile implementatoare au sarcina de a asigura continuitate în activitatea persoanelor responsabile şi, după caz, reducerea volumului de lucru al acestora, astfel încât să se concentreze asupra implementării Strategiei şi a Planului de acţiuni, asupra comunicării cu secretariatul grupului de monitorizare, asupra pregătirii şi furnizării informaţiilor necesare.

Grupul de monitorizare va fi constituit, prin ordin al ministrului justiţiei, din reprezentanţii instituţiilor implementatoare şi reprezentanţii societăţii civile. În sarcina grupului de monitorizare va fi evaluarea semestrială a gradului de implementare a Strategiei şi a Planului de acţiuni, potrivit metodologiei de monitorizare şi evaluare a implementării acestora. Grupul de monitorizare va semnala riscurile de executare tardivă sau de neexecutare a măsurilor din Planul de acţiuni. Un aspect important al activităţii grupului de monitorizare ţine de aprecierea realizării obiectivelor din Strategie şi evaluarea impactului scontat al acestora. Organizarea şi funcţionarea grupului de monitorizare vor fi reglementate în regulamentul aprobat de ministrul justiţiei.

Secretariatul grupului de monitorizare va fi asigurat de subdiviziunea din cadrul Ministerului Justiţiei, cu suportul unor consultanţi tehnici contractaţi în acest sens.

Secretariatul va sprijini grupul de monitorizare în desfăşurarea activităţilor de monitorizare şi:

1) va colecta, stoca şi sintetiza informaţiile prezentate de instituţiile implementatoare şi va elabora proiectele rapoartelor semestriale şi anuale privind implementarea Strategiei şi a Planului de acţiuni;

2) va asigura interacţiunea cu comisia parlamentară de profil şi va participa la organizarea şedinţelor anuale de evaluare şi raportare a nivelului realizării Strategiei şi a Planului de acţiuni;

3) va oferi suport metodologic persoanelor responsabile din cadrul instituţiilor implementatoare;

4) va îndeplini şi alte atribuţii conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a grupului de monitorizare.

Forul decidenţilor din sectorul justiţiei va fi constituit în următoarea componenţă: ministrul justiţiei, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Procurorul General, directorul Institutului Naţional al Justiţiei, preşedintele Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, preşedintele Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, preşedintele Consiliului de Mediere. În cazul în care problemele abordate în cadrul forului implică cheltuieli bugetare, la discuţii se invită ministrul finanţelor.

În competenţa forului intră asigurarea sprijinului decizional pentru implementarea Strategiei şi a Planului de acţiuni, precum şi suportul în implementarea armonioasă a obiectivelor/măsurilor de către o instituţie implementatoare sau în depăşirea blocajelor la realizarea unor obiective/măsuri ce implică mai multe instituţii implementatoare care au poziţii divergente.

Forul se va întruni la necesitate şi va oferi îndrumare strategică în procesul de implementare a Strategiei şi a Planului de acţiuni, va reacţiona atunci când sunt identificate unele probleme în implementarea acestora sau în cazul în care există întârzieri în implementare.

Comisia parlamentară de profil (Comisia juridică, numiri şi imunităţi) va reprezenta nivelul superior pentru activitatea de monitorizare şi raportare privind gradul de implementare a Strategiei şi a Planului de acţiuni.

Comisia parlamentară de profil va organiza audieri anuale privind gradul de implementare a Strategiei şi a Planului de acţiuni. În cadrul audierilor vor fi prezentate rapoartele anuale privind gradul de implementare a Strategiei şi a Planului de acţiuni, după caz, rapoartele alternative ale organizaţiilor societăţii civile, cu identificarea progresului atins în implementarea acestora dar şi a deficienţilor constatate în procesul implementării.

Urmare a audierilor anuale, comisia parlamentară de profil va elabora propriul raport, care urmează să constate progresele, insuccesele şi provocările în implementarea Strategiei şi a Planului de acţiuni. Raportul va conţine recomandări pentru instituţiile implementatoare care au admis tergiversări la realizarea acţiunilor sau nu au realizat acţiunile stabilite. În cazul unor provocări majore legate de implementarea Strategiei şi a Planului de acţiuni, raportul comisiei parlamentare de profil va fi audiat în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului, urmând să fie aprobată o hotărâre prin care să fie prezentate soluţii şi recomandări pentru depăşirea situaţiei şi eliminarea deficienţelor atestate.

Mecanismul

de monitorizare a Strategiei

2. Metodologia de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei şi a Planului de acţiuni

Monitorizarea şi evaluarea Strategiei şi a Planului de acţiuni se desfăşoară în vederea identificării progreselor înregistrate în implementare, a constatării şi remedierii deficienţelor apărute pe parcursul implementării obiectivelor/măsurilor, precum şi a creşterii gradului de cunoaştere, înţelegere şi implementare a acestora.

Ministerul Justiţiei va elabora şi va aproba metodologia de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei şi a Planului de acţiuni după consultarea părţilor interesate şi a comisiei parlamentare de profil. Metodologia de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei şi a Planului de acţiuni va fi plasată pe pagina web oficială a Ministerului Justiţiei.

3. Termenele de raportare şi evaluare a implementării Strategiei şi a Planului de acţiuni

Rapoartele privind implementarea Strategiei şi a Planului de acţiuni se prezintă secretariatului grupului de monitorizare de către instituţiile implementatoare, semestrial şi anual, până la data de 15 a lunii următoare termenului scadent.

La evaluarea Strategiei şi a Planului de acţiuni se analizează eficienţa şi impactul scontat al obiectivelor şi al măsurilor, precum şi modul de folosire a resurselor alocate în vederea implementării acestora.

În raportul de evaluare se enumeră factorii ce contribuie la succes sau eşec, la sustenabilitatea rezultatelor şi la impactul Strategiei şi al Planului de acţiuni. Evaluarea impactului Strategiei se realizează, la fiecare doi ani, în privinţa măsurilor realizate cu cel puţin un an înainte, precum şi la expirarea unui an de la termenul-limită de acţiune a Strategiei şi a Planului de acţiuni.

Raportarea alternativă de către organizaţiile societăţii civile este încurajată. Rapoartele alternative pot oferi aprecieri calitative privind obiectivele atinse şi măsurile realizate din Strategie şi Planul de acţiuni, fiind susţinute inclusiv prin sondajele realizate pentru măsurarea calităţii, a eficienţei serviciilor juridice şi a accesului la acestea. Prezentarea rapoartelor alternative rămâne la discreţia reprezentanţilor societăţii civile. Acestea pot fi realizate în comun cu partenerii de dezvoltare. Valoarea rapoartelor alternative este destul de mare în contextul în care societatea civilă este cea care veghează ca interesul cetăţeanului să fie corect reflectat şi integrat în politicile publice dezvoltate de autorităţile statului, contribuind la sporirea gradului de responsabilizare a acestora faţă de cetăţean.

Anexa nr.2

PLANUL DE ACŢIUNI

pentru implementarea Strategiei privind asigurarea independenţei

şi integrităţii sectorului justiţiei pentru anii 2022–2025