Decizie nr.15 din 15.02.2022 de confirmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.14 din 7 februarie 2022 referitoare la cererea de suspendare a acţiunii Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură (sesizarea nr.12a/2022)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de confirmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.14 din 7 februarie 2022

 referitoare la cererea de suspendare a acţiunii Legii nr.13 din

21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260

din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură

(sesizarea nr.12a/2022)

nr. 15  din  15.02.2022

 (în vigoare 15.02.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 73-77 art. 33 din 18.03.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea nr.12a, înregistrată pe 1 februarie 2022,

Examinând actele şi lucrările dosarului,

Analizând Decizia nr.14 din 7 februarie 2022,

Deliberând la 15 februarie 2022, în camera de consiliu,

CONSTATĂ:

1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională pe 1 februarie 2022 de dnii Vasile Bolea şi Grigore Novac, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995.

2. Autorii sesizării i-au solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură.

3. La 3 februarie 2022, pe baza articolelor 25¹ alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ alin.(2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, autorii sesizării i-au solicitat Curţii să suspende acţiunea legii contestate.

4. Prin Decizia nr.14 din 7 februarie 2022, Preşedintele Curţii Constituţionale, doamna judecător Domnica Manole, a examinat şi a respins cererea de suspendare a acţiunii legii care face obiectul sesizării nr.12a/2022.

5. Decizia nr.14 din 7 februarie 2022 are la bază, inter alia, prevederile articolelor 25¹ alin. (4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ alin.(4) din Codul jurisdicţiei constituţionale, care stabilesc că în caz de imposibilitate a convocării plenului Curţii, decizia privind suspendarea actelor contestate se emite printr-o dispoziţie a Preşedintelui Curţii Constituţionale, cu confirmarea ulterioară obligatorie de către plenul Curţii Constituţionale.

6. Examinând Decizia nr.14 din 7 februarie 2022 prin prisma articolelor 25¹ alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ alin.(4) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Plenul Curţii Constituţionale trebuie să verifice, în particular, dacă la momentul adoptării deciziei de suspendare a fost îndeplinită condiţia imposibilităţii întrunirii Plenului Curţii Constituţionale, aşa cum o impun textele de lege menţionate supra. Totodată, Plenul trebuie să confirme sau să infirme realitatea riscurilor invocate în cererea de suspendare (a se vedea DCC nr.61 din 26 aprilie 2021, § 7).

7. Plenul reţine că, potrivit articolului 7¹ alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională trebuie să examineze cererea de suspendare a actului normativ contestat cel târziu în a doua zi lucrătoare după înregistrarea sesizării.

8. Plenul Curţii Constituţionale constată că imposibilitatea convocării sale în termenul prevăzut de articolul 7¹ alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale se explică prin lipsa cvorumului, dată fiind aflarea unor judecători constituţionali în concediu medical.

9. Plenul Curţii Constituţionale constată că, în susţinerea cererii privind suspendarea acţiunii dispoziţiilor contestate, autorii sesizării au menţionat că Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii cu privire la avocatură a început să producă efecte juridice din 25 ianuarie 2022. Ca urmare a intrării ei în vigoare, articolul 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură are un alt conţinut. Potrivit acestei modificări, a fost exclusă posibilitatea doctorilor în drept de a obţine licenţa de avocat în lipsa stagiului profesional şi a examenului de calificare. De asemenea, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime în muncă de 10 ani a fost instituită obligaţia de a susţine examenul de admitere în profesia de avocat, deşi anterior nu exista vreo condiţionalitate în acest sens. În dispoziţiile finale, legea contestată îşi prevede aplicabilitatea faţă de persoanele care au cerut admiterea in profesia de avocat pe baza articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură până la intrarea ei vigoare, dacă o decizie pe marginea acestor cereri nu a fost luată până la această dată. Potrivit autorilor sesizării, Comisia de licenţiere din cadrul Uniunii Avocaţilor a fost aleasă abia în decembrie 2021 (având cereri în examinare din anul 2020) şi există riscul iminent ca prin aplicarea retroactivă a Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 să se încalce drepturile fundamentale garantate de articolele 28 şi 46 din Constituţie ale subiectelor enumerate în articolul 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură (în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022).

10. De asemenea, autorii sesizării consideră că prin legea contestată s-ar putea afecta democraţia şi pluralismul politic pentru că a fost votată în lectura a II-a în sesiune extraordinară, deşi Parlamentul a fost convocat pentru un alt scop, şi anume pentru aprobarea unor acte în contextul creşterii preţului la gazele naturale.

11. Cu privire la riscul încălcării dreptului de proprietate al persoanelor care au solicitat eliberarea licenţei de avocat pe baza articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură (în redactarea de până la intrarea în vigoare a modificărilor), Plenul confirmă constatările Preşedintelui Curţii care, analizând jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene, a notat că în privinţa solicitanţilor de licenţe de avocat pe baza articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură (în redactarea de până la intrarea în vigoare a modificărilor) nu se poate susţine riscul încălcării dreptului de proprietate, pentru că acest drept nu garantează, per se, obţinerea unei licenţe de activitate într-o profesie. Se poate afirma, eventual, că dreptul de proprietate se naşte odată ce solicitanţii au dobândit deja licenţa de avocat şi au o activitate producătoare de venit şi/sau o clientelă (a se vedea DCC nr.14 din 7 februarie 2022, § 15-16).

12. În ceea ce priveşte riscul încălcării dreptului la viaţa privată, Plenul, de asemenea, confirmă analiza efectuată de Preşedintele Curţii la § 17-20 din Decizia nr.14 din 7 februarie 2022.

13. Astfel, stabilirea unei încălcări a dreptului la respectarea vieţii private prin excluderea dreptului de a accede în profesia de avocat în baza articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură (în redactarea de până la intrarea în vigoare a modificărilor) depinde de o analiză de la caz la caz, analiză care are un caracter concret, nu abstract. Curtea Constituţională nu analizează cazuri concrete. Curtea admite că în unele cazuri ar putea fi incident şi încălcat dreptul în discuţie; în altele ar putea fi doar incident, însă nu şi încălcat dreptul; în altele nu ar fi incident şi, prin urmare, nu ar fi încălcat acest drept. Ţine de competenţa instanţelor de drept comun să evalueze dacă, într-un caz particular, se poate vorbi despre incidenţa dreptului la viaţa privată al vreunui solicitant de licenţă de avocat şi de o încălcare a acestui drept ca urmare a refuzului de a-l accepta în profesie, inclusiv prin aplicarea retroactivă a legii. În Hotărârea nr.26 din 23 mai 2002, Curtea a menţionat că principiul neretroactivităţii legii nu este un principiu cu caracter absolut. Teoria dreptului admite excepţii de la principiul neretroactivităţii legii, cum ar fi legile interpretative, precum şi normele juridice în care legislatorul a stabilit expres că ele se vor aplica retroactiv. În acest context, deşi pentru certitudinea juridică este dezirabil ca legile să nu retroactiveze, Constituţia nu interzice, per se, adoptarea unor legi civile retroactive. În acest sens, Plenul notează că, în baza principiului subsidiarităţii, judecătorii naţionali au rolul de protectori principali ai drepturilor garantate de Convenţia Europeană şi, prin urmare, ei deţin competenţa aplicării directe a Convenţiei într-un caz concret în care printr-o lege retroactivă ar putea fi încălcat vreun drept fundamental. Caracterul retroactiv al unei legi care interferează cu un drept fundamental constituie doar un element al analizei efectuate la punerea în balanţă a principiilor concurente. Judecătorii de drept comun sunt cei care dau pondere acestui element şi stabilesc dacă prin retroactivitatea unei legi a fost încălcat sau nu vreun drept fundamental al unei persoane concrete.

14. Cu privire la riscul prejudicierii democraţiei şi a pluralismului politic, Plenul confirmă faptul că, în această parte, nu există o argumentare suficientă a eventualelor prejudicii şi consecinţe negative iminente care pot pune în pericol valorile menţionate. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25¹ alin.(2) pct.1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi de articolul 7¹ alin.(2) pct.1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, autorul cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea şi posibilele prejudicii şi consecinţe negative iminente şi ireparabile ale riscului invocat. Chiar dacă riscul are un caracter abstract, cererile cu privire la suspendarea acţiunii actelor sesizate trebuie motivate în mod convingător. Doar invocarea riscului şi enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă şi convingătoare în vederea suspendării acţiunii actului sesizat (a se vedea DCC nr.161 din 29 decembrie 2020, § 15; DCC nr.20 din 16 februarie 2021, § 4; DCC nr.21 din 16 februarie 2021, § 6; DCC nr.31 din 19 martie 2021, § 7).

15. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Plenul Curţii confirmă că nu există motive suficiente pentru a dispune suspendarea acţiunii legii contestate şi, prin urmare, Decizia nr.14 din 7 februarie 2022 respectă exigenţele articolelor 25¹ alin. (4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ alin.(4) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Din aceste considerente, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 alin.(2) din Constituţie, 4, 25¹, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 7¹, 61 şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se confirmă Decizia nr.14 din 7 februarie 2022 prin care a fost respinsă cererea de suspendare a acţiunii Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.