Decizie nr.150 din 07.11.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.210g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 313 din Codul contravenţional (neclaritatea noţiunii "intereselor publice"[5] şi a textului "drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice" şi imposibilitatea individualizării sancţiunii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a  sesizării nr. 210g/2023  privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 313 din Codul

contravenţional (neclaritatea noţiunii "intereselor publice"[5]

şi a textului "drepturilor şi intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice sau juridice" şi imposibilitatea

individualizării sancţiunii)

nr. 150  din  07.11.2023

 (în vigoare 07.11.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 474-476 art. 196 din 13.12.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 septembrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 7 noiembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din articolul 313 din Codul contravenţional:

- "contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice" şi

- "se sancţionează cu amendă de la 30 la 90 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an", ridicată de dl avocat Danu Dogotari, în interesele dlui Anatolie Matroi, parte în dosarul nr.4-181/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Ludmila Beşliu din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află spre examinare cauza contravenţională de învinuire a dlui Anatolie Matroi de comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 313 (excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu) din Codul contravenţional.

4. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Danu Dogotari a ridicat, în interesele dlui Anatolie Matroi, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la §1.

5. Printr-o încheiere din 5 iulie 2023, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului."

7. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 313

Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu

"Săvârşirea unei acţiuni care depăşeşte în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege şi care contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii,

se sancţionează cu amendă de la 30 la 90 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei susţine că textul "contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice si juridice" din articolul 313 din Codul contravenţional nu corespunde exigenţelor calităţii legii. În acest sens, autorul notează că nu există nicio prevedere normativă care să definească textul contestat. De asemenea, legea contravenţională nu stabileşte niciun criteriu material care să cuantifice plafonul minim pentru "gravitatea" urmării prejudiciabile, astfel încât să fie posibilă delimitarea răspunderii contravenţionale de cea penală.

9. Autorul excepţiei menţionează că instanţa de judecată nu poate individualiza sancţiunea prevăzută de articolul 313 din Codul contravenţional, ţinând cont de circumstanţele factuale ale fiecărui caz. Legislatorul nu a acordat posibilitate instanţei de judecată de a nu aplica sancţiunea complementară sau de a o aplica pentru un termen mai mic de trei luni.

10. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 6, 16, 20, 22, 23 alin.(2), 26, 43 alin.(1) şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte dintr-un proces pendinte la instanţa de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză contravenţională în care persoana este acuzată de excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice" şi sancţiunea prevăzute la articolul 313 din Codul contravenţional. Acest articol stabileşte răspunderea pentru excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu.

16. Curtea reţine că textul "contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice" de la articolul 313 din Cod a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, fiind pronunţate Deciziile nr.104 din 6 septembrie 2018, nr.100 din 3 octombrie 2019, nr.42 din 1 aprilie 2021 şi nr.180 din 15 decembrie 2022.

17. De principiu, verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. Aşadar, Curtea va verifica dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 20).

18. Deşi autorul excepţiei enumeră articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 6 (separaţia şi colaborarea puterilor), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 22 (neretroactivitatea legii), 23 alin.(2) (calitatea legii), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie, argumentul de bază se referă la imprevizibilitatea textului contestat.

19. Analizând argumentele autorului excepţiei în prezenta cauză, Curtea reţine că acesta nu a prezentat argumente noi care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate. În deciziile menţionate anterior, Curtea a subliniat că textul "interes public" din articolul 313 din Codul contravenţional este clar şi previzibil, pentru că definiţia noţiunii de "interes public" este prevăzută de articolul 3 din Legea integrităţii nr.82 din 25 mai 2017. Aşadar, prin "interes public" se înţelege interesul general de dezvoltare a bunăstării societăţii în ansamblu şi de realizare a intereselor private legitime, garantat prin funcţionarea entităţilor publice şi private, precum şi prin exercitarea atribuţiilor de serviciu ale agenţilor entităţilor menţionate în strictă conformitate cu prevederile legale, în mod eficient şi econom din punct de vedere al utilizării resurselor. Prin urmare, Curtea a constatat că, printr-o interpretare rezonabilă şi sistematică, interpretul legii poate să identifice sensul noţiunii în discuţie (DCC nr.100 din 3 octombrie 2019, § 22; DCC nr.42 din 1 aprilie 2021, § 17).

20. De asemenea, Curtea a subliniat că există diferenţe între raţionamentele care au stat la baza Hotărârii Curţii Constituţionale nr.22 din 27 iunie 2017, prin care a fost declarat neconstituţional textul "intereselor publice sau" din alineatul (1) al articolului 328 din Codul penal, şi critica sintagmei "intereselor publice" din articolul 313 din Codul contravenţional (DCC nr.100 din 3 octombrie 2019, § 15, 16). În Hotărârea Curţii Constituţionale nr.22 din 27 iunie 2017, Curtea a notat că articolul 328 alin.(1) din Codul penal prevede o infracţiune materială şi include interesul public în urmările prejudiciabile ale acesteia, însă norma de trimitere (articolul 126 alin.(2) din acelaşi Cod), pe baza căreia se evaluează la modul concret prejudiciul provocat în fiecare caz, nu stabileşte expressis verbis "interesul public" ca valoare socială care poate fi determinată (a se vedea HCC nr.22 din 27 iunie 2017, §§ 77-78). Spre deosebire de articolul 328 alin.(1) din Codul penal, articolul 313 din Codul contravenţional stabileşte răspunderea pentru excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu care contravine "intereselor publice" fără provocarea unor urmări prejudiciabile. Sintagma "intereselor publice" din articolul 313 din Codul contravenţional descrie doar fapta, nu şi urmarea prejudiciabilă. Altfel spus, contravenţia în discuţie este una formală (DCC nr.100 din 3 octombrie 2019, § 19; DCC nr.180 din 15 decembrie 2022, §§ 17-19).

21. Aşadar, de vreme ce în partea referitoare la textul "interes public" din articolul 313 din Codul contravenţional nu au intervenit elemente noi care să provoace reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele menţionate în Deciziile nr.104 din 6 septembrie 2018, nr.100 din 3 octombrie 2019, nr.42 din 1 aprilie 2021 şi 180 din 15 decembrie 2022 rămân valabile şi în prezenta cauză.

22. Cu privire la termenul "contravine" din articolul 313 din Codul contravenţional, Curtea notează că semnificaţia acestuia poate fi dedusă nu doar cu ajutorul consultanţei juridice de specialitate, ci şi din sensul lui obişnuit, consultând Dicţionarul Explicativ al Limbii Române.

23. Cu privire la sancţiunea prevăzută de articolul 313 din Codul contravenţional, Curtea notează că aceasta nu a constituit obiect al controlului de constituţionalitate.

24. Curtea mai observă că, deşi autorul excepţiei afirmă incidenţa articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 23 alin.(2) (calitatea legii), 43 alin.(1) (dreptul la muncă şi la protecţia muncii) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie, în sesizare acesta prezintă critici bazate pe articolul 20 din Constituţie.

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolul 20 din Constituţie devine incident atunci când este afectat principiul individualizării sancţiunii. Legislatorul nu poate reglementa o sancţiune astfel încât să lipsească instanţa de judecată de posibilitatea de a o individualiza în mod efectiv şi rezonabil. Limitarea rolului instanţei de judecată lipseşte de substanţă garanţiile dreptului la un proces echitabil, consacrat de articolele 20 din Constituţie şi 6 din Convenţia Europeană (a se vedea HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 40, § 109).

26. În prezenta cauză, Curtea observă că legislatorul a hotărât să sancţioneze persoanele pentru comiterea faptei prevăzute de articolul 313 din Codul contravenţional cu amendă de la 30 la 90 de unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

27. Curtea remarcă că limita minimă a amenzii este de 30 unităţi convenţionale şi limita maximă este de 90 unităţi convenţionale. În cazul sancţiunii complementare – limita minimă este de trei luni şi limita maximă este de un an. Codul contravenţional reglementează atât criterii generale de individualizare a pedepsei (articolul 41), circumstanţele atenuante şi agravante (articolele 42 şi 43), cât şi posibilitatea instanţei de judecată de a aplica o sancţiune mai blândă decât cea prevăzută de lege (articolul 44¹).

28. În acest sens, Curtea reţine că diferenţele dintre limitele minime şi maxime ale pedepsei amenzii şi ale sancţiunii complementare prevăzute de articolul 313 din Cod nu restrâng competenţa instanţei de judecată de a exercita un control de jurisdicţie deplină în privinţa individualizării şi aprecierii proporţionalităţii sancţiunii prin raportare la fapta comisă şi la circumstanţele cazului.

29. Aşadar, Curtea notează că limitele de pedeapsă stabilite de legislator pentru excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu nu contravin articolului 20 din Constituţie.

30. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice" şi "se sancţionează cu amendă de la 30 la 90 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an" din articolul 313 din Codul contravenţional, ridicată de dl avocat Danu Dogotari, în interesele dlui Anatolie Matroi, parte în dosarul nr.4-181/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.